Original subtitles

MIHAIL STROGOFF

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: STARGATE

Stați!

Toți sunt morți. Karagush nu mai există, sergente.

Satul a fost distrus.

Mișcați-i pe nenorociții ăștia!

Dacă ne prinde noaptea aici, s-a terminat.

Haideți! În picioare! Mișcați-vă!

Vreți să stați aici și să fiți masacrați de tătari?

- Haideți! - Ridicați-vă! Haideți!

La drum!

- Haideți! - Ridicați-vă!

- Ridică-te. - Mișcați-vă!

- În picioare! - Mișcați-vă!

Haideți!

La drum!

Fii tare! Ridică-te!

- Nu mai pot. - Mișcă-te!

Poți să te ridici, nenorocit de anarhist!

Moare.

Atunci să nu o mai lungească atâta.

Nu e timp de pierdut. Ridică-l tu!

Studenții ăștia stau cu fundul pe bănci

nimeni nu-i învață măcar să meargă. Așa-i, Blotki?

Slugilor țarului le e frică de intelectuali.

Ei se simt în largul lor doar cu infractorii de rând.

Ai dreptate, Ogareff.

Atunci privește-l cum crapǎ. E un dușman al Rusiei, la fel ca tine.

- Nu e corect să-l abandonǎm așa. - Tătarii nu ucid deportații.

De ce nu rămâi să-i aștepți, profesore?

Poate îți vor respecta ideile politice.

Fiți gata! Înainte, marș!

Refugiații ăștia ar fi fericiți să facă schimb cu noi.

Mai bine doi ani în Siberia, păziți de poterași,

decât urmăriți și jupuiți de tătari.

Aș vrea să-ți tai gâtul, Blotki.

Ar trebui să te pricepi, căpitane.

Am auzit că maică-ta era o scorpie. E adevărat?

Afară din barǎci!

Mai cu talent! Mai cu talent!

- Femiorov? - Prezent.

- Alexeiev? - Prezent.

- Breytov? - Prezent.

- Alioșa? - Prezent.

- Rasim? - Prezent.

- Ogareff? - Prezent!

- Dranchenko? - Prezent.

Durov?

- Durov? Durov! - Prezent.

Cu două gloanțe în cap, încă mai vorbești?

Haide, Durov. Nu poți muri de două ori.

Căpitane, mai adu-mi un rând.

Ivan Ogareff al nostru a avut o carieră frumoasă.

De la comandant de escadron a ajuns spălător de vase.

în fruntea soldaților săi, cu curaj a fugit din calea dușmanului.

Toarnă-mi și mie.

Ce noutăți sunt, Korcetoff?

Tătarii au jefuit Semipalatinsk

și au ajuns la lacul Balhaș.

Îi înrolează pe toți cei care li se supun

și-i masacrează pe cei care se opun.

- Sunt niște bandiți ordinari. - Sunt păstori nomazi, nu bandiți.

Încercăm de ani de zile să-i oprim, luându-le pământurile și pășunile.

Dar dacă reușesc sa facă alianță cu marii sultani kârgâzi,

vor redeveni stăpânii Asiei Centrale.

Trupele Marelui Duce vor reuși să-i distrugă.

Dacă mi-ar da un singur regiment bun, nu ați mai auzi de tătari.

Dacă ți-ar da un regiment bun,

n-am mai auzi nici de tine, nici de regimentul tău.

E o adevărată revoluție, Vertev.

Dacă acești sălbatici sunt lăsați să se întindă prea tare,

ne vom trezi spânzurați fără să ne dăm seama.

- Alarmă! - Alarmă!

- Ce e? - E cineva la poartă. Vino.

- Cine e acolo? - Niște amărâți.

Venim din Acinsk. Tătarii ne-au ars casele.

Ce căutați aici? Nu puteți intra.

- Ne e foame. - Suntem obosiți.

Adăpostiți-ne, doar în noaptea asta.

Tu și puștiul. Urmați-mă.

- Câți tătari erau? - Nu știu, veneau din toate părțile.

Ne-au furat toate vitele.

Eu sunt Irina Petrovna.

Și el e Piotr.

Am scăpat doar câțiva.

Suntem țărani.

Poftim, bea.

Bea!

Prapin.

- Dă-i ceva de mâncare. - Mulțumesc.

Dansezi?

Doamna contesǎ a refuzat dansul.

E un obicei de-al femeilor.

Oprește-te, banditule!

Piotr!

Spioană nenorocită!

Korcetoff!

- Au dat foc la comandament. - S-ar putea să ne elibereze.

Nu te baza pe asta, profesore. Nu suntem cai.

Tǎceți! Vor da foc și aici!

Mișcați-vă cu armele alea!

Nu eliberezi deținuții politici?

Sunt numai intelectuali. Nu știu să lupte.

- Dacă nu mă-nșel, ai crescut în Siberia. - Da, domnule.

Ascultă cu atenție.

De acum înainte, nu mai ești căpitanul Mihail Strogoff.

Bănuim că inamicul are spioni peste tot.

- Cât îți ia să ajungi la Irkutsk? - În vremuri normale, cam 40 de zile.

Nu sunt vremuri normale, căpitane.

Tătarii ocupă deja toată provincia Semipalatinsk.

Prin urmare, o bună parte a călătoriei,

va trebui să se desfășoare pe lângă inamic.

Cunosc foarte bine zona, domnule general.

Asta-i o scrisoare de la Majestatea Sa Imperială

pentru fratele său, Marele Duce.

Va trebui să-i înmânezi lui, personal.

- E clar? - Da, domnule.

Noile tale documente.

Din acest moment,

viața Marelui Duce și destinul provinciilor orientale

depind de succesul misiunii tale.

Mult noroc.

Dumnezeu să te protejeze...

și pe Rusia noastră.

Ochiți! Foc!

Am aflat că ne-ai ajutat, căpitane Ivan Ogareff.

- Și tu mă tratezi ca pe un dușman. - Ești un ofițer de-al țarului.

Eram, înainte de a fi degradat, judecat

trimis la muncă silnică în Siberia.

Carierele strălucite în armata țarului

sunt rezervate doar nobililor.

Mie nu mi-au iertat niciodată faptul că nu sunt nobil.

Nu e un motiv întemeiat pentru a fi exclus din armata rusă.

Am nesocotit un ordin stupid.

Iar generalii au profitat pentru a mă acuza de lașitate în fața inamicului.

De ce te-aș crede?

- M-ai putea trăda și pe mine. - Mama mea era tǎtǎroaică.

Nu-i pot renega sângele.

Vreau să te pun la încercare, Ogareff.

Nu vă mișcați. Stați așa.

- Unu... - Dle, trebuie să plecăm!

Vin acum.

Plecăm!

E interesantă cartea?

Da, foarte interesantă.

- Ce e? - Dostoievski.

N-am auzit niciodată de el.

Poate pentru că e un scriitor tânăr.

Nu zic bine? Vor cumpăra totul. Orice, numai să cheltuiască.

În această dimineață, Volga era mult mai frumoasă decât Sena.

- E o țară încântătoare. - Încântătoare?

Trenurile se opresc în câmp deschis.

Oamenii mănâncă când n-ar trebui să mănânce.

E odios.

Vorbesc când alții ar vrea să doarmă.

Sunt lipsiți de orice delicatețe,

iar țara e aproape în întregime o mlaștină,

din câte am putut constata în nopțile mele nedormite.

Domnule Blount,

există un motiv pentru care voi, englezii, nu reușiți să fiți simpatici nimănui.

Pentru că sperați să găsiți Anglia peste tot.

Ar fi trebuit să rămâi la Londra, stimate domn.

Unde te crezi, pe Coasta de Azur?

Îmi cer scuze, domnule.

Ar trebui ca un ofițer să știe dacă kârgâzii au făcut front comun cu tătarii.

Dle, cine se poate lăuda că știe ceva despre țara asta?

Dacă e adevărat, cum se zice, cǎ kârgâzii au coborât ieri pe râul Irtîș,

drumul spre Irkutsk nu ar trebui să fie mai sigur.

Aseară, la poștă, am încercat să trimit o telegramǎ

pentru a rezerva o cameră de hotel, dar niciun angajat n-a vrut s-o transmită.

Actele, vă rog.

Sunt jurnalist de la Daily Telegraph.

Știu să citesc.

- Poftiți. - Dar...

Mă scuzați de deranj, căpitane.

Căutați pe cineva?

Nu, dle, dar din cauza răscoalei am dublat controalele.

Alcide Jolivet, fotojurnalist.

Tătarii ăștia vă dau mari bătăi de cap.

Mulțumesc.

- Mergeți să vă întâlniți cu deportatul? - Da, e soțul meu.

La Irkutsk?

Acolo l-au trimis.

Trebuie să vizați permisul la poliția din Nijni Novgorod.

Nicolas Korpanoff.

Negustor Ce fel de negustor?

- De cai. - Credeam că ești mut.

N-o să găsești mulți cai la Irkutsk acum.

Actele, vă rog.

Nu vă e frică să călătoriți singură în această regiune în plină răscoală?

De mult sunt obișnuită să mă descurc singură.

Nu va fi ușor să ajungeți până la Irkutsk

Va depinde în mare parte și de mine.

Păreți foarte curajoasă.

Merg să-mi vizitez soțul.

,,Suntem atacați de forțe rebele organizate. Cerem ajutor imediat.

,,Rezistența e imposibilă. Trăiască Rusia

și trăiască Țarul.

,,Recepționat.

Nu se pot trimite întăriri."

Ai avut dreptate, Ogareff.

Coada ursului rus din Siberia a fost tăiată de capul său de la Moscova.

După cum reiese din aceste două mesaje pe care ai pus mâna,

Irkutsk e izolat și Marele Duce nu mai poate comunica cu Țarul.

- Am putea... - Stai așa.

Suntem deja pe drumul cel bun, Sangarre.

Inițiativa e în mâinile noastre.

Dacă vom urca pe malurile fluviului Enisei,

vom tăia legătura dintre armata rusă din vest și cea din est.

Trebuie să împiedicăm cu orice preț curierii Țarului

să ajungă la Marele Duce.

Astfel, închis în fortăreața din Irkutsk, fără ordine și fără ajutor,

se va zbate ca un vultur în cușcă.

Ruta normală a curierilor trebuie să treacă prin Nijni Novgorod.

- Acolo trebuie să-i oprim. - Merg eu.

Cunosc orașul

- Pe tine te-ar putea recunoaște. - Veți merge împreună.

Niciun curier de-al Țarului nu va reuși să treacă.

Îți jur, prințe.

- Dă-mi voie să trec. - Mai bine m-ai ajuta.

Nu pot.

Ai putea fi mai amabil. Suntem colegi, la urma urmei.

Sunt scriitor, nu fotograf.

Stimate domn, ne furi doar știrile de când am plecat de la Moscova.

Cine merge-n oraș?

Urcați, dle.

Dle Korpanoff, nu vrei să profiți de birja mea?

Nu, mulțumesc, nu merg la Nijni, ci la Novgorod, la târgul de cai.

La revedere, căpitane!

- Aș putea veni cu dvs.? - Cu plăcere.

La Novgorod. Vom coborî la hotelul Constantinopol.

Dii! Dii!

Sunt cretini cei ce mi-au spus

că nu vine nimeni la târg din pricina tătarilor.

Ți-am spus eu în tren că vom face afaceri excepționale.

Dacă n-ai fi așa avar, cu două ruble ai găsi o cameră.

20 de copeici pentru o bancă. Plata în avans.

Urmați-mă, dle.

Aici sigur nu veți reuși sǎ adormiți.

Acceptați camera mea.

Nu, mulțumesc.

Mai avem 4.800 km până la Irkutsk.

Da, știu.

Nu mă deranjează deloc.

Mă simt bine unde sunt.

Doar nu vă e frică de mine?

Nu, nu despre asta e vorba.

Amice!

Mai bine vă accept camera.

- Pe unde? - Pe acolo.

Cred c-ați rezervat camera cu mult timp în avans.

E toată a dvs.

Nu, mulțumesc. Stau foarte bine aici.

Vă rog, nu pot permite asta.

Nu vă apucați acum de complimente.

E foarte normal cu o doamnǎ.

Nu prea păreți un negustor de cai.

Dacă preferați divanul...

Noapte bună, dle Korpanoff!

Îmi puteți spune cum vă numiți?

Nadia.

Noapte bună, Nadia!

Toți cetățenii de origine asiatică,

trebuie să părăsească provincia Nijni Novgorod în decurs de 12 ore.

Repet: toți cetățenii de origine asiatică,

trebuie să părăsească provincia Nijni Novgorod.

Dle Blount, ești un acrobat.

Ai încercat vreodată să lucrezi la circ?

Teritoriile de la est de fluviul Ural sunt declarate zonă militară.

E interzis tuturor supușilor ruși să intre în această zonă fără permis.

Totul e în regulă pentru dvs., dle căpitan.

- Sunt norocoasă că v-am întâlnit. - Eu sunt cel norocos.

Călătoria mea va fi frumoasă.

Un ofițer viteaz ca dvs. mă poate apăra de rebeli.

Paza bună trece primejdia rea, cum se zice.

Actele, vă rog.

- Încet. - Stați la rând!

Așteptați, așteptați.

Îmi pare rău, dar nu vă puteți îmbarca.

- Dar documentele mele sunt în regulă. - Știu, dnă,

dar cu noile dispoziții nu pot face nimic pentru dvs.

Deci, îmi arătați actele sau nu?

Lăsați-o să plece. Îmi asum eu responsabilitatea.

Doamnă...

Vă puteți îmbarca.

Nu pot viza permisul, dar cu titlu exceptional...

Mulțumesc.

Căpitane, va trebui să mă apăr de apărătorul meu?

Prefaceți-vă că ați căzut în mâinile unui tătar.

Încetați. Toată lumea ne privește.

Nu aici.

În noaptea asta.

Vă promit.

Un ofițer nu ar trebui să se poarte așa în public.

Aș vrea să fiu eu cel ce-i dă jos hainele una câte una, fie și 40.

Ce scârbos!

Tǎtǎroaicele se ung cu seu de oaie.

Cred că ție nu prea-ți plac femeile.

Domnule Jolivet,

știi că mergem contra vântului?

Putoarea îmi ia răsuflarea,

și consider prezența ta și mai asfixiantă.

Mă duc să respir, după cum spunea Shelley: "purele lacrimi ale nopții."

Ne-am căsătorit acum doi ani la Riga.

Vassili e un medic bun.

Eram foarte fericiți.

Apoi, într-o dimineață a fost arestat.

- De ce? - Era socialist.

Și tu știai?

Gândesc la fel ca el.

Apoi a fost judecat și deportat în Siberia, la Irkutsk.

Ca medic, are grijă de deportați.

Abia acum am primit permisiunea să-l vizitez.

Femeile n-ar trebui să fie interesate de politică.

- Zâmbetu-i cam demodat. - Poate, dar e drept.

Lumea se schimbă, Nicolas,

și toți trebuie să o ajutăm să se schimbe.

Scuză-mă, sunt obosită.

Nu credeam c-ai să mai vii.

O femeie îndrăgostită e la fel de punctuală ca și moartea.

Nu voiam să te fac s-aștepți.

E o rușine!

Nu știu ce să vă spun, domnule.

Îți repet, aseară era cu noi la bord.

L-a văzut toată lumea!

Ofițer de rezervă, ați spus? Nu-mi amintesc.

Domnule Jolivet.

Domnule Jolivet!

O fi înotat până la mal?

- Spune-i și tu, te rog. - E adevărat.

Am căutat peste tot. Cpt. Chélépine a dispărut în neant.

Poate a găsit un loc unde să stea într-o companie plăcută.

Vă stau la dispoziție, dlor.

Ce țară!

E o țară extraordinară, amice.

Sunt acvile. Mi-am hrănit caii bine. Nu mai căuta alții.

Stai liniștit.

E cumva birja mea?

Trebuie să ajung la Omsk cât mai repede posibil.

Dle, când trebuie să parcurgi 1.287 de km, nu trebuie să te grăbești.

Nadia, dacă vrei, plecăm imediat.

De ce vrei să vin cu tine?

Pentru că birja mea e deja pregătită și, în plus, cunosc bine țara.

Tu vei economisi bani, iar eu voi călători alături de o domnișoară.

Știi că ești ridicol?

Crezi că vei trece neobservat?

Când vom fi în Urali la minus 40°,

dvs. veți fi ridicol cu ghetuțele englezești de oraș.

Alexandre Chélépine, căpitan al regimentului 3 de infanterie

din Tobolsk.

Chélépine ǎsta nu era un curier, era un nimeni.

Era singurul ofițer.

Cine mai avea permis special la bord?

Doi jurnaliști străini și o tânără pereche.

Ar fi ceva ca un curier de-al Țarului să se folosească de o femeie.

Am să mă informez dacă au închiriat cai.

Nu, ar fi mai bine să nu te vadă nimeni. Du-te tu.

- Cine e? - Mikhail.

Așadar?

Negustorul și fata au închiriat o birjǎ și au plecat în grabă spre Urali.

În grabă? Poate merită să-i urmărim.

Înhamă imediat caii și așteaptă-mă jos.

Dacă e un ofițer deghizat, îmi va fi ușor să-l demasc.

Te voi aștepta la Omsk.

În loc să ne protejeze, soldații pleacă.

- Dați-ne de mâncare! - Nu mai dormim deloc.

- Câinii latră toată noaptea. - Și dimineața găsim urme de tătari.

Și pe înserat se furișează ca lupii în casele noastre.

- Schimbă caii! - Unde vreți să mergeți?

Drumurile nu mai sunt sigure. Tătarii sunt peste tot.

Fă cum ți-am spus! Și grăbește-te!

O să-și dea ei seama. Ne așteaptă o iarnă grea.

Nu ai dreptul să-l judeci pe soțul meu.

Știu doar că prin politica lui, ți-a distrus viața.

A comis o singură greșeală:

aceea de a denunța nenorocirile și nedreptățile din țara asta.

În Rusia sunt mulți ca tine,

și, din păcate, multora le e frică să spună adevărul.

Rusia e singura țară din Europa unde țăranii sunt încă tratați ca niște sclavi.

Ești foarte tânără, Nadia.

Poate.

Dar ai să vezi că în curând ideile noastre tinerești,

le vor învinge pe cele bătrânești.

Nu-mi plac femeile fanatice.

E mai bine să schimbăm subiectul.

Dii! Dii!

Dii!

Omul ăla se grăbește.

Nu?

Mișcă-te cu caii!

Mulțumesc.

Ești obosită?

Pe frigul ăsta îngheață și sufletul.

Încă avem mult de mers, Nadia.

Să încercăm să fim prieteni.

Am ajuns, Nadia.

Cabana e mai în față.

Intră, focul e făcut. Între timp, eu pun caii la adăpost.

Ești foarte diferită de femeile pe care le-am cunoscut.

Nu știu ce fel de femei ai cunoscut.

Erau mult mai bine îmbrăcate decât tine.

Decât tine acum.

Te rog încetează!

- Credeam că ești lipsită de prejudecăți. - Nu e adevărat.

Tocmai de aia vreau să decid eu.

- Nadia... - Nu insista.

Dii!

Dii!

Cei ce ajung înaintea noastră, iau cei mai buni cai.

Felicitări, domnule! Sunteți un căruțaș excelent.

Mulțumesc, dar nu pot spune același lucru despre dvs., căpitane.

Îmi cer scuze, dnǎ, dar caii obosiți se prăbușesc uneori.

Vă rog să-mi cedați caii dvs.

Dar am plătit deja pentru ei și, în plus, nu văd de ce ar trebui s-o fac.

Pentru că mă grăbesc tare.

- Și eu am treburi foarte urgente. - Deci nu vreți să-mi dați caii dvs.?

Sunteți un măscărici.

Vrei să te bați?

Nu, dle.

Înhamǎ caii acestui domn la troica mea!

Mișcă-te!

Îmi pare rău pentru dvs., dnă.

De ce?

Nu sunt soldat. Sunt doar un negustor.

Niciun bărbat adevărat nu ar suporta astfel de lucruri.

- Plecăm acum? - Caii trebuie să se odihnească.

La fel și tu. Plecăm mâine.

Noapte bună!

Troica e pregătită. Dl Korpanoff vă așteaptă.

Mulțumesc.

Dle Jolivet, înșeli cititorii ziarului tău.

De ce?

Ciocnirile și masacrele au loc zilnic

și chiar dacă nu le-am văzut personal, întrucât sunt reale...

nu înșel pe nimeni.

- Nu ai etică profesională. - Iar tu nu-ți cunoști meseria.

Cititorii noștri vor să fie prezenți.

Sunt înfometați de știri și când nu există fapte reale,

trebuie să ai puțină fantezie.

E ziua învierii.

Morții nu se ridică. Stați culcați!

Vom înnopta aici.

Dar dacă vin stăpânii?

Nu vor veni.

Casa pare abandonată de mult timp.

,,Când toamna, la prima vânătoare,

,,mă întorceam la casa mea de la țară,

,,fiecare cameră ascundea un secret.

,,Ceea ce e important nu se vede", spuse ea.

Turgheniev.

Nicolas...

- E cineva acolo. - Unde?

La fereastră.

- Mihail. - Svetlana.

- Tinere stăpân! - Dragǎ Svetlana.

- Domnul meu... - De ce stai jos? Ridică-te.

- De când nu te-am văzut. - Cum ești, Svetlana?

Cum vrea Dumnezeu. Am rămas singură, restul au plecat.

- Unde e mama? - Contesa a plecat la oraș luna trecută.

De ce n-ai plecat cu ea?

M-am născut aici și vreau să mor aici.

Draga mea Svetlana.

Și tu ce-ai făcut? Ești tot la regimentul tău din Sankt Petersburg?

Da.

Și unde-i frumoasa ta uniformǎ de căpitan, cu tot aurul ăla de pe ea?

Nadia...

Svetlana a fost moașa mea.

Eu merg să pregătesc ceaiul.

Cum să-ți spun?

Conte?

Căpitan?

Sau poate preferi să-ți spun ,,tinere stăpân"?

- Iartă-mă, nu-ți pot explica. - Ce să-mi explici?

- Că ești un ofițer de-al Țarului? - Asta n-are nicio legătură cu noi.

Dar are legătură faptul că mi-ai ascuns numele tău adevărat.

N-am făcut-o ca să te înșel, Nadia.

Știu că nu voiai să mă înșeli.

Dar ar fi trebuit să-mi spui.

Pentru că acum eu nu mai am nimic să-ți spun.

Ba da, un lucru.

Mulțumesc că ai făcut dragoste cu mine, conte Mihail.

Care ți-e numele?

Strogoff.

Alteța Sa Regală, prințesa Olga Petrovna Yusupov a dormit aici.

Nu te deranja. Mulțumesc. Poți pleca.

Nadia!

Nadia!

Nu pot, domnule conte. Nu mai am altul.

- Ține, Boris. - Mulțumesc, dar nu pot.

Am nevoie de cal. Lucrăm împreună.

Când zăpada se va topi, va trebui să semǎn

și sunt bătrân acum, conte Mihail, iar pământul nostru e aspru.

Tu nu poți să știi cât de aspru e pământul nostru.

Îți amintești când mă învățai să pun capcane?

Firește, erai foarte isteț.

N-aș vrea să-ți iau nimic, dar trebuie să-mi dai calul, Boris.

Pentru Țar.

Ia-l.

Unde e Korpanoff?

Ce e, căpitane? Te-ai aliat cu tătarii?

- Unde s-a dus negustorul ǎla? - A rămas la târgul din Omsk.

Purtați-vă frumos cu femeia asta.

Cineva va plăti o răsplată frumoasă pentru a o recupera vie și nevătămată.

Știi că asta e cea mai bună specialitate a lor?

Trag întruna pană se desprinde capul.

- Încă faci pe spiritualul? - Frica mă face să vorbesc.

Te rog, spune ceva! Orice. Chiar și o rugăciune.

N-ai fost rău.

Eliberați-i. Îmi cer scuze, domnilor.

- Acești sălbatici ne-au luat ostatici. - Nu suntem sălbatici, domnule.

Doar că în război e greu să deosebești un gentleman adevărat de unul fals.

Suntem jurnaliști și am vrea să ne facem meseria.

Vă permit asta.

Voi citi cu interes articolele voastre.

- Dii! - Dii!

Doamnǎ!

Hangiul zice că acel negustor de cai era căpitanul Strogoff.

Doamna contesǎ e servitǎ.

Nu fi ridicol, Serghei.

- Stai jos. - Mulțumesc.

O slugă trebuie să-și știe întotdeauna locul,

chiar și-n cele mai grele momente.

- Tu ai mâncat? - Nu vă faceți griji,

nu voi muri de foame.

Deci, vrei să te hotărăști?

Cum te numești?

Nicolas...

Korpanoff.

Ivan...

Îl cunoști?

- Nu. - Nu ești contesa Marfa Strogoff?

Ba da.

Ăla nu e fiul tău?

Nu.

Contesǎ,

dacă nu e fiul tău îl voi ucide aici,

în fața ochilor tăi.

Dacă e căpitanul Mihail Strogoff,

îți dau cuvântul meu de onoare că îi voi cruța viața.

Da, e fiul meu.

Și acum, căpitane Strogoff,

te decizi să-mi dai mesajul Țarului?

Nu am niciun mesaj.

Mama ta a făcut o alegere.

Acum doar tu o mai poți salva.

Unde ai ascuns mesajul?

E aici!

Du-l la Feofar-han.

,,Ochii lui nu vor mai vedea lucrurile de pe pământ."

Strogoff, i-am dat cuvântul meu mamei tale.

Nu te pot ucide.

Biblia ți-a decis deja soarta.

De acum înainte, pentru tine ziua va fi ca noaptea.

Culorile vieții vor exista doar în mintea ta.

Ai îndrăznit să ne sfidezi și ai pierdut, căpitane Strogoff.

A murit.

Pleacă!

Marele Duce e izolat în Irkutsk, neajutorat.

Și nu trebuie să te temi că va primi ajutor din est.

- Dacă am înainta spre vest... - Moscova e foarte departe.

- Caii au nevoie de pășuni. - Poti merge spre est.

- Vrei să cucerim Irkutsk? - Și să-l capturăm pe Marele Duce.

Un ostatic ca el poate decide soarta războiului.

Cum putem fi siguri ca Țarul n-a trimis alți curieri Marelui Duce, fratelui său,

sau chiar că a primit deja mesajele

și că știe că sosesc întăririle?

- Dă-mi câteva zile și-ți voi da un răspuns. - Cum anume?

Voi scoate trupele Marelui Duce din fortăreața din Irkutsk.

Cred că am înțeles planul tău.

Vom trimite femeile și copiii în munți,

unde vor fi feriți de orice surpriză.

Rușii sigur vor crede că am părăsit tabăra.

În schimb, ne vom ascunde trupele în pădurile din jurul orașului.

Acum, du-te!

Nadia!

Ridică-te! Hai, ridică-te!

Unde mă duci?

Am început această călătorie împreună.

E mai bine să mergi singură.

- De ce? - Nu vezi în ce hal am ajuns?

Eu am încredere, Mihail, căci te vei vindeca.

Nu mă pot vindeca.

Trebuie s-o faci!

Trebuie s-o faci pentru misiunea ta.

Pentru mama ta.

Mama a murit din vina mea.

Abia acum încep să-mi dau seama,

să înțeleg.

Să văd cum e țara asta nenorocită,

sărăcia, suferințele, nedreptățile.

Am devenit mai ticălos decât o slugǎ!

De ce aș mai trǎi?

Pentru mine, Mihail.

Pleacă! Pleacă!

- Am plecat o dată - N-ar fi trebuit să mă regăsești.

Poate, dar...

acum nu mai plec.

Ai rămas singur de gardǎ?

Haideți, mișcați-vă!

Haideți! Haideți!

Mișcați-vă!

Unde suntem acum?

Nu știu, Mihail.

Nadia, trebuie să ajung la Irkutsk.

Fiule, Hristos a suferit pentru noi.

Fericiți sunt cei ce suferă acum în numele Său.

Ce știi tu despre suferința acestui om?

Voi nu știți decât să vă rugați, să predicați și să vă faceți cruce!

Fii umilă femeie! Cei smeriți vor moșteni pământul.

Predicați supunerea săracilor care suferă nedreptăți

și continuați să-i binecuvântați pe cei puternici care-i țin în sclavie.

- Sunteți niște farisei. - Nadia!

De ce să tac?

Voi sunteți vinovați!

Ce e, Nadia?

Nimic.

Încă suferi?

Ochii nu mă mai ard.

- Nadia. - Sunt aici.

Soarele te deranjează?

Nu.

Fără bandaje îmi pare...

aproape că-mi pare...

Nu pleca.

Am întâlnit o barcă ieri.

Așa e.

Dar tu de unde știi?!

Mihail!

Dumnezeule!

- Tu vezi? - Ieri, am avut impresia că văd umbre,

ceva ca niște puncte luminoase, pline de culoare.

N-am spus nimic, pentru că mi s-a părut imposibil.

Focul ăla aproape că îmi arsese creierul.

Fratele meu, Țarul, ne cere tuturor

să murim pentru sfânta Rusie.

De la Sankt Petersburg nu se pot trimite întăriri,

dar patru regimente de infanterie au plecat deja de la Vladivostok.

Căpitane Strogoff, după tine, cât crezi că le va lua trupelor sa ajungă aici?

I-am lăsat la Balagansk.

Ar trebui să fie aici mâine.

Conform ultimelor noastre informații, grosul tătarilor se retrag spre sud,

dincolo de lacul Baikal.

Ne scapǎ. Trebuie împiedicați să se retragă.

Cu ajutorul Domnului, inițiativa e din nou a noastră.

Din câte am putut vedea, tătarii dispun de cel mult 20 de hoarde.

Generale Voranzoff!

Vreau ca toți oamenii să fie pregătiți de atac

fi vom nimic

Mihail!

Mihail, privește! Sunt soldați ruși.

Principe, momeala a fost aruncată.

Mâine vor fi toți ai noștri.

Vor ataca?

Ogareff era prezent când Marele Duce a dat ordinul de atac.

Prea bine. Alah să ne călăuzească mâine.

Cum te simți, Mihail după atâta timp?

Ca în anii de academie.

Îți amintești când ne găteam de bal?

Da, erai cel mai elegant.

N-aș fi crezut că te voi revedea vreodată îmbrăcat în vagabond.

Iar eu n-aș fi crezut că, după ce ti-am luat toate fetele din Sankt Petersburg,

va trebui să-ți iau și cizmele.

Mulțumesc.

Sergente!

Când ne vom revedea?

Îți stă bine în uniformă.

Nu vrei să-mi răspunzi?

Războiul nu va ține veșnic.

Tu te vei întoarce la Sankt Petersburg.

Nu cred că voi ajunge pe acolo.

Te vei descurca cu ochii?

Îmi vor urma calul.

Putem pleca.

Întăririle inamicului au ajuns la Irkutsk.

Trebuie să atacăm până nu suntem atacați din spate de întăriri.

E prea târziu. E mai bine să ne retragem.

Am așteptat prea mult acest moment.

Dacă îl învingem pe Marele Duce, nimeni nu ne va mai opri.

- Și dacă pierzi? - Așa-i războiul, Sangarre.

Dacă pierdem, ne vor răzbuna copiii noștri.

Principe, diseară vom dormi la Irkutsk.

Vin cu tine.

Foc!

Foc!

Ne atacă din spate! Cu fața spre inamic!

La atac!

Mai aduceți muniție!

Grăbiți-vă cu muniția!

Mișcați-vă!

Foc!

Mai aduceți muniție! Nu mai avem deloc!

Opriți-vă!

Îl vreau viu.

La atac!

Se face seară.

Ce aștepți?

Azi n-am chef să fac fotografii.

Prietene,

uneori și meseria noastră e urâtă.

- Veniți, doctore. Singură nu reușesc. - Vin imediat.

Nadia. Oamenii ăștia au nevoie de mine.

Asta e de acum, viața mea.

S-ar putea ca după ce ai făcut pentru răniți, să-ți acorde grațierea.

Țarul nu-i așa de indulgent cu dușmanii săi.

Trebuie să-ți spun ceva.

- Dar nu știu cum să încep. - Spune.

Nu e ușor.

Singurul lucru care nu-i ușor aici...

e să mori...

de unul singur, crede-mă.

Voiam să-ți zic din prima.

N-am reușit să fiu nevasta care voiai tu.

Te-am înșelat.

Ai ales cel mai prost moment ca să mi-o spui.

Iartă-mă.

- Nu-ți pasă? - Nu asta-i problema.

Dacă acum m-aș simți rănit, mi-ar fi rușine.

Vrei mila mea? O ai, Nadia.

Dar durerea mea...

nu.

O păstrez pentru tovarășii noștri care mor.

Nadia!

Doctore.

Apoi Sonia mi-a spus:

,,Cum așa? Nu-ți dai jos cizmele? Soțul meu nu doarme într-un pat murdar."

O fată curată, cum nu s-a mai văzut.

Și a trebuit să-mi scot cizmele cu forța,

dar m-a ajutat ea.

Primul rând, un pas înainte!

Marș!

Armați!

Ochiți!

Foc!

La umăr arm'!

Vă aliniați!

La dreapta!

Căpitanul Strogoff e aici.

Nu a vrut să intre.

Vassili.

Am vorbit deja despre asta.

Nu-ți face griji pentru mine.

Ești liberă să faci ce vrei.

De ce n-ai poftit în casă?

Ți-am pregătit birja pentru mâine.

Ți-a spus ceva?

Nu.

Nu vin cu tine.

De ce?!

Ce-aș face eu la Sankt Petersburg?

Pot să cer transferul.

Unde? La altă garnizoană.

Ce e? Te-ai răzgândit cumva?

Nu.

Iartă-mă!

Am crezut că pot începe o nouă viață cu tine.

Poate ar fi fost frumos.

Am crezut,

dar m-am înșelat.

Mihail...

nu te iubesc.

- Adio! - Nadia...

- Nu, te rog! - Adio!

Ați urmărit filmul artistic: MIHAIL STROGOFF

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: STARGATE

SFÂRȘIT