Original subtitles

O bătaie pe Boulevard Victor?

Cu secția Cinci, Panteon. O crimă pe Quai aux Fleurs?

Nu, e doar un Bercy. - Un ce?

Nu poți folosi cuvinte pe care le folosește toată lumea? Vagabond, bețiv...

Nimeni nu mai zice Bercy. Mă scoți din sărite.

Îmi pare rău, șefule, sunt cam... - Nu a fost omorâtă nicio clarvăzătoare.

Bine, dar arăt ridicol. - Și ce?

Nici dumneavoastră n-ați fost acolo. - E un reproș?

Cu Turul Franței, toată lumea e cu nasul în radio.

Așa că mi-a căzut pe cap nebunul ăsta cu povestea lui cu sugativa.

Zice: Trebuie s-o salvăm pe clarvăzătoare. Trebuia să fac ceva, nu?

Bine că ai alertat tot Parisul. E cazul tău.

482 de clarvăzători mai mult sau mai puțin limpezi sunt sub supraveghere.

Ești un adevărat erou.

N-ar putea fi o farsă proastă?

Unde e tipul ăsta? - La birou.

Scoate-ți mâinile din buzunare.

Haide, Mascouvin, povestește-ne. - Iarăși?

Sunt contabil la agenția imobiliară Proud & Drouin.

De nouă ani. Nu am greșit niciodată.

Dar acum două săptămâni am luat 100.000 de franci din casă.

Frumos.

Ca să plătesc datorii de joc. Domnul freventeză de ceva vreme pe contesă.

O doamnă distinsă la care vin să joace bridge oameni din înalta societate.

A pierdut, evident.

Nu puteam plăti. Am cerut amânare, dar n-am primit.

Eram în panică. Voiam să-i scriu șefului să-i explic.

La cafenea am cerut ceva de scris.

Acolo a dat peste sugativă.

La ora cinci o omor pe clarvăzătoare. Picpus.

Am citit întâmplător în reflexia de pe ochelari.

Bobet o să câștige. - Termină cu Bobet.

Totuși, ciudată sugativa aia.

Domnule comisar. - Du-te, sigur e pentru tine.

Șefule, o clarvăzătoare a fost atacată pe Rue St Antoine.

Te-ai liniștit acum? - Ea nu era sub supraveghere.

Bine, plecăm.

Christiani, au ajuns? Vino. Și dumneavoastră veniți.

MAIGRET ȘI CAZUL PICPUS

Aștept aici? - Nu, veniți cu mine sus.

Bine că ați venit. Sunteți renumit. Nu am atins nimic.

Un revolver? - Nu, un cuțit. Mergeți să vedeți.

Prefer să nu intru. - Rămân eu cu Mascouvin.

O întâmplare că am fost anunțați așa repede.

Bună ziua, doctore. - Bună ziua, domnule comisar.

Doctorul Grinbaum a constatat decesul. Două lovituri de cuțit.

A doua ar fi fost fatală, nu-i așa, doctore?

Domnișoara Jeanne, de fapt Marie Picard, 36 de ani, clarvăzătoare neautorizată.

Potrivit portarului, avea o clientelă respectabilă.

Nu prea vorbăreț, portarul ăsta. Și se bâlbâie.

A avut clienți, după-amiaza asta? - Am întrebat-o.

Nu știu, a zis. Și că nu toți portarii sunt curioși.

Și nimeni n-a auzit nimic? - S-a întâmplat pe la cinci.

De ce? - Exact în timpul sosirii etapei.

În momentul ăla, nimeni n-a fost atent. Puțin după cinci a descoperit-o domnișoara.

Domnișoara?

Domnișoara Roy conduce un han la țară, pe malul Senei.

Îi lăsați și pe oameni să vorbească? - Îmi pare rău, domnule comisar.

E vina mea, am întârziat.

Jeanne m-a sunat. Voia să mă vadă. Dar cu hanul și toate cele...

Era în necaz, sunt sigură. Știa că o să i se întâmple ceva.

Pentru o clarvăzătoare e floare la ureche.

Nu e amuzant. Scuzați-l.

Mie îmi place umorul, dar... Sunteți obișnuit să vedeți crime.

Nu te obișnuiești, credeți-mă, chiar nu.

I-am adus pește. Lin. Pescuit în dimineața asta.

Erați prietene de mult timp?

Ne-am întâlnit acum 7 ani la un concurs de cântece. Ridicol, nu?

Nu e deloc ridicol.

Sunteți cântăreață? - Da. Adică, voiam să devin cântăreață.

Așadar, ați găsit-o.

Ușa nu era încuiată. Am strigat-o, am zis: Sunt eu.

Niciun răspuns. Am intrat.

Stătea în fotoliul ăla. Cu corpul ușor așezat în față.

Am crezut că doarme. Am atins-o și atunci a căzut. Așa s-a întâmplat.

S-a găsit arma? - Nu.

Sunt stricate mobile?

Criminalul nu a fost în altă parte.

N-ar fi putut s-o facă ea? - Cu încheieturile astea nu reușește.

Ce e asta?

E închisă ușa? - Am chemat un lăcătuș.

Ce faceți aici?

Răspundeți. De când stați în bucătărie?

Nu știu. Poate de o oră.

Deci erați aici la ora cinci?

Nu, am ajuns mai devreme.

Ați văzut crima? - S-a comis o crimă?

De ce v-ați închis în bucătărie? Unde e cheia?

Nu știu.

Ce nu știți? - Nimic.

Nu cumva vă cheamă Picpus?

Le Cloaguen Octave.

Aveți 68 de ani.

St Raphaël. Sunteți medic militar în rezervă.

Rue Cardinet 123.

Așezați-vă, domnule Le Cloaguen.

Spuneți-ne ce făceați aici, în casa asta.

Nimic. Venisem s-o văd.

Să vă ghicească viitorul? Erați client?

Client? Păi, într-un fel.

Nu găsesc cheia. Poate a aruncat-o pe fereastră.

Lăsați. Ea a închis ușa.

De ce? Ce s-a întâmplat?

A spus că așteaptă pe cineva. Când a sunat, m-a închis acolo.

Și apoi? - M-a rugat să aștept.

Veneați des aici? - În fiecare săptămână.

De mult timp?

De foarte mult timp. Scuzați-mă, vă supără dacă... Pot primi niște tutun?

Poftim.

E cam ciudat.

Dacă bietul om e vinovat, pot să...

Cum am zis, Picpus a omorât clarvăzătoarea.

Du-l pe tipul ăsta la secție. Haide, e cazul tău.

Pot și eu să plec? Hanul nu poate fără mine...

Sunteți foarte drăguță, dar un han nu e nimic.

S-a comis o crimă și pentru anchetă...

Sunteți supărată, înțeleg. Maury o să vă ducă la secție.

Îi veți da declarația și apoi puteți pleca. Rămâneți la dispoziția noastră.

Vă promit. Sunteți foarte amabil, domnule comisar. Dacă mai pot face ceva.

Ce mai aștepți, Maury? O promovare?

Nu mai bine mă duceți la poliție?

De ce? Nu vreți să mergeți acasă? Veniți cu mine.

Oricum, nu merită... Nu trebuie să...

Nu trebuie să-i spuneți soției mele că am fumat.

Bună ziua, doamnă.

Comisarul Maigret de la Poliția Judiciară.

Doamne, ce s-a întâmplat?

Vreau să vorbesc cu dumneavoastră.

Îmi pare rău. Servitoarea are liber. Și acum trebuie să...

Dacă vreți să vă așezați, domnule comisar, vă rog.

O cunoașteți pe domnișoara Jeanne? O clarvăzătoare de pe Rue St Antoine.

A fost omorâtă acasă.

În momentul acela, soțul dumneavoastră era acolo. Închis în bucătărie.

Soțul meu?

Dar Octave, ce căutai tu acolo, la femeia aia?

Nimic. Eram acolo, asta-i tot.

Giselle.

Fiica mea, Giselle.

O cunoașteți pe domnișoara Jeanne?

E surdo-mută. Nu o cunosc pe ghicitoare, dar pe soțul meu îl cunosc.

A fost doctor pe vase internaționale. Era extraordinar de bun.

De când s-a întors, nu mai e un om ca toți ceilalți.

Sigur ați observat, e ca un copil.

Vă dați seama ce rău a făcut vieții noastre sociale.

Îmi pare rău, dar trebuie să vă rog să-mi permiteți să-i văd camera.

Din viața pe mare i-a rămas gustul pentru simplitate.

Veniți cu mine.

Ar trebui să aibă o cameră mai mare, dar el nu vrea.

Chiar și în starea lui. Când vrea ceva...

Nu știu ce vreți să beți. Am doar apă.

Îți pui zăvor pe exteriorul ușii?

Locuiți aici de mult? - De zece ani.

De când ne-am mutat din St Raphaël. Din cauza stării lui.

Pentru îngrijirea lui am venit aici.

La secție nu putem face nimic cu el.

Și dacă avem nevoie de el...

E mereu aici. Câteodată mă încurcă.

Uneori iese, nu știu unde se duce.

Nu știam că merge la o ghicitoare. Să-i citească viitorul?

Ați avut dreptate. Sunt bogați. Primesc o rentă de 200.000 de franci.

Dar ascund banii. Trăiesc ca niște săraci.

El stă mai mereu închis. Soția lui zice că e nebun.

Știe multe. Și fiica? - E chiar surdo-mută.

Tu, care ești așa de perspicace, nu ți se pare că lipsește ceva din apartamentul lor?

Ce anume? - Ghici.

Ai văzut vreo poză?

Nu ți se pare ciudat, la vârsta lor? Nicio urmă din trecut?

Și ce înseamnă asta?

Ce înseamnă? Nimic. E doar un început.

Ți-am mai zis, încerci să înțelegi. - Observi.

Exact. Tu rămâi de gardă aici. Nu se știe niciodată.

La miezul nopții ești schimbat.

Alo? Da, eu sunt.

Nu știu la ce oră vin acasă.

Da, chiar și în iulie. Criminalii nu-și iau vacanță.

Spune-mi, ți-ar veni ideea să-ți închizi soțul?

Nu, glumeam.

Ascultă, ne vedem mai târziu. Pa.

Șefule? - De ce nu ești de gardă?

M-am lăsat înlocuit. Vă căutam peste tot.

Și m-ai găsit. Treabă bună.

Nu râde, vă așteaptă șeful cel mare.

La ora asta? Ce s-a întâmplat? Trebuie să fie serios.

Maury o să vă explice.

Ați avut dreptate, Maigret. Picpus și-a omorât clarvăzătoarea.

Dar o să mai dureze până vom putea să ne interogăm martorul cheie.

E vina mea, șefule.

L-am interogat pe Mascouvin, dar nu era nimic nou.

Apoi l-am dus la clubul lui. - La contesă?

Nu era o idee bună? - Și apoi?

N-a fost disponibilă nicio mașină, așa că am mers pe jos.

Era multă lume pe Pont Neuf. Mi-a scăpat.

Și nu l-ai prins? - A sărit în Sena.

S-a lovit de un pilon de pod. - E mort?

Un remorcher l-a pescuit. E la spital, în comă.

Asta schimbă brusc totul. - De ce?

Un martor care vrea să se sinucidă e sigur complice.

Faceți ce puteți, dar țineți presa departe.

În iulie, e mană cerească. - Mai au și Turul.

Îmi pare rău, șefule.

Regretul nu rezolvă nimic. Și femeia?

Care femeie? - Mă prostești?

Domnișoara Roy? Prévot i-a luat declarația. A plecat acasă.

Ați spus că nu e suspectă.

N-ați avut mai multe întrebări?

Dar Le Cloaguen?

Dar Mascouvin? Îl cunoștea?

Dar peștele pe care i l-a dus clarvăzătoarei? Nimic?

Putem s-o chemăm din nou.

S-o tulburăm?

Știi ce înseamnă să-ți găsești prietena omorâtă?

Pentru voi e rutină, dar pentru ea...

Bine, e vară. Vacanță plăcută.

Bună seara.

CINE E PICPUS?

O cafea.

Îmi aduceți ceva de scris? - De parcă n-aș avea altceva de făcut.

Îmi pare rău, n-aveam de unde să știu. E vorba de bietul... cum îl cheamă?

Venea aici în fiecare dimineață. Dacă cerea si zahăr se scuza.

Cerea des ceva de scris? - Ieri, pentru prima oară.

De atunci, n-a mai folosit-o nimeni? - Eu doar înregistrez comenzile, atât.

Cât de des schimbați sugativa? - Nu foarte des.

Chelner? - Imediat.

ASTA NU ARE NICIO LOGICĂ.

Bună ziua, domnule comisar.

O cafea, șefule? - Nu, mulțumesc.

Șeful vrea să știe dacă e ceva nou. - E ceva nou?

Raportul laboratorului confirmă ce-ați spus.

Criminalul a înjunghiat-o în spate. Trebuie să fie plin de pete de sânge.

Nu era sânge pe Le Cloaguen. - Și trebuie să fie un tip zdravăn.

Deci domnișoara Roy nu poate fi. Și sugativa?

Scrisul este deformat.

Fără știință, deci. Și ce-ai descoperit?

Maury s-a dus să doarmă. - Până și furnicile au dreptul la somn.

Prévot e de gardă la Le Cloaguen. N-a plecat nimeni.

Așa că m-am dus la contesă.

Ai ales ce-i mai frumos. - Frumos, bridge?

Într-o oră, am pierdut cheltuielile pe o lună.

Și pe deasupra, m-au prins.

Totuși aveam cămașă elegantă și cravată cu dungi roșii-sânge.

Și ce răspuns ai primit la întrebările tale?

Că Mascouvin nu era genul lor. Nu mă miră. Contesa aia, zău...

Chiar și îmbrăcată pare goală, și e superbă.

Dar datoriile lui Mascouvin?

Ea susține că la ea se joacă doar de plăcere.

Banii sunt doar pentru a face lucrurile mai interesante.

Nu e șic, zice ea, cu accentul ei de neînțeles.

Nu-i cunoaște nici pe Le Cloaguen, nici pe domnișoara Jeanne.

Nimic, deci. Și, altceva?

S-a făcut o anchetă de vecinătate la clarvăzătoare.

Vânzătorul spune că vânzătoarea ar fi văzut ceva.

Am chemat-o aici.

Unde e? - Pe hol. Vreți s-o interogați?

E fata aia care plânge? Spuneți-o.

Așează-te.

Ce-o să-mi faceți? - Depinde. Ai făcut ceva?

Nu, șeful meu zice că am văzut ceva. N-am văzut nimic.

Emma Guilloux a văzut un bărbat intrând puțin înainte de ora cinci.

Cine era bărbatul ăsta?

Șeful meu își bate joc de mine. Zice că e iubitul meu.

Și are o mașină frumoasă. - Ce fel de mașină?

Nu știu. Nu mă pricep la mașini. O decapotabilă mare.

Ce culoare? - Verde.

O decapotabilă verde. Înțeleg, un bărbat chipeș într-o decapotabilă.

Da, dar e doar gelozie.

Li se pare amuzant că un tip ca el mă vrea.

Spune-ne, Emma, te-ai dus la dans cu el?

O dată, foarte decent. El poate avea orice fată.

Cum îl cheamă?

Justin.

Și numele de familie?

Și cum arată?

Asta-i ușor: înalt, chipeș, elegant și pe deasupra amabil.

Și când se uită la tine, îi vezi sufletul.

Blond, brunet? - Brunet. Dar n-a făcut nimic.

L-ați văzut intrând? - Nu știu.

Deci da sau nu? - Da, cred.

Când a plecat?

N-am văzut. Atâția oameni intră și ies pe acolo.

Am văzut și o doamnă cu pălărie. - Înaltă, slabă, brunetă?

Exact. - Destul de chipeșă.

Nu, mie nu mi se pare. Are ceva arogant.

Când ați fost ultima oară la prietenul dumneavoastră, acasă?

N-am fost niciodată la el.

Deci nu-i știți adresa?

Dacă-l vedeți, ne anunțați.

Dacă n-a făcut nimic, nu e nicio problemă.

Christiani, du-o pe domnișoara înapoi...

...și spune-i șefului ei că a colaborat foarte bine.

Apoi fă o listă cu toate decapotabilele verzi.

Joseph Mascouvin. - Nu se primesc vizite.

Trebuie să-l văd. - Nu se poate.

Întreb doar în ce salon e. - Nu spun nimic.

Unde e? Ce cameră? - Nu ne lasă profesorul.

Cheamă-l pe profesor. - Azi are liber.

Mă luați peste picior? - Așa e legea. O respectați, nu?

Trebuie să deschid toate ușile?

Salonul 19. Dar nu puteți vorbi cu el. E inconștient.

N-o să-i fac rău.

Ce vreți de la el? - Voiam să vă întreb același lucru.

Umblați la lucrurile lui. Chem poliția.

Domnule comisar, l-am sunat pe profesor. Puteți merge la pacient.

Voiați să vorbiți cu poliția? Vă ascult.

Îmi pare rău.

Nu mai știu ce să fac.

Cine sunteți? - Sora lui, mă rog, sora lui vitregă.

Berthe Janiveau, stenodactilografă la agenția de turism din Bastilia.

Doamnă sau domnișoară? - Domnișoară.

Spuneți-mi despre el. - Despre el. Nu știu ce...

Așezați-vă.

Tatăl meu era tâmplar într-un sătuc din regiunea Oise.

La nașterea mea, părinții mei erau în vârstă. După Marele Război...

După ce m-am născut, au aflat că nu mai pot avea copii.

Au adoptat un copil sub tutelă. - Joseph Mascouvin?

E fratele meu, cu șapte ani mai mare.

După moartea părinților mei, el s-a ocupat de mine. Mi-a plătit studiile.

Locuiți împreună?

Domnule comisar, nu suntem chiar frate și soră.

Când a fost promovat, mi-a luat un apartament adevărat.

A fost promovat, deci? - Da, a devenit contabil șef.

Și asta pentru un copil sub tutelă, a spus el.

Chiar am noroc. - Sunteți foarte mândră de el.

Da, e adevărat. E pur și simplu perfect.

Este atât de modest. Viața lui este munca lui, si eu.

Și un pic de bridge.

Într-adevăr, învață bridge. A vrut să mă învețe și pe mine, dar eu nu pricep nimic.

A pierdut bani jucând bridge?

După mine, joacă bridge doar cu cartea de joc lângă el.

Știți dacă avea vreun motiv să vrea să moară?

Și eu mă întreb asta.

De curând, mi se pare că se poartă puțin ciudat, dar...

V-ați părut că se poartă ciudat? - Adică...

Vine la mine în fiecare duminică.

Vorbim despre părinții mei, despre viitorul meu.

Duminica trecută a anulat. Ceva urgent la țară.

La țară. Știți și unde?

Nu. Am râs la asta, lui nu-i place la țară.

Dacă vrei concediu, trebuie să ceri.

Nu multe noutăți. Maury a sunat acum o oră. Bătrânul a plecat.

Nu vorbește cu nimeni. Stă lângă Sena și se uită la pescari.

Și cabrioleta? Am crezut că Justin era deja în biroul meu.

Mă duc să compar fișierele cu lista de persoane căutate.

E cald, și mie mi-e cald. E vreme să stai afară.

Cine vrea serviciu exterior, poate. Puneți-vă numele pe listă.

Păcat pentru Bobet, dar va trebui să se descurce fără voi.

Carbonnier, tu o filezi pe vânzătoarea aia.

Vignon, tu o urmărești pe Berthe Janiveau. Îți dau adresa.

Nu o speria, dacă se poate.

Christiani se duce să scotocească în fișiere. Îi place atât de mult.

Spune-i lui Maury să se ocupe împreună cu tine de Le Cloaguen.

Asta a fost. Întrebări?

Și dumneavoastră, șefule?

Eu plec în weekend la țară.

Cu soția? - Încă nu știu.

Nu aici, e periculos. Du-te în partea cealaltă.

Domnule Maigret, nu v-am văzut.

Aveți o voce frumoasă. Ați fi putut fi cântăreață.

De ce nu ați continuat?

Tatăl meu avea cârciuma. Când s-a îmbolnăvit, am venit aici.

Și nu s-a vindecat niciodată? - Ba da, dar nu i-a mai plăcut.

Regreți? - Așa e viața.

Dacă ați fi auzit-o pe Jeanne. Ea avea o voce cu adevărat frumoasă.

Versurile sunt ciudate. Cireși roz și meri albi.

Când înflorirea cireșului este roz, iar a mărului este albă.

Spuneți asta ca polițist. - De ce?

Pentru mine e poezie, pentru dumneavoastră e mărturie mincinoasă.

Voiam să aduc totul înăuntru înainte de ploaie, dar nu mi s-a permis.

Asta e la țară. - Asta o face distractivă.

Familia Berger vine în fiecare săptămână, de vineri până duminică.

Adèle și Jean se văd doar aici. Cred că duce o viață dublă.

Iau două camere.

Și folosesc doar una. - Asta e secretul lor.

Și bărbatul acela, acolo?

Domnul Blaise. Vine să fie singur și să pescuiască.

Îl pasionezi. Se uită mereu la tine.

De ce râdeți?

Și Jeanne, venea ea des aici?

Știam că ați venit pentru serviciu. - Aș fi putut trimite un inspector.

Ți-am spus, venea mereu singură. Eu eram singura ei prietenă, cred.

De ce nu a devenit cântăreață? - De ce îți abandonezi visurile?

A avut tot felul de meserii. Căruia să-mi mai mărturisesc inima acum?

Nu dansez niciodată cu clienții, dar de data asta...

Danșați? - Eu?

Nici nu mai știu cum se dansează. Vino și stai puțin.

Jeanne avea un prieten. - Nu a mai vrut pe nimeni.

De ce nu? - De ce sa-ți mai asumi riscuri?

La fel ca dumneavoastră?

Ăsta e un interogatoriu polițienesc?

Știți să-i faceți pe alții să vorbească, dar vorbiți vreodată despre dumneavoastră?

Niciodată în timpul serviciului.

La fel ca mine. Trebuie să mă apuc de treabă.

Nu, doamnă Maigret, nu este o excursie, este o anchetă.

Altfel te-aș fi luat cu mine.

A trecut cineva pe aici.

Ți se pare că ti-ar place hanul ăsta. Te cunosc.

E lângă drum.

Da, este o anchetă ciudată.

O zi plăcută.

Aflu mici secrete care nu au legătură cu crima.

Mai sunt și altele, dar sunt mai bine ascunse.

Nu, nu sunt prea inspirat.

Vezi, chiar nu e distractiv.

Bine, atunci, da, și ție. Primești un sărut de la mine.

Domnule Maigret, aveți un telefon.

Sunt Maury. Mă auziți? - Bineînțeles, nu trebuie să...

Doamna Le Cloaguen a plecat la unsprezece. Am urmat-o în metrou.

A coborât la Opéra și apoi a luat un taxi.

Nu am găsit un taxi s-o urmăresc, așa că am rămas acolo.

Prostule. - Dar am luat numărul.

Șefule, nu mă credeți. Numărul taxiului nu există.

A făcut-o intenționat? - Unde ești acum?

M-am întors. Conform portarului, bătrânul încă era plecat.

Rămâi acolo și nu mai lăsa să te păcălească.

Ține-mă la curent. Dacă apare, fii atent la starea pantofilor ei.

Prindere frumoasă.

I-a prins cu plasa? - Nu, am avut momeală în barcă.

Domnul Blaise știe locurile bune. Pescuiește cu momeală vie.

Pot să mă uit?

Scuzați-mă.

Vignon, tu pescuiești, nu?

Dacă prinzi un știucă cu momeală vie, cum arată?

Știucile sunt lacome. Ca să scoți cârligul, trebuie să-l desfaci.

Dacă peștele este în stare bună... - A fost prins cu plasa.

Deci minte. Mulțumesc.

Spuneți-mi, domnișoară Roy...

...doar între noi, ce părere aveți despre domnul Blaise?

Este un client.

O cunoștea pe Jeanne? - Le las clienților intimitatea.

Nu, nu, răspundeți.

O cunoștea pe Jeanne? - Cu siguranță s-au văzut aici.

Domnișoară Roy, vă pun o întrebare.

Asta e meseria dumneavoastră.

Domnișoară Roy, este important și poate foarte grav.

N-are nimic de-a face. E vina mea.

Am vrut să-i împerechez. I-am găsit potriviți unul pentru celălalt.

Poate că ar fi putut cânta din nou.

Și, a reușit? - Am crezut că da.

La început a înflorit, dar mai târziu nu și-au mai vorbit.

Voiam să știu de ce, dar ea n-a vrut să spună.

Domnule Maigret, sună pentru dumneavoastră. Domnul Christiani.

Sun pentru Maury. Doamna s-a întors. Pantofii ei erau plini de noroi.

Acum soțul ei a plecat. Maury îl urmărește și eu vin în locul lui.

Șefule, pot să vă întreb ceva? Uneori nu știți cine a câștigat cursa?

Da, știu. La revedere.

Domnișoară, pot să vă folosesc biroul un moment?

Dacă doriți. - Puteți să-l rugați pe domnul Blaise să vină la mine?

Domnul Blaise a plecat. La gară.

Blaise, Strada Notre Dame de Lorette 25. Da, este confidențial, știu.

Poliția judiciară, vă rog?

Inspector Vignon.

Duceți-vă pe Strada Notre Dame de Lorette. Un anume Blaise va veni în curând.

Un bărbat înalt, tip proxenet. Urmăriți-l atent ce face.

Vreți să fiți acuzat de mărturie mincinoasă?

Câteva nopți la închisoare, asta îți limpezește mintea.

Domnul Blaise își prinde singur peștii, spuneți. - Ce să știu eu, se întoarce cu ei.

Îi cumpărați peștii pentru el?

E adevărat? - Nu e o crimă.

Trebuie să servesc clienții. El vede o femeie și vrea să fie secret.

Când se întoarce, toată lumea crede că a fost la pescuit.

S-a întors? Excelent.

Bine. Află ce poți despre el.

Bine. Spuneți-i lui Le Cloaguen să vină la mine.

Mâine, desigur.

La revedere, atunci.

Turul nu vă mai interesează? - Cicliștii au zi de repaus.

Atunci puteți lucra. - Am lucrat tot weekendul.

Știu. Bravo. - Știu mai multe despre clarvăzătoare.

La început a vrut să devină cântăreață.

Dar pentru a câștiga bani, a deschis un atelier "La Jeanne".

A dat faliment, dar a păstrat numele. De trei ani este clarvăzătoare.

Și familia Le Cloaguen?

Soția lui a venit în locul lui. Vrea să vă vorbească.

Trimite-o acasă. - Nu vrea. O să vedeți singur.

Chiar nu se poate. Sunt aici de trei ore.

Îmi pare rău, dar ar fi mai bine să vă duceți acasă.

Am primit o citare. - Mă uit să văd.

Doamnă, sunteți într-adevăr domnul Octave Le Cloaguen?

Sunt soția lui. Pentru că este bolnav, vin eu în locul lui.

La prima vedere, domnule, doamnă, se pare că este o neînțelegere.

Gata, e de ajuns. Du-te și adu-l. - Bătrânul nu vine fără ea.

Adu-l și bagă-l prin spate.

Soția mea a fost aici, au spus. - Vine imediat.

Bine, de la capăt.

Când cineva bate la ușă, clarvăzătoarea pune cărțile.

Vă împinge în bucătărie. Ce face cu cărțile?

Le lasă pe măsuță? - Am spus deja.

Inspectore?

Sunteți sigur că Jeanne, ca văzătoare, nu punea cărțile?

Folosea un pendul și o bilă de cristal.

Mă doare că îl prind într-o greșeală. Chiar este bun.

Eu îl cred pe domnul Le Cloaguen, iar el spune opusul.

Vă las singuri. Luptați-vă între voi.

Cântă cântecul cunoscut.

Și? - Domnul Le Cloaguen s-a înșelat.

Soția mea are dreptate, sunt nebun.

Să fim sinceri...

...nu aveți o căsnicie fericită.

Înțeleg că căutați afecțiune în altă parte.

Toți bărbații sunt la fel.

Nu erați acolo ca client. - Unde este soția mea?

Erați prieten cu văzătoarea.

Și dumneavoastră sunteți singurul care ne poate ajuta.

Nu știu nimic.

Înțeleg discreția dumneavoastră, dar căutăm un criminal. Spuneți.

I-ați oferit d-nei Jeanne sprijin financiar? - Nu.

Sunteți bogat. Acum treizeci de ani, ați fost medic pe navă pe un vas de pasageri.

A izbucnit febră galbenă, și se pare că ați fost fantastic.

Ați salvat un argentinian bogat și fiica lui. Ei v-au acordat o rentă viageră.

Și atunci ați încetat să mai lucrați.

V-ați stabilit în St. Raphaël.

Și viața aia frumoasă ați schimbat-o cu o viață îngustă în Paris.

Soția mea a spus-o, m-am îmbolnăvit.

Și cu vârsta, soția dumneavoastră a devenit avară și dominantă.

De ce permiteți asta? Banii sunt ai dumneavoastră.

Ea are grijă de mine.

E la fel ca acea prostie de accident.

Tăiat cu toporul în Paris, corect? - Nu, a fost în St. Raphaël.

Un prieten de-al dumneavoastră a spus.

Îl cunoașteți?

Îl cunoașteți pe acel bărbat care vă cunoaște bine? Și care o cunoaște pe d-na Jeanne.

Domnule Blaise.

El a văzut cum aruncați cheia pe fereastră.

Nu este adevărat.

Am găsit cheia.

Știți că nu este adevărat.

Este cu adevărat un biet om.

Nu cunosc pe nimeni atât de închis.

Domnule Le Cloaguen...

...ați omorât-o. Într-un acces de nebunie. Și v-ați încuiat înăuntru.

Dar nu, sunt nebun, dar nu am omorât-o pe Marie.

Ați numit-o Marie, pe numele ei adevărat.

Faceți parte din prietenii ei intimi.

Mă doare capul, sunt obosit, și mi-e sete.

Adu două beri.

Duceți-vă după soția lui.

Domnule Maigret, metodele dumneavoastră sunt inacceptabile. Aceasta este hărțuire.

Dar, ce face el aici?

Când poliția vă cheamă, veniți, cu sau fără forță.

Nu aveți ce căuta aici. Duceți-vă acasă.

Dacă doriți, puteți pleca cu ea. - Vino, Octave.

La cuplurile în vârstă, unul crede că știe ce vrea celălalt.

Mai aveți puțin. Bobet câștigă aproape tricoul galben.

Ce mai faci cu cabrioleta? - Încă caut.

Ai vești de la Mascouvin? Atunci sună.

Dacă nu este prea rău, sunați pe sora lui vitregă.

Și în plus, vreau ca unul dintre voi să ia legătura cu St. Raphaël...

...cu colegii. Am câteva întrebări să pun.

În sfârșit un birou unde nu merge radioul.

Te căutam, Maigret. Cum stă treaba cu cazul Picpus?

Este complicat. - Altfel n-am avea nevoie de dumneavoastră.

Am plângeri despre dumneavoastră. Am primit o telegrama.

Domnule, trebuie să vă cer să clarificați câteva lucruri pentru mine...

...altfel va trebui să depun o plângere.

Într-o cârciumă unde merg des, a fost în weekend un bărbat...

...care pretindea că este comisar, dar doar fuma pipă...

...și se împrietenea cu proprietărița, punând personalului întrebări despre mine.

Despre tine e vorba, presupun? - Presupuneți corect.

Acasă, se pare că un pseudo-inspector a trecut pe la portar...

...cu un chestionar despre viața mea privată.

Observ că sunt urmărit și hărțuit. Este corect?

Este vorba despre acel Blaise.

Acel om crede că este victima unei bande de polițiști falși...

...care vor să-l înșele, sau că libertatea lui personală este periclitată.

Ar fi a doua ipoteză? - Ai putea spune așa.

A contactat cabinetul și ministrul m-a sunat.

Știi că te susțin, dar nici nu trebuie să escaladeze prea mult.

Trebuie să fii atent cu oamenii cu o anumită influență.

Are legătură cu Picpus-ul dumneavoastră? - Nu știu.

Urmezi o pistă? - Aș fi avut una.

Rezolvă. Și repede.

Domnule? - Pentru domnul Proud.

Domnul Proud? - Am spus.

Domnul însuși? - Absolut.

Domnul Proud a murit acum patru ani.

Domnul Drouin nu a murit, nu-i așa?

Conform ultimelor știri, încă nu.

Dacă este vorba de un client, sunt legat de discreție absolută.

Bineînțeles.

Voiam doar să vă întreb, îl considerați pe Mascouvin un angajat cinstit?

În caz contrar nu l-aș fi păstrat în serviciu.

Avea o funcție importantă aici?

Păi, dată fiind fapta disperată a bietului om, pot spune...

...că l-am păstrat mai ales din caritate.

Cu toate așa, l-ați promovat? - Cine v-a spus această prostie?

Acum doi ani a fost numit contabil șef.

Nu acum doi ani, și nici acum.

Ascultați, ați observat cu siguranță că lipsea bani din caseria lui?

Bani lichizi, vreți să spuneți? - Vorbesc despre 100.000 de franci.

Totul se face aici cu cec sau transfer. Astfel de furt este imposibil.

Un angajat totuși poate să deturneze bani.

Mascouvin nu a furat niciodată nimic, pentru că nu avea acces la bani.

Sunteți foarte convins. - Îmi pare rău, vă înșelați grav.

Încă o ultimă întrebare, fără să încalcați secretul profesional.

Numărați printre clienții dumneavoastră un anumit domn Blaise?

Are un portofoliu mare?

Are referințe bancare bune, dar pentru noi este un client supărător.

Rentierul care se remarcă prin ezitare și îndoială.

Totul îl interesează, dar abia dacă finalizează ceva.

Este o adevărată plagă pentru noi.

În cinci ani, Domnul Blaise a cumpărat o vilă mică în Nice...

...și o fermă cu arendă în Bretania. După zece încercări anterioare.

Am întârziat puțin.

Faci progrese la bridge? Nu acolo.

Îmi aduceți o bere? - Și pentru mine încă una.

Și, ce știi despre femeia aia?

O numesc contesa pentru că ea făcea "contabilitatea" financiară.

E așa de frumoasă cum se spune? - Da, dar nu e tipul meu.

Și ce altceva? - Am o mare surpriză.

Dar ești sigur? Joseph Mascouvin nu avea datorii.

Nu a avut niciodată datorii.

Ești sigur de asta? - Absolut.

Când pierdea, își lua portofelul de piele și plătea cash.

Mascouvin a spus că are datorii. Găsiți asta normal?

Nu, nu e normal. Dar nu e nimic normal în cazul tău.

Le-am arătat o fotografie lui Blaise și îl cunosc vag de demult.

Asta e tot.

Ia te uită, ce măgar. Un măgar triplu.

Ce am făcut? - Nimic.

Dacă scriu scrisoarea aia, am nevoie de un nume, oricare ar fi.

Uită-te în jur.

N-a căutat departe. Picpus.

Credeți că...? - Toată lumea îl caută pe Picpus, și iată-l.

Trebuie să fii măgar pentru asta.

Să nu spui nimic, altfel noi o să părem proști.

Alo, Christiani? Bineînțeles că știam că dormi.

Am trecut pe la tine. - În timp ce erai la serviciu.

Voiam să-ți aducem știri despre fratele tău vitreg.

A ieșit din comă, dar încă nu poate vorbi.

Vă mulțumesc din suflet, eram așa îngrijorata.

Stai puțin. Portarul ne-a lăsat înăuntru în camera ta.

Ați fost la mine? De ce? - Voiam să lăsăm un mesaj.

E frumos la tine, cu adevărat șic.

Aveți apă curentă, apă caldă chiar.

Nu vreau să fiu indiscret, dar cât câștigați pe lună?

Cam 12.000. E normal, sunt încă tânăr.

Nu mă pricep, dar colegul meu a fost cu adevărat impresionat.

Dulapul acela, de exemplu, e superbul. E stejar, nu? Costă vreo 3000, cred.

Nu știu.

Canapeaua aia o plătești minim 15.000 și apoi sertarul acela în stil Empire.

Pe ăla nu-l ai sub 40.000. Cum vă permiteți toate astea?

Asta... asta nu vă privește.

Lăsați domnișoara în pace. Haide, nu vă faceți griji.

Vino cu mine.

Nu le luați în nume de rău, cercetează o crimă.

N-am făcut nimic rău. - Nu mă îndoiesc de asta.

Au fost puțin surprinși de mobilierul dumneavoastră.

Joseph mi le-a dat. Tot ce este la mine.

Promovarea lui. Promovare bună.

E destul de bogat. - N-am făcut nimic rău.

Nu plângeți, domnișoară.

Nimeni nu vă acuză.

Vrem doar să înțelegem...

Am fost acasă la el, și e mai puțin comfortabil decât la dumneavoastră.

Știu. Îi spun adesea că ar trebui să-și țină banii pentru el.

Spune că nimic nu e prea frumos pentru mine.

E foarte posesiv. - Nu-i plac prietenii mei.

Dar de multe ori trebuie să-i dau dreptate mai târziu.

Cred că este puțin îndrăgostit de dumneavoastră.

Nu mi-a spus niciodată asta.

Vă mulțumesc.

Puteți să vă întoarceți la serviciu. - Vă mulțumesc, domnule comisar.

Domnișoară, încă o ultimă întrebare.

Îl cunoașteți pe domnul Blaise?

Blaise? Nu, nu cred.

Vă mulțumesc.

Șefule, judecătorul de instrucție vrea să vă vorbească. Urgent.

Cel nou? - Da.

Și, cum este? - Nou.

Căutați un pic peste tot?

Asta e slujba mea.

Ca Sherlock Holmes?

El nu avea presa în cap. Acum se vor mai ales rezultate.

Sunt perfect de acord cu dumneavoastră. - Bine atunci.

Dosarul dumneavoastră este cristalin. Totul indică spre Le Cloaguen.

Vă dau toate elementele pe care le adun.

Dumneavoastră decideți pe cine acuzați.

Le Cloaguen-ul dumneavoastră e nebun. Cer un examen psihiatric la unsprezece.

Nu aveți nimic împotrivă, nu? - Nu, va grăbi cazul.

M-am săturat de acest caz. Trebuia să fiu în vacanță.

Nu spuneți asta serios. - Bineînțeles că nu.

E Le Cloaguen-ul meu, cum spune judecătorul. Îmi place de el.

Face ce vrea și spune tuturor că e nebun.

Comisarule?

Nu a ieșit nimeni afară?

E un minut înainte de unsprezece. - Atât de târziu deja?

În serviciul comunității trebuie să lucrăm punctual și eficient.

Aveți dreptate. Timpul zboară din ce în ce mai repede în zilele noastre.

Zboară mai repede decât noi.

Dar totuși, ajungem prea târziu.

Ziua buna, doamnelor și domnilor. - Doamnă.

Unde este?

Cine? Soțul meu? Nu știu.

Ați primit o scrisoare oficială, nu? - Soțul meu, da.

Nu ați deschis-o? - Nu citesc scrisori care nu sunt pentru mine.

În acea scrisoare se anunța un examen psihiatric.

Asta e? N-am nevoie de un expert ca să-i cunosc starea mentală.

A citit oare scrisoarea, da sau nu? - Cred că da.

Apoi s-a încuiat în camera lui.

Mi se pare dificil într-o cameră cu un zăvor la exterior.

Nu sunt mulțumită de declarațiile comisarului dumneavoastră.

Sunt pur și simplu jignitoare.

Soțul meu este bolnav. Cu acel zăvor voiam să împiedic să se încuie.

Nu este mai prudent așa?

Absolut. Dar unde este acum? - Nu știu. Cu siguranță a plecat.

Da, dar unde?

Agenții dumneavoastră ar trebui să știe. Ne urmăresc zi și noapte.

Chiar nu este acasă? - Percheziționați apartamentul.

Chemați-l pe colegul care l-a lăsat să scape.

Aveți o reputație bună, dar aici ați făcut o treabă neglijentă.

Vă dați seama de asta? - Da.

Îmi pare rău că v-am făcut să veniți degeaba.

Vignon a plecat doar puțin să raporteze.

Este suficient. Cine stă de pază, o face neîntrerupt.

Cum vreți... - Judecătorul de instrucție are dreptate.

Bine atunci.

Percheziționați clădirea. Nu se știe niciodată. - Nu poți fi prea temeinic.

Nimeni nu a văzut pe nimeni.

Iau inițiativa. Un nebun care a ucis deja umblă liber prin Paris.

Soțul dumneavoastră avea bani la el? - Nu cred.

Vedeți? Trebuie să mănânce și să aibă adăpost. E un animal încolțit.

Mă tem de ce e mai rău.

Trebuie să acționăm repede. Aveți o fotografie a soțului dumneavoastră? Pașaportul lui?

Nu știu dacă mai are unul.

Trimiteți semnalmentul lui Octave Le Cloaguen.

Imediat, ca să apară și în ziarele de seară.

Nu cer Parisul, eu sunt Parisul.

Da, cer numărul 121 în St. Raphaël. Maestrul Larignan.

Vă rog.

Da, aștept.

Maestre Larignan? Da, sunt Maigret.

Voiam doar o confirmare.

Ați înmânat suma domnului Le Cloaguen în persoană, nu-i așa?

Și ați continuat să faceți asta și în Paris?

Da, exact cum scrie în act.

Nu închideți.

Și, l-ați văzut?

Vine de patru ori pe an la Paris să-i dea banii lui Le Cloaguen...

...și refuză să-i înmâneze soției.

Avea sentimentul că și-a grăbit astfel vindecarea.

Nici pe ea nu o poate suferi. - Nu e bună pentru el, crede.

Nu-l mai recunoaște. Atât de genial, și dintr-o dată a devenit un bătrân.

Și în ceea ce privește vila...

Încă nu sunt vești? - Nici o veste.

Uitați, așa se rezolvă.

Cazul Picpus: un judecător tânăr folosește metode moderne.

Îi cunoașteți pe jurnaliști. Ei exagerează totul.

Vreți să trimiteți un mandat pentru a percheziționa o vilă în St. Raphaël? Complet.

O nouă pistă? - Nu, continuarea unei vechi piste.

Și? - Nu s-a întors.

Nu-mi place asta.

Portarul cooperează? - Dacă îl presezi.

O pivniță plină cu cărbuni și mobilă stricată, dar nu e nimeni.

Bine. Atunci mai rămân doar camerile servitorilor.

Dacă e mort, nu mi-o voi ierta niciodată.

Mă urc? - Așteaptă.

Și pune-ți asta la loc. Va veni singur jos.

Le Cloaguen, știu că ești acolo.

Nu ești mort, pentru că două femei nu pot urca un cadavru.

Chemați pompierii.

Coboară, Le Cloaguen.

Nu mai există pericol.

Șefule, e urgent. E un telefon din St. Raphaël.

Vin imediat.

Vino cu mine.

Aveți noroc. Dacă nu vă eliberam mureați de foame.

Le-ați arestat? - Pe cine?

Pe soția și fiica dumneavoastră?

L-ați găsit. Slăvă Domnului.

Unde era? - Prefă-te că ești acasă.

Ce a făcut? Unde a fost? Fiica mea e în camera ei.

Christiani? Stai jos și nu-ți fie frică.

Prefă-te că ești acasă. - Pot să-mi dau paltonul?

A fost hrănit bine. Asta e pentru compensație.

Nu știam că ești atât de cochet.

Nu mai are importanță.

Christiani, nu trebuia să sun înapoi urgent la St. Raphaël?

Bine, mă întorc imediat. Și nimeni să nu se miște.

Domnul Le Cloaguen poate face tot ce vrea. Ați auzit bine.

Aveți o țigară pentru mine?

Vă face plăcere un pic de porto? Eu vreau.

Știu unde îl ascunde. În bufet. Înapoi fața de masă.

Cheia bufetului este în sertar.

Știu și unde sunt paharele frumoase. În dulapul acela. Îmi pare rău.

Pot, doamnă? - Faceți cum vreți.

Vă deranjează dacă ascultăm puțin la radio?

O, da, radioul. Vă mulțumesc.

Nu înțeleg de ce ne lasă să așteptăm așa.

Oare nu ne-a uitat?

Ce s-a întâmplat? Am primit un mesaj că trebuie să vin urgent.

L-ați găsit. - Era sub acoperiș.

Ce făcea acolo? - Nu știu.

Nu credeți că o să spună cineva ceva. Comisarul dumneavoastră ne face să așteptăm.

E anarhie completă aici.

Le Cloaguen, mărturisiți crima asupra văzătoarei?

Bobet este cu două minute în fața lui Van Est și cu patru în fața lui Mallejac.

Omul acesta e nebun. Nu mai poți spera la o reacție normală.

Puteți pleca, doamnă Biron.

Ce înseamnă comedia asta?

Bună seara, Antoinette. - Ridicați-vă, domnule Le Cloaguen.

Acela nu este Octave. Acel bărbat nu este fratele meu.

Aceasta este doamna Biron, născută Le Cloaguen.

Poliția din St. Raphaël mi-a spus despre ea.

Spuneți-ne despre fratele dumneavoastră. - V-am spus tot.

Părinții noștri nu erau bogați, dar Octave era atât de inteligent.

Și-au neglijat propriile nevoi ca să-l facă doctor.

A fost întotdeauna foarte drăguț cu mine. Cât timp a fost în St. Raphaël.

După aceea a fost supărat pe mine și nu înțelegeam de ce.

Ce fel de viață ducea acolo?

Locuia într-o vilă frumoasă cu doi servitori.

Era bogat, datorită rentei.

Dar el nu este. Nu este acel bărbat.

S-a întâmplat ceva cu fratele meu?

Soția lui avea un interes să-l ucidă?

Vorbiți doar când sunteți întrebata.

Spuneți, doamnă.

A murit? - Răspundeți la întrebarea mea.

Să-l ucidă?

Nu cred. Doar el primește renta.

Asta e drama, domnule judecător de instrucție.

Dacă Le Cloaguen moare brusc, soția lui pierde renta.

Ce se va întâmpla cu fiica lui atunci?

Și presupuneți că cineva din regiunea Cannes îi seamănă foarte mult.

Aveți prea multă fantezie, asta nu contează în justiție.

Poliția din St Raphaël a percheziționat vila lui Le Cloaguen.

L-au găsit pe Octave, zidit în pivniță. Din ce cauză a murit?

De unde să știu eu asta?

L-am găsit mort. Asta e tot.

Adevăratul Le Cloaguen a murit acum zece ani.

Ea a găsit un sosie pentru el.

Picard, un amărât care se săturase să doarmă sub poduri.

A primit un pat cu condiția să renunțe la identitate.

Și trebuia să încaseze faimoasa rentă.

Dar notarul vrea să-i înmâneze banii doar lui.

Nu-i așa, Picard? - Nu a fost ușor.

Trebuia să port tot timpul haina aia, din cauza umărului strâmb.

El nu știe să citească sau să scrie, deci nu poate să-i imite semnătura.

Așa că îl forțează să-și taie degetul.

Asta e foarte inteligent din partea dumneavoastră, comisarule.

Pentru că se temea să nu fiu recunoscut, pe coastă...

...ne-am mutat la Paris.

Dar în Paris nu-l poate ține închis.

Într-o zi o întâlnește din întâmplare pe fiica lui. Aveți o fiică.

Am fost căsătorit cu mult timp în urmă. Nu o mai văzusem de douăzeci de ani.

Devenise clarvăzătoare, și lucra ca Domnișoara Jeanne.

Recunoașteți crima asupra Domnișoarei Jeanne?

Crima a fost comisă de un bărbat voinic. Potrivit experților, oricum.

Recunoașteți că v-ați zidit soțul?

Și că i-ați încasat renta pe nedrept?

Mi-am îngropat soțul. E asta o crimă? Nu m-am atins de bani.

Era acel bărbat.

Cui i-ați dat cei 200.000? - Vă spun... Care 200.000?

I-ați scos de la bancă. Unde ați fost duminica trecută?

Nu vă privește, e privat.

Și dacă bărbatul pe care l-ați întâlnit era cumva criminalul?

Puteți să mă acuzați de înșelăciune, nu mă afectează.

Pentru asta pot primi trei luni. Articolul 368.

Emiteți un mandat de arestare pentru ea și fiica ei?

De ce? N-a făcut nimic. E handicapată.

De handicapați nu se îngrijește nimeni. Dacă nu o fac eu, cine?

Explicați-i dacă vreți s-o țineți departe. Duceți-le.

Așa aveți timp să vă gândiți.

E posibil ca o creatură dumnezeiască să facă așa ceva?

Mulțumesc. Poate ne mai vedem. Du-te cu ea.

Puteți rămâne aici dacă doriți.

Profitați de ocazie.

Nu se va întoarce prea curând, sunt sigur.

De ce n-ați plecat niciodată de lângă ele?

Mi-a fost frică.

M-a forțat să-i zidesc soțul. Eram complice, spunea.

Dacă o trădam, eram terminat, spunea.

Și nu aveți nicio idee cine v-a ucis fiica?

Dacă aș ști...

Era atât de bine acolo.

Și apoi?

Într-o zi a fost cineva care m-a recunoscut.

Un gangster din Toulon, din perioada în care locuiam acolo.

Am crezut că totul e pierdut, dar Marie a zis, pentru mine e mereu Marie...

...pentru clienți era Jeanne. Marie mi-a zis:

E un tip care vine să ceară sfaturi înainte să dea o lovitură. Mințea.

Cred că puneau ceva la cale împreună.

N-a zis niciodată nimic împotriva dumneavoastră?

Cred că era el, atunci când a trebuit să mă ascund.

Puteți să-l descrieți?

Era înalt și brunet. Da, era înalt. Cam treizeci, treizeci și cinci de ani.

Asta e tot.

O da, avea o mașină mare. - O decapotabilă verde?

Da, verde.

Comisar Maigret.

Cine? - Comisar Maigret.

Ce s-a întâmplat? - Din fericire, sunteți încă în viață.

De ce spuneți asta?

Prietenul dumneavoastră e căutat. S-ar fi putut ascunde aici.

Sau să vă maltrateze.

V-ar fi putut ucide.

Care prieten? - Cel cu decapotabila verde. Justin.

Potrivit colegilor mei, el a ucis-o pe clarvăzătoare.

Sunt pe punctul de a-l prinde.

Dar nu e el. V-am zis eu, nu e el.

Dacă îl cunoșteați...

Mi-aș dori mult să vă cred.

Colegii mei vor să-l prindă în capcană într-un club pe care îl frecventează.

Pentru că e periculos, sunt în stare să-l rănească grav.

Ar trebui să-l avertizați.

Dar nu știți unde e.

Nu știu.

Bine.

Nu deschideți nimănui.

Îmi promiteți asta?

Cunoscând femeile, va ieși imediat. Urmărește-o.

Tipul pe care îl întâlnește, arestează-l. El a ucis-o pe clarvăzătoare.

Stai liniștit. Îl apuci de braț, nu de cap.

Dar chiar și cu criminalul, cazul tău nu e rezolvat.

Da, sunt eu.

Da, te trezesc. Dacă mai târziu observi că nu sunt aici, e mai rău.

Da, trebuia să mă închideți. Și mai mulți bărbați, de altfel.

Nu, glumesc.

Mai bine nu mergeți la el. E treaz, dar nu aveți voie să-l obosiți.

Nu vă faceți griji.

Mascouvin, știu că mă auziți.

Dar vă înțeleg. Uneori nu ai chef să vorbești, să gândești, să știi.

Nu spuneți nimic dacă nu vreți, dar opriți-mă dacă greșesc.

Nu aveți datorii la contesă.

Și nu ați furat 100.000 de franci de la Proud & Drouin.

Dar l-ați întâlnit acolo pe un anume domn Blaise.

V-ați înțeles bine, amândoi.

Și el v-a cerut să faceți o copie...

...a anumitor dosare compromițătoare.

A zis că nimeni nu va ști vreodată.

Și asta durează de ceva timp? - Doi ani.

Și ați început să vă simțiți bogat.

Nu l-ați mai văzut pe Blaise? - Nu.

E foarte retras. Se întâlnea undeva pentru acte și mă plătea.

Justin. A aranjat o întâlnire la contesă.

Voiam suficienți bani să mă opresc.

Și într-o zi, din fericire, sau nu...

...vorbărețul Justin a povestit despre clarvăzătoare.

O clarvăzătoare află toate secretele.

Ea i le dezvăluia pentru bani în plus.

Ea a observat că Justin l-a recunoscut pe tatăl ei din perioada de pe coastă.

Și că Blaise folosea asta s-o șantajeze pe doamna Le Cloaguen.

Ea l-a amenințat că-l va denunța pe Blaise.

Dar de ce v-a mărturisit Justin că vrea s-o ucidă?

Ca să mă sperie.

Știa că vreau să mă opresc.

A zis că știu prea multe și că voi vedea ce face cu trădătorii.

Eram blocat.

Pentru că nu ați vrut să se întâmple asta...

...ați inventat povestea absurdă, care n-are nicio logică...

...cu hârtia sugativă din cafenea.

Nu pot merge pur și simplu la poliție.

Mai e ceva ce nu înțeleg.

Cum ați știut că crima va fi comisă la ora cinci?

Turul. Justin a zis că trebuie să alegi un moment în care nu se aud țipetele.

Mi-a explicat că toată lumea e lipită de radio la sosire.

Așa că am cumpărat ziarul pentru prima oară și sosirea era planificată în jur de ora 5.

De ce ați făcut toate astea?

Pentru sora dumneavoastră vitregă. Nu îndrăzniți s-o spuneți, dar o iubiți.

Dacă ați cunoaște-o...

E singura femeie pe care o iubesc. Nu voi iubi niciodată alta.

Nu vă faceți griji. Nu-l vom necăji.

A plătit destul.

Aveți grijă de el. Are nevoie de tine.

Nu aveți dreptul. Dacă i se întâmplă ceva fiicei mele, e vina dumneavoastră.

Nu înțeleg. Vin să mă ia, dar nu am nimic să-mi reproșez.

Îmi pare rău.

Aștept de două ore, și credeam că sunteți prietenul meu.

Nu vă faceți griji. - Șefule, judecătorul devine nerăbdător.

Face parte din meserie. - E foarte agitat.

De ce ați făcut asta? Acum crede că l-am trădat.

Explicați-i.

M-am săturat. Îl chemați pe Blaise și dispăreți.

Are prieteni peste tot. Ce să-i spun?

Adevărul. Că blestematul de Maigret e de negăsit de două ore.

Ați ajuns, domnule Blaise? - Stau aici de două ore.

Mai există legi în țara asta. - Uneori poliția greșește.

Am auzit multe despre dumneavoastră. - Nu voi lăsa asta să treacă.

Credeam că vă prefaceți că sunteți rentier ca acoperire pentru practici ilegale.

E ridicol.

Credeam că vă prefaceți că pescuiți ca alibi pentru întâlniri secrete.

Ajunge. Mai trebuie să ascult și asta?

Credeam că o cunoșteați pe clarvăzătoare și că ea credea că o iubiți.

Vă înșelați.

Credeam că primeați de la ea informații confidențiale despre clienții ei...

...ca să puteți șantaja acele persoane.

E o nebunie. N-am pus niciodată piciorul la clarvăzătoarea aia.

Știu. De aceea credeam că, în timp ce dumneavoastră erați ireproșabil...

...ați angajat pe altcineva pentru șantaj.

Cine? Papa?

Nu, Justin din Toulon, micul escroc care face treburile murdare.

Poate că l-a văzut pe falsul Le Cloaguen pe care îl cunoștea de mult.

Ar fi putut șantaja văduva în numele dumneavoastră.

Și ea v-ar fi putut aduce 200.000 de franci în timp ce vă prefăceați că pescuiți.

Dar se pare că am prea multă fantezie.

Și totuși, domnule judecător, l-am prins pe criminal...

...și a mărturisit totul. Și întâmplător e un gangster din Toulon. Justin.

Vă trimit procesul-verbal al interogatoriului.

Credeți aceste minciuni? Cuvântul unui escroc.

Să-i lăsăm pe toți să intre acum?

Lăsați-le să intre pe cele trei femei care așteaptă pe hol.

De tipii prea respectabili e mai bine să te ferești.

Bine, și Le Cloaguen?

Vreau să zic, Picard.

I-ai găsit cazare? - A plecat să doarmă sub Pont Neuf.

Îl înțeleg perfect.

Îl înțeleg.

Maigret, mai lipsește totuși cineva. Un anume Picpus.

O da, Picpus. Trebuie să-l căutăm.

Trebuie să-l găsim pe Picpus. - Cu un mandat de căutare.

Ăsta e cazul tău.

S-a terminat Turul? - Nu, mâine mai e o zi.

Și e la fel ca o anchetă, totul se poate schimba.

Așa. Cel mai bun să câștige.