Original subtitles

Care e nivelul glicemiei ?

- Testul arată 39. - E prea scăzut. Pune-i perfuzie.

Stai nemişcat. Rămâi nemişcat pană ce...

- La naiba ! - Haide, vorbeşte cu mine.

Se tot zbate. Nu ştiu ce să fac.

Calmează-te ! Asigură-te că respiră uşor.

Mai avem 60 de secunde până la spital.

Dispecerat, suntem echipajul 322. Avem un bărbat de 32 de ani cu diabet.

Cerem asistenţă la poartă.

În 1564 Nostradamus a prezis distrugerea lumii,

în 3 valuri groaznice.

Primul val e aici.

Numele meu e Cade Foster

şi astea sunt povestirile mele.

Mi-au ucis soţia,

m-au acuzat de crimă.

Acum sunt pe fugă,

dar nu mă ascund.

Călăuzit de profeţiile lui Nostradamus,

îi caut,

îi vânez,

voi opri...

PRIMUL VAL

Traducerea şi adaptarea AdyC- FlorinA/(c) SubTeam

www.subs.ro

Puneţi-i o perfuzie şi daţi-i lichide. Pierde sânge foarte repede.

Ţine apăsat aici. Mai repede sau îşi va pierde piciorul.

- Am nevoie de 2l de 0 negativ, imediat. - Nu-mi place cum respiră. Îl intubez.

- Dă-mi o perfuzie. - Ce avem acolo, Jim ?

L-am găsit leşinat la cafenea şi purta brăţară de diabetic.

Mirosea a alcool. O verificare rapidă a arătat că avea 39.

E în regulă, dle. Rezistă.

- Ia-ţi pus perfuzie ? - Nu ne-a lăsat. Se zbătea prea tare.

În regulă. Îl preluăm noi.

Bun, i-am pus perfuzia.

Cineva să-i verifice nivelul glucozei din sânge.

În regulă. L-am stabilizat. Să-l ducem la reanimare.

- Mergeţi. - Bine.

Bun. Să vedem ce avem aici.

John Howard. Care-i nivelul glicemiei ?

65. Aproape normal.

Nu se poate. Au spus că avea 39 în ambulanţă.

Poate era defect aparatul. Să-l ducem în salon şi să-l ţinem sub observaţie.

Duceţi-l în rezerva 23 şi faceţi-i toate analizele de sânge,

la fiecare două ore.

Condus spre un act disperat,

luptând într-un război în care pe duşman nu-l vede nimeni,

sau în care nu vor să creadă.

Nu voi continua singur. Nu pot.

Catrenul 12, centuria V...

Unde îngerii ating graţia -grace-, cineva fără vedere, vede inamicul întunecat.

La dreapta omului de două ori binecuvântat, aliatul îl conduce către victorie.

"Unde îngerii ating graţia", ar putea fi

chiar aici la spitalul Grace din Los Angeles.

Oraşul îngerilor.

Undeva între aceste ziduri ar putea fi un aliat care ştie ce ştiu şi eu.

Am nevoie de acel aliat.

- Bună. - Bună.

Trage perdeaua, Eddie.

Ar putea să nu fie o idee bună,

se poate face analogie cu faptul că ţi-am adus flori.

Ai scăpat fără insulină.

Eşti sălbatic, omule.

Da, s-a petrecut exact cum ai spus că se va petrece.

A trebuit să lupt mult cu paramedicii să nu-mi pună perfuzia.

- Cum te mai simţi ? - Obosit.

Uite-ţi echipamentul.

Mulţumesc ! Pune-le lângă pat, te rog.

Ce naiba caut aici, Eddie ?

Ce se întâmplă, omule ?

Când am fost urcat în ambulanţă am ştiu că va fi un eşec.

Asta simt acum.

Insulina asta te înnebuneşte, nu ?

- Obişnuieşte-te cu ea. - Vorbesc serios, Eddie.

L-am ucis pe nenorocitul care a ucis-o pe Hannah. M-am răzbunat.

- Mi-am pierdut motivaţia. - Le-ai tăiat mâna, omule !

Dar tot a mai rămas corpul.

Cu fiecare experiment pe care l-am dezvăluit,

tot mai mulţi oameni au început să creadă.

Nu mă lăsa, omule... mai avem mult de lucru.

Eddie !

Te-ai gândit vreodată, că poate nu-i putem învinge ?

Da, sunt puternici.

Poate nu mai am atâta încredere în rasa umană.

Dar am încredere în tine, Foster.

Tu îi poţi învinge pe nenorociţii ăştia.

Haide omule, trebuie să găseşti un aliat. Să ne concentrăm pe asta.

Bine.

Ai accesat baza de date a spitalului ?

Am încercat, dar nu au o bază centrală de date...

Asta e internare de 23 de ore, Eddie. Ăsta e tot timpul pe care îl am.

Căutăm pe cineva fără vedere. Un pacient orb.

Uită de administraţie, personalul şi-a terminat schimbul.

Încearcă la chirurgie după orele de program...

Uite ce e, trebuie să plec, începe să mă mănânce nasul.

Bine.

Bună. Ce faci ?

Nu ştiu dacă mă auzi, dar ce ai spune de puţină distracţie ?

Prostind-o puţin pe asistentă...

Noapte bună.

Voi, doctorii tineri vă credeţi aşa stilaţi.

Pune-ţi nişte şosete.

Şi nu umbla pe coridor fără halat alb. Le contaminezi pe cele verzi chirurgicale.

Jur că nu ştiu cum au absolvit copii ăştia şcoala medicală în zilele astea...

Dacă n-o fac ca tine, n-ai cu cine lucra ?

Cred că nu. Păcat.

Nu am vrut să încalc regulile, dle. Mulţumesc pentru şosete şi halat.

E în regulă. Nu e o crimă să fii mândru... la servici.

OFTALMOLOGIE.

- Dr. Markowitz ţi-a dat al treilea grad ? - Aşa se pare.

Cu siguranţă nu vrei să să-l superi. Îţi poate face viaţa grea.

- O să ţin minte. - Încă nu cunosc locul,

caut o pacientă în 507.

Trebuie să fie o greşeală.

Tot ce începe cu cinci sute, se află în aripa de vest şi e închisă de 2 ani.

Ei bine... Mulţumesc !

Aşadar, vei sta acolo ţinându-mi fişa medicală sau vei intra ?

Ce te face să crezi că am în mână fişa ta ?

Păi am ochi, nu ?

- Fişa medicală spune că eşti oarbă. - Cine eşti ?

Sunt unul din doctorii tăi.

În fişa aia scrie că sunt şi proastă ? Nu eşti doctor.

- Chiar aşa ? - Doar dacă doctorii miros a lichior.

Dacă ai venit s-o jefuieşti pe fata oarbă, n-ai noroc.

Doar dacă cumva ai venit pentru bonurile de masă din poşeta mea din dulap.

Nu pentru asta am venit.

Eşti violator ? Crezi că nu te pot recunoaşte dintr-o mie ?

Ultimul tip care a încercat să mă violeze,

a plecat din spital încercând să-şi liniştească o parte a corpului său...

Ai terminat ?

Sau poate eşti bolnav mintal şi te-ai rătăcit.

Ai o imaginaţie foarte bogată.

Am avut mult timp ca să-mi imaginez.

Cât de mult ?

Ţi-ai pierdut vederea la 6 luni când locuiai în South Central...

- E un loc destul de dur ca să fii orb. - De parcă le ştii pe toate.

Ţi-am citit fişa la reanimare.

Scrie că ai fost operată la ochi în urmă cu 2 săptămâni.

Aşa ţi-au redat vederea ?

Nu-ţi spun.

Ascultă. Joacă ce vrei tu.

Dar voi afla ce cauţi în aripa asta abandonată.

Cine eşti ?

Sunt cineva care vrea să te ajute.

Spitalul ăsta nu e în regulă. Nu cred că eşti în siguranţă aici.

Trebuia să vină cineva care să strice cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.

- Alyinka, nu. - Pleacă de aici.

Bine. Dar întreabă-te ceva. De ce te ajută ?

Ţi-a dat cineva ceva gratis, vreodată ?

Ce este Alyinka ?

- A fost cineva aici. - Cine ?

- A spus că e doctor. - Cum îl cheamă ?

- Nu a spus. - Ce dorea ?

- N-a spus. - Ce a spus ?

Se întreba de ce sunt în aripa asta. Vroia să ştie cine mă ţine aici.

Te-am adus aici pentru că nu mai avem loc, Alyinka.

Da, dar nu plec de aici.

După 22 de ani petrecuţi în întuneric nu pot vedea pe nimeni în afara camerei.

Poţi vorbi mâine cu doctorul despre asta.

Culcă-te şi odihneşte-ţi ochii.

- Foster ? - Cred că am găsit aliatul, Eddie.

- Cine este ? - O fată din South Central.

- Oarbă ? - A fost oarbă.

Se pare că a fost operată pentru a i se reda vederea.

- I s-a redat vederea ? - Se întâmplă ceva ciudat aici, Eddie.

Catrenul spune că femeia oarbă, vede inamicul întunecat.

Poate sunt nebun, dar ea poate vedea extratereştrii.

- Ne poate spune cine sunt. - Poate fi arma pe care o aşteptam.

- Un om care să ne ducă la ei... - Nu mai pot să vorbesc.

Hei, eşti bine ?

În regulă dle Swartz, să vedem cum eşti în dimineaţa asta.

Febra a scăzut. Nu mai ai infecţie la vezică...

Nu mai ai umflături, urina este limpede... Hei, eşti în formă bună.

Ştiu, ştiu. În tot corpul simţi o durere... Să spunem o adevărată durere.

Dar să sperăm că pentru o vreme e ultima dată când o schimbăm.

Rezistaţi, dle Swartz.

Bună dimineaţa Alyinka. Am înţeles că azi vrei să vezi lumea.

- Mi-ar plăcea foarte mult. - E în regulă.

Dar ai grijă să porţi ăştia, pentru protecţie.

Se serveşte masa la cantină.

Ştiu că nu e mult, dar măcar ieşi din camera asta înghesuită.

Sunt de acord.

Dar acum, aş vrea să mă uit la ochii ăia noi.

- Totul devine alb. - Nu-i nimic. Încă sunt sensibili la lumină.

- E normal ? - Nu ştim ce e normal.

Când ţi-am înlocuit ochii, am deviat nervul optic.

Toată lumea are un punct orb în câmpul vizual. Dar tu nu ai.

E o procedură nouă, dar nu cred că ai de ce să-ţi faci griji.

Eşti sigur ? Încă mă aştept ca ceva să meargă prost.

Sunt aşa de sigur încât ţi-am programat etapa finală.

Transplantul de cornee. Mâine pe vremea asta,

o să ai o vedere perfectă şi nişte ochi superbi.

Nu pari foarte fericită.

Ai fost foarte bun cu mine, dr Reid.

Niciodată n-am... Ştii...

Când eşti orb, îţi pierzi orice speranţă.

Nu speri să mai vezi. Nu poţi.

- Trebuie să fie copleşitor pentru tine. - Este.

- Ce nu-i în regulă, Alyinka ? - De ce faci asta, dr Reid ?

Cine plăteşte operaţia ? De unde vin eu, nu primeşti nimic gratis.

Despre asta era vorba ? Avem destule fonduri.

Suntem un spital de cercetare. Nu ai de ce să-ţi faci griji.

Scuză-mă soră, vreau să verifici perfuzia dnei Steven din 212.

Trebuie să stau cu acest pacient.

Acest pacient va fi bine aici, pentru 5 minute, cât îţi faci treaba.

Îmi pare rău dle doctor, dar chiar nu pot lăsa acest pacient.

Ce chiar nu poţi face, e să ignori cerinţa unui doctor senior.

Acest spital se destramă, şi această atitudine nu ajută deloc.

Aşteaptă aici, Alyinka.

Miros de lichior.

- De unde ai ştiut că sunt aici ? - Încă ai mirosul ăla de lichior...

Cred că n-are rost să te mint...

Ieri am turnat alcool pe mine, ca paramedicii să creadă că sunt beat.

- Chiar eşti dus cu capu'. - Nu, nu sunt.

- Cum te cheamă ? - Cade.

Ei bine, Cade.

Ceva mă nelinişteşte

şi aş vrea să ştiu ce ştii, sincer.

Sincer ?

Sincer.

Acum 400 de ani, un profet a privit în viitor

şi a văzut pe cineva special.

Pe cineva care să poate vedea inamicul întunecat care ne înconjoară...

Cred că Nostradamus te-a văzut pe tine.

Ce altceva a mai spus acest Nostradamus ?

Că tu mă ajuţi să-i înfrâng.

Noi doi ? Cred că putem.

Cred că putem învinge inamicul întunecat, Batman.

Alyinka, trebuie să ştiu ce vezi. Te rog.

Unii oameni arată diferit pentru mine, decât alţii.

Poţi să-i vezi !

Dr Reid spune că toţi oamenii au un punct orb. Dar eu nu am.

E un fel de procedură nouă, sau ceva de genul ăsta.

Alyinka, astăzi totul se schimbă.

- Va fi ceva nou, ei ştiu că îi vezi ? - Nu.

Trebuie să fie un efect secundar. Trebuie să te scoatem de aici.

Stai aşa un moment.

Sunt oarbă de când mă ştiu, deci nici măcar nu ştiu ce văd.

Dar ce ştiu este faptul că oamenii despre care

vorbeşti mi-au redat vederea şi îmi par de treabă.

De unde ştiu că nu eşti tu inamicul întunecat ?

Ai spus că ceva te nelinişteşte.

Când m-a dus în operaţie, eram sedată, dar încă trează.

Şi locul unde am mers... era aiurea.

Mirosea a carne putredă.

Dacă pot găsi acel loc

şi îţi arăt adevărul...

O să mă ajuţi ?

M-am gândit că poate vrei să vezi astea.

Tipul diabetic, care a venit ieri. Uită-te la analizele de sânge.

Nu avea alcool în sânge, nu băuse nici măcar o bere.

A avut nivelul de zahăr în sânge normal toată noaptea.

- Ce părere ai ? - Cred că cineva se joacă cu noi.

- Unde e acum ? - Tot în salonul 23.

Consiliul a fost convins de importanţa experimentelor de anatomie umană...

În primul rând.

Să nu le dăm un motiv să ne închidă spitalul.

Refaceţi analizele.

Soră, treci aici !

Era târziu în noapte, când m-au dus pe un coridor.

Când ne-am oprit am auzit un bâzâit. Un bâzâit care dispărea şi apărea.

Era un lift în apropiere şi am intrat.

Cred că am coborât.

Am numărat 4 'ding'-uri până ne-am oprit.

Când am ajuns jos, am simţit că era mizerie şi mucegai.

Nu-mi amintesc în ce parte am mers, dar curgea apă deasupra.

Am auzit ceva... Un fâşâit.

Ca vântul.

Eram speriată.

Nu doar din cauza operaţiei...

Ci pentru că simţeam ceva.

Nu ştiu...

Alyinka, sunt nişte ciudaţi... care experimentează pe oameni.

Ce fel de experimente ?

Să zicem că ţi-am găsit donatorul, numai că el nu a semnat actele.

- Haide să te scot de aici. Haide. - Bine.

- Stai. Nu pot să plec. - Despre ce vorbeşti ?

Mâine o să primesc cornee noi. O să pot vedea ca toată lumea.

Ascultă-mă, Alyinka. Ei nu vor să te ajute.

Vor să te studieze. Şi când vor termina de studiat, te vor ucide.

Ce ? Cine sunt "ei" ?

Nu m-ai crede.

Tot ce contează este că ne acaparează.

Iar tu şi cu mine suntem cea mai bună speranţă

pe care o are omenirea pentru a-i opri.

Asta a spus măreţul Nostradamus ?

Da, aşa e.

N-o să-mi spună un mort ce să fac.

Tu poţi să-i vezi. Asta înseamnă că poţi salva vieţi.

Dacă eşti binecuvântată cu un dar şi îl iroseşti...

Nu e nimic mai rău decât asta.

Nimic mai rău.

Aveam dubii despre ce a prezis Nostradamus în privinţa mea.

Câteodată îmi pierd motivaţia.

Apoi văd un loc ca ăsta şi trebuie să fac ceva.

Eram prunc în braţele mamei,

când un glonte din stradă a trecut prin fereastra dormitorului.

Mi-am pierdut ochii şi am pierdut-o şi pe mama.

Fratele meu, sora mea şi cu mine am mers direct la orfelinat.

Îmi pare rău pentru asta.

Dar asta nu-ţi schimbă responsabilităţile.

Te înşeli Cade, le schimbă.

Am aflat de la o vârstă fragedă că sunt responsabilă

pentru o singură persoană... Pentru mine.

O să dobor locul ăsta.

Apoi o să mă întorc după tine.

Hei, hei, tu nu eşti doctor.

Credeam că poate...

Nu, nu mi-aş fi dat seama.

Eşti investigator, nu-i aşa. De la consiliul medicilor.

De ce ? De unde ştii ?

Sincer, spitalul ăsta s-a înrăutăţit de tot de anul trecut.

Condiţii de lucru insalubre,

pacienţi internaţi greşit, medici ciudaţi umblând pe aici.

Prima dată când m-ai văzut ai crezut că sunt un doctor nou.

Îţi spun, a fost o invazie de stagiari pe aici.

Dre, Markovitz, cred că noii doctori fac parte

din grupul care vrea să preia spitalul pentru ei.

- O conspiraţie, nu ? - Da.

Da.

Cum de ai încredere în mine.

Am văzut cum te-ai comportat cu bătrânul de lângă mine.

Pari diferit, îţi pasă.

Ţi-a mai spus cineva ? Ai nişte ochi superbi.

Aveţi un concept nobil pe această planetă...

Revelaţia,

un fel de coliziune cosmică a evenimentelor

de la trinitate până la Dumnezeu.

N-o să discut religie cu un extraterestru.

Păcat,

pentru că m-ai făcut să cred în revelaţie,

din momentul în care ai intrat în custodia noastră.

Foster.

Aşa e, ştim cine eşti.

De fapt, Consiliul a plănuit să te aducem ca să te studiem.

Dar ne-ai scutit de un efort.

Revelaţie...

Folosiţi spitalul pentru a face cercetări pe oameni.

Oamenii or să afle.

Nimănui nu-i pasă ce se întâmplă în spitalele psihiatrice.

De asta am ales Spitalul Grace.

Dr Markovitz a ştiut că ceva nu-i în regulă.

Doctorul Markovitz,

era ultimul din doctorii vechi.

Încăpăţânatul a refuzat o pensie generoasă.

Acum...

Să-i dăm drumul.

Cine a lăsat uşa asta deschisă.

Ai avut un vis urât, Alyinka.

La naiba !

Ochiul uman mă fascinează.

Oamenii pot vedea atâtea cu el.

De multe ori informaţia nu ajunge la creier.

Nu-mi dau seama de ce.

Alyinka are nevoie de o nouă cornee ca să vadă.

A ta va fi numai bună.

Orice pentru o faptă bună.

Fiecare de aici vrea o bucată din tine, la propriu.

Eu am făcut alegerea primul.

Să vă văd creativitatea, ciudaţilor.

Cum puteţi să o faceţi ?

La fel cum o fac doctorii voştri...

Doctorii noştri salvează vieţi !

Descoperirile voastre medicale s-au făcut pe specii mai puţin importante...

Şobolani, porci, oi, maimuţe...

Ce crezi că însemni pentru mine ?

Când îţi pun soluţia asta în ochi îţi vei pierde vederea temporar...

Dar n-o să te deranjeze.

La urma urmei o să-ţi tai corneele.

S-ar putea să doară puţin.

Cade !

- Eşti aici Cade ! - Alyinka, fugi !

Nu trebuia să vii, Alyinka.

N-a fost un vis, nu-i aşa ?

Te-am văzut în camera asta cu acel băiat.

- Ochii ăştia sunt ai lui, nu-i aşa ? - Ce contează.

- Poţi să vezi. - Ba da...

Contează.

Fată proastă !

Eşti pe jumătate oarbă, ce-o să-mi faci ? O să fugi după mine cu o bricheta ?

Nu trebuie.

Bricheta mea te va urmări.

- Eşti bine ? - Da.

Nu pot să văd, sunt orb. Unde-i dr. Reid ?

Am avut eu grijă de el, îmi pare rău că s-a ajuns la asta.

Bine...

Bine, pune-ţi braţul în jurul meu.

- Te scot afară. - Sunt ameţit.

Bine.

Uşurel...

Ce este ? Ce s-a întâmplat ?

Dr. Reid a dispărut, trupul lui era chiar aici.

E în regulă Alyinka, cadavrul extraterestru se evaporă când moare.

- Ce aste. - E dr. Reid !

N-a murit !

Găseşte o armă, găseşte ceva.

- Îl vezi ? - Nu, nu încă.

Ne-ar prinde bine nişte lumină.

- Unde este ? - Nu-l văd.

Lumină este prea puternică, ochelarii mei.

2 şobolani orbi.

2 şobolani orbi.

Iată-i cum aleargă...

Iată-i cum aleargă...

- Îi simţi mirosul ? - Nu, toată camera miroase a carne stricată.

Ascultă ! Ascultă !

E la dreapta ta.

Ţine targa.

- Să mergem ! - Aşteaptă.

- Nu l-am auzit să moară. - Îl auzi când moare ?

Extratereştrii fac un zgomot când mor.

Cade, ăsta-i sunetul ?

Unde eşti ?

Ce se întâmplă ?

Cade ?

Ce se întâmplă ? Vorbeşte-mi !

Te rog.

Sunt aici.

Aici... sunt...

Asta e, ciudatul a ars...

- Au distrus probele. - Şi asta nu e tot...

După toate cercetările...

Nu ne putem da seama unde a dispărut personalul spitalului.

Avem un lucru din toate astea.

- Pe Alyikna. - Aliatul tău.

Nu sunt aliatul tău.

Am nevoie de ajutorul tău, Alyinka.

Îmi pare rău Cade, să fii erou,

e treaba ta, nu a mea.

Crezi că am avut de ales ?

Nu pot să închid ochii ştiind ce se întâmplă, trebuie să fac ceva.

Fireşte, asta eşti.

Eu ştiu cine sunt.

Alyinka ai ochi acum.

Când o să vezi suferinţa din jur, o să te răzgândeşti.

Nostradamus se referea...

La tine.

E soarta ta, ai o misiune.

Da, am.

Am misiunea să-i văd faţa surorii mele pentru prima dată.

Să mă uit în ochii fratelui meu.

Nu despre asta vorbeam.

Nu pricepi, nu ?

Spuneai că ai dubii...

Că ţi-ai pierdut motivaţia.

Se pare că ai un scop acum...

Verifică profeţiile din nou Foster.

Mi-am îndeplinit misiunea.

Alyinka !

Aşa că o priveam plecând...

Alyinka a ales împotriva destinului prezis ei de către Nostradamus.

Sau poate că nu.

Poate vârful pe care m-a ajut să-l urc, era suma îndoielilor mele.

Pentru că am învăţat ceva despre mine de la Alyinka...

Nu mă lupt cu extratereştrii ca să-mi curăţ numele...

Sau să răzbun moartea soţiei.

Nici măcar pentru că Nostradamus a prezis asta.

Mă lupt pentru că ăsta sunt eu.

Şi n-o să renunţ până ce nu câştig.

Traducerea şi adaptarea AdyC- FlorinA/(c) SubTeam

www.subs.ro