Original subtitles

ULTIMUL DINTRE PIEILE-ROȘII

În August 1755, războiul cu francezii și indienii era în toi.

Comandantul francez, gen. Montcalm, cu o oaste numeroasă și aliații indieni,

venea din Canada pentru a ataca teritoriul controlat de englezi

în apropiere de lacul George.

Pentru a se apăra,

englezii trebuiau să afle imediat dacă Montcalm va ataca Fort William Henry,

ori îl vor ocoli și vor ataca Fort Edward.

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: STARGATE

Un cercetaș îl caută pe gen. Webb.

Cercetașul Magua dorește să vă vadă, dle.

Bun. Poate are vești despre Montcalm.

L-ai găsit pe Montcalm pentru mine, Magua?

Perfect, știam că pot conta pe tine. Unde e?

Foarte departe, în partea aia. La două zile de mers.

Dar asta e la sud, dle. Montcalm va veni dinspre nord.

Ești sigur?

Magua văzut. Magua spune adevăr.

Va trebui să ne regândim strategia.

Nu doar atât. Mr. Heywood vine cu familia gen. Munro din partea aia.

Trimiteți imediat un detașament.

S-ar putea să fi fost deja atacați de indieni.

Am înțeles, dle!

Ce regiune frumoasă, Duncan!

Așa e, dră Cora, dar și foarte periculoasă.

Frumoasă și periculoasă, ca o femeie.

Vorbiți despre dumneavoastră, drǎ Alice?

Uite! Cred c-am zărit un indian.

Davy, nu mai vorbi ca un american.

- O, la naiba, surioară! - Alice are dreptate, Davy.

Bine, dar dacă ne atacă, eu v-am avertizat.

Dle mr. Heyward, noi suntem escorta d-voastră.

- De ce, sergente? - Am aflat că Montcalm e în zonă.

Ne-a trimis generalul Webb.

Dar nu ne vom putea întâlni cu tata la Fort William Henry.

Generalul Webb va decide asta.

La drum!

Oprește-te Davy!

Domnișoară Alice.

Mulțumesc, Duncan.

- Fiți atentă pe unde călcați. - Mulțumesc.

E foarte palpitant.

- Acești oameni sunt toți americani? - Da, e o miliție. Ostași buni.

Ce interesant. Și ce uniforme amuzante au.

Ar trebui să porți și tu una așa la balul mascat, Duncan.

Urmați-mă, domnișoarelor.

Sunteți așa de amuzanți, dragilor. Dar sunteți foarte murdari!

În sfârșit, ați ajuns.

- Sper că n-ați avut probleme. - Totul a fost perfect.

- Aproape ca o călătorie în Anglia. - Mie, una, mi-a fost teamă tot timpul,

dar Duncan e un protector minunat.

Drumul de aici până la Boston a devenit foarte civilizat, dle general.

Da, așa e. Haideți, să intrăm.

De unde ai alea?

De la un irochez care nu știa că pușca mea era încărcată.

- Mi le dai mie? - Cine ești tu?

- Davy Munro. - Serios?

Pun pariu că nu te-ai apropiat niciodată de un irochez. Ai picioarele prea mari.

Un indian te-ar auzi venind de la un kilometru.

Ascultă-mă, puștiule.

Și nu cred c-ai tras vreodată într-un irochez.

De fapt, el te-o fi văzut pe tine și a murit de râs.

- Mi le dai? - Poți să primești o palmă peste urechi.

Mǎ tem că nu veți putea să vă odihniți prea mult.

Ofițerii mei insistă să organizăm o petrecere pentru dvs. diseară.

- Am încercat să-i conving să renunțe. - Generale, doar n-ai făcut-o?

Poate că nu am fost prea convingător.

Și iată-l pe tânărul Davy, nu-i așa?

- Îmi pare bine, domnule. - Și mie.

Biblioteca mea e potrivită pentru dânsele, dle maior. Le conduci acolo?

Da, dle.

Și va fi o ședință a ofițerilor chiar după cină.

Dar nu va afecta petrecerea, nu?

Sper că nu prea mult, dră Alice,

dar trebuie să ne ocupăm și de acest război deranjant.

David a crezut că a văzut indieni tot drumul până aici.

I-am văzut, dle general. Erau mulți.

- Dar nimeni nu mă crede. - Sunt sigur că i-ai văzut. Peste tot.

Spuneți-mi de ce aveți nevoie. Vă vom găsi o servitoare.

- Mulțumesc, generale. - Mulțumesc.

Pe-aici, dnelor.

la te uită, Uncas mohicanul și vechiul meu prieten Ochi-de-Șoim.

Ce mai faci, Bob? Ce e cu toată agitația asta de aici?

Depinde ce numești tu agitație.

Evenimentul important e sosirea celor două fete ale generalului Munro.

Și mai e raportul care spune că generalul Montcalm e la sud.

La sud? Cine a spus asta?

Magua, cercetașul generalului Webb.

Magua, nu?

- Scuză-mă. - Ochi-de-Șoim,

dacă mergi diseară la petrecere, mai bine te-ai schimba.

Deci renegatul ăla de Magua e iar aici?

- Magua e irochez. - Și așa va fi mereu.

Am străbătut toată regiunea și n-am văzut niciun francez.

- Nu e niciunul. - Da.

Ar trebui să-i spun lui Webb că Magua l-a mințit.

Generalul e în ședință cu ofițerii. Nu poate fi deranjat.

- Ce căutați aici? - Îl caut pe gen. Webb.

Nu vă cred. Sunteți unul din acei coloniști fără maniere.

- leșiți imediat sau chem garda. - Bine, plec acum.

Scuzați-mă, generale Webb.

Aș vrea să vă pun la curent cu raportul fals despre Montcalm.

Cine ești tu?

Mi se spune Ochi-de-Șoim și sunt cercetaș ca și Magua.

Doar că eu spun ce văd, nu ce vreau să se creadă.

Magua lucrează pentru mine, tu nu.

Am avut mereu încredere în el.

De data asta, n-ar trebui.

Am traversat deja toată regiunea, iar Montcalm nu e acolo.

De ce ar spune Magua contrariul?

Nu el e indianul pe care Munro l-a biciuit luna trecută?

Așa e, dar era beat. S-a căit.

Gen. Webb, un indian nu se căiește după o biciuire.

Discuția e încheiată!

Intențiile tale or fi oneste, dar manierele îți sunt deplorabile.

Acum, pleacă!

Pleacă!

Alice?

Dra Alice mi-a promis mie acest dans, dle maior.

- Și mie următorul. - Și mie mi-l promisese.

E crud din partea ei să promită dansurile tuturor.

Credeam că nu mai vii.

Ședința gen. Webb a durat mai mult decât era prevăzut.

Deci nu a fost vina ta.

Nu se spune că ,,posesia e titlu de proprietate"?

Scuzați-ne, dlor.

Și apoi i-am spus generalului... N-ai auzit nimic din ce ți-am zis?

Îmi pare rău.

E rândul meu, dle maior.

Scuză-mă, te rog!

Dansezi, domnișoară Cora?

Cu plăcere, Duncan.

- Ședința a fost interesantă? - Foarte.

Vei afla rezultatul din clipă în clipă.

Sper că nu ne va afecta călătoria.

Nu cred.

Soldați, atențiune!

Am decis să nu așteptăm ca francezii și indienii să ne atace.

Montcalm e la două zile de mers spre sud.

Nu vom aștepta după comoditatea lui. Vom ataca noi primii.

Un detașament va porni în zori.

Ce înseamnă asta, Duncan?

Că acesta va fi ultimul vostru dans pentru o vreme, dnelor.

Generalul decis să vă trimită să vă întâlniți cu tatăl vostru mâine.

Cu Montcalm la sud, călătoria spre William Henry ar trebui să fie pașnică.

Dar ne însoțești tu, nu?

Desigur.

Frumoasă priveliște, domnule.

Îmi pare rău că nu fac parte din ea.

E mai important să escortezi familia generalului Munro.

Ar trebui să ajungeți acolo la lăsarea nopții.

Va fi liniște, acum că știm unde e Montcalm.

Aș putea să-ți dau vreo 6 oameni.

Nu e nevoie, dle.

Vom merge mai repede fără escortǎ.

Magua vă va alege o rută sigură. El știe pădurea.

Ce frumos a fost.

- Ne uitam de la fereastră. - N-aș vrea să fiu în locul lui Montcalm.

Nu peste mult timp cred că și el va regreta.

Sunteți încântătoare.

- Văd că vreți să ne părăsiți. - A fost minunat, generale.

Cel mai frumos moment al călătoriei noastre.

Dacă nu era tata, nu am fi plecat niciodată.

Davy!

- Renunți? - Ai câștigat.

- Bună treabă. - Ce a făcut cu cămașa?

Și cu vesta?

A demonstrat că acești coloniști nu sunt singurii care știu călări un cal.

Mi-am pariat vesta pe aceste pene. Și am câștigat!

Pentru numele lui Dumnezeu, îmbracă-te.

Am decis să călătoresc așa.

Nu vreau ca tata să te vadă ca pe un sălbatic.

- O, la naiba, Cora... - Și ai grijă la limbaj!

Suntem în teritoriu indian. Ce are dacă mă îmbrac ca ei?

Nu vei face așa ceva. Haide, îmbracă-te.

Bine.

lată caii voștri.

Sincer, Fort Edward va fi trist fără prezența voastră.

De ce nu vii cu noi?

I-am oferit mr. Heyward 6 oameni, dar a refuzat.

Spune că va merge mai repede singur.

- O, generale... - Ar trebui să vă preveniți oamenii, dle,

ca nu cumva să ne atace prin surprindere pe drum.

- Le cunosc tacticile pe de rost. - Bine.

Am auzit că Heyward e un strateg excelent, dră Alice.

Mie mi se pare fermecător.

Să nu ții frâiele prea strâns. E un cal foarte calm.

Dacă l-ai ales tu, sunt sigură că e perfect, Duncan.

Încalecă!

La revedere, băiete, și nu uita să-l saluți pe tatăl tău din partea mea.

Da, domnule.

Mult noroc.

„Către comandantul Fortului Edward, generalul Webb.

„Cercetașii mei l-au localizat pe Montcalm și pe irochezii lui

„la mai puțin de o zi de mers spre nord.

„Având în vedere pericolul, fetele și fiul meu să nu părăsească fortul.

„Cu toată recunoștința mea de tată, îndatoratul dvs., gen. Alexander Munro.

„Comandant la Fort William Henry.”

Ne vom distra de minune, Cora.

Vom fi singurele englezoaice din fort.

Cele mai tinere, în orice caz.

Am putea călători zile în șir prin pădurea asta fără a-i vedea capătul.

Cine știe ce e mai la vest.

Sau la nord și la sud.

Doar regiuni sălbatice ce așteaptă să fie cucerite.

Ce idee deprimantă.

Uncas, ce fel de săgeată crezi că e asta?

Irochezǎ.

Asta era un indian aliat.

Irochezii supraveghează spre Fort William Henry.

Mergem pe-aici.

Ești sigur?

Dar irochezii sunt cu Montcalm.

Ochii omului alb nu știu să citească semnele din pădure.

Avem noroc. Magua spune că știe o scurtătură spre fort.

Ce bine.

N-am vrut să-ți alarmez surorile, Davy, dar am o presimțire proastă.

Fii foarte atent. Dacă auzi sau observi ceva, anunță-mă.

Am înțeles, dle maior.

Putem merge mai departe, domnișoarelor.

- Davy! Ești bine? - Cred că da.

- Cine a tras? - Eu.

Și cred că a fost o lovitură foarte frumoasă.

- Tu de unde ai apărut? - De acolo.

Cine ești?

Având în vedere ignoranța ta, te iert pentru că nu mi-ai mulțumit.

Dacă felul în care călătorești indică valoarea scalpului tău,

atunci unul în plus sau în minus nu va conta.

Îți sunt foarte recunoscător pentru ce-ai făcut, dar...

Cine ești?

Sunt Nathaniel Bumpo. Dar e cam prea irlandez pentru prietenii mei indieni.

Ei îmi spun Ochi-de-Șoim. Spune-mi și tu așa, dacă vrei.

Davy! Ești bine?

- Davy, ce s-a întâmplat? - Sunt bine.

Nu mai e niciun pericol.

Mulțumită dlui Ochi-de-Șoim.

Nu-mi pasă, el e cel care s-a purtat urât la fort.

Cel care a încercat să vă avertizeze. Și pe care nu l-ați ascultat.

Davy, du-ți surorile lângă Magua, te rog!

- Vin și eu imediat. - Mă duc să-mi iau calul.

- Insist să-mi spui, ce faci aici? - Serios?

Și eu aș vrea să știu cu cine vorbesc înainte de a răspunde la întrebări.

Sunt mr. Heyward, comandant al batalionului 60.

Acum, scuză-ne, dar mai avem mult de mers.

Și ce te face să crezi că veți ajunge la destinație, dle maior?

Nu, n-am de gând să vă împiedic.

Dar pădurile astea sunt un labirint dacă nu le cunoști.

Avem o călăuză, mulțumesc.

Serios?

Tu cine mai ești?

Pui multe întrebări, dle maior.

Și pădurile astea sunt pline de morți care nu au dat răspunsul corect.

Mă cam obosești, dle Ochi-de-Șoim.

Calmează-te, dle maior.

El e Uncas E mohican.

Supraviețuitor al unui mare trib masacrat de voi, englezii.

- Unde e Magua? - Nu i-o fi plăcut sunetul puștii mele.

- E o călăuză bună. - E un renegat, un hoț

și, în plus, v-a mințit.

De ce crezi că vă urmărim de la bun început?

Nu te cred. - Pe el l-ați crezut, și vă mințea.

Nici el și nici eu nu știm unde e Montcalm.

Refuz să discut asta cu tine.

Scuze, dle maior, poate-am fost cam direct,

dar aici nu prea avem timp de politețuri.

Să dăm mâna.

Așa e mai bine.

Dle, dacă nu mă înșel drele astea fermecătoare, sunt fiicele gen. Munro?

De unde știi asta?

Am auzit că sunt cele mai frumoase fete care au vizitat coloniile.

Și ar fi trist să cadă pe mâna irochezilor.

Dar irochezii sunt cu francezii. Nu toți, dle maior.

Acolo e un mesager mort cu o săgeată irochezǎ înfiptă în spate.

Ne întoarcem la fort? -Nu, nu e nevoie.

Așa e.

Ochi-de-Șoim, ai spus că vrei să fim prieteni.

Te voi crede. Pușca ta și cunoașterea pădurii ne pot fi utile.

Iti stau la dispoziție, dle maior.

Frumos discurs pentru un țăran irlandez, nu-i așa?

Bun, trebuie să ne organizăm cât mai bine posibil.

Tu și indianul... Stai așa, dle maior.

Nu e doar un indian".

E un șef mohican și, după cum ți-am spus, numele lui e Uncas.

Îmi cer scuze.

Uncas și cu tine, ne veți călăuzi.

Davy va sta lângă domnișoare. Eu voi păzi spatele.

Dle maior, lasă-mă pe mine să iau deciziile.

Nu o face, Duncan.

Nu pot risca siguranța voastră din orgoliu.

Bine, preia comanda.

Cred că-mi vei plăcea, dle maior.

Bun, primul meu ordin scăpați de aceste haine incomode

și de pălăriile astea ciudate. Eu mă ocup de cai.

Irochezii pot auzi un cal de la mai mult de 500 de metri.

Nu suntem departe de râu.

Uncas și cu mine am împrumutat două canoe de la prietenii noștri irochezi.

Ochi-de-Șoim. Ce e?

Irochezii.

Vin irochezii. Urmați-mă, repede!

Ne întâlnim pe insulă. Unde albia râului se lărgește.

- Cred că i-am pierdut. - Doar nu credeți că au fost capturați?

Ochi-de-Șoim, foarte isteț.

Voi, urmați-mă.

Ascundeți-vă în peșteră.

Pare destul de sigur.

Voi doi stați aici, eu mă duc să verific afară.

Vom fi bine, Duncan.

Magua, ai decis să te întorci?

De ce ai fugit?

Ai amutit?

Sau poate nu mai ai curaj?

Omul alb va cunoaște curajul lui Magua destul de curând.

Ce faci aici?

Mai sunt alți irochezi în partea aia?

Sunt mulți frați irochezi.

Știu că suntem aici?

Te-am văzut ieșind din apă.

Nu știai dacă e cineva sau nu pe insulă.

Frații mei irochezi vor afla când le voi spune eu.

Să zicem, dacă le vei spune.

Omul alb are curaj să ucidă dușman căzut la pământ?

Nu.

Scoală-te!

Magua nu ucide frate alb.

Mai bun viu.

Încearcă să mă prinzi.

Veniti!

Dle maior! Dle maior, vino încoace!

- Unde e Alice? - E în siguranță.

Ciudat moment pentru o baie, nu, dle maior?

Am dat peste Magua pe insulă.

Asta dovedește că irochezii sunt și în fața și în spatele nostru.

la-l pe Davy și pe fete într-o canoe.

E prea târziu pentru asta. Dar nu putem speria fetele.

Mă întorc la peșteră. Fii cu ochii-n patru.

Înlocuiește-l pe Uncas, e aici.

Am să le spun că eu am tras după umbre.

Am auzit focuri de armă.

Serios? Eu trăgeam după umbre.

- Duncan e bine? - Firește. Stă de pază.

- Ți-e foame? - Da, sunt lihnit!

Urmați-mă.

Am spus: urmați-mă!

Văd că încă nu ați găsit dormitoarele.

E normal. A fost nevoie de geniul meu și-al lui Uncas să le construim.

Și iată.

Nu e tocmai palatul Buckingham, dar e mai bine decât în corturile irochezilor.

Intrați.

Uncas și cu mine rar avem oaspeți, dar sunteți bine-venite.

Uitasem.

- Ce e asta? - Carne uscată de cerb.

Nu, mulțumesc, nu mi-e foame.

Mulțumim, suntem foarte obosite.

Cred că ar trebui să ne odihnim puțin înainte de a mânca.

Nicio problemă, dnǎ, odihniți-vă. Acolo-s paturile.

Vor fi foarte confortabile.

- Și mie mi-e foame, dle Ochi-de-Șoim. - Serios, puștiule? Ai noroc.

Cu un apetit bun și nimic altceva, te simți bogat.

Asta e cel mai bun lucru din toate pădurile Americii de Nord.

Ce gust are?

Aș zice că are gust de talpă veche înmuiată de ploaie.

Poate un pic mai fragedă.

Davy, hai până afară, trebuie să vorbim.

Ascultă, puștiule.

N-am vrut să-ți sperii surorile, dar irochezii sunt pe urmele noastre.

Fir-ar să fie!

Vor să-ți captureze surorile pentru că sunt ostatice valoroase.

- Ce putem face, Ochi-de-Șoim? - Nu mare lucru. Trebuie să fim atenți.

lată ce vreau să faci.

Vei coborî și vei păzi partea inferioară a insulei.

Așteaptă. Du-te și îmbracă-te întâi.

Și nu cred că irochezii ar aprecia penele astea.

- Dă-le jos. - Bine.

Du-te.

Crezi că vor ataca?

Când se vor aduna, la răsăritul soarelui.

Am înțeles.

Bun, până atunci, mai bine ne bucurăm de stele.

Nu par diferite în ultima zi din viața unui om.

Sunt foarte drăguțe fetele astea, Uncas.

Maiorul e norocos.

Spune-mi un lucru.

Ce părere ai despre blondǎ?

Crezi că ar fi o nevastă bună?

Poate.

După multă muncă!

O bătaie la fund din când în când.

E metoda potrivită.

Ar fi păcat să moară înainte să-l întâlnească pe cel care o va îmblânzi.

Nu mai suport să aștept să fiu ucisă în închisoarea asta.

O să mă predau!

- Mǎ predau! - Alice, te rog, nu vorbi așa!

Încetează!

- Dle maior! - Ochi-de-Șoim!

E greu pentru toată lumea, Alice.

N-am putea să-i evacuăm cumva pe Davy și pe fete?

Poate pe timp de noapte. Încercăm diseară.

Rămâneți aici.

Asta vrei, nu? Nenorocit ce ești!

- Dă-mi cuțitul tău, Ochi-de-Șoim. - Ce? Poftim.

Înmoaie cârpa asta în apă.

O să-i dovedim, dle maior.

Îmi pare rău, Ochi-de-Șoim, nu vă mai pot ajuta acum.

- Ochi-de-Șoim! - Da?

Mă duc să-ți aduc pușca.

Putem face un singur lucru.

Tu așteaptă aici.

Mergeți cu toții să vă ascundeți în peșteră.

Orice s-ar întâmpla, nu vă luptați. Avem o singură șansă.

Irochezii vă vor vii.

- Să-i lăsăm să ne captureze? - Da, dacă vă găsesc.

Altfel, vor crede că ați fugit.

Chestia e să rămânem cât mai mult în viață.

Nu putem să-i sacrificăm pe Davy și pe fete!

Dle maior, îmi place mult să mă lupt.

Dar de data asta trebuie să fim mai isteți ca indienii care se apropie.

Bine, Ochi-de-Șoim. Haide, Cora.

Davy, poți să-ți ții gura?

Să ne predăm ca niște lași? Vă vor ucide dacă n-o faceți.

Lăsați-i să vă prindă. Dar iată ce vreau să faci.

Lasă o urmă pe drum.

Să las o urmă? Cum? Fii prudent, irochezii sunt isteți.

Dar din când în când aruncă ceva mic.

Și să nu cumva să te vadă.

- Crezi c-o poți face? - Da.

Știam eu. Acum, du-te și ascunde-te în peșteră.

Au plecat.

Unde sunt Ochi-de-Șoim și mohicanul?

- Au fugit. - Minciuni. Unde sunt?

Unde sunt?

- Vorbește. - la-ți mâinile de pe ea!

Le-a fost frică.

Le-a fost frică de voi.

Frică de Magua?

Asta e bine. Acum, la drum!

Pune-ți ăștia.

Nu pune picior în apă.

Opriți-vă.

Ochi-de-Șoim nu ne va putea urma.

Dar el a fugit.

Crezi că Magua e prost?

Acum, la drum.

Magua!

Războinic alb m-a strigat. Vreau să vorbesc cu tine.

Ceilalți mă înțeleg?

Unde ne duci?

În satul meu.

Și ce ce vei câștiga cu asta?

Mare onoare.

Magua vorbește ca un copil.

Onorurile sunt pentru copii și proști.

Ai putea avea mulți bani.

Și toată băutura pe care o vrei.

Cine dă aceste lucruri?

Munro, războinicul alb.

Eliberează-ne, Magua. Vei avea tot ce vrei.

Războinicul alb se ține de cuvânt.

Magua vă lasă să plecați.

Doar trei dintre voi.

Magua nu vrea să fie bogat.

Montcalm îmi va da multe lucruri.

Magua vrea altceva.

- Eu pot servi drept răscumpărare. - Nu, Duncan!

Stai așa.

Ce vrei?

Să-i pedepsesc pe cei care m-au pedepsit.

Ce vrei să spui?

Cu mult timp în urmă,

războinicul alb Munro era prieten cu Magua.

Mi-a dat mult whisky.

Magua a băut.

A fost biciuit.

Magua a spus: copiii lui Munro vor plăti pentru asta.

Magua a spus: vor muri.

Fiecare lovitură de bici va un an de suferință pentru Munro.

Acum Magua nu vrea viața voastră.

Dacă ea vine cu mine să fie nevasta mea,

ceilalți pot pleca.

Preferăm să murim.

Cuvinte curajoase, războinic alb, dar zadarnice.

Nu te teme, Cora, Ochi-de-Șoim ne va salva.

Privește.

Nu, Davy, nu!

- Lasă-mi sora în pace! - Davy!

- Lasă-mi sora în pace! - David! Nu, nu vei rezolva nimic!

Nu!

Urs Mic vrea sângele băiatului.

- E rușinos să fii atacat de un copil. - Nu mi-e frică de el.

Magua v-a salvat viața.

Mai bine mă slujiți amândoi.

- Ochi-de-Șoim! - Exact, puștiule. Întoarceți-vă.

Se pare că în ultima vreme, îmi petrec timpul

omorând indieni înainte să vă ia scalpul.

Știam că ne vei găsi, Ochi-de-Șoim.

- Ce mai faci, dle maior? - Mult mai bine, mulțumesc.

Mă bucur.

Asta? N-ar avea onoare de războinic dacă nu și-ar scalpa victimele.

Păcat că nu ați ajuns acum câteva ore.

Dacă nu era Uncas, n-am fi ajuns deloc.

Urma a fost greu de urmărit.

Ochi-de-Șoim...

Mi-au luat surorile.

Știu, puștiule. Indienii își separă mereu prizonierii.

Au vreo speranță?

Cât suntem viață există speranță.

- Ai avut dreptate, Ochi-de-Șoim. - Mulțumesc, dle maior.

Curaj, puștiule, o să le găsesc.

-Magua nu mai e aici. - Bănuiam, e viclean.

Imediat ce sunteți gata, plecăm să le căutăm.

- Sunt gata acum. - Și eu.

Eu nu. N-am mâncat nimic toată ziua.

Poftim, mănâncă puțin. Servește-te, Uncas.

Au început ceremonia.

Puțin praf de pușcă aici. Așa.

Fitilul la capăt,

îl lipim cu puțin noroi

- și gata. - Maiorul a adunat caii, Ochi-de-Șoim.

- E gata. - Bună treabă.

Uncas, știi semnalul. Trei tipete debufniță, apoi goarna,

și eu aprind fitilul. Da?

Mult noroc.

Davy, hai să plecăm de aici.

Uncas e curajos.

Sper că-l vor asculta.

E un șef mohican, îl vor asculta.

Sunt Uncas. Șef al mohicanilor.

Nu vă fie teamă.

Nici mie nu-mi plac albii mai mult ca vouă.

Poate și mai puțin.

Mi-au nimicit tribul.

E adevărat.

Dar Uncas se luptă alături de albi.

Uncas a ucis mulți dintre frații noștri irochezi.

Am luptat doar pentru că am fost atacat.

Ce vrea Uncas?

Îmi vreau prizonierii.

Magua și frații săi mi i-au luat.

Sunt ai mei. Și am venit să-i iau.

E o capcană. - Magua vorbește ca un copil.

Sunt Uncas, ultimul mohican.

Sunt singur.

Unde e prietenul tău, Ochi-de-Șoim?

Mort, în pădure.

Cu tomahawkul meu în cap.

Dle maior, plecați cu toții în direcția asta.

Nu uitați, urmați soarele, cu umbra mereu pe umărul stâng.

Mergeți în direcția aia și la vreo trei kilometri veți da peste o cabană în ruină.

Ne veți aștepta acolo. Eu și Uncas vă vom ajunge din urmă.

Vino, Uncas.

Nu-mi vine să cred că acest drum oribil se termină.

Mă gândesc la tatăl nostru.

Nu are nicio veste de la noi. Cred că e foarte îngrijorat.

Sărmanul Davy, e extenuat.

Mai bine v-ați odihni puțin.

Voi sta de pază până se întoarce Ochi-de-Șoim.

Dar și tu ai nevoie de odihnă.

Mă voi odihni când vă voi vedea în brațele tatălui vostru.

Nu voi putea să adorm.

Sunt prea agitată.

Fă o plimbare.

Nu aș îndrăzni.

Nue e niciun pericol, dacă nu te îndepărtezi.

Și Duncan stă de pază.

Bine, dacă tu crezi.

Nu vrei să vii și tu?

Nu, mulțumesc. - Nu voi sta mult.

Imaginează-ți, Duncan, mâine la ora asta vom fi la Fort William Henry.

Vom avea atâtea de povestit.

Cu siguranță.

- Știi ce voi face? - Nu, ce?

Îl voi ruga pe tatăl meu să te transfere în Anglia.

La Londra

Nu cred că vreau să mă întorc în Anglia.

Ce vrei să spui?

Îmi place ceva la țara asta.

E o țară sălbatică, populată de sălbatici.

Se va schimba totul.

Sunt oportunități reale aici.

În plus, Anglia e atât de anostă și civilizată.

Duncan.

Mi-e... extrem de frig.

Scuză-mă.

E mai bine?

Da, mulțumesc.

Știi, cred că ai uitat cum e cu adevărat viața la Londra.

Asta e problema.

Să fi fost acolo înainte să plecăm.

Era atât de frumos.

Teatrele erau pline în fiecare seară.

Și petrecerile...

Aruncă o privire în jur, Uncas.

- Dle maior, irochezii sunt aproape. - Trezește-i pe ceilalți.

Haide, sus, frumusețe. Plecăm.

Unde e mr. Heyward? - Întoarce-te în cabană.

Cum îndrăznești să mă împingi? O să pun să fii biciuit pentru asta.

Vorbește mai încet, vei atrage toți indienii. Mișcă.

N-am mai fost tratată așa în viața mea.

Pentru toate există un început. Treci în casă.

Trebuie să plecăm.

Davy, trezește-te, trebuie să plecăm.

Duncan!

Åsta-i cel mai necioplit bărbat pe care l-am văzut.

- Calmează-te. - Să nu mă mai atingi!

- Vin irochezii. - Am înțeles. Trebuie să plecăm.

Vino repede, Davy.

Deci o să pui să fiu pedepsit, nu?

Și încă cum! Foarte aspru.

- În Anglia, femeile-s tratate altfel. - Serios? Cum?

Cu respect.

Onorate, admirate și chiar adorate.

Adorate, nu? De ce?

Doamne... ești imposibil.

Deci ești adorată, nu?

Nu trebuie să te aștepți ca un sălbatic

să respecte sau să înțeleagă o femeie, doar pentru că e femeie.

Nu e un motiv întemeiat.

Aici, oamenii sunt respectați pentru ceea ce fac.

- Ce original. - Tu, de exemplu.

Nu faci decât să te plângi.

Ești cea mai mare plângăcioasă care a călcat în America de Nord.

Nu voi accepta asta. Duncan!

Ar trebui să te calmezi, Alice. Avem încă mult de mers.

Ești obosită, dragă. Aproape am ajuns.

- Nu-i așa? Ba da.

E aproape ziuǎ.

Din vârful acestui deal, vom putea vedea Fort William Henry.

Bine, la drum.

De pe dealul ăsta vom vedea fortul, Ochi-de-Șoim?

Poate, Davy, dar dealurile sunt ciudate, uneori vârful nu e chiar vârful.

Și trebuie să urci și mai sus.

Mereu am vrut să găsesc un loc de unde să pot vedea totul de sus.

Cum o face sora ta, Alice.

Priviți, sunt soldați englezi.

- Nu sunt mulți. - Și par epuizați.

E tatăl nostru!

- Crezi că Montcalm a cucerit fortul? - Vom afla imediat. Haideți!

Tată!

Tată!

Tată, ei sunt prietenii noștri, Ochi-de-Șoim și Uncas.

Ne-au salvat de la indieni.

Ce înseamnă asta, Heyward?

Trimisesem un mesaj să rămâneți la Fort Edward.

N-am primit mesajul dvs., dle.

O fi fost la mesagerul pe care l-am găsit mort pe drum.

- Ați pierdut fortul, generale? - Da. Am rezistat cât am putut.

Așteptam ajutor de la Fort Edward. Dar în zadar.

M-am predat ca să cruț oamenii.

A fost o predare onorabilă.

Văd că v-au lăsat să păstrați armele.

Aveți praf de pușcă și muniție?

- Nu avem. - Am înțeles.

- Și indienii lui Montcalm? - S-au întors la ei acasă.

Montcalm ne-a garantat că nu vor mai crea probleme.

Serios? Foarte frumos din partea lui.

- Crezi că ne vor ataca? - Sunt sigur, generale.

Cora, Alice, urcați într-o căruță.

Ceilalți, încălecați!

Grăbiți oamenii, generale, trebuie să găsim un loc unde să ne putem lupta.

De ce? Vom fi atacați.

- De cine? Nu văd pe nimeni. - Sunt indieni aici, îi putem simți.

Vă sfătuiesc să-l credeți, dle.

Știe ce vorbește.

- Înainte, la galop! - Înainte!

Puneți oamenii să-și monteze baioneta, generale.

- Ocupă-te de asta, Heyward. - Da, domnule.

Femeile se pot ascunde acolo. Mergeți.

Du-te și dă-le asta surorilor tale.

- Mă duc la fort să aduc ajutoare. - Rămâi. Mă duc eu, cunosc pădurea.

Vezi dacă poți găsi un detașament care nu-i plecat pe coclauri.

Am găsit un butoi de praf de pușcă în căruță.

Va face mai mult zgomot decât pagube.

Da, dar indienii nu știu asta. Vino și dă-l oamenilor..

Luați nasturii de la uniforme, pietricele,

orice i-ar putea lovi de aproape.

Alice! Întoarce-te!

Munro.

Ocupă-te de tata.

- Ochi-de-Șoim. - Da, Alice?

Ai avut dreptate.

Nu e loc...

în America de Nord pentru...

o plângăcioasă.

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: STARGATE

Ați urmărit filmul artistic: ULTIMUL DINTRE PIEILE-ROȘII

SFÂRȘIT