Original subtitles

UN CRĂCIUN REGAL LA ADĂPOST

ADOPŢII

Eşti pregătit pentru ziua cea mare?

Zi "Bună!"

Bine... Uitaţi-l!

Bine...

Adopţia e finalizată. Oficial, e al vostru.

Riley, nu-ţi putem mulţumi destul.

Noi vă mulţumim.

Cred că va deveni un membru minunat al familiei.

Şi adăpostul Morningside pentru animale

vă e foarte recunoscător că aţi adoptat.

Mulţi se duc şi cumpără un căţeluş, de Crăciun.

Nici măcar nu se gândesc să adopte un animăluţ fără adăpost.

E ceva în care noi am crezut mereu.

Şi vă suntem foarte recunoscători pentru asta.

Cum îl cheamă?

Îi puteţi da orice nume vreţi.

Serios? Orice nume?

Orice nume.

De îndată ce veţi începe să-l hrăniţi pe micuţ,

va răspunde la orice nume îi daţi.

Voi alegeţi.

Bine. O să-i spun Dasher.

Dasher... Ca renul Moşului?

Sigur. De ce nu?

Cred că e un nume perfect.

Mulţumesc, Jill.

Certificatul de adopţie

şi fişa de la veterinar, care atestă că e sănătos.

Tot ce vă trebuie.

Şi un ciorăpel de Crăciun plin cu lucruri care să-l ţină ocupat.

Mulţumim din suflet. Aţi fost toţi minunaţi.

Pot să vă fac o poză, pentru panoul nostru?

- Sigur. - Bineînţeles!

Minunat. Ţineţi certificatul sus...

Şi spuneţi "Crăciun"!

- Crăciun! - Crăciun!

- Crăciun! - Perfect. Mulţumesc.

Şi asta e pentru voi. 400 de dolari.

Mulţumim! Sunteţi foarte generoşi.

Dar onorariul pentru adopţie este doar 250 de dolari.

Ştim, dar ne-am dat seama ce perioadă grea

trebuie să fie pentru adăpostul vostru

şi apreciem ce încercaţi să faceţi aici.

- Şi... ne putem permite. - Mulţumim.

Suntem cam strâmtoraţi în perioada sărbătorilor,

aşa că vă sunt foarte recunoscătoare. Nu refuzăm.

Vă mulţumim foarte mult. Sunteţi foarte amabili.

- Gata de plecare? - Da!

Crăciun fericit!

Să ajungeţi cu bine.

A mai plecat unul.

Deci, Jill, câte animăluţe mai avem?

- E ciudat că întrebi... - De ce e ciudat?

Fiindcă m-au sunat de la adăpostul municipal pentru animale

azi-dimineaţă, cu aceeaşi întrebare.

De ce le-ar păsa lor?

Nu ştiu, dar le pasă.

Vrei mai întâi vestea bună sau pe cea rea?

Doamne... Dă-mi mai întâi vestea bună.

Bine. Avem 15 câini, zece pisici

şi, desigur, un cal mic şi o capră.

Şi asta e vestea bună?

Vestea proastă care e?

Am primit azi o recomandată de la agenţia imobiliară.

Ce scria?

Ne înştiinţează de o creştere a depozitului de garanţie

dacă vrei să reînnoieşti contractul de închiriere, în ianuarie.

Îi tot sun, dar nu mă sună nimeni înapoi. E ca şi cum aş vorbi la pereţi.

Bine... Altceva?

Da. Doamna O'Grady a venit, azi-dimineaţă.

Aşteaptă în biroul tău.

Dumnezeule... Are un coş la ea?

Tu ce crezi?

Cred că va fi o zi foarte interesantă.

- Vino. Să intrăm. - Da.

Ce fel de cazare ne-aţi rezervat, Alteţă?

Se numeşte Granville Place. E o pensiune pitorească, discretă.

- Rezervată pe numele tău, desigur. - Desigur.

Am rezervat întreaga pensiune ca să ne asigur intimitatea,

aşa că nu ne va deranja nimeni.

Aţi dat dovadă de multă prevedere, prinţe Edward.

Nu trebuie să fii atât de surprins, Martin.

Sunt perfect capabil să-mi aranjez singur treburile.

Mi-aş fi putut organiza întreaga călătorie singur,

dacă n-aş fi ştiut că s-ar stârni rumoare la palat.

Mi-aş dori să-mi spuneţi scopul acestei călătorii.

Mă simt pierdut într-un nor de mister.

"Pierdut într-un nor de mister"? Nu fi atât de dramatic.

Iau o mică vacanţă ca să-l vizitez pe Andrew, vechiul meu coleg de facultate,

şi totul devine "capă şi spadă".

Dar, Alteţă, sunteţi prinţul familiei regale din Vallenberg.

Şi prinţii nu-şi iau concediu în timpul aglomeratului sezon de Crăciun.

Da, sunt prinţ şi mi-am luat concediu.

Sunt un adult, cu planuri de adult.

Dar, Alteţă, cu siguranţă că îmi puteţi încredinţa motivul.

Da. La timpul potrivit, Martin.

La timpul potrivit.

Doamna Hinchley a lăsat asta,

pentru noua familie a lui Winston, oricare ar fi aceea.

Cred că e dieta lui specială,

o listă cu ce-i place şi ce nu,

dar poate fi deschisă doar de cel care-l va adopta pe bietul băiat.

E limpede?

Perfect. Nimeni altcineva n-o poate deschide.

Binecuvântate fiţi, fetelor.

Sunteţi nişte sfinte.

Cu adevărat.

Sunt sigură că ne vom revedea curând.

Sunt sigură.

A sunat ca o ameninţare.

Câţi căţei fără cămin a adus luna asta?

Cred că trei, dar e încă devreme.

Unde-i găseşte?

Sper că nu-i răpeşte.

Are doar o inimă mare.

În regulă, amice...

Tocmai am văzut-o pe doamna O'Grady plecând?

Tot ce se poate.

Steve, ţi-l prezint pe Winston, cel mai nou membru al familiei noastre.

Mă gândeam eu că a intervenit ceva.

- Arată bine, băiatul! - Absolut.

Mă îngrijorează condiţiile în care a ajuns la noi.

Stăpân singur, care a murit brusc...

N-a mai fost în preajma copiilor sau a altor animale,

deci nu prea ştiu ce temperament are,

dar cred că vom afla destul de curând.

Îl duci tu, te rog, în spate, să vezi dacă-i e foame?

Sigur. Când am fost la cabinetul doctorului Conners,

cu coşurile cadou din partea noastră,

mi-a spus că după-amiază pleacă din oraş.

Se întoarce abia după Crăciun.

Abia după Crăciun?

- Da. - Nu!

Deci dacă nu-l ducem pe Winston acolo înainte de pauza de prânz,

s-ar putea să nu obţinem carnetul de sănătate pentru adopţie.

L-am putea duce mâine la alt veterinar,

dar s-ar putea să nu fie gratis. Şi nouă ne trebuie pe gratis.

Mie-mi spui?

- Uite plăcuţa lui temporară. - Mulţumesc, Jill.

Steve a spus că dr. Conners pleacă din oraş după-amiază,

aşa că dau acum o fugă,

să văd dacă pot obţine carnetul de sănătate al lui Winston.

- Bine. Baftă. - Pe curând. Pa!

- Mâncăm ceva? - Să mâncăm!

Bună ziua.

Frumoasă casă.

Mulţumesc.

Vă pot fi de folos, domnilor?

Da, doamnă. Aş dori să ne luăm în primire camerele.

Cred că ni le-aţi rezervat.

Alteţa Voastră regală!

Am aşteptat sosirea dv.

Dânsul este Alteţa Sa regală, prinţul Edward de Vallenberg.

Prinţe Edward... desigur.

Jeremy se va ocupa imediat de bagajele voastre.

Vă mulţumesc. V-am fi foarte recunoscători.

A fost un drum lung.

Desigur.

Vine imediat.

Da, doamnă.

Jeremy, te poţi ocupa de bagajele Alteţei Sale regale, te rog?

Şi să fii deosebit de grijuliu.

- Desigur. - Maşina e în faţă.

Da, domnule.

Mulţumesc.

V-am pregătit camerele 7 şi 8.

Dar, dacă nu le găsiţi adecvate, îmi spuneţi

şi o să vă arăt celelalte camere.

Aveţi acces la toate camerele.

Mulţumesc.

Pe aici, domnilor.

Mă descurc.

Te rog, dă-mi voie.

Scuzaţi-mă.

- Daţi-mi voie. - De aici, mă pot ocupa eu.

Sunteţi sigur?

Foarte sigur.

Bine.

Şi... mulţumesc.

E foarte generos din partea dv., dar sunt prea mulţi bani.

Da? Crăciun fericit!

Vă mulţumesc, domnule.

Să-mi spuneţi dacă mai aveţi nevoie de ceva.

Absolut, Jeremy. Îţi mulţumim foarte mult. Asta e tot.

Acum am programată o gustare cu un prieten bun.

Atunci să plecăm, desigur.

Da.

Să schimbăm "plecăm" în "plec".

Mă descurc singur, la întâlnirea asta.

Mulţumesc foarte mult, Martin.

Asta e ceva foarte neobişnuit, Alteţă.

Te rog să nu începi să te agiţi pentru asta.

Am nevoie să rămâi aici,

să despachetezi, să-mi netezeşti hainele.

Dar securitatea dv. personală, domnule...

Nimeni nu ştie că sunt în ţara asta,

darămite că sunt în acest orăşel pitoresc.

Deci, în ce priveşte securitatea mea personală,

nu cred că mă va recunoaşte cineva.

Prinţe Edward, de ce această taină?

Nu e nicio taină, Martin. Sunt doar... puţin reticent.

Atât. E o deosebire enormă.

Bine...

Bun.

Eşti bine.

Totul e bine.

Mergem să-ţi facem un control.

A zis că sunt trei străzi la stânga şi una la dreapta.

Stai... Ce?!

Bine...

Deci merg trei cvartale, apoi fac la stânga.

Îţi place zăpada, Winston?

Dar pe urmă a zis că fac la stânga şi pe urmă mai merg trei cvartale.

Eşti bine...

E acelaşi lucru!

- Super. - Vrei să...

Vă rog să mă scuzaţi.

Îmi pare foarte rău. A fost numai vina mea.

- Sunteţi bine? - Cred că da.

Sunt, mai degrabă, surprinsă.

Da. E de înţeles.

Vă rog să mă iertaţi.

E în ordine.

E vina mea. Nu eram atentă. Eram cu mintea în altă parte.

E câinele dv.?

Într-un fel.

Vă plac câinii?

Da. Îmi plac foarte mult.

Mititelul ăsta e în drum spre doctor.

E foarte drăgălaş.

Vizitele la doctor... Sunt foarte importante.

- Nu vreau să vă reţin. - Da. Bine.

De fapt... Scuze că totuşi vă reţin.

Mă întrebam dacă i-aş putea cere scuze... lui.

Şi prea amabilei sale stăpâne, dacă se poate.

Să-l întreb.

Ce zici? Îi dăm voie?

A spus că vă ascultă scuzele.

Foarte amabil din partea lui.

Aş dori să spun că-mi pare foarte rău că nu m-am uitat pe unde merg.

Şi aş dori să vă cer iertare amândurora.

A zis că se mai gândeşte. Însă, deocamdată, trebuie să plece.

Da. Desigur.

Scuzaţi-mă... Încă ceva.

Îmi puteţi spune dacă merg în direcţia bună

pentru restaurantul Riverview?

Riverview?!

Ce frumos!

Da, mergeţi în direcţia bună.

Mulţumesc, domnişoară...

Morningside.

A fost o plăcere, dră Morningside.

Vă urez o zi bună.

EAST AURORA SPITAL VETERINAR

Bun...

Nu văd nimic neobişnuit la el.

Ai idee ce vârstă are?

Nu sunt sigură...

Până acum, a trăit cu fosta lui stăpână, dar nu se ştie cât timp.

E în formă bună.

Nu e supraponderal. Funcţiile vitale arată bine.

A avut vreo plăcuţă?

Nu... a dispărut plăcuţa temporară.

Cred că am pierdut-o pe drum.

Dar nu, n-a venit cu nimic.

Ce băiat cuminte!

Sper că-i vei putea găsi un nou cămin.

O să încercăm.

Mulţi vor un pui, ca să-l crească ei.

Uneori, un câine ca Winston, care a mai avut stăpân,

poate avea nişte obiceiuri formate,

şi, uneori, asta e prea greu pentru doritori.

Te-ai gândit să-i dai un nume nou?

- Un nume nou? - Sigur. E Crăciunul.

Nu are acte. Putem scrie orice vrei.

Ce-ar fi să-i dai un nume în spiritul Crăciunului?

Poate că asta ar stârni mai mult interesul.

Nu-i o idee rea!

N-ai putea să-i scazi şi câţiva ani, te rog?

Oricum, vârsta e estimată, dar...

o să scriu "trei ani".

Şi numele?

- Noel. - Noel.

Da... Noel.

Mulţumesc!

Bine... N-a fost chiar atât de rău, nu?

N-a fost chiar atât de rău.

Nu? Bine.

Riley! Cum a fost?

- Ai ajuns la timp? - La limită, dar am reuşit.

E totul în regulă cu Winston?

Da! Şi am o veste bună.

Doctorul crede că are doar trei ani.

- Glumeşti! - Aşa scrie în fişă!

Şi am hotărât să-i schimb numele în Noel.

Noel?

Da. Poate că un nume "de Crăciun" va ajuta cu procesul de adopţie.

Dar mă îngrijorează adaptarea lui la viaţa de câine fără cămin.

Îmi trebuie un sfat din exterior.

Sfat "din exterior"? Adică de la un psiholog canin?

Da... Cineva ca bunica Morningside. Ea le-a văzut pe toate.

Bine. Mă găseşti aici.

Bine. La revedere.

Bine... Hai, amice!

Ai dreptate. Te duc la bunica.

Ştiu că lucrurile s-au schimbat.

Nu mai e ca în facultate.

Dar noi doi suntem aceiaşi, nu?

Într-un fel, e adevărat.

Dar cred că zilele în care eram Andy şi Eddie au trecut.

Dar ne-am distrat, nu-i aşa?

Dominic, te rog.

Absolut. La urma urmei, eşti cel mai bun client al tău.

Mulţumesc.

O să-ţi placă.

E de la o vie locală, în care am un mic interes financiar.

Veşnic cu gândul la afaceri.

Foarte frumos...

De asemenea, trebuie să-mi cer scuze că am întârziat puţin.

Am dat, literalmente, peste o domnişoară pe drum încoace.

Adevărat?

A fost cineva rănit?

E foarte plăcut. Nu.

Sigur că nu.

A avut amabilitatea să mă ierte, ca şi câinele ei, după cât mi s-a spus.

Câinele ei?

Asta chiar că trebuie să aud.

S�� zicem că e povestea Cenuşăresei.

Şi acesta...

e condurul de cleştar.

Cine e micul tău prieten, draga mea?

El e Noel şi e mica mea problemă adorabilă.

Vino în living şi povesteşte-mi tot.

Sunt sigură că găsim noi o soluţie.

Da...

Sper. Bine...

Deci... pune-mă la curent cu micul nostru proiect de afaceri.

Mi-a fost foarte greu să păstrez tăcerea.

Dar stai liniştit, n-am spus nici măcar o silabă nimănui.

Ştiu. Sunt la fel de entuziasmat ca tine.

Abia reuşesc să-mi ţin gura. Uită-te!

Minunat!

E impresionant! E foarte impresionant.

Ştiam că o să-ţi placă.

Odată ce anunţăm proiectul,

valoarea acelei întregi zone o să crească exponenţial.

Da. Îmi închipui.

Dar nu putem lăsa nimic să răsufle până nu suntem gata.

Da. Desigur. Şi unde se află, exact, proprietatea asta?

N-aş vrea să spun până nu sunt sigur că o obţinem.

Dar, când o s-o avem, o să vrem să-i adăugăm cât putem de multe

dintre spaţiile comerciale din jur.

De ce?

Ca să le putem închiria noilor magazine

care vor fi disperate să construiască în jurul nostru.

Şi astfel devine un pachet financiar complet.

Andrew, e fantastic.

Te-ai gândit la toate posibilităţile.

Sper că ţi-ai adus carnetul de cecuri.

Deci vezi care e dilema mea.

Mă tem să iau o hotărâre,

fiindcă nu vreau s-o iau pe cea greşită.

Mi-e teamă să fac o mişcare.

Noel a fost atât de agitat din cauza ultimelor zile,

încât mă tem că, dacă-l pun într-o cuşcă singur,

chiar şi o singură noapte, ar putea intra în depresie.

Şi eşti în încurcătură.

Da. Şi mi-ar prinde tare bine ajutorul tău.

Am luat multe hotărâri dificile de când mi-ai dat adăpostul,

dar acum chiar că nu mai ştiu ce să fac.

Nepoata mea, ţi-am dat adăpostul meu pentru animale din multe motive.

Eşti plină de compasiune şi nu te dai niciodată bătută.

Nu renunţi niciodată.

Am ştiut că am dreptate să-ţi încredinţez moştenirea mea.

Sunt recunoscătoare pentru încrederea ta, dar ce fac acum?

Câinii se aseamănă mult cu oamenii.

Se ataşează de lucruri, locuri...

Şi mai ales de tovarăşii lor.

Nu trebuie să-ţi spun eu asta. O vezi tot timpul.

Poate că îi e greu s-o ia de la capăt,

dar, cu persoana potrivită... poate că o va face.

Asta îmi dă speranţă,

dar, în clipa asta, găsirea persoanei potrivite

pare căutarea acului în carul cu fân.

Nu ştiu ce să fac.

Ai vreun sfat înţelept?

Riley... ştiu exact ce trebuie să faci.

Serios?

Orice ar fi, o să fac.

Nu sforăi, nu-i aşa?

Felicitările făcute de copii sunt tare drăguţe.

Absolut.

Bună dimineaţa, rază de soare!

Bună dimineaţa.

Aş zice "Uite ce a adus pisica", dar cred că expresia ta spune tot.

Cu linguşeala ajungi unde vrei, prietena mea.

Ai avut o întâlnire "fierbinte" aseară?

Îl ai în faţa ta.

Şi noul lui nume e Noel.

Bunica a sugerat să-l iau acasă să doarmă,

şi vreau să spun că ne-am distrat de minune.

Am aflat că cineva e un Sforăilă.

Poate cineva să-l ia?

Sigur.

Vino, amice.

N-ai dormit deloc?

Puţin, azi-dimineaţă, când a sărit în sus şi a fugit la bucătărie.

Nu mai are plăcuţa!

Da, nu ştiu unde a dispărut. Dar nu mai contează.

Am fişa lui medicală.

- Aşa e. Mulţumesc. - Da.

- Riley... - Da, Steve.

Ai vizitatori.

Mulţumesc.

Vă pot ajuta cu ceva, domnilor?

Nu.

Dar poate că noi putem face ceva pentru dv.

Ne întâlnim din nou!

Dră Morningside...

Bună dimineaţa! Eu...

Nu mă aşteptam.

Îmi permiteţi să vă explic?

Vă rog.

Adresa de aici era gravată pe această plăcuţă.

Am găsit-o pe trotuar.

După ce ne-am despărţit, m-am gândit că ar putea fi a câinelui dv.

Aşa că am vrut s-o aduc înapoi.

Desigur. M-am întrebat unde a dispărut.

Cred că a căzut când am dat unul peste altul.

Da, lucru pentru care încă mă simt nespus de stânjenit.

Nu e o primă întâlnire ideală, asta e sigur.

S-ar putea spune.

Vă mulţumesc că aţi adus-o, domnule...

Edward.

Edward Montague. Iar el este bunul meu prieten, Martin.

Bucuroasă de cunoştinţă, Martin.

Şi, din nou... e un gest foarte atent din partea dv.

Am venit să văd dacă aveţi nevoie de ceva.

Îţi mulţumesc că întrebi, Steve.

Aţi dori ceva de băut? O cafea sau ceai, poate?

Un ceai ar fi foarte bun, dacă nu vă deranjăm.

Deloc.

Steve, eşti amabil? Cum vă place ceaiul?

Dacă Martin te poate asista, ştie exact cum îmi place să fie preparat.

Domnule...

Luaţi loc, vă rog.

Aveţi un prieten foarte deosebit.

Da, Martin poate fi de mare ajutor.

Se pare că dv. sunteţi şefa aici, la adăpostul pentru animale?

Da, de vreo doi ani, de când l-am preluat

de la bunica mea, fondatoarea lui, când s-a pensionat.

Deci v-aţi asumat imediat răspunderea. Cred că a fost o provocare.

A fost, dar suntem foarte mândri de ce facem aici.

E mult mai mult decât un adăpost pentru animale.

Dar nu m-aş aştepta ca cineva din afară să înţeleagă.

Atunci, vă rog, spuneţi-mi mai multe.

Mi-ar face plăcere să înţeleg mai mult.

Ce doriţi, de fapt, domnule Montague?

Nimeni nu-mi spune aşa.

Edward. Doar Edward.

Bine, Doar Edward.

Întrebarea rămâne.

Mă gândeam că poate mi-ai putea prezenta puţin adăpostul.

M-am întrebat mereu cum este

în "culisele" unui adăpost pentru animale.

Din păcate, facem asta numai în weekenduri.

Eşti absolut sigură?

Mă tem că da.

În timpul săptămânii am alte responsabilităţi.

Pentru că am venit cu maşina tocmai până aici.

Am traversat oraşul ca să aduc plăcuţa pierdută.

Şi îmi închipui că adăpostul vostru

ar fi receptiv la o donaţie considerabilă,

mai ales în această veselă perioadă a anului.

Nu cer decât un mic tur.

Văd că eşti un negociator iscusit, domnule Doar Edward.

Şi mă atingi exact unde doare: la portofel.

În clipa asta, nu sunt în situaţia de a refuza.

Aşa că aş fi încântată să-ţi arăt adăpostul.

Minunat. Mergem?

Absolut.

Aceasta e aripa "D", unde ţinem câinii de talie mică şi mijlocie.

- De unde vă vin câinii? - De peste tot.

Unii oameni rămân fără slujbă şi pleacă din oraş

sau îşi iau o locuinţă mai mică, în care poate că n-au voie cu animale.

Alţii vor să pună bazele unei familii.

Există pui nedoriţi sau alergii neaşteptate. Sunt multe motive.

Unele animale sunt pur şi simplu găsite.

Cele norocoase ajung într-un loc ca adăpostul Morningside,

unde facem tot ce putem

ca să le găsim un nou cămin, cu o familie bună.

E foarte nobil din partea voastră.

Pe lângă mine, Jill şi Steve,

adăpostul nostru depinde complet de voluntari.

În clipa de faţă, resursele noastre sunt la limită.

Adevărat? Însă există, desigur, şi o taxă de adopţie,

când animalul găseşte un nou cămin.

Absolut. Dar trebuie să le ţinem la un nivel rezonabil.

Altfel oamenii se vor duce la o canisă şi vor cumpăra un pui.

Înţeleg.

Da.

Din păcate,

mulţi consideră animalele de la adăpost o "marfă stricată".

Multe animale sunt mai în vârstă, aşa că lumea crede

că ar putea fi ceva în neregulă cu ele.

Mulţi vor, pur şi simplu, un pui cât mai mic,

ca să-l crească ei înşişi.

Nu toţi, dar înţelegi ce spun.

Da.

Încep să înţeleg.

Câţiva dintre copilaşii aceştia blănoşi

sunt aici de ceva vreme şi aşteaptă.

Dar facem pentru ei ce putem.

Pe aici.

Aici, după cum vă daţi seama, ţinem pisicile.

Nu mai spune...

Nu le putem lăsa să iasă din cămăruţa lor

cu aceeaşi libertate pe care le-o dăm unora dintre câini.

- Nu? - Nu.

Pisicile sunt mult mai greu de adus înapoi dacă se îndepărtează.

Plus că nici nu-ţi vine să crezi în ce spaţii se pot vârî.

Da, desigur. Pisicuţe nebunatice!

Sunt foarte drăgălaşe şi au figuri inteligente.

"Inteligent" e puţin zis când e vorba de o pisică.

Sunt viclene. Perfide.

Glumesc. E foarte amuzant să fii în preajma lor.

Dar pun mereu ceva la cale.

Fascinant.

Dragul meu Martin,

arăţi de parcă n-ai mai fi văzut în viaţa ta o pisică.

Nu de aproape, domnule. Nu chiar.

N-ai mai văzut niciodată o pisică de aproape?

Putem remedia asta.

Bună, draga mea!

Vrei să saluţi nişte prieteni?

Bine, vino!

Vino!

Să te scot de aici...

Vino să zici "bună!"

Bună!

Bună!

Eşti atât de dulce!

Pentru o mică taxă de adopţie, poate fi a ta.

Mă tem că nu, domnişoară.

Dar e adorabilă.

Este.

Să te duc să-ţi continui somnul.

Înveţi câte ceva în fiecare zi!

Bun... Aproape am terminat. Pe aici.

Aici îi ţinem pe prietenii noştri speciali

care nu şi-au găsit loc în altă parte.

Pe cine avem aici?

El este Mini, căluţul nostru miniatural.

Mai avem, de asemenea, o bufniţă şi un ţap

şi câteva alte cazuri speciale.

Îmi pare bine să te cunosc, Mini. Ce nume potrivit!

Poftim.

Vrei să-l hrăneşti?

Da!

Mini! Bună!

E unul dintre locatarii noştri permanenţi. Nu poate fi adoptat.

Aşa că suntem "potcoviţi" unul cu celălalt. Dar nu ne deranjează.

Nu pare să-l deranjeze.

Riley, trebuie să spun că e uimitor. Sincer. Eşti incredibilă.

N-aş fi putut anticipa ce faci tu aici.

Eşti o adevărată minune.

Să nu subestimezi niciodată o femeie cu un scop.

La revedere, Mini.

Să mergem.

Sper că ţi-am satisfăcut curiozitatea

cu privire la ce facem aici.

Într-adevăr.

Îţi mulţumesc că ne-ai lăsat să aruncăm o privire

în culisele celui mai minunat adăpost pentru animale.

Şi noi îţi apreciem oferta unei donaţii foarte generoase.

Înseamnă foarte mult pentru mine.

Da, desigur. N-am uitat.

Martin?

Sănătate!

Mi-ar face plăcere, domnule,

dar carnetul nostru de cecuri e la hotel.

Îmi pare foarte rău. Nu m-am aşteptat la ceva de genul ăsta.

Dragul meu...

Îmi pare foarte rău pentru acest mic inconvenient.

Şi mie îmi pare rău.

Dar e bine că soluţia este la îndemână.

Ia cina cu mine diseară şi voi remedia situaţia.

Cina cu tine?

În seara asta?

Da. Aş fi onorat.

Dacă, desigur, nu cumva aveai alte planuri.

Ştiu că eşti foarte frumoasă.

Şi e sezonul sărbătorilor.

Nu, nu am alte planuri.

Sănătate, din nou.

Dragul meu Martin! E o doamnă de faţă!

Atunci rămâne stabilit. Vino diseară la restaurantul Riverview.

Vom lua cina împreună şi-mi voi aduce carnetul de cecuri.

E foarte din scurt,

dar Riverview e restaurantul meu preferat, aşa că... bine.

- La ora opt? - La opt e foarte bine.

Minunat.

- Îţi vine să crezi? - Cred.

Şi eu.

Ce accent de vis!

Bine... Nu te ambala, Jill.

Spun doar că aş fi tare bucuroasă

să am o întâlnire la cină, la Riverview.

Adică... dacă m-ar fi invitat pe mine.

Nu e o întâlnire.

N-a zis că e o întâlnire. A zis că e o întâlnire?

- Alteţă! - Bună ziua.

- Stăpâneşte-te, Martin. - Asta fac, Alteţă.

Însă e iarnă şi mi-e foarte frig.

Să-mi spui dacă începi să te simţi rău

sau dacă ai nevoie de o batistă în plus.

Da, domnule.

Sunt foarte fericit că putem lua cina împreună.

Nimic nu mi-ar fi făcut mai multă plăcere.

Mulţumesc, Edward.

Oferta ta de a face o donaţie adăpostului e foarte amabilă

şi foarte necesară,

mai ales în perioada asta a anului.

Şi să o accept la cină e de două ori mai plăcut.

Sunt încântat că asta e părerea ta.

Plus că iubesc acest restaurant.

Mi-ai spus asta...

- Vii des aici? - Nu.

E unul dintre preferatele mele,

dar îmi cam depăşeşte venitul.

Nu am mai fost aici de...

un an, poate mai mult.

În acest caz,

să facem ca această seară să fie memorabilă?

Bine.

Aşa să facem.

Să începem cu începutul.

Să ne ocupăm de nişte treburi neterminate,

după cum am promis.

- Îmi dai voie? - Cum doreşti.

Bine.

E de-adevăratelea?

Fiecare şiling, da.

N-ai idee ce înseamnă asta pentru noi.

Înseamnă că turul a meritat cu prisosinţă.

Da. Aşa s-ar spune.

Şi sunt foarte impresionat de ce faci

şi de conduita ta.

Şi te-am plăcut pe loc, foarte mult.

Sunt foarte măgulită.

Dar, Edward, nici măcar nu mă cunoşti.

Riley, te-am plăcut

din clipa în care m-am ciocnit de tine.

Şi am o intuiţie foarte bună cu privire la astfel de lucruri.

Zău aşa...

Eşti un bărbat foarte chipeş,

cu un accent absolut fermecător şi, evident, cu bani.

Sunt sigură că fete frumoase flirtează cu tine tot timpul.

Motiv pentru care intuiţia mea nu dă greş niciodată.

Bine... Să revenim la cec.

Scrie aici că e de la "Casa Regală din Vallenberg"?

Da... asta.

Da, asta.

Acela e pământul meu străbun.

Scuză-mă... O secundă.

Tocmai ai zis "pământul meu străbun"?

Ştiu că ar fi trebuit să pomenesc de asta.

N-am vrut să fie un amănunt care distrage atenţia.

Nu, chiar te rog. Distrage-mi atenţia.

Adevărul e, Riley,

că numele meu e Edward, aşa cum am spus.

Dar majoritatea mi se adresează cu

Alteţa Voastră Regală prinţ Edward de Vallenberg.

Glumeşti, nu?

Dumnezeule, nu. E un delict să glumeşti cu privire la aşa ceva.

Scuză-mă. O clipă.

Te simţi bine?

Foarte.

Deci... vorbeşti serios?

Speram să trecem peste toate astea

şi să ne bucurăm de o cină plăcută împreună.

Vrei "să trecem peste toate astea"?

Iau cina cu un prinţ adevărat,

care tocmai mi-a dat o sumă foarte mare de bani

şi a spus că mă place foarte mult.

Şi tu vrei să trecem peste toate astea şi să comandăm cartofi umpluţi

şi batoane de mozzarella şi să luăm o cină obişnuită?

Da.

- Sigur. Bine. - Minunat.

Ăsta e spiritul Crăciunului!

Bun. Deci tipul ăla, Martin...

E o "gardă de corp regală"?

Martin nu m-ar putea apăra nici de o muscă.

E valetul meu. Şi un prieten foarte apropiat.

Da...

Normal că ai valet. Eşti prinţ.

Bine. Iartă-mă. Trebuie să mă laşi o secundă

să procesez toate astea.

E perfect în ordine. Nu te grăbi.

Riley...

Dacă am putea să luăm seara asta de la capăt...

Sper că poţi înţelege de ce n-am pomenit de asta până acum.

Uite cât de repede s-au schimbat lucrurile.

Dacă am putea începe de la zero

şi mi-ai povesti despre adăpostul tău, ar fi minunat.

- De la zero? - Te rog.

Da.

Bine...

Ne descurcăm destul de bine,

cu excepţia contractului de închiriere.

Am preluat administrarea adăpostului

când bunica mea n-a mai fost în stare să se ocupe

de latura de afaceri.

Aşa că mi-a încredinţat clădirea,

dar fără vreun fel de ajutor financiar.

Funcţionăm în cadrul unei proprietăţi, cu contract de închiriere pe zece ani,

care expiră pe 31 decembrie.

Şi acum vor un depozit de garanţie adiţional,

de care abia am aflat

şi care e cu mult peste capacitatea noastră financiară actuală.

Am încercat să iau legătura cu cineva,

ca să văd dacă putem obţine o amânare,

dar nimeni nu vrea să discute cu mine despre asta.

Ai idee de ce?

Bănuiesc că au alte planuri, care nu ne includ pe noi.

Există şi un adăpost municipal,

şi ştiu că se ocupă de la fel de multe animale ca noi.

Deci cred că ne consideră inutili.

Dar e o mare deosebire între ce face un adăpost pentru animale salvate

şi ce face un adăpost municipal.

Cred că înţeleg.

Dacă mi-ai putea da...

puţin timp să mă gândesc la asta,

poate că aş putea veni cu o soluţie.

Între timp, însă, să comandăm cina, doamna mea?

Fiindcă îmi este foarte foame.

Dacă aşa doreşte Alteţa Voastră...

Prinzi repede!

Eşti sigură că nu eşti prinţesă?

- Martin! - Da, Alteţă.

Martin!

Dumnezeule!

Martin, ce s-a întâmplat?

Îmi pare rău, Alteţă.

Se pare că am fost doborât de ceva foarte misterios.

Da. Văd asta, dar care sunt simptomele?

Nu mă pot opri din...

Doamne...

Strănut şi tuşesc, mă doare în gât şi simt o gheară în piept.

Sună îngrozitor.

Am mâncărimi, urticarie, mi-e greu să respir.

- Am o groaznică... - Nu!

Te rog. Am înţeles. Nu-mi arăta.

Urticaria e indiciul cel mai grăitor.

Indiciul cel mai grăitor, domnule?

Când am luat cina azi cu dra Morningside,

a menţionat brusca ta criză de strănut şi cred că ai o reacţie alergică

la pisica de azi, de la adăpost.

- La pisicuţă?! - Da.

Ţi-ai frecat toată faţa de ea.

Ai zis că n-ai mai fost niciodată atât de aproape de o pisică.

Azi ai fost, şi simptomele tale o dovedesc.

Doamne, cred că aveţi dreptate. Deci ce e de făcut?

Cred că trebuie să stai în pat.

O să sun la recepţie, să văd dacă poate veni un doctor mâine-dimineaţă.

Poate că-ţi va putea administra ceva

ca să te simţi mai bine.

Până atunci, însă, odihneşte-te.

Şi dv.?

Ce-o să vă faceţi fără mine?

Nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa mea.

Sunt perfect capabil să am grijă de mine.

Tu ai grijă de tine. Mie o să-mi fie bine.

Eu cred că ar trebui să fiu cu dv.

Gata cu vorba.

Fă-te bine, Martin, şi să ai o noapte bună.

Noapte bună, domnule.

- Jeremy? - Alteţă...

În slujba dv.

Te rog... intră!

Mulţumesc, domnule.

Sper că nu vă deranjez.

Nu. Deloc.

De fapt, tocmai voiam să sun la recepţie,

să văd dacă-i poţi aduce câte ceva lui Martin.

- Nu se simte bine. - Ştiu.

Am vorbit cu el mai devreme. I-am adus cina.

Nu te alarma. Nu e, practic, bolnav.

E mai degrabă o reacţie alergică.

S-a apropiat prea mult de o pisică.

Deci până pot aranja să-l vadă un doctor mâine-dimineaţă,

dacă i-ai putea aduce un ceai şi o cutie cu şerveţele, i-ar prinde bine.

- O să mă ocup. - Minunat.

Mulţumesc, Jeremy. Şi, dacă i le-ai putea lăsa la uşă,

cred că se descurcă, de acolo.

- Mulţumesc. - Bine.

Ştiţi... Martin îşi face multe griji că nu poate lucra.

Da... E cam neplăcut, dar... nu avem ce face.

V-aţi gândit la un înlocuitor pe termen scurt?

Nu-i chiar atât de uşor, Jeremy. Valeţii nu cresc în copaci.

Ei bine...

Ce este?

Sugerezi că tu ai putea face asta?

L-aş putea înlocui pe dl Neville, domnule.

Interesant.

Îţi sunt recunoscător pentru ofertă,

dar, ca să fim sinceri, Jeremy...

ce experienţă ai ca valet sau majordom al unui gentleman?

Nu am experienţă,

dar dv. aveţi o maşină mare

şi drumurile, pe aici, sunt pline de gheaţă.

Iar eu sunt un şofer excelent

şi ştiu traseele cele mai bune din oraş.

Aici ai mare dreptate.

Deşi am permis de conducere,

nu am...

N-am mai fost de mult la volanul unei maşini,

ca să nu mai vorbesc de ceva atât de mare ca un SUV american.

Şi postul tău de aici, de la pensiune?

Cum Alteţa Voastră a închiriat toate camerele,

nu avem alţi clienţi.

Deci toţi angajaţii îşi vor lua liber de sărbători. De mâine, nu am de lucru.

Şi am nevoie să muncesc.

Nu m-am gândit la asta.

Chiar am nevoie de cineva.

Jeremy, va fi doar pentru câteva zile.

- N-o să vă pară rău, domnule. - Doamne... Bine.

Bine.

10:30. Fix. Ai înţeles?

Am înţeles.

Foarte bine.

Să nu uiţi să aduci un doctor pentru Martin.

Şi, înainte de culcare, nu uita să-i duci ceaiul şi şerveţelele.

Da, domnule.

Minunat. Mulţumesc şi noapte bună.

Noapte bună, domnule.

Mulţumesc, domnule.

Ce zi!

Aici aveţi documentele finale şi tot ce vă mai trebuie.

Abia aştept să-l duc acasă pe ştrengarul ăsta.

Avem atâtea de făcut!

E un motan plin de viaţă.

Sunt atât de fericită! Abia aştept s-o duc acasă.

Sunt sigur că şi ea e la fel de nerăbdătoare. Poftiţi.

Şi un ciorăpel plin cu bunătăţi care să-i ţină ocupaţi!

- Mulţumesc. - O să am mare grijă de ea.

Am organizat deja întregul nostru Crăciun.

Adevărat?

- Şi dv.? - Nu prea vreau să divulg...

Dar e vorba de o petrecere foarte mare.

Bine!

Poftiţi certificatele de adopţie.

Dacă sunteţi drăguţi să le ţineţi sus...

Mulţumesc. Crăciun fericit!

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit!

Să mergem, puiule.

- Bună, Steve! - Arăţi odihnită.

Mulţumesc.

Poftim. Poţi să adaugi cecul ăsta la încasările de dimineaţă.

Poate dura o săptămână-două, fiindcă e din străinătate.

Donaţia de la Sir Galahad?

Da.

Bine zici.

Se pare că dl Edward Montague

e de fapt Alteţa Sa Regală prinţul Edward de Vallenberg...

oriunde ar fi asta.

Glumeşti.

Un prinţ adevărat?

Adevărat.

Prinţul părea foarte interesat de tine.

Nu... Astfel de lucruri se întâmplă doar în basme.

Poate, dar s-au văzut şi lucruri mai ciudate.

Sigur.

Jill e pe-aici?

E în biroul tău.

Ce se întâmplă acolo?

Nu ştiu. Dar nu e singură.

Da, şi...

Riley, ce mă bucur că ai venit.

Bună dimineaţa, Jill.

Ce se întâmplă?

Riley, el este domnul Young, de la agenţia imobiliară.

Mă bucur să vă cunosc.

Cu ce vă pot fi de folos?

Cum sfârşitul anului se apropie rapid,

m-am gândit să vin în persoană să văd ce planuri de viitor aveţi.

Jill, ne poţi lăsa, un moment?

Sigur că da.

- Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. - Asemenea.

Planurile noastre, dle Young, e să rămânem aici.

Mi-am exprimat deja dorinţa de a reînnoi contractul.

Aşteptam doar să mă sune cineva.

Adevărat?

Va trebui să vorbesc cu ei în privinţa asta.

Dacă aveţi de gând să reînnoiţi contractul,

înseamnă că situaţia e lămurită.

Mai rămâne de discutat doar creşterea depozitului de garanţie.

După cum vă puteţi imagina, valoarea estimată a proprietăţii

a crescut considerabil în ultimii zece ani.

Dar, dacă doriţi să depuneţi banii azi,

îi pot lua cât sunt aici.

Din păcate, nu e o soluţie pentru mine.

Aceste noi prevederi mi-au fost aduse la cunoştinţă

abia acum trei săptămâni.

Iar asta ne-a prins un pic nepregătiţi, momentan.

Înţeleg.

Mă rog, nu contează. M-am gândit că, dacă tot sunt aici...

Oricum... vă urez o zi bună.

Domnule Young.

Da.

Aş dori să discut o prelungire a termenului.

În privinţa depozitului de garanţie?

Da. Poate şase luni,

în rate egale?

Nu cred că se poate, domnişoară.

Avem deja o ofertă fermă de la un alt client

pentru această proprietate

şi ştiu că adăpostul municipal e gata să primească toate animalele voastre.

Înţeleg.

Deci despre asta e vorba.

Apelul care întreba câte pisici şi câţi câini avem?

Oamenii dv. au stat la pândă,

punând la cale scoaterea mea din propriul meu adăpost

ca să faceţi o afacere mai bună?

Incredibil!

Ştiţi ceva, dle Young?

Eu nu plec. Dar cred că e timpul ca dv. să faceţi asta.

Bine. Plec. Dar asta nu schimbă nimic.

Vă mulţumesc foarte mult. O zi bună.

- Bună! - Bună, Cheryl.

Presupun că n-a mers bine.

Nu. Dar până acum nu mi-am dat seama cu ce ne confruntăm.

E rău?

Încă nu ştiu. Vom vedea.

- Mai ai un vizitator. - Dumnezeule! Cine mai e?

Prinţul Edward!

Steve ţi-a spus?

Bine. Să mergem.

Edward.

Bună dimineaţa, doamnelor.

- Bună dimineaţa, Alteţă. - Jill!

Se pare că identitatea mea a fost dezvăluită.

Apreciez respectul, dar nu este necesar.

Bine.

Îţi mulţumesc din nou pentru cina de aseară.

- M-am distrat foarte tare. - Da, a fost foarte frumos.

Îţi aminteşti când am spus că, dacă-mi acorzi câteva momente,

aş putea veni cu nişte idei care ar schimba, poate, situaţia aici?

Cred că mi-au venit câteva idei.

Adevărat?

Spune-mi-le, Alteţă.

Sunt într-o situaţie grea acum şi nu ştiu cum o să ies din ea.

M-am gândit că ai avea nevoie de sponsori, cum au muzeele.

Sponsori care-ţi vor sprijini eforturile

cu bani gheaţă, în mod regulat,

oferindu-ţi un venit pe care să te poţi baza.

Sună minunat, dar cum fac asta?

Am văzut asta, în holul pensiunii. S-ar putea să ţi se pară interesant.

Expoziţia canină a Westhill Kennel Club?

Am văzut-o la televizor.

E ca Miss Univers a concursurilor pentru câini.

Mă gândeam să faci propria ta expoziţie canină.

O expoziţie canină regală, de Crăciun.

Ascultă-mă.

Dacă ai organiza asta aici,

sâmbătă, să zicem,

ţi-ai putea prezenta toate animalele din adăpost

şi poţi folosi titlul meu regal ca să-i faci publicitate.

Ai face asta pentru noi?

Desigur.

Pare o nebunie, dar s-ar putea să aibă efect.

Am o intuiţie cu privire la astfel de lucruri şi am mereu dreptate.

Ai mai spus asta.

Jill, pe câte platforme de socializare e prezent adăpostul?

- Pe patru. - Patru.

Minunat.

Trebuie să facem ca mesajul să ajungă la toată lumea.

Pentru început, descarcă fotografiile mele

de pe site-ul oficial Vallenberg

şi apoi să "bombardăm" media.

O dată la 30 de minute,

postează, iar şi iar, până vede toată lumea.

Bine. Am înţeles.

Martin e încă nevoit să stea în camera lui, la hotel,

dar are laptopul la el.

O să-l pun să ia legătura cu toate persoanele importante

din contactele noastre profesionale.

Cu siguranţă că vreun bogătan doritor de ascensiune socială

e dispus să zboare până aici ca să facă o poză cu mine.

Chiar crezi că o să meargă, Edward?

Da,

cât timp lucrăm împreună, îndeaproape.

Şi va trebui să lucrăm foarte repede.

Când o spui aşa, chiar vreau să te cred.

Riley, trebuie să mă crezi. Ştiu că o să dea roade.

Bine.

Îmi pun viitorul în mâinile tale.

N-o să-ţi pară rău.

Riley!

Steve! Ce este?

Am primit un apel de la un şofer, pe Route 17.

A văzut un câine vagabond traversând drumul,

lângă vechea fermă părăsită.

Ar putea fi rănit. Nu şi-a putut da seama.

Bine. Îmi trebuie laţul,

o trusă de prim-ajutor, gustări pentru câini şi apă.

Bine.

Te superi dacă vin şi eu? Ţi-aş putea fi de folos.

Tu? Un prinţ? De folos?

N-aş subestima un prinţ cu un scop.

Bine. Dacă vrei să vii şi tu,

ar trebui să plecăm. Unde e prietenul tău Martin?

Ai avut dreptate cu privire la alergia la pisici.

L-a pus la pat.

El este Jeremy.

Are amabilitatea să mă ajute până-şi revine Martin.

Bună, Jeremy.

Mulţumesc.

- Uite adresa. - Bine. Mulţumesc, Steve.

Vino! Să mergem!

- Ne vom întoarce. - Da, domnule.

Iubesc toamna şi iarna!

Au un aer deosebit.

Şi Crăciunul e sărbătoarea mea preferată.

Scoate mereu la iveală copilul din mine.

Sunt de aceeaşi părere.

Crăciunul e o mare sărbătoare ��i la noi.

Şi atunci ce te aduce aici, atât de departe de casă?

Îmi închipui că un prinţ are foarte multe îndatoriri.

Într-adevăr.

Dar am aici o mică investiţie

de un mare interes personal.

Un proiect, departe de familie, cu un vechi prieten din facultate.

Ceva care să întrerupă monotonia

îndatoririlor mele regale de zi cu zi.

Îţi doresc succes

în proiectul tău de afaceri.

Mulţumesc.

Şi eu, ţie.

Presupunând că totul merge bine,

aş petrece destul de mult timp aici.

Asta ar fi plăcut.

Da, ar fi.

Cred că acolo e.

Da.

Să vedem dacă avem noroc.

Cu ce te pot ajuta?

Ai putea să ţii gustările.

Ţine-le la îndemână. Ar putea fi singurul instrument de negociere.

Eu am laţul şi trusa de prim-ajutor.

Te pricepi cât de cât la animale?

- Mi-ar plăcea să cred că da. - Bine.

Nu ştiu dacă e un câine mic sau mare.

Poate că e rănit. Poate că e speriat.

S-ar putea să-i fie frig.

Ar putea fi agresiv. Aşa că ai mare grijă.

Bine. Mă voi baza pe judecata ta, în toate privinţele.

O să ţin minte că ai spus asta. Să mergem!

Bine...

Bine...

Bietul de el, cred că nu mai poate de frig.

Uite-l!

- Eşti bine! - Dumnezeule!

Eşti bine, dragul meu.

Ţi-e foame?

Uşurel...

Ce emoţionant!

Ce pot să fac?

Nu fuge.

Şi nu dă semne de agresivitate.

Poate că îi pot pune laţul, dacă ne putem apropia destul.

Dar ce-ar fi să nu...

Dacă nu e nevoie să folosim laţul?

Poate că-l putem duce în braţe. E atât de drăgălaş!

Nu, asta e foarte periculos!

Nu îl cunoaştem şi nici el nu ne cunoaşte.

Există o modalitate să ne cunoaştem.

Nu! Stai!

Vino înapoi!

Cum rămâne cu bazatul pe judecata mea?

Bună!

Uită-te la tine!

Poftim.

Îţi place o mică gustărică.

Nu eşti rău.

Ţi-e doar frig şi foame.

Mai vrei? Poftim.

Ce-ar fi să ne ducem să mai luăm?

Mulţumesc pentru pupici.

Vino.

Ia uite!

Da!

Vino!

M-am îndrăgostit.

Dumnezeule!

Mi-ai încredinţat mie gustarea pentru el.

În plus, am o intuiţie cu privire la astfel de lucruri,

şi am aproape mereu dreptate.

Vino!

- Ne-am întors! - Minunat!

N-a durat mult.

Uneori, lucrurile decurg altfel decât te aşteptai.

Şi mititelul ăsta nu pare rănit sau malnutrit,

aşa că nu prea ştiu care e povestea lui.

- Dacă ar putea vorbi... - Ce bine ar fi.

- Poţi să-i aduci o plăcuţă? - Sigur.

Şi poţi să-l hrăneşti şi să-i faci o baie?

Sigur. Vino, prietene...

- Să-ţi iau asta. - Da, te rog.

Ştii unde e Jeremy?

E cu Steve, în camera de toaletare.

Urmaţi-mă, Alteţă. Vă arăt unde este.

Ştii unde pot să atârn asta?

Mă ocup eu.

Mulţumesc.

Dumneata şi Riley păreţi să faceţi o echipă foarte bună.

Crezi?

Ar fi greu să găseşti pe cineva mai bun la suflet sau mai milos.

- E adevărat. - E şi superinteligentă.

Şi munceşte din greu.

Şi asta e adevărat.

Şi e nespus de loială.

Da, toate acestea sunt calităţi admirabile.

Mă bucur că suntem de acord.

La capăt, pe stânga.

Minunat. Mulţumesc, Jill.

Cu plăcere, prinţe.

- Jeremy? - Alteţă!

Ce oare faci acolo?

Domnule, îi fac un masaj acestui câine.

Îi faci un masaj acelui câine?

Da. Face parte din terapia pe care o folosim uneori.

Noel suferă de anxietate de separare

şi îi e cam greu să se adapteze.

Da, l-am recunoscut pe Noel, l-am văzut ieri.

Mă tem că-i va fi greu să-şi găsească un stăpân

dacă nu facem ceva ca să-l relaxăm.

Înţeleg.

Şi lui Noel îi place masajul?

Cred că da.

Jeremy are mâini magice.

Cine ar fi ghicit?

Nu vrem ca bietul căţeluş să-şi petreacă restul vieţii într-un adăpost.

Sigur că nu. Ar fi mare păcat.

Steve, se petrece ceva la intrare, cu Riley.

Pare a fi o ceartă.

- Ar fi bine să vii. - Cu Riley?

Da.

Bine. Îl pui tu pe Noel în cuşcă?

Sigur.

Îmi pare rău, amice.

E în ordine.

Credeam că v-am spus foarte clar azi-dimineaţă, dle Young.

Mi-aţi spus, domnişoară. Dar e de datoria mea

să vă înmânez aceste hârtii. Doar nu vă aduc o citaţie la tribunal.

Atunci de ce aţi venit?

Trebuia să mă asigur că aveţi un exemplar al acestor documente.

- Vă pot ajuta cu ceva? - Nu ştiu.

Dar dacă o puteţi face pe domnişoara să înţeleagă, vă rog.

Îmi daţi voie?

Mulţumesc.

Asta nu e nimic.

Aceste documente descriu doar

starea în care trebuie să fie clădirea

dacă vă hotărâţi s-o părăsiţi la întâi ianuarie.

- Ceea ce nu facem. - Bine.

Dar nu există niciun motiv să nu le primiţi.

Termenii s-au schimbat de când s-a semnat contractul, acum 10 ani.

Şi, conform legii, trebuie să vă înmânez hârtiile.

Şi le-ai înmânat, deci te rog.

Edward!

Urma să te sun.

Andrew, ce e cu tine aici?

Deci v-aţi cunoscut deja?

Voi doi vă ştiţi?

Despre ce vorbeşti?

Ce părere ai despre proprietatea noastră?

Nu e locul perfect pentru Park Royal?

Andrew, proprietatea noastră...

Pentru construirea Park Royal?

Mai trebuie eliminate câteva mici obstacole,

desigur, dar înţeleg că situaţia arată destul de bine.

Aşa este.

Edward? Ce se petrece?

Domnişoară, acesta e viitorul meu chiriaş, Andrew.

El este partenerul meu de afaceri.

Prinţul Edward de Vallenberg.

Partener de afaceri? Viitor chiriaş?

- Faci afaceri cu oamenii ăştia? - Nu se poate...

Eu... Riley, e o confuzie la mijloc.

Credeţi-mă, sunt la fel de surprins ca toată lumea.

Mă îndoiesc că e cu putinţă.

Cum ai putut să-mi faci asta?

Nu am făcut.

Vezi tu... Sau poate că am făcut.

Am avut încredere în tine.

Am crezut că vrei să mă ajuţi.

Am crezut că ţii la mine.

M-ai făcut să simt că trăiesc un basm.

Felul în care mă priveai...

Felul în care îmi vorbeai...

Felul în care îmi atingeai mâna...

Mi s-a părut că trăiesc într-un vis.

Numai că nu e vis. E un coşmar.

Nu, te rog, nu spune asta. Habar n-am avut.

Dă-mi voie să-ţi explic. E o mare greşeală.

A fost categoric o greşeală.

Dar a fost a mea.

Ei bine...

Ar fi putut decurge mai bine.

Dar o să treci peste asta.

Poate că ar fi mai bine să plecăm.

- Nu. - Domnule, cred că are dreptate.

O perioadă de calmare este exact ce trebuie acum.

Dar trebuie să vorbesc cu ea.

Voi faceţi ce vreţi. Eu am plecat. Devine prea ciudat pentru mine.

Edward, nu uita că eşti o persoană foarte importantă.

N-ai nevoie de presă negativă.

Ar trebui să plecăm acum.

Poţi s-o suni după ce se calmează.

Da, presupun că ai dreptate.

Ce o să facem?

Postarea noastră are deja o grămadă de like-uri.

Donaţiile online se adună.

Se vând deja bilete.

Nu putem da înapoi acum.

Nu scrie că prinţul chiar va fi aici.

Poate că ar trebui să ţinem evenimentul.

Ce altceva putem face?

Nu ştiu.

Exact.

Capul sus, Riley.

Prinţul Edward a spus că a fost doar o mare greşeală.

Poate că aşa a fost.

Poate că o să vină.

Eu pun pariu că vine.

De ce ar veni?

Practic, i-am spus să plece.

Eu cred că apare pentru că ţine cu adevărat la tine.

Şi tu ţii la el.

Chiar dacă vrei sau nu s-o recunoşti.

Da?

Da.

Riley! Uite ce ne-a venit. Cum îţi place?

Arată grozav, Steve.

Arată grozav.

Îţi mulţumesc că ai rezolvat asta cu atâta eficienţă.

N-am crezut că o să am nevoie de ea.

N-a fost greu, Alteţă.

Doar un telefon la palat,

cu toate că au pus câteva întrebări.

Aş fi vrut să pot veni cu dv. în dimineaţa asta.

E în ordine, Martin.

Jeremy a fost suficient. Ne descurcăm.

Dar, Martin, desigur că nu poate înlocui pe cineva ca tine.

E mult polei pe drum, şi a fost un şofer excelent.

Sunt recunoscător pentru asta, domnule.

Doctorul va veni peste câteva ore.

Cu puţin noroc, o să-mi dea voie să vin la dv. mai târziu.

Ar fi minunat.

Şi, te rog...

Nu mai alinţi nicio pisică.

Bineînţeles.

Am primit câteva mesaje de la prietenul dv. Andrew.

Îmi închipui.

Situaţia, în ce-l priveşte, a luat o întorsătură interesantă,

şi nu în modul cel mai bun.

Şi cum rămâne cu domnişoara?

Aceasta-i întrebarea.

Totul devine surprinzător de shakespearian.

Dar intriga s-a încâlcit şi s-a prefăcut

în ceva de nerecunoscut.

Nu mă mir că Riley nu mai vrea să mă vadă.

Însă, Martin, sunt hotărât să-mi pledez cazul, într-un fel sau altul.

Vă doresc mult noroc în privinţa asta, domnule.

Mulţumesc, Martin.

- Acum trebuie să plec. - Desigur.

Vă mulţumim.

Mulţumim.

- Toată lumea e bine. - Da.

Uite cine a intrat, exact la ţanc.

Ţi-am spus eu.

Uită-te la el... E atât de chipeş!

Nu pune sare pe rană, Jill. Mă doare şi-aşa inima destul de tare.

Domnule...

se pare că expoziţia e un mare succes.

Aşa este.

Trebuie să spun... îmi place un bărbat în uniformă.

Şi încă ce uniformă!

Cred că asta poartă când se însoară.

Încetează, te rog.

Dar aşa este.

Oricum...

Uite!

Aţi atras un public numeros, Alteţă.

Felicitări!

Mulţumesc. E plăcut să ştii că mai există oameni buni pe lume.

Îmi pare rău că lucrurile au degenerat puţin săptămâna trecută

între dv. şi dra Morningside.

Nu ştiam că suntem toţi în aceeaşi echipă.

Nu mai spuneţi...

Jeremy, ne poţi lăsa, o clipă?

Da, domnule.

Domnule Young...

Indiferent de prietenia mea cu Andrew, noi doi

nu suntem, categoric, în aceeaşi echipă.

Nu ştiu cum să vă fac să înţelegeţi asta cât mai bine.

Eu cred că o faceţi foarte bine.

Bun.

Ce este?

De ce pari atât de trist?

Bună, Jeremy. Ar trebui să fii în faţă. Începem curând.

Da, dar cum rămâne cu Noel? Nu are nici măcar o fundă.

Da... El nu participă.

Sunt prea mulţi oameni, alţi câini...

Nu credem că ar fi sănătos pentru el.

Atunci cum să fie adoptat, dacă nu i se face o prezentare?

Îmi pare rău, Jeremy. Azi nu e ziua lui.

Edward!

Am încercat să dau de tine.

Da, Andrew, îmi cer scuze.

Ascultă... nu e vina ta.

M-am trezit în nişte circumstanţe cam încurcate.

Mi-am dat seama.

Numai că n-am ştiut.

Încercam doar să asigur cei mai buni termeni, pentru amândoi.

Da. Înţeleg.

N-am ştiut că aceasta e proprietatea pe care o ai în vedere.

Şi, ca să fiu sincer,

încerc să-i ajut pe aceşti oameni

să salveze animalele salvate, ca să zic aşa.

Iar ei nu au de gând să se mute.

Nu asta e problema.

Asta e o afacere pe butuci!

Adăpostul municipal e gata să intervină şi să salveze situaţia.

Toată lumea câştigă!

Nu cred că toată lumea câştigă din desfiinţarea unui adăpost.

Domnilor, aceasta e o situaţie conflictuală

care nu cred că va fi rezolvată uşor.

Vă spun însă că eu nu voi lua parte

la nicio afacere care distruge acest adăpost.

Niciodată.

Şi acum, o să vă rog să mă scuzaţi.

Nu-ţi face griji.

Când locul ăsta o să fie nivelat de buldozere,

o să vadă lucrurile altfel.

Nu cred că înţelegi.

Prinţul Edward tocmai a ieşit din învoiala noastră.

- Şi, dacă el iese, ies şi eu. - Poftim?

Andrew, nu poţi lăsa totul baltă.

Regret, dar pot şi am s-o fac. Ai auzit ce a spus domnişoara.

Nu are de gând să se mute, deci ai deja un chiriaş.

În cazul în care mai discută cu tine.

Ţi-aş recomanda să fii mai amabil cu ea.

La urma urmei...

cine ar mai închiria locul ăsta?

Miroase a coteţ.

Riley...

Eşti frumoasă.

Presupun că ar trebui măcar să-ţi mulţumesc că ai venit.

Te rog să mă asculţi până la capăt. Măcar atât.

Ce ai putea avea de zis care să însemne ceva pentru mine?

Mă găseşti acolo.

E adevărat, lucram cu Andrew, dar habar n-am avut

ce planuri are. Am aflat odată cu tine.

De ce te-aş crede?

Pentru că, Riley, am făcut toate astea împreună.

De ce aş încerca să te dau afară şi să te ajut să faci rost de bani

ca să lupţi împotriva lor, în acelaşi timp?

Iau parte la expoziţia asta pentru tine.

Vreau să câştigi.

Vreau să reuşeşti.

Vreau toate astea pentru tine pentru că ţin la tine

şi pentru că vreau să fiu cu tine.

Şi...

cred că şi tu vrei să fii cu mine.

Vreau să fiu cu tine.

Asta crezi?

Da, cred.

Altfel de ce această întorsătură a sorţii?

Toate s-au îmbinat perfect

pentru că aşa a fost sortit.

Le-am spus că mă retrag din afacere.

Nu mai vreau să am vreo legătură cu asta.

Şi, fără mine, s-a terminat.

Dar încă le datorez bani.

E ceva ce voi rezolva cu mare drag, chiar acum.

Devine foarte interesant, foarte repede.

Cu siguranţă.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor!

Şi bun venit la prima noastră expoziţie canină "Crăciun regal"

în beneficiul adăpostului Morningside pentru animale.

Am marea plăcere să vă prezint

foarte speciala gazdă a evenimentului de azi,

Alteţa Sa Regală prinţul Edward de Vallenberg.

Mulţumesc.

E o foarte mare plăcere să fiu aici.

Şi, înainte de a începe, aş dori să vă felicit

pe fiecare dintre voi pentru foarte generoasele donaţii

şi pentru patronajul acordat acestui minunat adăpost.

Vă asigur că fiecare dolar angajat azi aici

va fi dublat de Casa Regală de Vallenberg.

Şi aş mai dori să vă amintesc

că toţi simpaticii noştri concurenţi

sunt disponibili pentru adopţie imediată.

Ei sunt aici, gata să vă înfrumuseţeze sezonul sărbătorilor.

Am marea plăcere să vă prezint

frumoasele noastre exemplare.

Dacă frumuseţea stă în ochii celui care priveşte,

atunci nimeni nu e mai frumos decât Luna Elizabeth.

Cavalier King Charles Spaniel!

Ce drăgălaşă e!

Mai frumoasă decât primăvara în Vallenberg,

care este foarte frumoasă...

e Myla.

Vă va molipsi cu vioiciunea ei.

Ce micuţă e!

Următoarea noastră frumoasă doamnă e Lola.

Nu suntem foarte siguri de descendenţa ei nobilă,

dar un lucru e sigur:

nobleţea nu-i lipseşte, şi vă va fura inima

ca prinţesa care este.

Lola!

În caz că am dori să diversificăm puţin,

n-am putea s-o facem mai bine,

la această expoziţie canină,

decât cu foarte chipeşul Alfie!

Arată exact ca al meu.

Dacă preferaţi rasa Golden Retriever şi puţină eleganţă,

nimic nu e mai elegant decât fabulosul Kruz,

un băiat de excepţie, de cel mai înalt calibru.

E cunoscut pentru mersul său, zâmbetele sale

şi talentul la "aport".

Acum, poate că această frumoasă Bernedoodle e pentru dv.

O cheamă Lark şi e la fel de prietenoasă pe cât e de uluitoare.

Staţi liniştiţi: corniţele sunt provizorii.

Se pot scoate.

Renul Moşului!

Dacă trandafirul ar avea alt nume,

acela ar fi al superbei Cavalier Rosebud.

O floare rară, care luminează orice încăpere.

Nu-i prea place să meargă. Preferă îmbrăţişările.

Şi acum, în sfârşit, misterioasa noastră doamnă Mia.

Nimeni nu ştie de unde vine şi cine este.

Asta face parte din distracţia şi misterul

descoperirii tuturor acestor lucruri împreună.

Dar un lucru e sigur: vă va fura inima într-un mod cu totul misterios.

S-a ridicat pe două lăbuţe! Ce drăgălaş!

Vă mulţumesc tuturor foarte mult.

Şi aş dori să vă reamintesc că, în acest sezon al sărbătorilor,

aveţi astăzi ocazia

nu doar să vă schimbaţi viaţa,

ci s-o schimbaţi şi pe cea a unui animăluţ.

Şi, dacă aveţi întrebări,

nu vă sfiiţi să-i întrebaţi pe voluntari,

deoarece sunt pregătiţi să vă ajute cu orice aveţi nevoie.

Minunat. Vă rog, nu vă ridicaţi încă!

Avem deja prima adopţie.

Şi norocosul câine este...

- Noel! - Noel?

- Noel?! - Cum?

Şi stăpânul lui pentru totdeauna este...

Jeremy!

Bravo, Jeremy.

Ei bine?

Foarte frumos, prinţe Edward.

Aproape că a părut că ai mai făcut asta, înainte.

O dată sau de două ori.

- Am făcut ceva bani? - Da.

Nu destul încât să scăpăm de lupul cel rău, dar aproape.

Înţeleg.

Promit că, luni dimineaţă,

dl Young va avea un cu totul alt discurs.

Cred că va fi receptiv la orice fel

de plan de rate lunare îi vei propune.

De fapt, cred că ar vrea să-ţi ofere chiar el un împrumut.

Adevărat?

Martin, arăţi mult mai bine.

Îţi mulţumesc pentru tot ajutorul.

E întotdeauna privilegiul meu, domnule.

Ce-i asta?

Fosta stăpână a lui Noel l-a lăsat pentru cel care-l va adopta.

Nimeni altcineva n-a avut voie să-l deschidă.

Presupun că acum e al tău.

Credem că sunt doar instrucţiuni pentru hrana lui.

Exact asta este.

O listă cu gustările lui preferate.

Şi...

Un certificat de trezorerie pentru...

un milion de dolari.

Un milion de dolari?!

Un milion de dolari?

Cred că dna Hinchley şi-a lăsat toată averea câinelui ei.

E incredibil!

Ştiţi, dră Riley,

cred că şi Noel ar dori să facă o donaţie.

Jeremy... e foarte amabil din partea lui.

Se pare că nu vei mai avea nevoie să fii valetul meu.

Deci...

Unde rămăseserăm?

Da...

Tocmai îţi spuneam

cât de frumoasă eşti

şi cât de mult ţin la tine.

Cât de dragă eşti inimii mele.

Continuă...

Ei bine...

Mai voiam să spun

că ne-am putea face foarte fericiţi unul pe celălalt.

Dacă am putea s-o luăm de la început.

Să dăm iubirii noastre şansa pe care o merită.

Chiar crezi că putem face să fie bine?

Riley...

am o intuiţie cu privire la aceste lucruri.

- Şi, de obicei, am mereu dreptate. - ...mereu dreptate.

Poate doar de data asta.

Aţi urmărit UN CRĂCIUN REGAL LA ADĂPOST

Traducerea şi adaptarea ANCA RĂZUŞ - DIMANCEA

Sincronizarea: MEŌŌ Team