Original subtitles

Te consideră superbă.

Şi dacă ne prinde ?

Cum ? Nimeni nu ştie că am furat cheia.

Ascultă, Dave e un tip nemaipomenit.

E super sexy şi sunt sigură că te place.

Te aşteaptă. Du-te înapoi.

Distrează-te.

Nu prea mult dar, distrează-te.

David ?

David ?

Hei !

Bună.

- Ce faci ? - Bine.

Excelent.

La dans...

Când a urmat melodia Smashing Pumpkin...

Am vrut să te invit la dans.

Numai că am crezut că o să mă refuzi.

Nu.

Haide. E în regulă.

Te distrezi, Julia ?

Am vrut să te invit la dans... Cine s-ar fi gândit că o să refuzi.

În 1564, Nostradamus a prezis distrugerea lumii, în 3 valuri groaznice.

Primul val e aici.

Numele meu este Cade Foster.

Astea sunt povestirile mele.

Mi-au ucis soţia...

M-au acuzat de crimă.

Acum sunt pe fugă... dar nu mă ascund.

Călăuzit de profeţiile lui Nostradamus,

Îi caut...

Îi vânez...

Voi opri...

PRIMUL VAL

Traducerea şi adaptarea AdyC/SubTeam Revizuită de FlorinA/ubTeam

Catrenul 65, centuria 10.

"Rasa Cheshire s-a ridicat la marginea unui câmp de luptă."

"Dominaţia s-a atins, fără să fie lansată nicio navă."

Acest catren nu a însemnat nimic pt mine,

până când o tânără elevă pe nume Julia Hartman,

a creat o torţă umană la Academia Bradbury, în Cheshire, Massachusetts.

Problema e atunci când încerci să investighezi

şi eşti căutat pentru crimă.

Aveam nevoie de o acoperire.

Faceţi cunoştinţă cu profesorul de sport şi antrenorul, Cade Ashby.

Bine, domnişoarelor.

Să facem prezenţa...

Lipseşte cineva ?

Julia Hartman.

Ea e specială. Nu are nevoie de încălzire.

Deţine recordul la 100 metri până la infirmerie.

- Nu-i aşa Julia ? - Mai bine ai grijă, Nikki.

Mă ameninţi ?

- Mă pui la încercare ? - Ce vei face ?

- Îmi dai foc ? - Hei, hei.

Terminaţi, amândouă.

- Potoliţi-vă. - Ea a început dle antrenor.

Julia ?

Bine. Haideţi, alergare.

Haideţi, domnişoarelor. Mişcaţi-vă.

Nikki...

- Voi două ce aveţi de împărţit ? - Nimic.

Nu vreau să te trag de limbă. Vreau doar să ştiu ce se întâmplă.

Nu e vina mea că e o tocilară.

Am încercat s-o cooptăm în grup...

Trebuie să fi fost distractiv când puştiul ăla a luat foc.

De unde ştii de asta ?

Bârfele se împrăştie repede.

Ce s-a întâmplat mai exact ?

Uite, nu ştiu cum a făcut-o, dar Dave putea să moară.

Şcoala a spus că n-are nimic de-a face.

Julia nu şi-a reproşat nimic. E o ciudată.

Şi se crede model.

- Au numit-o mascota şcolii. - Cine sunt ei ?

Asistenta Kelly.

Julia a stat aşa mult timp la infirmerie, încât s-a crezut că e pe moarte.

Îţi mai aminteşti ceva dacă citeşti aşa repede ?

Aşa citesc dintotdeauna.

De ce n-ai venit la antrenament ?

Şi care-i diferenţa dacă veneam ?

Te-ai înscris în echipă, deci nu-ţi place să abandonezi.

Uite ce e dle antrenor, nu mă integrez printre celelalte fete.

Asta e alegerea ta sau a lor ?

Ele cred că sunt ciudată.

Ce fel de ciudată ?

Una normală sau una super ciudată ?

Super ciudată.

Spune-mi ceva Julia...

E adevărat ce a zis Nikki ?

Despre ce s-a întâmplat noaptea trecută ?

Nu ştiu ce vrei să zici.

Eu cred că ştii.

M-au umilit.

Au râs de mine de parcă aş fi fost un fel de glumă.

Mă uitam în ochii lui David şi-mi venea să-l omor la cât eram de nervoasă.

Ceva a ieşit din mine... ca un val.

Un val ?

N-ar trebui să vorbesc despre ce nu trebuie.

Cine spune asta ?

Nimeni.

Julia ?

Eu doar încerc să te ajut.

Nu poţi.

Nimeni nu poate.

Uite ce e dle antrenor, nu-mi place să abandonez.

Nu ştiu ce sunt.

Eşti la fel ca noi toţi. Încercăm să ne dăm seama ce suntem.

Asta înseamnă să fii om.

Alo !?

Alo !?

Vă pot ajuta cu ceva ?

Mă scuzaţi că am dat buzna.

Mă numesc Cade Ashby. Îl înlocuiesc pe antrenorul Windon.

Sunt asistenta Kelly. Bine ai venit la noi.

Aveţi o şcoală frumoasă aici, campusul şi toate celelalte.

E bine condusă. O să-ţi placă aici.

Aşadar, e ceva cu ce te pot ajuta ?

Am vrut să vorbim despre Julia Hartman.

Da. Ce e cu ea ?

Una din fetele pe care le antrenez a spus că Julia stă mult timp la infirmerie.

În calitate de antrenor ar trebui să ştiu de orice problemă fizică ar avea.

Bineînţeles. Julia are anemie.

Face tratament ?

Suplimente de fier şi altele.

Îi monitorizez nivelul hemoglobinei şi e bun, nu e o stare gravă.

Julia are cu siguranţă nişte abilităţi neobişnuite.

Am văzut-o citind o carte cu o viteză record.

E perspicace, asta e sigur. Are un IQ foarte ridicat.

Câţiva elevi spun că a provocat aprinderi spontane.

Julia are anumite abilităţi, dar nu e o divă.

Câteodată celelalte fete sunt geloase, competitive şi o necăjesc.

Copiii pot fi foarte cruzi.

Da. Pot fi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat. - Cu plăcere.

Mergeţi fetelor, o să întârziaţi la ore.

Cine e acest nou antrenor ?

Cade Ashby. Antrenor naţional.

A fost verificat ?

Bineînţeles. Are un CV de un kilometru.

- A antrenat în New Hampshire. - Vreau să zic, la Consiliu.

Nu.

De ce, nu ?

Bună ziua.

Nu cred că omul prezintă un risc. E profesor de sport, pentru Dumnezeu.

Suntem pe cale să-i testăm loialitatea Juliei,

cum n-am mai făcut-o până acum.

Şi ce vrei să zici cu asta ?

E ceva ce mă deranjează la omul ăsta.

Atunci demonstrează.

Consiliul face peste 2000 de experimente pe afurisita asta de planetă.

Cred că au destulă treabă şi aşa. Nu trebuie să le mai dăm şi noi.

Fă-mi pe plac. Din cele 2000, ăsta poate fi cel mai important.

400 de metri este cea mai dificilă cursă de pe pistă.

Sprintul cere în primul rând rezistenţă.

Recordul şcolar,

este de 57 secunde.

Bună, Julia.

Îmi pare rău că am întârziat.

- Cine s-a decis să vină la antrenament ? - Ajunge, Nikki.

În regulă, să-i dăm drumul.

Pe locuri...

Fiţi gata...

Mă bucur că te-ai răzgândit.

- Da, şi eu. - Deja simt că fac parte din echipă.

Traseul este un mare egalizator. Consolidează echipa.

Mai ştii ce ţi-am zis de acel sentiment, pe care l-am avut ?

Ca un val spărgându-se peste mine ?

Da.

Îl simt şi acum. Fii atent.

Ştim că extratereştrii pot provoca incendii,

dacă râd băieţii de ei.

Ştim că au o forţă superioară şi viteză.

Prietene, asta dovedesc că fata este un extraterestru.

Nu sunt aşa sigur. O derutează abilităţile ei la fel ca şi pe mine.

Nu fi grosolan, Foster. Crezi că se destăinuie pe loc ?

Bună, vreau bilete bune şi apropo nu sunt de pe planeta voastră.

Este ceva diferit la Julia.

- Ce anume ? - E speriată.

Singură.

E om.

Amândoi i-am văzut pe nenorociţii ăştia de aproape,

şi dacă ar exista premii intergalactice, pentru actorie, ăştia ar lua Oscarul.

Nu cred că se preface.

Foster, uite... în ultimele 3 luni am pus tot ce ai descoperit

pe situl Paranoid Times.

Ştiu, ştiu, ştiu...

Multe din ele sunt ficţiune.

Da, exact.

Dar am primit mail de la acest reporter de la LA Times.

Lucruri care îţi zburlesc părul.

Dar noi avem dovezi clare, pe care le-ar putea lua în serios.

Uite, dacă fata asta e extraterestru, bagă-i un cui în cap şi îngroap-o.

Lasă-mă să mai fac ceva săpături.

Foster... Foster ?

Doamne, urăsc când face asta !

Cred că ia steroizi sau ceva.

Steroizii nu-ţi măresc sânii ?

Nu. Steroizii te fac mai rapidă.

Am întrecut-o la regionale, de două ori la rând.

Nu m-a învins niciodată până acum.

- Vorbind de diavol... - Nu te da mare, ratat-o.

Te-am învins.

Mincinoaso !

Nu-ţi mai suport fiţele.

- Zi că-ţi pare rău ! - Zi că-ţi pare rău !

Îmi pare rău !

Ce ticăloasă !

E terminată.

- Bună, Julia. - Bună, dle antrenor.

Ai un minut liber ?

Am oră de istorie europeană, cu dl Simkin.

Dar orice motiv, să întârzii este bine venit.

Vreau să vorbim de ziua de ieri.

- Ce ai făcut pe pistă. - Cum spuneaţi, traseul e bun egalizor.

Adevărat.

Dar ţi-am căutat timpii anteriori, în foile antrenorului Windom.

Sunt slabi.

Ieri ai scăzut 36 de secunde sub cel mai bun timp al tău.

Nu eşti curioasă să afli de ce au apărut aceste abilităţi ?

Nu ştiu ce mi se întâmplă.

Dar nici nu-mi mai pasă.

Îmi place.

- Unde ai crescut, Julia ? - Stocktone.

Părinţii tăi sunt tot acolo ?

Am crescut într-o familia adoptivă. Mama m-a abandonat când aveam 4 ani.

Îmi pare rău să aud asta.

Motivul pentru care te întreb, este că după cum ştii,

câteodată abilităţile fizice se transmit de la o generaţie la alta.

- Dacă am şti mai multe despre familia ta. - Familia mea era de rahat.

Mama mea adevărată era o beţivă, şi nu mi-am cunoscut niciodată tatăl.

Când ţi-ai văzut ultima dată mama biologică ?

Aveam 4 ani.

Amintirile sunt neclare. Stăteam în faţa unei clădiri.

Un spital, sau mai degrabă un centru de adopţie.

Mi-a pus ceva în mână.

O brăţară de aur, mi-a spus că se întoarce curând.

Şi s-a întors ?

Şi ultimul lucru pe care îl ştiu, e că eram în casa de copii.

Mama nu s-a mai întors niciodată.

Am păstrat brăţara aia până azi, ca o amintire.

Despre mama ta ?

Nu. Că nu poţi avea încredere în ce zic oamenii.

Indiferent cine sunt ei.

Trebuie să plec.

Poate mai vorbim după antrenament.

Nu cred dle antrenor. Sora Kelly este îngrijorată de anemia mea.

A zis că nu mai am voie să fac atletism.

Teroarea a caracterizat-o pe Julia anul trecut.

Am luat cheia de rezervă şi, iată.

A vrut război ?

A început unul.

Nikki, Nikki, Nikki ! Julia este o ratată.

Eşti o artistă.

Bine, haide să mergem.

Nu. Încă câteva minute.

- S-ar putea întoarce. - Dă-o naibii, sper să vină.

Nikki ?

Fraiero, vrei să ţi-o iei ?

Încetează.

Oh, da ?

Ţi-am deranjat camera ?

Oh, Dumnezeule !

Nu, te rog ! Ea m-a obligat să vin aici.

Julia !

Scoate-o de aici.

Dacă spuneţi cuiva de asta, o să am grijă să fiţi exmatriculate.

Aţi înţeles ?

Vroiai s-o omori. Nu-i aşa ?

Uite ce mi-au făcut în cameră.

Răspunde la întrebare.

Vroiam să le ucid pe amândouă.

Cum te-ai simţit ?

M-am simţit ciudat.

M-am simţit bine.

Puterile tale cresc, iar ăsta e numai începutul.

Ce se întâmplă cu mine ?

Începi să devii ceea ce eşti, Julia.

O să înveţi să-ţi controlezi furia, pentru scopuri precise.

Nu înţeleg.

O să înţelegi, draga mea.

E simplu. O să înţelegi...

Bine, sunt pe strada Canat.

Uită-te după 5226.

Sunt trei variante posibile pentru Megan Loomis, acolo.

Ce-ai zice de o descriere ?

Se încarcă...

Megan Loomis are 41 de ani, caucaziană, divorţată,

director executiv la o bancă...

Două carduri Visa Gold... Câteva amenzi pentru viteză...

Vai de mine...

Se pare că a uitat să plătească factura la telefon din decembrie 1991.

Nu prea pare a fi descrierea unei beţive abuzive.

Mulţumesc Eddie. Ai informaţii despre pastilele din sticlă ?

Da, am.

Diflourotoxide este o substanţă folosită pentru maparea cromozomilor.

Nu doar că depistează ADN-ul, îl şi descifrează.

Şi ce naiba înseamnă asta ?

Cineva manipulează ADN-ul Juliei.

Despre asta erau acele dosare.

Ascultă Eddie, nu sunt expert în genetică,

dar dacă descifrezi ADN-ul unei fete, şi începe să capete puteri extraterestre,

nu cumva i s-a implantat, ADN extraterestru ?

"Rasa Cheshire s-a ridicat la marginea unui câmp de luptă."

"Dominaţia s-a atins, fără să fie lansată nicio navă."

Ne atacă la nivel genetic.

"Marginea unui câmp de luptă."

E lupta dintre ADN-ul uman şi cel extraterestru.

Pentru a reuşi nu trebuie să atace cu nave. Câştigă luptă chiar aici la km 0.

Şi folosesc un copil nevinovat. Un copil, Eddie.

Bună, numele meu e Cade Ashby, aş vrea să vă pun câteva întrebări.

- Orice ai vinde, îmi pare rău... - E vorba despre fiica dvs.

Ce e cu fiica mea ?

Cred că ar putea fi în pericol.

Fiica mea este moartă.

Nu cred.

Mi-e sete.

Ce-ar fi să dai o fugă la cafenea, să-mi aduci un capucino cu gheaţă.

Bine. Mă întorc imediat.

Ce s-a întâmplat, Nikki ? Ţi-a mâncat pisica limba ?

Nu.

Se spune... nu, Julia.

Nu, Julia.

Ce păr frumos...

Mulţumesc... Julia.

Dar Vogue spune că nu se mai poartă părul lung.

- Ce ai zice de o tunsoare ? - Nu, te rog, nu !

Numai puţin.

Ce motiv ai avea să crezi că fiica mea e în viaţă ?

Lucrez la Academia Bradbury, unde e o studentă pe nume Julia Hartman.

Am găsit un certificat de deces în dosarul ei pe numele Julia Loomis.

Era trecut şi numele dvs.

Nu văd cum ar fi posibil.

Ştiu că este dureros pentru dvs, şi-mi pare rău.

Dar îmi puteţi spune în ce circumstanţe a murit fiica dvs ?

A fost un copil frumos.

Inteligent...

Plin de viaţă,

Apoi într-o zi, pe când avea 4 ani,

s-a îmbolnăvit.

Am dus-o imediat la pediatru.

Care era numele lui ?

Era o "ea".

Doctor Prudence Kelly.

Oricum, a fost diagnosticată cu o boală virală rară şi...

Într-o săptămână a murit.

Iertaţi-mă că întreb, dar aţi văzut cadavrul fiicei dvs ?

Virusul era contagios.

Ultima dată când am văzut-o, a fost când am dus-o la spital.

E frumoasă.

Seamănă cu tânăra de la Bradbury.

Acelaşi zâmbet, aceeaşi ochi.

- Cred că ar fi mai bine să plecaţi. - Veniţi la Bradbury şi verificaţi.

Mi-am îngropat fiica în urmă cu 13 ani.

Ştiu că este un şoc.

Am visat, dle Ashby.

Ani la rând am visat că este vie, şi că totul a fost o greşeală oribilă.

Şi ultimul lucru de care am nevoie, este speranţa deşartă.

Asta nu e speranţa deşartă.

Cred că fiica dvs v-a fost furată.

Vă rog să plecaţi.

- Încerc să vă ajut. - Înainte să chem poliţia.

Îmi pare rău.

Dacă este vorba despre revenirea în echipă, îmi pare rău dle antrenor.

Este vorba despre tine.

O să fiu direct cu tine, Julia.

Nu am venit la Bradbury, să predau sport.

Am venit să aflu cum i-ai dat foc acelui băiat.

Cine eşti ?

Sunt cineva a cărui viaţă a fost distrusă de aceeaşi oameni

care vor să te schimbe pe tine.

Vorbeşti în şarade.

Sora Kelly, ţi-a zis că mama ta te-a abandonat ?

- Da. - A minţit.

Am văzut-o pe mama ta azi dimineaţă, o cheamă Megan Loomis.

- Pleacă de lângă mine. - Nu e beţivă.

- Şi te credea moartă. - Stai departe !

Ţi-am văzut dosarul, Julia. Vaccinurile, pastilele, crezi că e normal ?

E normal să fii o proscrisă ?

E normal să auzi atâtea insulte şi şoapte,

de ai ajuns să le crezi când îţi zic că eşti ciudată,

că eşti diferită, că eşti o ratată.

Sora Kelly te foloseşte într-un experiment.

Nu spune nimic despre sora Kelly,

e singura prietenă pe care o am.

Nu e prietena ta.

Pleacă ! O să-ţi pară rău.

Bună treabă... dle antrenor !

Numele lui este Cade Foster, toate recomandările lui sunt false.

Ştiam că ceva nu era în regulă.

Era mult prea curios pentru un profesor de sport.

Consiliul spune că Foster a scăpat dintr-un experiment militar din Chicago.

Şi ne urmăreşte toate experimentele importante din toată ţara.

Au trimis un asasin să-l omoare.

A supravieţuit ?

Se pare că e descurcăreţ.

Am venit aici ieri seară şi am găsit fereastra deschisă.

E posibil să fi căutat prin infirmerie.

Dacă a căutat, este o ameninţare pentru întregul experiment.

Trebuie să scăpăm de el, cu grijă.

Ultimul lucru de care avem nevoie, e să atragem atenţia asupra noastră.

Mai ales după incidentul cu băiatul ăla din sala de spectacole.

Scopul a fost să luăm oameni aleatoriu şi să le transformăm genele LEA.

Era riscant de la început.

Spune asta conducerii Gua, sunt sigur că or să aibă milă.

Hei, noi suntem soldaţi, executăm ordinele.

Aşadar, cum procedăm cu Foster ?

Urmăm protocolul experimentului.

O să-i testăm supunerea, la sfârşitul procesului de mutaţie genetică.

Un test de credinţă.

Julia şi-a primit testul.

Să-l ucidă pe Cade Foster.

Ai minţit când mi-ai zis că mama m-a abandonat ?

Antrenorul Ashby ţi-a zis asta ?

Mi-a zis că mama crede că sunt moartă.

Dl Ashby este un mincinos.

Asta nici măcar nu e numele lui adevărat.

Este un criminal.

Ce vrea de la mine ?

Vrea să te ia de lângă mine.

De ce ?

Scumpo...

Ai nişte abilităţi pe care puţini oameni le înţeleg,

asta te face periculoasă pentru oameni precum Cade Foster.

Nu înţeleg.

Julia...

Tu eşti aleasă, să ne ajuţi că conducem această lume

spre o nou era glorioasă.

Eu sunt mama ta adevărată, chiar dacă nu eu ţi-am dat naştere.

Eu sunt cea... care într-adevăr te iubeşte,

cea care ţi-a oferit adevărata familie.

Care este adevărata mea familie ? Iartă-mă, dar sunt puţin derutată.

O să înţelegi curând.

Dar înainte de asta trebuie să ştiu ceva.

Mă iubeşti ?

- Bineînţeles că te iubesc. - Ai încredere în mine ?

Da.

Eşti de acord să-ţi testezi supunerea faţă de nouă familie,

după care toate lucrurile vor fi foarte clare ?

Da.

Când am privit-o în ochi am văzut altă persoană.

ADN-ul extraterestru trebuie să-şi fi început procesul gradual.

Acum preia controlul.

Singura metodă de a-l opri,

este de a o împiedica pe sora Kelly să-i mai facă injecţii.

Să-ţi zic eu ceva despre sora Kelly.

O să o strâng de gât pe scorpia aia şi o să mă uit cum se dizolvă.

Calmează-te, ştiu că eşti supărat.

Ştiu că ăsta e cel mai nenorocit experiment pe care l-am văzut că-l fac.

Ăsta e viol genetic.

Trebuie să-ţi ţii ochii pe premiu. Trebuie să o convingi pe Julia să se predea.

Cui să se predea, Eddie ?

Tu eşti ăla care îmi tot zice că nu putem avea încredere în guvern.

Sau în oricine altcineva de nivelul ăla.

Tipului de la LA Times.

Tipul care ne citea pagina de web.

Julia este dovada clară de care avem nevoie, să-l convingem să scrie un articol mare.

Ar putea să spună partea ei de poveste...

- Şi să-i arate abilităţile extraterestre. - Întrebarea e, cum o convingi ?

- Ar putea fi o cale. - Cum ?

Aceşti extratereştri, încearcă să ne învingă la nivel genetic, nu ?

Din punct de vedere strategic, este un plan foarte bun.

Unul chiar foarte bun.

Dar e un lucru de care au uitat.

Foster ?

Alo ? Foster ? La naiba !

Bună, Julia.

Despre ce vroiai să-mi vorbeşti ?

Sora Kelly mi-a vorbit despre tine.

Cade Foster.

Ţi-a zis despre mama ta adevărata ?

Nu-mi vorbi despre mama mea adevărată.

Ţi-a zis ce a simţit mama ta când a crezut că ai murit ?

- Taci ! - Omoară-l, Julia.

Julia ?

Nu am crezut că trăieşti, până când nu am văzut asta.

M-ai minţit.

Mă dezamăgeşti, Julia.

Trebuie să-l ucid chiar eu.

Dacă ai avea şansa să salvezi umanitatea, condamnând o singură persoană,

ai face-o ?

Asta a fost întrebarea de care m-am lovit, în cazul Juliei Loomis.

Puteam s-o conving să se ducă la reporterul din Los Angeles,

să-i spună despre experimentul care aproape a transformat-o într-un monstru.

Dar apoi m-am gândit la consecinţe.

O viaţă distrusă în continuare de un public curios

şi de un guvern care ar analiza-o, ar studia-o şi ar închide-o.

Sărmanul Eddie a avut o cădere nervoasă, când i-am zis.

Dar el n-a întâlnit-o niciodată pe Julia.

Decizia mea de a distruge dosarele şi a o lăsa pe Julia să trăiască în pace,

a fost bazat pe un singur lucru, pe care extratereştrii l-au uitat.

Simplul fapt că oamenii nu sunt făcuţi numai din carne, sânge şi ADN.

Există ceva intangibil, ceva ce nu poate fi măsurat în eprubete sau în laboratoare.

Spune-i suflet, sau spune-i spirit.

E un avantaj pe care îl avem în bătălia care ne aşteaptă.

Traducerea şi adaptarea AdyC/SubTeam Revizuită de FlorinA/SubTeam