Original subtitles

Acesta este un film de interes cultural naţional produs

cu concursul financiar al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri,

Departamentul Spectacole.

DĂDACA

Inspirat după romanul omonim de Luigi Pirandello

"Singurătatea vă va distruge.

Chiar şi fizic.

Încăpăţânarea cu care vă izolaţi vă va îmbolnăvi.

Şi totuşi, sunteţi inteligent, cultivat

observator incisiv.

Străduiţi-vă cel puţin să mergeţi în grădină,

sau să ieşiţi din camera asta,

sau măcar să simţiţi clanţa acestei uşi.

Mă ascultaţi?"

M-aţi auzit?

Sigur.

Profesore, cum este fiul meu?

A vorbit cu dvs.?

Aţi observat vreo schimbare?

Nici o schimbare.

Grăbiţi-vă! Plecaţi!

Libertate!

Augusta, ţi-ai terminat ajurul?

Nu, nu încă.

Un nou născut are nevoie de multe hăinuţe.

Pentru un trusou trebuie lucrat mult.

Ai auzit focurile de armă?

Bineînţeles. Adineaori...

Au fost subversivii, socialiştii.

Sunt înfricoşători.

Violenta e totdeauna înfricoşătoare.

Cum te simţi?

Aş vrea să se fi născut.

Mătuşile tale sunt aici?

Vă mulţumesc că îi ţineţi companie Vittoriei.

Deci?

O vizită inutilă.

N-ai terminat. - Nu încă.

Am găsit-o în grădină.

N-are hârtie şi nu vrea să vorbească.

Trebuie că s-a căţărat peste grilaj. Este rănită.

Nu-i lăsaţi să intre.

E sora mea.

Sânge!

Ridicaţi-o.

E acuzată că ar fi aprins focul.

Trebuie îngrijita rana asta.

Sora, sânge!

Cum te numeşti?

O cunosc.

E o mincinoasă.

Înţelegi ce îţi spun? Cum te cheamă?

Doare?

Închide ochii.

Urmăreşte flacăra.

A venit să mă vadă. Nu e căsătorită.

Rămâi liniştită.

Ce diagnostic să-i pun? Toate reflexele sunt perfecte.

Dacă e normală, va fi închisa.

Nu suntem un refugiu pentru subversivi.

Atunci, Profesore?

O ţinem pentru tratament.

Trebuie să plec. Ocupă-te tu, te rog.

Când ajung acasă mă ocup, de grădină, de găini.

Dar de data asta, au fost ucise de vulpe.

Lăsaţi-o să respire.

Soseşte.

Aproape că a sosit. Nu te obosi.

Cocoşatul! Pleacă!

Nu te uita la el!

Poartă ghinion!

Bună seara, Doctore. Totul e bine.

Totul merge bine.

Vittoria...

S-o aşezăm mai jos. Dă-mi mâna.

Fii calmă. În curând te eliberezi.

Eşti foarte curajoasă.

Data viitoare, trebuie să împingi mai mult.

Nu pot.

Trebuie.

Sau trebuie să te ajutăm.

Nu pot. Mi-e frică.

Curând va fi totul gata. Trebuie să colaborezi.

Împinge!

Ajută copilul.

Şi împinge tare.

Vittoria, fii curajoasă.

Nu vreau să mă vezi.

Aproape că s-a terminat.

Ai fost foarte curajoasă.

Vittoria, vrei să-l ţii în braţe?

N-am nevoie de nimic.

Aş vrea să dorm.

Felicitări.

Vreau să fiu singură.

Ieşiţi, vă rog.

Toate urarile sincere de bine, draga mea.

Acoperă-l să nu răcească.

Tu rămâi aici. Ia pânza de pe oglinda.

Ce ai? Ar trebui să fii fericit.

Sunt îngrijorat de Vittoria.

N-a suportat durerea. Dar mai ales...

M-a gonit.

Sunt medic.

Dar eşti şi soţul ei.

Veniţi să vă luaţi scrisorile!

Vă aştept.

Tare aş vrea să ştiu la ce se gândeşte în clipa asta.

I-ai vorbit?

Da, dar nu e sinceră.

Ce este?

Vrei să-mi spui ceva?

Ce mai aştepţi?

Copilul refuza să sugă.

Îi este foame. Daţi-i ceva.

Unde este Vittoria?

Îmi pare rău.

Nu te nelinişti. Vom lua o dădacă.

N-ai de ce să te îngrijorezi.

M-am interesat. E simplu. Cunosc un sat în apropiere.

Este ceva normal. - Ştiu, este normal.

Vino să te culci înapoi.

Ajutaţi-o pe soţia mea.

Haina dvs...

Trebuie pregătit pentru botez?

Intraţi.

Sunt multe.

Vorbele zboară repede. E atâta sărăcie...

Închide uşa.

Aşezaţi-vă la lumina să vă văd.

Bun. Spune-le să se îmbrace.

Îmbrăcaţi-vă.

Tu, rămâi aici.

Este prea palidă. Nu v-o recomand.

N-a fost niciodată doica. Nu va şti ce trebuie să facă.

Nu e ca celelalte.

Trăieşte cu un subversiv. - Nu-ţi face griji.

Deci numele tău e Annetta?

Da, o cheamă Annetta.

Eşti mulţumită să mergi la Roma?

Vrem să-ţi auzim vocea. Profesorul se poate răzgândi.

Celelalte fete sunt încă aici.

Va trebui să-ţi părăseşti căminul,

satul şi pe toţi cunoscuţii.

Şi de asemenea şi pe copilul tău.

Trebuie să-mi părăsesc şi copilul?

Am nevoie de o femeie devotată cu totul fiului meu.

Nimeni nu te sileşte. Alegerea îţi aparţine.

Dar am nevoie de un răspuns. Nu pot aştepta.

Deci?

De acord.

Vei putea pune bani deoparte pentru tine

şi pentru copilul tău.

Fă o cruce aici.

S-a făcut?

Totul e în ordine.

Cum arată?

Cine?

Doică.

Tânără, puternică...

Arata de încredere.

Frumoasă?

Ce importanţă are frumoasă, urâta, din moment ce are lapte şi e cumsecade?

Cât despre botez, nu vreau să ştiu nimic!

Tu eşti doică?

Du-te cu ea.

Profesore Mori, a sosit.

Pofteşte înăuntru.

Nu eşti prea obosită?

Vrei să iei loc?

Cum ai călătorit?

Spuneai...

Nu ştiu...

Cameristele te vor vizita.

Îţi vor da lenjerie şi tot ce trebuie...

Munca ta este să hrăneşti copilul.

Dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să ceri, fără jenă.

Într-adevăr.

Casa e destul de mare.

La început, mă pierdeam în ea, apoi m-am obişnuit.

Nu trebuie să te gândeşti decât la sănătatea copilului nostru.

Nu trebuie să te îngrijeşti de nimic în afară de lapte.

Vrei să spui ceva? - Da. Unde este copilul?

Desigur. Vino cu mine.

Este slăbit. Nu are greutatea normală.

Scuză-mă...

Trebuie să te speli mai întâi.

Trebuie să fie curată când îl atinge.

N-ai vorbit de un examen medical?

Ennio...

De ce nu-mi răspunzi?

Copilul se hrăneşte, vezi?

Ar fi putut foarte bine să mai aştepte puţin.

Este slăbit. Asta îi face bine.

Profesore, medicul e aici.

Mulţumesc că ai venit.

Puteai să faci tu asta. - N-am vrut acest lucru.

Ea deja îl hrăneşte.

Mai ales, cu tact.

Laptele ei e bun, poate să-l alăpteze.

Boli? - Te gândeşti la sifilis?

Îi era jena chiar şi faţă de mine.

Pentru o clipă, am crezut că m-am înşelat.

Nu te nelinişti. E bine.

În orice caz, evita orice dispută în prezenţa ei.

Nu trebuie să vadă pe nimeni. Ştii cum sunt ele...

Cât timp suge copilul. După aceea...

Te conduc.

Nu pot să dorm.

Tu dormeai?

Ai să răceşti.

Te îngrijorezi de sănătatea mea?

Ce te nemulţumeşte?

Este pentru prima oară când o străină trăieşte aici,

alături de noi.

Micuţul doarme aşa aproape de ea...

Tu ai încredere?

Ai auzit ce a spus medicul.

Este o faţă de la ţară, dar nu e proastă. Şi apoi, suntem aici.

Tu n-ai examinat-o. - Am dorit altă opinie.

Îmi va lua copilul de lângă mine.

Tu eşti mama lui. - Asta-i adevărat.

Vorbesc prostii. Noapte bună.

Poşta!

Du asta doamnei Mori.

Ai mâncat?

Unde mănânci? - În bucătărie.

Vin cu tine.

Nu aud copilaşul. Doarme?

Trebuie că e cu dădaca.

Unde?

Probabil în bucătărie.

Ia loc.

Sunt numeroase înfruntări

cu poliţia.

Continuaţi.

Unde e soţia mea? - A fost aici adineaori.

Profesore, e gata. - O clipă.

Continuaţi.

Unde ai fost?

Când?

Înainte.

În bucătărie să mănânc.

Aici nu e bine?

E trist să mănânc singură.

De ce n-ai mâncat carne?

Nu am obiceiul.

Atunci, trebuie să te obişnuieşti.

De câte ori l-ai hrănit?

De patru ori.

Cred.

Crezi.

Când îi este foame, suge.

Cum e copilul, bine?

Ai grijă. Este frig jos. Se poate îmbolnăvi.

Nu, este aprins focul.

Foarte bine. - Nu mai plânge deloc.

Am comandat un cântar din Germania

să-i controlăm greutatea.

Băgaţi repede albiturile înăuntru, că plouă!

Merg să le ajut.

Sunt toată udă leoarcă!

Să mergem sus să închidem obloanele!

"Nu sunt decât soţii supuse,

"care s-au măritat de frică.

"De singurătate.

"Că mamele lor."

Mi-e frică.

Ele se mărita de frică.

Să nu fie singure.

Că mamele lor.

Vittoria, totul e bine?

Nu eşti la spital?

Nu. Am terminat raportul.

N-a revenit lumina?

Ce linişte s-a făcut, de când a stat ploaia.

Nu e vina mea pentru copilaş.

N-am spus niciodată asta.

Tu nu spui, dar gândeşti.

Tu eşti inteligentă. De ce reacţionezi aşa?

Ne este utilă.

Eu sunt cea care mă simt complet inutilă.

Acest copil nu-mi da nimic. Şi nici eu lui.

Ce ai vrea să-ţi dea? Tu trebuie să-l iubeşti.

Eu l-am făcut şi tu mă înveţi pe mine...

Ce şti tu despre ceea ce simt eu? Mă respinge.

Nu-i adevărat.

Nu-i adevărat.

Nu vorbi cu mine că unuia din pacienţii tăi.

Tu îmi ceri ajutor. - Ţi-am cerut.

Nu-i nimic.

"Zâmbeşte, dragostea mea nu te teme

"Raul se îndepărtează

"şi vine binele."

La ce priveşti?

Ieşiţi?

E prea frig încă pentru copil.

E frumos afară. E soare afară.

Nu cunoşti străzile.

Dacă te rătăceşti?

Mă voi plimba doar pe străzile din jur.

Vin cu tine. Aşteaptă-mă.

Sunt pentru tine.

Ce frumoşi!

Trebuia să-i primiţi după prima lună. E specificat în contract.

Reţine numele străzilor.

Governo Vecchio, şi acum, Savelli.

Îţi este dor de satul tău?

Nu, mă simt bine aici.

Nu-ţi lipseşte nimeni?

Ciudat. Te-ai putea simţi singură,

să doreşti copilul tău aproape.

Nu, el este bine.

De unde şti?

Dacă nu-mi scrie nimeni, înseamnă că e bine.

Soţul tău?

Nu suntem căsătoriţi.

El e la închisoare.

Nu şi-a văzut fiul. N-a avut timp.

Când va fi eliberat?

Nu ştiu.

Ce a făcut? A furat?

Ce a făcut?

Dezordine.

Dezordine?

Politica...

Înţeleg.

Ai putea să-i scrii.

Nu ştiu să scriu.

Te ajut eu dacă vrei.

Mă voi gândi la asta.

Las-o să-ţi ghicească în palmă.

Zice că ai nororc.

Vrea să-ţi ghicească norocul.

Nu-l atinge!

E al tău?

Nu, nu-i al tău.

Ce frumoşi cercei!

Doamna Mori!

Voiau să facă rău copilului.

Nu-i nevoie să...

Nu-i nimic.

Intri în panică pentru nimic.

Dar ele erau aici...

Sângerezi.

Îmi pare rău.

Nu te speria.

Am fost speriată pentru copil. - Tocmai.

N-aţi văzut? - Ba da, am văzut.

Şi de ce n-aţi venit?

Nu ştiu. N-am înţeles.

Hai repede, să ne întoarcem acasă.

Să ne grăbim, să ne întoarcem.

Ce-i aici, Lena?

Vino aici.

Sunt cărţi de joc, Profesore.

Tu şi cu mine o acceptăm aşa cum este

atâta timp cât nu trece de anumite limite.

O înţelegi?

Nu, dar este frumoasă.

Am găsit septica.

Nu le iubim destul.

Sunt îndrăgostit.

Îndrăgostit nebuneşte.

Şi iubirea aceasta îmi dă un altruism şi o luciditate pe care nu le-am mai trăit.

N-am vrut să vă trezesc.

Am venit doar să văd copilul.

Vreţi să-l luaţi în braţe?

Faceţi-o.

E timpul?

Te deranjează dacă privesc?

Nu ţi-e teamă că s-ar putea să nu mai ai lapte?

Nu mă gândesc la asta.

E pentru tine. O pun aici.

O am la mine de azi dimineaţă. Am uitat de ea.

Unde este doica?

S-a dus la biserică.

Şi copilul?

E sus. Nu l-aţi văzut?

Bineînţeles că l-am văzut.

Unde este doica?

Nu ştiu.

Ce s-a întâmplat?

Nimic. - Cum "nimic"?

Dă-o afară.

A fost nerespectuoasa cu tine?

Nu se ocupa de copil?

Nu e vorba de copil.

Ce ţi-a făcut?

N-a mai rămas nimic pentru mine.

Această femeie îmi ia totul.

Vittoria, asculta...

Nu pot să fac asta.

Ori eu, ori ea.

Mi-am luat un angajament.

Copilul e tot mai puternic pe zi ce trece.

Ai răbdare încă puţin până trece perioada alăptatului.

Nu pot face asta. Înţelegi?

N-am nevoie de mila ta.

Nu e vorba de milă! E o realitate, nu-ţi dai seama?

Nu pot s-o gonesc aşa.

Am pălării minunate.

Sunt pălării... Trebuie să le iau...

Trebuie să le ştiu în siguranţă.

Eu plec. Merg să fac ceea ce v-am spus.

Vă amintiţi, Profesore?

Vă amintiţi?

Trebuie să merg la Dumnezeu. Să merg în Ceruri.

Mă voi înălţa, să-mi găsesc harul.

N-o putem ţine sub observaţie. Nu avem paturi.

Nu e vorba de observaţie. Nu mai vorbiţi.

Eu vorbesc cu prietenul meu, Profesorul.

Suntem buni prieteni. Am mai discutat împreuna.

Sunteţi cu adevărat...

Tu ce spui?

Nu mai cred în meseria asta.

Să observ, să clasific, să notez cazurile clinice,

să nu vindec pe nimeni, să las totul întâmplării.

Vreau cazuri concrete.

Bolile mentale nu sunt cazuri concrete?

Desperarea celor care n-au nimic este un caz concret.

Să dau chinina împotriva febrei este caz concret.

Aici, îmi pierd cei mai buni ani din viaţa mea.

Ce ai vrea să faci?

Dacă trebuie să pun o bombă, aş fi dispus s-o fac.

Despre ce vorbeşti?

Asta e ca şi cum nebunia n-ar exista.

Soţia mea a plecat?

Da. A trecut pe la spital. Nu aţi văzut-o?

Permiteţi?

Da, vino înăuntru.

Ştii că soţia mea a plecat?

Da. A venit să vadă copilul.

L-a luat în braţe? - Nu, n-a stat.

Pot să vă cer o favoare?

Nu ştiu să citesc.

E o scrisoare de la soţul tău?

"Un om poate fi ucis psihic sau social..."

Soţul tău e un om cultivat?

De ce îţi scrie asta dacă nu şti să citeşti?

E important pentru mine.

"Se spune că atunci când eşti închis în întuneric,

"trebuie să uiţi totul

"altfel este prea dureros.

"Dar aici m-am obişnuit să văd marea

"lumina.

"Zgomotul valurilor îmi ajunge.

"Simt totul

"şi văd mult.

"Îmi imaginez chiar şi ce nu există.

"Tu şi micuţul nu sunteţi departe de mine.

"Ceea ce există nu poate fi şters.

"Gândeşte-te la tine, gândeşte-te la el,

"la dragostea pe care i-o vei da fără să pretinzi nimic,

"în schimbul fericitei sale ingratitudini.

"Multe femei nu sunt

"decât soţii supuse, care s-au măritat de frică.

"De singurătate.

"Că mamele lor.

"De frica îşi botează copiii

şi îi educă în frică.

"Tu să rămâi mereu o femeie liberă.

"Un om poate fi ucis psihic sau social,

"dar nu poate fi obligat să-şi uite dorinţele,

"zâmbetele celorlalţi,

"mângâierile neaşteptate,

"frumuseţea pe care a experimentat-o,

"sau de el însuşi."

Este o scrisoare foarte deosebită.

Vrei să ţi-o recitesc?

Trebuie să plec.

Aş mai vrea ceva, Profesor Mori.

Spune repede.

Să citesc şi să scriu... Aţi avea bunăvoinţa să mă învăţaţi?

Vom vedea. Mâine.

Să ne întoarcem înapoi.

Sunt aici.

Promisiunea dvs...

Ce promisiune?

Vom începe mâine.

Devreme, să nu ocupe din timpul nostru de lucru.

Trebuie să vă gândiţi înainte de toate la copilaş.

Voi încerca să dorm puţin.

Am terminat. Nu voia să mă lase.

Foarte bine.

Luaţi loc.

Este aici nişte hârtie, un toc şi o călimară.

Să fiu sincer, Nu ştiu ce să te învăţ.

Nu am vreo metodă.

E pentru prima oară şi pentru mine.

Putem începe cu cercuri şi linii. Şi eu am uitat cum se fac.

Stai puţin, încearcă să ţii asta cu mâna dreaptă.

De ce?

De obicei oamenii scriu cu dreapta.

Aşa.

Cu aceste trei degete.

Uşor...

Poţi să-ţi mişti mâna?

Să începem cu lucrurile pe care le vezi.

Le vom da un nume şi îl vom scrie. Începem.

"Masa."

Încearcă să copiezi cuvântul.

Aşteaptă.

Îţi trebuie cerneala.

Puţină, dar trebuie...

Scuze... Încearcă să stai dreaptă.

Pune mâna stânga aici

ca să ţii hârtia.

Să continuăm.

Încearcă singură.

N-ai obosit?

Bine, Îţi voi scrie alte cuvinte.

Acestea sunt verbe. Ele descriu acţiuni, lucruri care se fac.

"Asculta. Priveşte. Vorbeşte"

Orice fiinţă, orice lucru are nevoie de acţiune ca să trăiască.

Altfel nu e decât o piatră inertă.

Să vedem... Verbele, ca şi substantivele, au un singular

şi un plural.

Primul se referă la o singură persoană

şi al doilea la mai multe.

Sunetul, de asemenea. Ascultă...

Eu...

vorbesc.

Noi... vorbim.

Este diferit.

Eu... cânt.

Noi...

cântam.

Scuzaţi-mă.

Niciodată n-am făcut pe cineva să râdă.

Îmi face plăcere. - Scuzaţi-mă.

Copiaţi cuvintele pe măsură ce le repet,

pentru a asocia sunetul cu ceea ce este scris.

Eu...

vorbesc.

Verbul este mişcare, acţiune.

"Îmi imaginez" este verb?

Da, este.

Ce acţiune e aceasta?

Este o mişcare internă pe care n-o poţi vedea.

Ce fel de mişcare este?

Dacă plâng... Nu. Poţi vedea asta. Ceva pe care nu-l poţi vedea...

Un gând, o emoţie. Să zicem, dacă sunt trist...

Se vede când sunteţi trist.

Ar fi mai bine dacă nu s-ar vedea.

"Îmi imaginez" era în scrisoarea ta?

L-aţi citit, vă amintiţi? - Da, cred că da.

Nu sunt sigur.

Să continuăm calm. Totdeauna trebuie să fim calmi şi răbdători.

Îţi mai aminteşti substantivele pe care le-am văzut ieri?

"Mare."

"Ploaie." - "Copil", "câmp".

Le poţi scrie fără să le copiezi?

Să încercam.

Deci... "Mare".

Profesor Mori. Bună seara.

Nu intri?

Nu. Facem numai o plimbare pe-aici.

Încă e soare.

Îţi vei strica ochii.

Cum e micuţul?

Bine.

A mai luat în greutate?

Tu ştii să vorbeşti, Annetta. Tu te exprimi cu dragoste.

Ştii să iubeşti.

Tu n-ai nevoie să înveţi cum se scrie.

Nu vreau să rămân mereu aşa.

Sigur că nu.

Mulţi oameni pot citi şi scrie.

Curând toată lumea va putea s-o facă.

Dar există lucruri atât de spontane, de intime...

atât de secrete...

Afecţiuni, care sunt greu de învăţat,

sau chiar de înţeles. Ne este repede teama.

Uneori, ne este teamă să gândim

la ceea ce nu se vede. Teama de nimic.

O clipă ne simţim aproape de ceva frumos,

dar ne dăm înapoi.

Totul se şterge ca o tablă neagră. Nu rămâne nimic...

Sau nu. Rămâne totdeauna ceva.

Vorbiţi despre munca dvs.?

Ai înţeles cu ce mă ocup?

Da, aşa cred.

Aici mă simt complet singur.

Şi experienţa nu ajută.

Dar nu vreau să mă resemnez.

Vreţi să-l luaţi în braţe?

Nu aş şti să-l adorm.

Ar trebui să cânt ca tine.

Cântaţi.

"Să joc.

"Atunci când, cuprins de atâta înverşunare,

"Nu mai ştiu ce spun

"sau fac.

"Şi totuşi trebuie.

"Străduieşte-te.

"Hai!

"Tu nu eşti bărbat.

"Tu eşti...

"Paiaţă!"

Ţi-ai început scrisoarea?

Eşti mulţumită de ea?

Da, dar nu e destul.

De ce?

Nu reuşesc să scriu despre ceea ce nu văd.

Vrei să spui despre sentimente?

Cred că despre asta.

Câteva cuvinte frumoase.

Ca acelea scrise de soţul tău?

Ceri prea mult de la tine însăţi.

Poate e mai bine aşa.

Poţi să mă întrebi cuvintele

de care ai nevoie şi pe care nu le şti.

Mă cunoaşteţi.

Ajutaţi-mă. Dictati-mi-le.

Cuvintele soţului tău sunt foarte intime

şi îţi sunt destinate.

Nu aş şti să le scriu.

Ele vorbesc de dragoste, de libertate.

Niciodată n-am gândit în felul acesta.

De obicei i se cere fiinţei iubite să se sacrifice pe sine.

El cere contrariul.

Credeţi că are dreptate?

Da. Îţi trebuie putere să faci asta.

Dvs. sunteţi puternic.

Vei ieşi cu micuţul?

Te văd adesea pe stradă.

La Roma nu cunoşti pe nimeni. Unde mergi?

Pe-aproape.

Pe-aproape?

Să ia copilaşul aer.

Mâine nu ne putem întâlni.

Plec foarte devreme în afara oraşului.

S-o vedeţi pe doamna? - Nu, să fac o vizită.

Îţi cer un singur lucru.

Nu ieşi din casă. E prea periculos. Bine?

Bine.

Sunt singur şi mama e afară.

N-am văzut-o de 15 ani. Stă şi mă pândeşte.

Nu se misaca şi nici eu nu mă mişc.

Imobilitate. O viaţă contemplativă ca şi a mea.

Moartea mă va confunda cu o statuie şi va trece fără să mă vadă.

Vedeţi...

Învăţ să-mi ţin respiraţia

ca să nu mă surprindă.

Credeţi că mint.

Sunt sigur de asta. De altfel, e foarte normal să vă minţiţi medicul.

Lăsaţi-mă să vă conduc la Roma. Vă aştept aici.

Iepurii...

Auziţi iepurii?

Ascultaţi... Nu ne vom mai vedea niciodată.

La revedere.

Profesore, vă implor,

fiul meu nu vrea să moară.

Iubeşte viaţa prea mult ca să moară.

Ai adormit...

Ce somnic îţi este...

Ce bine dormi...

Ce-i acolo?

La ce te uiţi?

Cine-i acolo? - Soţul meu.

S-a trezit. - Băieţelul meu nu doarme niciodată.

De ce ai venit?

Am făcut o vizită în apropiere.

Am văzut casa şi m-am oprit. Dar pot pleca.

Rămâi.

În seara când ai plecat, am venit până aici.

Dar n-am intrat. Am plecat înapoi.

M-am gândit că e mai bine aşa.

Şi apoi?

M-am adâncit în munca mea.

De ce? Înainte n-ai lucrat?

Am lucrat, dar...

Copilaşul e bine?

Dădaca e bine?

Am citit scrisoarea ei.

Înainte să i-o dau, am citit-o.

Era pentru ea, dar părea să fi fost scrisă pentru mine.

Vrea să înveţe să scrie.

O ajut.

O ajuţi?

Te-ai îndrăgostit de ea?

Nu-i vorba de dragoste în asta.

E periculos să mergi afară! - Mă întorc repede. Copilaşul doarme.

Libertate!

Trăiască revoluţia!

Merg pe jos.

Annetta e aici. N-o speriaţi.

Poţi să mi-l dai?

M-ai înşelat, pe soţia mea şi pe copilaşul meu.

Nu-i adevărat.

Aţi fost generos cu mine, m-aţi ajutat, m-aţi învăţat.

Ai profitat de situaţie. M-ai înşelat.

Fiul dvs. este bine.

Ştiţi că îl iubesc dar n-am putut să-mi abandonez fiul.

Am crezut că înţelegeţi.

Nu v-am înşelat.

Trebuie să pleci.

Ascultaţi-mă, nu v-am înşelat.

Dă-mi-l mie.

Mă voi ocupa eu de el.

Duceţi-vă.

Dormeaţi...

N-am vrut să vă trezesc.

Voiam doar să-mi iau rămas bun.

Să-i spun la revedere copilaşului...

Voi aştepta.

Iertaţi-mă.

Nu, tu să mă ierţi.

Ar fi trebuit să înţeleg.

Te rog să rămâi.

Poţi rămâne. Nu plânge.

Nu vedeţi?

Nu mai suge.

Nu mai are nevoie de mine.

Ce faci?

Scriu o scrisoare.

Cui?

Un răspuns al unei femei către un bărbat.

Citeşte-mi-l.

N-am terminat.

Citeşte-mi-l oricum.

Vino şi citeşte-mi-l tu.

"Fericirea de-a vede cuvintele..."

Fericirea?

"Fericirea de-a vedea cuvintele născându-se sub mâna mea...

"Nu este de ajuns.

"Nu este de ajuns.

"Aş dori să nu mă regăseşti niciodată în acelaşi moment

"în acelaşi loc.

"Nu vreau să fiu aceeaşi pe care o ştii,

"sigură, ca o stradă.

"Imobilă, ca o piatră.

"Sunt în continuă prefacere.

"nu trăiesc în aşteptare

"şi nu mă sperie ceea ce nu cunosc."

Îţi place?

Traducere: Adina Constantinidi