Original subtitles

Din episoadele anterioare...

- Îmi cer iertare pentru întârziere. - Cred c-ai ajuns exact la timp.

Mamă, vin cu daruri.

Domnul meu. N-am știut.

Dra Marian din Locksley,

îmi vei jura credință și-mi vei sluji ca doamnă de onoare.

Ce te aduce p-aici, fiule?

Zilele tatălui sunt numărate. E intenția mea să-i iau locul.

Nu sângele te face un rege potrivit.

Calea mea-i trasată.

- Și va fi tronul. - John ar sfida orice

nu-i pe placul său.

Trebuie să știu cum gândește. Metodele sale.

- Planul său final. - Cum voi face acest lucru?

Fă-te vizibilă. Fii un trandafir. Nu un crin.

Am venit să vorbim despre Priscilla.

Aș vrea permisiunea ta s-o curtez.

Dacă-i faci vreun rău, vei suferi înmiit.

Spune-mi ce știi despre pădurarul Hugh din Locksley.

Aronne a fost un accident.

- Totul a fost un accident. - N-am vrut să fie așa, Marian.

Nu contează ce-ai vrut. Nu vreau să te mai văd nicidoată.

- Am făcut o înțelegere. - Cu cine?

Cu Eleanor, vrea să escaladăm rebeliunea.

- Cu ce scop? - Să-l forțăm pe rege

- să vină aici. - Și tu ce obții?

O va elibera pe Marian de sub tutela ei.

E timpul să ne reglăm conturile.

Te-aș omorî, dar să te las fără aur e o soartă mult mai crudă.

Robin Hood l-a jefuit pe baronul Warick.

Și vă trag pe voi, căpeteniile saxone, la răspundere.

Veți fi întemnițați până când Robin Hood iese la iveală

și se supune dreptății normande.

Thanks to telka, www.addic7ed.com

Robin Hood - S01E08 „Adevăratul preț al sfidării”

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro 673

Vi se cere prezența.

Robin Hood a evitat legea din nou.

Suspectez implicarea oamenilor saxoni.

Am încercat să mă înțeleg cu voi.

Să fiu civilizat, să stăm la aceeași masă.

Dar se pare că acum e nevoie de o abordare mai directă.

Așa că...

unul din voi va fi eliberat și-i va transmite un mesaj lui Robin Hood.

Dacă nu se predă până la finalul săptămânii,

restul din voi vor fi spânzurați ca trădători.

E timpul ca Hood să învețe adevăratul preț al sfidării.

Dacă prețuiești viața celorlalți, vei transmite mesajul lui Hood.

Chiar crezi că Robin Hood se va preda?

Sper să n-o facă. Dacă o face, îmi strică planurile.

Se simte diferi, așa-i?

Aerul e mai dens, încărcat de influență. Mai tăios de ambiție.

- Asta se simte? - Ești emoționată.

Locul tău e aici, Priscilla.

Mereu ai știut să umbli prin locuri

și să întorci totul în favoarea ta. Westminster nu-i diferit.

E sălbăticie aici, plin de prădători și pradă.

Tipul meu de junglă.

Văd c-a adus un animal de companie din Nottingham.

Îi dau maxim o săptămână. Poate mai puțin.

N-o să reziste.

Curând...

tot Westminsterul îi va fi prezentat doamnei Priscilla din Nottingham.

Mareșale, e minunată.

Trebuie să fii îmbrăcată corespunzător.

Mă simt bine să fiu aici. Departe de Nottingham.

Departe de diavolul ăla de Robin Hood.

Ce vânt te aduce pe aici?

Un vas din est.

John. A trecut ceva timp.

Am început să cred c-ai murit.

Nu că n-am încercat.

El e Tuck. Rob.

Rob? Nu-i Robin Hood?

Nu ăsta-i numele tău?

Nu ăsta mi l-a pus tatăl meu. Ci inamicul.

Ăsta va fi cel care va dăinui.

Numele blestemat de inamic, e cel care va rămâne în istorie.

Ibrahim... Al-Rashid.

„Al-Rashid.” „Cel Îndrumat Corect.”

Un nume demn pentru cineva cu instincte, așa cum sunt eu.

Unde ai învățat arabă?

Nu știu limba, doar că numele tău,

e dintr-o carte pe care mama m-a obligat s-o citesc.

A fost o mamă bună atunci.

A fost.

Vorbe despre aventurile tale au ajuns la Londra.

Furi de la lorzi normanzi.

Stârnești mânia cruciatului de la Nottingham... Șeriful.

- E impresionant. - Nu-s aici să fiu admirat.

Ai ce ne trebuie?

Oțel.

- Le luăm. - Astea sunt mai scumpe.

- Cu cât? - 50 de ducați.

N-am adus atâta aur în oraș.

Dar avem mai mult ascuns.

- Pot să-l trimit săptămâna viitoare. - Nu știu ce să zic, John.

N-am întârziat cu nicio plată.

Niciodată nu te-ai luptat cu ce te lupți acum.

Nu elimini un soldat beat într-o tavernă.

Îl provoci pe Șerif,

și unul ca el își colectează datoria în sânge.

- Cred că vei muri. - N-o să moară.

E prea mare să moară. Uită-te la el.

Îmi ceri imposibilul, Hood.

Ne vom revanșa.

Și mai mult decât aurul, îți suntem datori cu ceva mai mare.

- Cum ar fi? - Loialitate.

Ceva s-a schimbat.

Acum câteva nopți, ambițiile tale se terminau la granițele Nottinghamului.

Acum suntem în Londra și facem alianțe cu sarazinii.

Ce nu-mi spui?

E timpul de-o halbă. E un drum lung spre casă.

Și trebuie să fim săturați din plin.

Eu nu vin. Mergeți voi. Am ceva de rezolvat.

Haide.

Te pot duce la poarta trădării. Nu mai departe.

Femeia pe care o cauți, camera ei e în aripa estică.

- Asta mi s-a spus. - E tot ce-mi trebuie.

Rob...

Marian...

Rob... pentru Dumnezeu, ce cauți aici? Pleacă!

- Vreau să faci ceva pentru mine. - Ce vorbești acolo?

Dă-i asta reginei. Și spune-i că-i de la Robin Hood.

Îndrăznești să rostești numele ăla? Și mai ai tupeul să-mi ceri ceva.

Pleacă, Rob, acum!

Voi pleca.

Doar spune-mi un lucru, spune-mi că nu mă iubești.

Spune-mi asta și nu mă mai vezi niciodată.

Iubirea n-are nicio legătură cu asta.

Iubirea are legătură cu totul. Ce altceva să fie?

Restul.

Fratele meu care-i mort!

Și mai sunt minciunile tale!

Întrebarea nu-i dacă te iubesc sau nu.

Întrebarea e dacă vreau să te iubesc.

Și răspunsul e nu, nu vreau.

Ce-i cu tine, Nottingham?

Nimic.

Prințul John cere audiență cu papa? Înseamnă că vrea susținerea lui.

E o cerință pentru orice nobil care vrea să urce pe tron.

Nu va fi ușor.

Calea către Sfințenia Sa nu-i niciodată ușoară.

E un dans politic. Prima dată va sta cu cardinalii.

Va încerca să-i convingă să se apropie de Sfințenia Sa,

și chiar și atunci,

binecuvântarea papei nu va fi ieftină.

- John n-are niciun fond. - Nu.

Dar din ce am auzit, caută sponsori.

- Încă mai am agenți în Roma? - Da.

Scrie-le și spune-le că atenția lor

- să fie pe situația curentă. - Altceva?

Nimic. Așteptăm.

Așezăm tabla de joc și apoi facem o mișcare.

John s-a dovedit mai isteț decât l-aș fi crezut.

Până la urmă, e fiul meu.

Unde-i?

- Cine? - Robin Hood.

Unde se ascund?

Nu mă mințiți. Știu că voi pădurarii îl puteți găsi.

- Palatul îți priește. - Normal.

Ai văzut cu cine sunt aici?

Calitatea unei femei nu se măsoară după brațul de care se sprijină.

- Tu mi-ai spus asta cândva. - Serios?

Asta a fost înainte ca mâna să-i aparțină lui Earl Marshal de Pembroke.

Ești diferită cu el. Într-un sens bun.

Nu-i ca nimeni pe care am cunoscut.

Nu încearcă să mă dea la o parte. Nu vrea asta.

- Îl iubești, așa-i? - Da.

Mă bucur pentru tine, Priscilla.

Iar te gândești la Rob?

Credeam c-ai trecut la ceva mai bun. Cineva mai puțin imposibil.

Încerc.

Doar că... aseară, inevitabil, mi-am amintit de el.

Marian!

Cum crezi că ar arăta o viață alături de Rob?

Vei fi vânată până la marginile pământului.

Asta-ți dorești?

Să te distrugi pentru un bărbat care nu se poate salva?

Nu, normal că nu.

Scumpa Marian.

Nimic nu poate schimba ce a devenit Rob.

Bărbatul pe care l-ai iubit a dispărut, ba mai mult. Blestemat.

Știu.

Și accept acest lucru.

Căpetenia Gamewell, sire. Vrea să vă roage ceva.

Să-l auzim atunci.

Spânzurarea celorlalți va stârni război între saxoni și normanzi.

Dacă trebuie să moară cineva pentru acțiunile lui Rob...

lasă-mă să fiu doar eu.

Un act altruist și admirabil, Gamewell, dar...

în cele din urmă, inutil.

Legea trebuie respectată,

sau acest pământ se va întoarce la anarhia pe care a cunoscut-o

înainte ca regulile normande să ajungă aici.

Ce numești lege, sire, nu-i decât o măciucă folosită

de către elitiști pentru a fura dreptul de la naștere a saxonilor.

Aceeași nemulțumire obosită.

Nu-i obosită. Ci adevărată, sire.

Taxe ce distrug oamenii cinstiți.

Legi ce servesc privilegiații.

Dacă un saxon nu poate plăti, moare de foame.

Dacă se opune, e spânzurat.

Vorbești de dreptate, Gamewell.

Dreptate?

A fost dreptate când l-ai spânzurat pe Hugh din Locksley?

Am încercat să-l ajut pe Locksley.

I-am oferit o poziție de onoare, pădurar regal, dar și-a bătut joc.

A sfidat legea pe care a jurat s-o respecte.

- Știa pedeapsa. - A fost un om bun.

Și totuși, unul de-al vostru a mărturisit împotriva lui.

- Un saxon? - Alwin, pădurarul.

Cuvântul lui l-a condamnat pe Locksley.

Nu eu am început problemele, Gamewell.

De fapt, am făcut tot posibilul să le previn.

Am căutat pacea. Dar mi-a fost forțată mâna.

Așa că uită-ne aici.

Robin Hood va plăti pentru crimele sale, la fel cum a făcut-o tatăl său.

Lațul se strânge.

Și lumea va merge mai departe.

Cu excepția celor ce stau între mine și acel băiat.

Te-am citit greșit, Marian.

Credeam că o femeie cu ambiție

ar prefera curțile bărbaților în pofida câmpurilor Domnului.

Prefer frumusețea, oriunde aș găsi-o.

Frumusețea e interesantă, așa-i? Necesită atât răbdare cât și control.

Control?

Frumusețea nu înflorește când e lăsată neîmblânzită?

Depinde.

Unele lucruri lăsate sălbatice devin magnifice.

Altele devin buruieni.

Poate asta-i povara unui grădinar, să cunoască diferența.

Din păcate, Înălțimea Voastră, astăzi mă simt o buruiană, nu o floare.

Marian, ăsta-i primul ucru pe care l-ai greșit până acum.

Grădinile de aici ar trebui să fie mai mari.

Ca la Fontainebleau, ai fost vreodată?

Te duc într-o zi.

Asta, dacă nu mai dispari.

- Să dispar? - Mereu găsești cu cale

să dispari din fața ochilor când lucrurile devin interesante.

Prezența mamei tale complică lucrurile.

Nu va fi mereu aici.

Când nu va mai fi, se vor schimba multe.

Conducători noi, alianțe noi.

Poate într-o zi o nouă regină.

O nouă regină?

Cine ar îndrăzni să-și dorească un asemenea lucru?

Nu-i o dorință, Marian. E o inevitabilitate.

Timpul termină toate lucrurile.

Și toți oamenii.

Spune-mi, nu-ți dorești ceva mai mare decât ți s-a oferit până acum?

- Uneori, da. - Normal că-ți dorești.

O femeie ca tine nu-i făcută doară să existe.

E menită să aibă tot ce-și dorește.

Și vei avea, dra Marian.

Tot ce trebuie să faci... e să ceri.

Un blestem asupra ta.

Din cauza ta, saxoni buni vor spânzura, unchiul tău fiind unul dintre ei.

Ce vorbești acolo?

Unchiul tău și alți patru au fost luați de Șerif.

Pedeapsă pentru ce i-ai făcut baronului Warick.

Și-i va spânzura pe toți dacă nu te predai.

Unchiul meu e nevinovat.

A făcut tot ce-a putut să trăiască după tradițiile lor.

Le-a respectat legile, le-a plătit taxele.

Și-a trimis singurul fiu la curtea regală și asta-i răsplata lui?

Trădare... executare.

Dacă ne târguim? Îi oferim aur pentru viața lui Gamewell?

Șeriful e un luptător, nu un negustor.

Chiar dacă returnezi aurul, o să-l spânzure oricum.

- Atunci mă predau. - Nu, n-o vei face.

Îi omoară pe ei și apoi se ocupă și de tine.

Vreau să te dea exemplu.

Nu există altă cale.

Mergem în Nottingham și-i vom elibera.

O luptă, o limbă pe care o înțeleg.

Atacarea unui castel normand e o sinucidere.

- Am mai făcut-o și suntem aici. - Atunci nu știau că venim.

Și ce sugerezi, Tuck? Să-i lăsăm să moară?

Nu, nu asta sugerez.

Dacă mergeți ca tăunii... veți muri cu toții.

- Tu, unchiul tău, toți. - Și ai vreo altă idee?

Saxonii au construit castelul. Sigur există secrete.

Așa-i. Când am fost închis acolo, am stat cu un zidar.

Trăncănea mereu cu fuga lui printr-o poternă.

Ce-i aia?

Un fel de intrare secretă, din câte am înțeles.

Făcută pentru evadare în timpul unui asediu.

Așa-i. Sigur e ascunsă în peretele estic, aproape de marginea pădurii.

Dacă Șeriful ar trebui să fugă, pe acolo ar merge.

Chiar dacă am intra, tot n-am ști nimic.

Ba nu.

Eu știu fiecare pasaj. Fiecare scară. Holurile servitorilor.

Ne pot conduce.

Ești sigur?

Da.

Atunci mergem.

Noaptea, intrăm și ieșim.

Până nu realizează Șeriful că temnița lui e goală.

- Te ascunzi? - Nu, mă gândesc.

Mi-ai lipsit.

Cât timp ai fost plecat.

M-ai sărutat.

Ți-a plăcut?

Da.

Atunci de ce te-ai oprit?

De ce nu m-ai dus în patul tău?

N-ar fi fost corect.

De ce?

Încă o iubești.

Te pot face s-o uiți.

Lasă-mă.

Gata cu noblețea.

Am putea muri diseară.

Dar dacă n-o facem, mă vei duce în patul tău.

Arăți de parcă ai greșit direcția.

Cred că ești cam departe de Nottingham.

Caut aripa estică. Camera lui Earl Marshal.

Aripa estică?

Te-ai simți ca acasă în aripa sudică.

- În aripa sudică? - Camerele servitorilor.

Tu trebuie să fii Celene de Fitzou, servitoarea reginei.

Mereu la călcâiul lui Eleanor, așa am auzit.

Din Nottingham, auzi cam multe.

Se pare că bârfa circulă repede în cercuri restrânse.

Eu nu bârfesc. Eu ascult.

Așa fac diferența dintre însemnați și cei neînsemnați.

Și totuși, se pare că tot nu ți-ai găsit calea.

Poate că asculți oamenii greșiți.

Poate vorbești cu mai multă încredere decât cunoștință de cauză.

Un defect comun printre servitori.

Bucură-te de ședere, lady Priscilla.

Vei afla unde ți-e locul până la urmă.

Palatul are modul său de a trimite oamenii unde aparțin.

Preoții spun...

că vântul e respirația lui Dumnezeu.

Saxonii spun că-i vântul.

- Ești îngândurat. - Facem ce trebuie făcut.

- Totuși, va fi dificil. - Da.

Atacarea unui castel normand e o mișcare îndrăzneață.

Atât de îndrăzneață, încât va ajunge la urechile regelui.

Ai vorbit cu Micuțul John?

Doar că ai ascuns ceva de mine. N-a fost greu de observat.

Îi conduci pe toți spre pericol.

Poate chiar spre moarte.

- Știi de ce? - Să ne salvăm bătrânii.

Printre care și unchiul meu.

Vrei să-ți păstrezi înțelegerea cu regina?

- N-are nicio legătură cu asta. - Ești sigur?

Dintre toate minciunile pe care le poate spune cineva,

cea mai periculoasă e cea pe care și-o spune lui.

Complici lucrurile, Tuck.

Lupt în noaptea asta fiindcă trebuie s-o facă cineva.

Dacă nu, oameni nevinovați vor muri.

Toți sunt pregătiți, Rob.

Ne mișcăm repede, în liniște, nu ne oprim până nu-i eliberăm.

Să mergem să omorâm normanzi.

Și salvați saxoni, cu voia Domnului.

Strajă...

- Sigur poți găsi pasajul? - Am făcut-o deja.

Tu du-te la grajduri și eliberează caii. Spre temnițe, milange.

Rob...

nu muri.

- Spre dreapta. - Rob!

Unchiule!

- Nu trebuia să vii. - Și cine te-ar mai fi salvat?

Rob.

- Fii binecuvântat, băiete. - Bun, haide.

Avem câteva minute, nu ore,

- hai să nu le irosim. - Pe aici.

- Vine străjerul. - Putem merge pe aici.

- Direct în față. - Ce?

- Intrați. - Aduceți bătrânii.

Mergeți pe acolo.

Robin Hood, presupun.

Chiar credeai că poți scăpa așa ușor?

Așa credeam.

Nu ești nici jumătate cum a fost tatăl tău.

Ești doar un băiat.

John.

Du-i pe toți în față, eu îl distrag pe Șerif.

Omorâți-i.

Acum.

Henry, ieși!

Vin!

Nu...

- Nu... - Nu, du-te.

Du-te!

Locksley!

Locksley!

Bun, caii.

Nu se pune ca furt.

Unde credeai că poți fugi?

Nu fug, Șerife.

Am venit după tine.

Grăbiți-vă!

S-a terminat, Locksley.

Fă ceea ce tatăl tău n-a putut. Recunoaște-ți crimele.

Plătește pedeapsa.

Nu astăzi!

Atunci vei muri ca tatăl tău, singur, bătut, uitat.

După el!

- Sărim! - Ce?!

Ești gata?

Rob! Urcă!

Unchiule, urcă!

- John! - Repede!

Trebuie să mergem!

Haide!

- Urcă! - Nu!

- Du-te, Tuck! - Nu-l putem lăsa pe Henry.

Du-te!

Nu-i niciun semn de ei.

Au dispărut în pădure ca spiritele.

Ghinion.

Ar fi fost mai frumos dacă Hood murea aici.

- Și ceilalți? - Proscrișii i-au eliberat.

- Pe toți? - Până la ultimul.

Bun.

Acum am ochi și urechi în tabăra lui Robin Hood.

Un teatru mai bun decât în Nottingham, nu?

Și actorii sunt toți la fel.

Ce părere ai despre ei?

Sunt mici.

Atunci e corect să le amintești unde le este locul.

Și cum aș putea face asta, domnul meu?

Ești lady Priscilla din Nottingham.

Fiica Șerifului din Nottingham.

Fina regelui.

Și ești la brațul lui Earl Marshal de Pembroke.

Lasă-i să te vadă.

Noroi și viermi.

Nicio amintire, nicio însemnătate.

Pur și simplu mort.

N-a murit în van, Ralph.

A murit luptând pentru ceva ce conta.

Nu trebuia să-l lăsăm în urmă.

Am fost nevoiți.

Nu-i un rămas-bun.

Nu așa-l onorăm pe Henry.

Asta-i doar o paradă.

Fum și ceremonie.

Știu cum te simți, Rob.

Înțeleg acum.

Văd de ce ești așa cum ești.

Și vreau ce vrei și tu.

Vreau sânge.

Domnia sa, Earl Marshal de Pembroke și lady Priscilla din Nottingham

vor interpreta dansul îndrăgostiților.

Nu ți se potrivește observatul de pe margine, Marian.

Vino și dansează cu mine.

Sigur sunt altele pe aici care merită atenția Măreției Voastre.

Și totuși stau în fața ta, nu în fața lor.

Dacă un prinț îmi cere să dansez, cine-s eu să refuz?

„Toate victoriile tale din străinătate nu vor însemna nimic

dacă le mai prelungești mult. Anglia așteaptă.

Dar inamicii tăi nu așteaptă.

Coroana nu trebuie doar purtată, Richard,

trebuie păzită și apărată.

În absența ta, oameni mai puțin demni au vizat-o.

Sunt mulți care pomenesc numele lui John mai mult decât al tău.

Trebuie să te întorci.

Dacă n-o faci...

nu vei mai fi niciun rege, ci o simplă amintire distantă.

Eu sunt Eleanor, regina Angliei, prin voia Domnului.”

Ți-am spus c-o să doară.

Trebuie să stai cuminte până se vindecă.

Am trăit cu chestii mai grave.

Am greșit.

Ai construit ceva aici. O casă, o cauză.

Un loc unde saxonii și proscrișii pot sta împreună.

Când ți-am spus să pleci, n-am înțeles asta.

Dar acum înțeleg

Mai e ceva.

Șeriful mi-a vorbit despre moartea tatălui tău.

Mi-a spus un adevăr odios.

Un saxon l-a trădat.

Un saxon.

Cine?

Alwin.

Ai fost în castel când tatăl meu a fost condamnat.

- Da. - Cine a fost acolo?

Doar...

Șeriful, episcopul, contele Huntingdon...

și un alt bărbat.

Un pădurar, cred.

- Avea o glugă. - A fost înalt?

- Roșcat? - Da.

Tu, ia-mi calul!

Nu, Rob! Oprește-te!

- A luat-o razna, ajută-mă! - Rob, ce faci?

A înnebunit, ajută-mă...

A conspirat împotriva tatălui meu cu Șeriful din Nottingham.

L-a trădat până la moarte și acum va culege ce a semănat.

- Stai, Rob, te rog... - Neagă atunci!

N-am vrut să se întâmple asta! Nu știam că va fi spânzurat!

De unde era să știu?

Normanzii...

otrăvesc oamenii ca tine,

să se întoarcă împotrive propriului neam, să-și protejeze tronurile,

puterea, aurul.

Tu i-ai lăsat.

Te-ai întors împotriva noastră.

Robert.

Și-a făcut-o cu mâna sa.

Asta îți aduce trădarea.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro 673