Original subtitles

PACIENTUL

Bună dimineața, dle Morris !

Eu sunt doctorul Williams. Cum te simți ?

Ce s-a întâmplat ?

A fost un accident de maşină. Ai fost în comă câteva zile.

- În comă ? - Da. Contuzii cerebrale şi edem.

Există o problemă la nivelul picioarelor,

dar, în acest moment, principala noastră grijă

este orice posibil traumatism cranian.

Pentru că, desigur, poate fi...

În fine, nu vrem să tragem concluzii pripite.

Încă efectuăm câteva teste.

Semnele vitale s-au stabilizat, ceea ce este absolut excelent.

E normal să te simți derutat

în cazul unei posibile leziuni cerebrale.

Sunt multe informații deodată.

Îți sugerez să nu te gândeşti prea mult la nimic.

Nu te suprasolicita !

10 mg de Oxazepam.

O să mai vin să văd cum te simți după prânz, da ?

Odihneşte-te ! Asta e cel mai important.

Şi, dacă ai nevoie de ceva, asistenta Sandy îți stă la dispoziție.

Scuzați-mă ! De ce...

Pe etichetă scrie "Morris".

- Nu e numele tău ? Dean Morris ? - Nu.

Nu ?

E Wright. Andrew Wright.

Acesta era numele de pe actul lui de identitate.

Îl avea în buzunarul pantalonilor.

- Îl am chiar aici. - Da, te rog, Sandy. Să vedem !

Sunt sigur că e o încurcătură.

Ai fi surprins de câte ori se întâmplă aşa !

Aşa.

Da.

E totul în regulă ?

Numele meu... Ăsta nu e numele meu.

- Îți aminteşti unde locuieşti ? - Da, strada Arlington nr. 1226.

- Ai familie ? - Nu chiar...

- Nu eşti căsătorit ? - Nu.

Suspectez o mică amnezie.

Au fost câteva aspecte în RMN

care ar putea sugera tulburări cognitive.

Vom efectua mai multe teste, ca să obținem un răspuns mai clar.

Când ai ajuns, erai inconştient, dar aveai portofelul la tine

şi ți-au putut confirma identitatea.

Eşti Dean Morris, locuieşti în Fairfax

şi eşti căsătorit cu Megan Marshall.

- Căsătorit ? - Am contactat-o.

A venit în vizită în timp ce erai încă în comă.

Ne-a rugat să o anunțăm dacă avem vreo veste bună.

Nu sunt căsătorit.

E prea devreme să ne pronunțăm, dle Morris,

dar e foarte posibil ca trauma să genereze o formă de confabulație.

Amintiri vii, dar dezorientate,

care... pur şi simplu nu corespund realității.

Trezirea din comă este o stare fragilă.

Nu-ți face griji,

cel mai probabil, e o amnezie tranzitorie,

cu recuperarea completă a memoriei în scurt timp.

Aşa se întâmplă de obicei.

Trebuie doar să te odihneşti, să nu suprasoliciți creierul.

Ce se întâmplă cu picioarele mele ? Simt furnicături şi nu le pot mişca.

Da, ne ocupăm de asta.

Nu e nicio leziune la nivelul coloanei vertebrale,

aşadar, nu vorbim despre paralizie, ceea ce e bine.

Tensiunea arterială e ridicată, e prea mult cortizol.

Înainte de accident, îți aminteşti să fi fost foarte stresat ?

Putem vorbi între patru ochi ?

Poți închide uşa.

- Ați spus că am avut un accident ? - Da.

- Eram urmărit ? - Nu cred.

Ți-a explodat o anvelopă şi ai intrat într-un stâlp.

Există vreun protocol de confidențialitate aici ?

- Ca în cazul avocaților... - Da, da.

Confidențialitatea pacientului e cât se poate de reală

şi protejată din punct de vedere legal.

Aşadar, nu puteți spune nimănui ce vă spun.

Cam aşa ceva.

Încălcarea confidențialității pacientului e foarte gravă.

Mi-aş putea pierde dreptul de liberă practică.

Dacă nu te simți în largul tău să vorbeşti cu mine,

e altcineva pe care am putea să-l contactăm în numele tău ?

Da, prietenul meu, Chris. Pot să-l sun ?

Sigur. Spune-mi numele lui şi numărul de telefon !

Îl putem contacta.

E... la mine în telefon. Numele lui e Chris King,

dar în telefonul meu e înregistrat sub numele de "Chris K".

Nu avem telefonul tău.

- Poliția... - Nu, nu !

Chris King, zici ? Bine. Unde lucrează ?

La D&B. E o agenție de publicitate din centrul oraşului.

Să văd dacă-l găsesc !

D&B Marketing...

- Să sun ? - Da.

Bună ziua ! Pot vorbi cu Chris...

Dați-mi telefonul !

Bună ziua !

Numele lui e Chris King sau Christopher King.

Lucrează la... E director artistic.

Cum adică nu aveți pe nimeni cu acest nume acolo ?

Eşti nou ? Fiindcă lucrează acolo de cinci ani.

- Să închidem ! - Nu, nu, nu...

E imposibil ! Mai verificați o dată !

Închide !

Ce tâmpenie ! Fă-mi o favoare şi verifică din nou.

Cred că e important să rămâi calm...

Se întâmplă ceva ! Lucrează acolo de cinci ani !

Trebuie să încerci să te calmezi, dle Morris.

Nu-mi mai spune aşa ! Numele meu e Andrew Wright !

Bine.

Am văzut ceva. Eram afară să filmez

şi am văzut ceva care implică o persoană puternică de aici,

din Washington. Cred că ei mi-au făcut asta.

Au încercat să mă facă să uit, cred,

dar nu a funcționat.

Trăiesc şi încă îmi amintesc totul.

Crezi că au fost implicați în accident ?

Da.

Asta îți provoacă stres, îți eliberează cortizol în sânge ?

Da, pentru că m-au văzut.

Ei ştiu că am văzut, ce am în aparatul foto.

Şi apoi, m-au găsit.

Cumva, au venit la apartamentul meu.

Bine. Nu crezi că ar trebui să anunțăm poliția ?

Nu !

Nu, persoana pe care am văzut-o are o mulțime de oameni.

Cunoaşte mulți oameni.

Înțeleg.

În privința memoriei tale, trebuie să mai fac nişte teste.

Nu cred că e atât de simplu să faci pe cineva să uite cine e

şi apoi să-l manipulezi în aşa fel încât să se creadă altcineva.

Asta durează.

Şedințe lungi de hipnoză,

terapie de simulare sugestivă, pentru a crea amintiri false.

Nu, nu, nimic din toate astea nu e uşor de realizat

cu un pacient necooperant.

Trauma provocată de accident

e cea mai probabilă cauză pentru toate acestea.

Pot să aduc pe cineva să te ajute,

dar nu vreau să provoc şi mai mult stres.

E foarte important, pe cât posibil,

să nu facem nimic care să-ți agraveze starea.

Ce părere ai dacă aş mai face doar eu câteva teste noninvazive

în această etapă ?

- Cine mai ştie că sunt aici ? - Doar soția ta.

Nu compromitem dreptul pacienților la intimitate.

Dacă doreşti, pot chema paza pe etaj. Şi avem pază şi la intrare.

Sunt de acord cu testul, dar nu vreau să mă adormiți.

Dacă mă burduşiți cu porcării, o să fiu şi mai derutat.

Aşa se fac majoritatea testelor.

Pot să-ți fac o tomografie şi să fii conştient,

dar, la un moment dat, va trebui să intru.

Va fi nevoie de o anestezie generală pentru asta.

- Faceți-o doar pe prima ! - Bine.

Doamne fereşte !

Pare să delireze. E paranoic, nu înțeleg.

Nu are nicio reacție emoțională. Nu are halucinații.

Nu prea are sens.

Te gândeşti la un traumatism cranio-cerebral ?

Nu ştiu, e... complicat.

Nu-mi prea place direcția în care se îndreaptă lucrurile.

Să pregătim tomografia.

Acesta este un scaner PET.

Sandy îți injectează o substanță radioactivă,

numită trasor.

Emite pozitroni care pot fi detectați de scaner,

permițându-ne să înțelegem mai bine

orice activitate sau funcție cerebrală.

De fapt, e destul de simplu.

Pe viitor, vom avea nevoie de ceva mai avansat,

dar deocamdată...

Să vedem cum merge !

Dacă eşti de acord, o să-ți pun câteva întrebări.

Bine.

- Cum te numeşti ? - Andrew Wright.

- Îl cunoşti pe Dean Morris ? - Nu.

- Câți ani ai ? - 42 de ani.

M-am născut pe 2 februarie 1982.

- Cu ce te ocupi ? - Sunt fotograf de natură.

- Cum se numeşte soția ta ? - Nu sunt căsătorit.

Cine te urmăreşte ?

Nu trebuie să răspunzi,

dar ne-ar putea ajuta să identificăm unele zone de stres.

E senator. McAllister.

De ce te urmăreşte ?

A făcut ceva, şi eu am văzut.

Am totul înregistrat pe cardul de memorie.

- Ți-a făcut ceva la creier ? - Nu ştiu.

- Unde este cardul acum ? - L-am ascuns...

Nu-i nimic. Nu eşti obligat să răspunzi.

Ce amintiri ai dinainte de a te trezi în spital ?

Păi...

L-am văzut... da, în parc. Eram în parcul Bryant.

Verificam nişte camere cu senzori de mişcare

şi apoi...

... l-am văzut pe senator cu cineva. Am văzut ce a făcut.

Am fugit, iar ei m-au urmărit.

Apoi eram în apartamentul meu şi era o maşină afară...

Cred că... mă ascundeam sau fugeam.

Nu-mi amintesc. Şi apoi m-am trezit aici, în spital.

Aveți antecedente de consum de droguri ?

Nu.

Niciun halucinogen, niciun opioid ?

Nu.

- Canabis ? - Nu.

Adică, în facultate, de câteva ori.

Dar vreun istoric de afecțiuni psihice ?

Nu. Ce încercați să sugerați ?

Ai vreun caz în familie ?

Mama.

Da ?

A fost o perioadă de...

... paranoia.

Gravă ?

A avut nevoie de tratament o vreme.

E ereditară ?

Poate exista o predispoziție genetică.

Practic, semnalează orice anomalie.

Se întâmplă ceva acolo. Un blocaj.

Trebuie doar să găsim o cale să ajungem la el şi să-l reparăm.

Mă duc să mă uit la imagini.

Nu-ți face griji, îi dăm noi de cap !

O să fie bine.

Puteți să stingeți lumina, vă rog ?

Desigur.

A ajuns. Să o aduc înăuntru ?

Soția ta, Megan, vrea să te vadă.

Adică... Ce vrei să facem ?

Nu sunt căsătorit.

Ai suferit o leziune cerebrală.

În acest stadiu, e foarte greu să fii sigur de ceva.

Uneori, ceva familiar poate declanşa memoria,

o poate repune în funcțiune.

Şi dacă chiar e soția ta ?

Iar rana îți blochează memoria în privința asta ?

Poate că dacă o asculți câteva minute te-ar ajuta.

Bine.

Dean !

Îmi pare rău. Mi-au spus să încerc să nu mă las copleşită de emoții.

Îmi pare rău.

Nu îți aminteşti de mine ?

Nu-i nimic, au spus că e posibil să dureze un pic.

Cum te simți ?

Bine, cred.

Mi-ai povestit despre... ce ai văzut.

Imaginile de pe camera ta şi pericolul.

Ai spus că nu trebuie să-mi fac griji !

Ăsta e pericolul ?

Nu ştiu.

Îmi pare rău.

Orice ar fi făcut ei... Îmi pare rău.

Voiai să-mi spui unde l-ai ascuns, în caz că ți s-ar fi întâmplat ceva,

şi apoi ai ieşit, şi acum...

Doctorii au spus că păstrezi povara asta,

ceea ce ar putea să înrăutățească lucrurile.

Voiai să-mi spui ? Nu-i nimic, nu mă deranjează.

Ai dreptate, e mai sigur dacă ştiu unde l-ai pus.

Poți să-mi spui, ți-ar putea fi de ajutor.

- Pur şi simplu nu-mi amintesc. - Serios ? Nimic ?

Îmi amintesc imaginile filmate, ce materiale sunt pe card,

dar habar n-am unde l-am pus.

- Avem seif ? - Nu. E într-un seif ?

Nu ştiu. Mă gândeam că, poate, ar trebui să verifici acolo fiindcă...

E o simplă presupunere.

Nu ştii deloc ?

Voiai să-mi spui.

Ai spus că trebuie să ştiu, ca să te pot ajuta.

Eşti sigur ? O fi o cutie de valori, poate ?

Îmi pare rău, pur şi simplu...

Încerc să-mi amintesc, dar nu-mi vine nimic în minte.

Nu-i nimic, să nu forțăm nota. Doctorul spune că e încă devreme.

Vrea să-ți dai ocazia să te linişteşti.

Da...

Ți-e foame ? Sunt sigură că mâncarea de aici e groaznică.

Nu, nu mi-e foame.

Sigur. E normal.

Îmi pare rău că vă întrerup,

dar doctorul consideră că ar fi mai bine să se odihnească.

Da, desigur. Îmi pare rău. Pot să plec.

Mulțumesc. Starea lui e destul de fragilă.

Înțeleg perfect. Mulțumesc că m-ați lăsat să intru.

Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva.

O să mă întorc când mă vor lăsa să vin din nou.

Mulțumesc că ai venit.

Ne vedem mâine ! Te iubesc ! Sper să te pot lua acasă în curând.

Mulțumesc încă o dată.

Voi întreba la Recepție când mai pot veni.

Ce mai face Rocky ? L-ai scos la plimbare ?

Da, desigur. Îi e dor de tine.

Mulțumesc că ai venit.

Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva !

Vreau să vorbesc cu doctorul.

Sigur, pot să-l chem.

Trebuie doar să-ți fac asta repede, dacă e în regulă...

Ce e ?

E pentru picioare.

Am început să-mi simt din nou degetele de la picioare.

Bine.

- Deci ce e ? - Ce anume ?

În seringă.

Sunt proteine de laborator. Stimulează repararea țesuturilor.

- Vreau să vorbesc cu doctorul. - Bine.

Acum.

Bine, am terminat. Mă duc să-l chem.

- Unde sunt ? - Eşti la spital.

- Serios ? Dar care dintre ele ? - Ardendale Memorial.

"Ardendale"...

Am trăit aici toată viața, dar n-am auzit niciodată de el.

E un spital relativ nou,

dar tot suntem aici de peste patru ani.

Femeia aceea nu e soția mea. Sunt fotograf, sunt observator.

Verigheta pe care o purta îi era largă, nu i se potrivea bine.

Şi nu avea nicio urmă decolorată dedesubt,

ca şi cum şi-ar fi pus-o de curând.

Am întrebat-o despre câinele nostru, pe nume Rocky,

iar ea mi-a răspuns că e totul bine.

Dar nu am un câine pe nume Rocky. Nu am niciun câine.

Am inventat numele.

De unde a ştiut femeia aia că sunt aici ?

E înregistrată ca rudă apropiată a lui Dean Morris.

Conform permisului de conducere, care avea poza ta,

şi pe care l-am găsit în portofelul din buzunarul tău.

Ar fi putut face ei asta.

Un permis fals, pe care mi l-au pus în buzunar,

făcând-o pe femeia aia să fie înregistrată ca rudă apropiată,

pentru a mă convinge să-i spun unde am ascuns înregistrarea.

Posibil. Puțin probabil, dar posibil.

Desigur că e posibil !

Pare că... Nu contează ce cred eu despre asta.

Contează ce crezi tu.

Cum explici inelul ? Câinele ?

Vrei să-ți spun părerea mea despre asta ?

Da.

Poate că a pierdut inelul şi a trebuit să-şi ia unul nou.

Sau poate că a slăbit în ultima vreme.

Sunt sigur că nici ei nu i-a fost prea uşor.

Şi câinele, Rocky ?

Poate că aveți un câine pe nume Rocky

şi de aceea ți-a venit în minte...

Nu, la naiba ! Nu crezi că aş şti ?

Testele. Cu siguranță, sunt leziuni.

Deocamdată nu e concludent,

dar ştim că există ceva care provoacă acest lucru.

"Ceva care provoacă ceva"...

Pentru Dumnezeu, ce poate fi mai vag de atât ?

Nu mi-am pierdut memoria, îmi amintesc totul.

Ştiu unde locuiesc, ştiu ce fac, ştiu cine sunt prietenii mei.

Trebuie să mă scoți de aici ! Nu am încredere în treaba asta !

Opreşte-te !

Trebuie să plec de aici !

- Asistentă ! Asistentă ! - Vreau să plec de aici !

Oxazepam !

Vor veni după mine !

Asistentă ! O să te răneşti !

Nu e real.

Arată bine. Ai dormit ore întregi. Vrei puțină apă ?

Nu ? Dacă ai nevoie de ceva, apasă butonul.

Mă duc să văd dacă e doctorul pe aici şi să-i spun că te-ai trezit, da ?

Arăți puțin mai bine. Cum te simți ?

E fals. Totul e fals. Am văzut.

Tu, spitalul, totul.

Te rog să mă ierți

dacă nu sunt de acord cu tine în această privință.

Eu zic că sunt real.

Holul... se opreşte. Ştiu ce am văzut.

- Care hol ? - Cel de lângă uşă.

Nu trebuie să te prefaci că nu ştii.

Dar e acolo.

E de formă, se opreşte. Du-mă afară şi o să-ți arăt !

Pot să te întreb

dacă ai mai experimentat astfel de episoade de paranoia ?

Arată-mi holul !

Îți creşte stresul, iar asta cu siguranță nu te va ajuta...

Am spus să-mi arăți !

Dacă îți arăt şi totul e în regulă,

o să ai încredere că sunt aici ca să te ajut ?

Arată-mi holul şi mai vedem pe urmă !

Bine.

Ştiu ce am văzut.

Erau o prelată de plastic acolo şi nişte materiale de construcție.

Îmi pare foarte rău, dle Morris.

Ştiu... Mi-am pierdut cunoştința. M-ai drogat.

Ai fi putut construi restul în timp ce dormeam.

Ştiu ce am văzut.

Ştiu ce am văzut.

Ştiu ce am văzut.

Iluzii şi pierderi de memorie

devin simptome interconectate. În unele cazuri...

Delirul şi pierderea memoriei devin simptome interconectate.

Ai recunoscut deja o predispoziție genetică

spre paranoia ereditară.

Invaliditatea permanentă este perfect reală.

Dacă nu cooperezi,

nu ne permiți să te tratăm corespunzător,

nu ştiu cum o să meargă.

Eşti la Terapie Intensivă,

cu traumatism neurologic şi paralizie la ambele picioare.

Dacă nu eşti pregătit să ai încredere în medici...

... nu ştiu cum o să meargă.

Înțeleg prin ce treci.

Este extrem de derutantă situația în care te afli.

Acesta e motivul pentru care am fost dispus să am răbdare,

dar, la un moment dat, va trebui să ai încredere în cineva

care să te ajute în procesul de recuperare şi...

Sugerez, cel puțin pe termen scurt, ca acea persoană să fiu eu.

Vreau să caut ceva pe internet. Doar cinci minute.

Dacă mă laşi să fac asta, voi avea încredere în tine.

Să navighezi pe internet şi să inunzi o minte fragilă

cu o mulțime de informații...

E ultimul lucru pe care ni-l dorim. Este o perioadă foarte precară.

Nu o să pierd vremea pe internet. Vreau doar să-mi caut numele.

E o specialistă pe care aş vrea să ți-o aduc.

E neurolog, specializată în hipnofarmacologie.

Îți acord cinci minute, dacă eşti de acord să o primeşti.

Bine.

Cinci minute !

Wi Fi-ul din clădire e slab, dar va trebui să te descurci.

Mulțumesc.

Andrew Wright expoziție despre natura umană

Galeria Domar

Au trecut cele cinci minute.

O să fie bine.

Bine...

Eşti încă treaz.

Ce faci ?

O să-ți iau semnele vitale, iar asta e pentru picioare.

Mai ştii ? M-ai mai întrebat o dată.

Stai puțin !

Parcă încep să-mi simt picioarele din nou.

E grozav !

- Uite ! Vezi ? - Asta înseamnă că funcționează.

Da, dar, de fiecare dată când îmi injectezi ce-o fi aia,

îmi amorțesc picioarele din nou şi nu le mai pot mişca.

Îți faci prea multe griji. Funcționează.

Nervii se activează. Să sperăm că va continua aşa.

- Această amorțeală e doar temporară. - Am mai auzit asta.

- De cât timp eşti asistentă ? - De şapte ani.

Serios ? Unde ai studiat ?

Dublin, Irlanda. M-am născut acolo, dar am crescut în Statele Unite.

Şi de cât timp lucrezi la spitalul ăsta ?

- De când s-a deschis. - De şase ani deci !

Cam aşa...

Doctorul a spus că e deschis de doar patru ani.

- Atunci, de patru ani. - Da, patru, şase...

Da, cam aşa ceva.

Ce se întâmplă dacă uităm să administrăm o doză ?

Nu-ți face griji, nu voi rata nicio doză !

- Ce se întâmplă ? - Dacă uit ?

Da.

Cred că asta ar încetini procesul de recuperare.

Putem încerca ?

Să sărim peste o doză şi să vedem ce se întâmplă ?

Cred că ar fi un pic ciudat, dar aş putea să-l întreb pe doctor.

- Da, te rog ! - Bine.

Dr. Rose, neurologul, va fi aici în aproximativ o oră.

Pot să-ți aduc ceva ?

De fapt, da. Trebuie să merg la toaletă.

Bine. Mă întorc imediat.

- Pot să te ajut ? - De aici mă descurc singur.

Bine. Pot să chem un infirmier, dacă ai nevoie de ajutor.

Mă descurc. Doar...

- E totul în regulă ? - Da, mă descurc.

E în regulă. Poți să pleci.

Sunt dr. Rose. Sunt specializată în restructurarea cognitivă

folosind hipnofarmacologia.

Am fost informată despre situația ta,

dar, dacă e ceva ce crezi tu că ar trebui să ştiu,

ceva ce medicii de aici au omis, te rog să mă anunți.

Nu am încredere în tine.

Sincer ? Asta e bine. Pot să te întreb de ce ?

De unde ştiu că eşti cine spui că eşti ?

Am legitimația.

- Asta nu e greu de falsificat. - Aşa e.

Ce fel de dovezi crezi că ar avea însemnătate pentru tine

şi ar arăta că sunt cine spun că sunt ?

Tocmai asta e problema !

Pentru că toată chestia asta ar putea fi o înscenare

şi ar fi foarte greu pentru mine, blocat aici, în patul ăsta,

să aflu ce e adevărat şi ce nu.

Înțeleg.

Cum sugerezi tu să procedăm, atunci ?

Sugerez să nu o facem.

Dacă eşti de acord, aş vrea să-ți explic ce fac.

După ce am studiat ştiința din spatele memoriei

timp de câteva decenii,

am descoperit că e frustrant de capricioasă şi de evazivă.

Sincer, poate părea că încerci imposibilul.

În ultimii ani, am învățat să nu mă mai agăț de amintiri,

ci, mai degrabă, să observ mai mult

şi să creez, cu diverse stiluri personalizate şi estetice,

un mediu favorabil în care lucrurile se pot desfăşura în ritmul lor.

Cu alte cuvinte, ştiu că totul sună foarte vag şi imprecis,

dar te asigur că există o metodă în spatele încercării

de a scoate la suprafață ce poate fi sau nu în mintea ta.

- Ştiu cine sunt. - Mă bucur.

Ne-ar plăcea să ştim şi noi. Par să fie foarte multe neclarități.

Şi nu vreau să fiu sedat.

Va trebui să-ți administrez ceva, dar vei fi conştient.

Nu are absolut niciun rost să faci asta dacă eşti inconştient.

Folosesc electroencefalografia.

Măsoară activitatea electrică din creierul tău.

Dacă nu te deranjează...

Ajută la relaxare.

Am vorbit cu medicii tăi despre posibilitatea

unei predispoziții genetice la paranoia.

Printre altele,

aceste teste vor clarifica dacă este sau nu cazul,

ceea ce presupun că, probabil, ai vrea şi tu să ştii.

Mai ales dacă nu e un caz simplu şi uşor de explicat.

Îți poți aminti vreo întâmplare fericită din copilărie ?

Orice amintire, de fapt.

Orice amintire fericită, din orice moment.

Plaja.

Câți ani ai ?

Sunt adolescent. Vacanța de vară.

Şi eşti cu cineva sau singur ?

Singur.

Închide ochii !

Bine.

Acum eşti pe plajă. Ce vezi ?

Diamante.

Soarele strălucind în mare are sclipiri de diamant.

Splendid ! Ce altceva ?

Sunt cu spatele în apă. E caldă.

Foarte caldă.

Şi stelele... Stelele cad în apă.

Sunt aşa de frumoase !

Te descurci foarte bine. Descarcă-te !

Ştii unde te afli în acest moment ?

Cu tine.

Şi ce facem ?

Amintiri...

Da.

Cum te simți ?

Aşa de... cald...

Eşti în perfectă siguranță.

E un loc cald, de încredere şi sigur.

O să te duc în altă parte acum.

Dar nu-i nimic, pentru că mergem împreună.

Şi voi fi alături de tine, te voi proteja.

Fugi de oamenii răi.

Dar nu-i nimic, pentru că eu sunt aici

şi voi avea grijă de tine.

Ai ceva ce vor ei şi l-ai ascuns undeva.

E în regulă, sunt cu tine şi eşti în siguranță.

Poți să-mi spui. Eşti în deplină siguranță.

Fug, fug. Fug de ei...

Vin după mine.

E în regulă. Eşti în siguranță şi la căldură.

Bea apa limpede ! Bea-o !

Eşti înapoi, plutind în ocean.

Lumini dansează în apă. Eşti un băiat fericit.

Şi ai foarte, foarte multă încredere în mine.

Duci o povară foarte grea.

Tot ce vrei să faci este să scapi de ea.

Da, spune-mi ! Ai încredere în mine !

Sunt aici ca să te protejez.

Vrei să-mi spui unde ai ascuns înregistrarea,

ca să te pot proteja.

Ştim ce faci.

Încearcă să te concentrezi doar pe sunetul vocii mele.

Este vorba doar despre camere.

Eşti în siguranță şi eşti fericit.

Sunt răi ! Nu te încrede în ea ! Nu spune nimic !

Sunt lângă tine.

Noi ştim mai bine.

Te sufoci sub greutatea asta.

Totul e fals.

Vrei să-mi spui unde ai ascuns înregistrarea.

Nu-i spune nimic târfei ăsteia !

Spune-mi unde ai ascuns-o !

Nu te lăsa păcălit ! Nu ai încredere în ea.

Nu spune nimic !

Sunt alături de tine. Te sprijin. Vrei să-mi spui.

E o femeie înşelătoare, care încearcă să te manipuleze.

Psihicul tău e împovărat.

Te va ajuta să te eliberezi de această povară dacă spui cuiva.

Minte !

- Sunt un profesionist calificat. - E o capcană !

Psihicul e supraîncărcat şi rişti să-i provoci daune permanente.

Ai încredere în instinctele tale, frate. E rea.

- Spune-o ! - Nici măcar un cuvânt !

- Trebuie să spui cuiva. - Nu !

- Unde este ? - Nu spune !

- Spune cuiva ! - Nu !

- Recunoaşte ! - Nu !

- Unde ? - Nu !

Nu ! Nu !

E în regulă ! Ascultă-mă !

- Nu ! E o minciună ! - Are halucinații.

- E o minciună ! - E în regulă. Calmează-te !

Lasă-mă !

Cu siguranță, e recentă, ceea ce e bine.

Cu cât e trauma mai recentă, cu atât ajungi mai uşor la ea.

- Şi atunci ? - Aş avea nevoie de altceva.

- Diferit ? - Mai puternic.

Bine.

Bun. Să rămână stabil !

O să dureze câteva ore. O să mă întorc.

- Pot să te ajut ? - Da, trebuie să merg la toaletă.

Bine, trebuie să ne grăbim.

- Bine, ține minte să foloseşti... - Da, am mai făcut asta.

Şi cheamă-mă dacă ai nevoie de mine !

Am mai făcut asta, du-te !

Bine...

Ce se întâmplă acolo ?

Medicamentele astea te constipă.

Eşti asistentă medicală, ar trebui să ştii.

- Mai lasă-mă un minut ! - Trebuie să intru acum !

Calmează-te !

- Deschide ! Deschide uşa ! - Uşor !

Dle Morris, deschideți uşa ! Deschide uşa !

Dle Morris...

Ce faci ?

N-am nimic la picioare !

Asta vrei ? Să te ținem sedat ?

Ea face asta !

Picioarele mele n-au nimic,

apoi mă înțeapă ea şi iar nu mai pot să le mişc !

- Am stat în picioare acolo. - Nu ştii despre ce vorbeşti.

Suntem profesionişti şi ştim ce facem.

Nu mai încerca să sabotezi încercările noastre de a te trata !

Nu vă cred ! Pe niciunul dintre voi !

Nu-mi pasă ce crezi şi ce nu. Nu ştii nimic.

Iar tu eşti un şarlatan.

Treci printr-o criză psihotică paranoidă şi nu gândeşti clar.

Sau poate e de la medicamentele cu care mă îndopi.

Anestezia țintită ajută la relaxarea musculară,

care favorizează vindecarea.

Aşadar, te întreb: vrei picioare care te furnică

sau vrei picioare funcționale ?

Funcționează. Aproape am stat în picioare acolo.

Sunt un om răbdător, dar până şi eu am limite, dle Morris.

Ai întrecut orice limită de mult.

Lasă-ne să ne facem treaba ! Nu ne mai sta în cale !

Îmi pare rău, dar nu pot avea încredere în voi.

Dr. Rose va mai veni la o şedință.

Dacă se mai întâmplă aşa ceva, te rog să mă anunți...

Imediat.

Nenorocit arogant !

E un doctor bun.

Ştiu că e foarte stresant, dar acordă-i o şansă !

Când se presupune că se întoarce doamna aceea ?

O să verific.

Eşti foarte norocos că a venit aşa de repede.

Norocos...

Nici nu ştie să facă patul cum trebuie !

Patru, şase, şase, patru...

Trei, cinci, doi, patru, şase, şase, patru.

Trei, cinci, doi, patru, şase, şase, patru.

Patru, şase, şase, patru...

Soră ! Soră !

- Te simți bine ? - Mi-am amintit numărul !

Numărul prietenului meu, Chris ! Mi l-am amintit.

Ultimele patru cifre sunt patru, şase, şase, patru.

Au fost tot timpul la încheietura mea.

Lasă-mă să-ți verific semnele vitale, poate că...

Nu, nu ! Du-te şi cheamă-l pe... dr. Hollywood !

- Bine, doar... - Te rog ! Cheamă-l încoace !

- Du-te, te rog ! Grăbeşte-te ! - Bine.

Trei, cinci, doi, patru, şase, şase, patru.

Trebuie să folosesc telefonul tău.

- Pe cine vrei să suni ? - Pe vânătorii de fantome !

Nu, glumesc.

Îmi amintesc numărul prietenului meu, Chris,

cel care lucrează la agenția de publicitate.

Nu am mai făcut o dată asta ?

Da, am sunat la el la birou,

dar mi-am amintit numărul lui personal,

pentru că ultimele patru cifre erau chiar la încheietura mea !

Voi fi sincer cu tine. Pari foarte entuziasmat.

I-ai verificat pulsul ?

Nu sunt sigur că îți face bine dacă-ți dau telefonul, dle Mo...

Frate, nu mă poți împiedica să folosesc telefonul.

Aşa este. Nicio problemă.

Trei, cinci, doi, patru, şase, şase, patru.

Te rog, răspunde !

Alo !

Slavă Domnului ! Chris !

- Da, cine e ? - Eu sunt.

Doamne, frate, unde naiba ai fost ?

- Sunt într-un spital. - Spital ? Ce naiba se întâmplă ?

Aş dori puțină intimitate, vă rog.

Ai o problemă medicală, care necesită monitorizare.

Te las să termini convorbirea, dar ai cinci minute la dispoziție.

Da, bine, doar...

Şi închide uşa !

Cinci minute !

Ce naiba, frate ? Eşti teafăr ?

S-a întâmplat ceva. Am văzut... ceva.

Sunt nişte oameni pe urmele mele şi sunt ținut în spitalul ăsta.

Doamne...

Ți-au făcut ceva ?

Nu e... E ceva în neregulă cu picioarele mele, dar...

Poți veni aici ?

Bine. Spune-mi...

- Alo ! Alo ! - Ce ? Nu te-am auzit.

Linia asta nu e bună.

S-ar putea să asculte. Am ceva ce vor nişte oameni.

Ce ? Ce ai ?

Dovezi... ale unei crime.

Doamne ! Unde este ?

- E o sirenă ? - Ce ?

Se aude o sirenă ? Unde eşti ?

Sunt acasă. Spune-mi doar unde e !

Poți să-mi spui, frate. Haide ! E în regulă.

Alo ! Alo ! Andrew, mai eşti acolo ?

Am îngropat un card de memorie sub copacul din curtea mea.

Nu te duce acolo, nu spune nimănui. Vino şi scoate-mă de aici acum.

Desigur, desigur.

Chris, promite-mi că nu te vei duce acolo !

Sigur că da !

Cinci minute.

Îi puteți da adresa pentru a ajunge aici ?

Desigur.

Este Ardendale Memorial. Da, nici eu nu am auzit de el.

Doctorul îți va trimite un mesaj cu adresa.

Bine, vino imediat !

- Cum a mers ? - El ştie cine sunt.

Dacă vom avea ocazia să vorbim cu el

înainte de următoarea şedință cu dr. Rose,

sunt sigur că o va ajuta mult.

Nu cred că mai vreau altă şedință cu dr. Rose.

Nu mi-am pierdut memoria, ştiu cine sunt

şi acum am un prieten care poate dovedi asta.

- Posibil. - Sigur.

- Să-ți verific semnele vitale ! - Nu, nu până nu ajunge Chris.

Ar fi o iresponsabilitate din partea noastră

să nu continuăm tratamentul.

Mai ales, pentru picioare, traumatismul cranian...

Nu-mi pasă ! E corpul meu, e alegerea mea.

Punct.

Mulțumesc, puteți pleca.

A avut loc un accident de maşină.

Am ceva ce vor nişte oameni.

Eşti Dean Morris.

Dean !

Concentrează-te doar la sunet...

Nu te încrede în ea ! Nu spune nimic !

- Eşti supus unui... - E o capcană !

Amice !

Nu arăți prea bine. Cum te simți ?

Se poartă frumos cu tine ?

- Frate, mă simt rău de tot. - Da, văd.

Poți să mă scoți de aici ?

Ascultă...

Cică, legal, nu pot face eu formalitățile de externare.

Cum adică ?

Nu sunt rudă apropiată, nu ? Aşa că trebuie...

Ei spun că, din cauza stării tale, nu pot să o fac eu.

Îmi pare rău.

- Ai venit direct aici ? - Bineînțeles.

Am vorbit cu medicii şi mi-au spus că eşti foarte stresat.

Că parcă ascunzi ceva şi ei cred că asta îți face rău.

Îți face creierul...

Nu ştiu... E ca şi cum l-ai supune unui stres foarte mare.

Eu zic că ar trebui să le spui. Sau să spui cuiva.

Chiar cred că te-ar ajuta.

Orice ar fi, spune-o şi descarcă-te !

Cred că te-ai simți mult mai bine.

Ai dreptate. O să le spun.

- Da ? - Da, frate... Nu pot continua aşa.

O iau razna.

Am nevoie de ajutor.

Grozav ! Spune-le neapărat.

Ei ştiu despre ce vorbesc şi, cu siguranță, te pot ajuta.

Sunt sigur.

Ar trebui să pleci. Te sun când ies de aici.

Probabil că voi avea nevoie de cineva să mă ducă acasă cu maşina

când mă vor externa.

Bine. Ascultă !

Orice ai avea nevoie, sunt aici, da ?

- Mulțumesc, frate. - Fă-te bine !

Merge...

Deschide uşa !

Ce se întâmplă acolo ?

Lasă-mă să intru ! Deschide uşa !

Dean Morris !

- A încuiat uşa ! - Deschide uşa imediat !

Deschide imediat uşa asta !

Aduc cheia de rezervă.

- Deschide uşa ! - La naiba !

Du-te după el ! Du-te !

Fir-ar să fie !

Bineînțeles că ne ducem după el. Vino încoace !

- Şi-a recăpătat picioarele. - Să mergem după el !

Doamne ! Îmi pare rău. Nu te-am văzut...

Stai ! Stai să sun la Urgențe ! Nu te mişca !

A avut loc un accident, avem nevoie de...

Rahat !

-Alo ! - De ce m-ai mințit ? De ce ?

Îmi pare foarte rău. Ascultă-mă ! M-au...

Ce naiba se întâmplă ?

Au amenințat că o vor deporta pe Magda !

Mai are puțin şi naşte.

Au spus că erai drogat şi că încearcă doar să te ajute.

A trebuit să-ți spun toate porcăriile alea.

Voiau să găsească chestia aia, informațiile sau ce era.

Îmi pare rău.

Ce ?

Vehiculul se opreşte Nivelul bateriei este prea scăzut

Nu, nu ! Nu, nu te opri !

Nu !

La stânga, pe strada principală, al doilea magazin, pe stânga.

Haide !

Du-te !

Unde e ? Mâinile sus ! La pământ !

Haide !

- Unde naiba e ? Unde e ? - Nu ştiu.

- Vrei să mori ? - Nu.

Nu mă minți !

Unde este ? Uită-te la mine !

Fir-ar să fie ! Să-l găsească cineva !

A fugit.

Ştire de ultimă oră !

O înregistrare video,

în care senatorul McAllister împuşcă un bărbat alb neînarmat...

Ştiri de ultimă oră !

Un videoclip care îl arată pe senatorul McAllister...

O ştire de ultimă oră !

O înregistrare video recentă

îl surprinde pe senatorul McAllister...

Ați urmărit filmul artistic PACIENTUL

SFÂRŞIT