All language subtitles for Armaguedon (1977)

Einstein! Einstein!

Einstein am dat de bani: 250.000.

Fratele meu a murit
într-un accident de maşină.

Avea asigurare de viaţă.
În seara asta îmi dau demisia.

Era în Italia, în vacantă cu o fată.
Au murit amândoi.

S-a întâmplat acum 15 zile, dar doar
acum am aflat. 250.000. Îţi dai seama?

- Făne o poză, Albert!
- Căraţi-vă!

- Am venit să-mi iau rămas bun.
- Pleci?

Da, e ocazia vieţii mele.
N-o voi lăsa să-mi scape.

N-o să mai vii să mă vezi?
O să-ţi scriu.

Ce-o să faci?

De mâine, cumpără-ţi ziare.
Se va vorbi despre mine.

ARMAGHEDON

Domnule ministru, ţineţi mai sus Franta!
Mulţumesc.

"Primire călduroasă a prim-ministrului,
ieri, la Porte de Versailles"

"Un vizitator entuziast
îi strânge mâna primului ministru"

Televizorul e stricat.
Nu mai merge.

E pentru tine.
E unul adevărat.

O să-ţi explic cum merge.
O să am nevoie de tine.

O să plecăm în călătorie amândoi,
la soare.

- Îţi place?
- Da.

Nu mai trebuie să munceşti.
Am bani.

Fă-ţi bagajele!
Poţi să iei ce vrei.

- Cravate-le?
- Da, ia-le.

Dar o să-ţi cumpăr haine. O să vezi
multe ţări, Einstein. Toată Europa.

Acum încearcă şi cu bliţul,
cum ţi-am arătat.

Ai grijă, trebuie să apar mereu în poză.
Fii pe fază!

Mă duc la dreapta, mă duc la stânga,
mă duc peste tot, iar tu mă urmezi.

Sunt aici.

Urmăreşte-mă!

Înapoi!

Eu sunt în poză! Hai!
E bine aşa!

Nu mai ţipa aşa, Einstein!

Am o idee. O să vedeţi.

- Fă-ne o poză!
- Nu, domnule.

Fii drăguţ! Logodnicele mele
vor să fie fotografiate.

- O să bei ceva cu noi. Bine?
- Nu.

Dă-mi aparatul!
Fac eu poza.

Gorilă nenorocită! Te-nvăţ eu minte.
Termină, Einstein!

Iertaţi-l, nu e vina lui.

- Voia să-mi ia aparatul.
- Linişteşte-te!

Trebuie să găsim o soluţie pentru că
oamenii să nu mai discute cu tine.

Ruben era atât de italian
încât se semna "Pietro Paolo Rubens".

Scrisorile lui erau în italiană, iar
pentru amicii ce nu înţelegeau limba,

erau pline de formulări
tipice limbii italiene.

Lună s-a făcut toată că sângele
şi stelele au căzut din cer pe pământ.

Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi
cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.

Mai încet, Einstein!

Afară sunt câinii,
vrăjitorii, curvarii...

Îi voi da o piatră albă.

Pe piatra aceasta este scris
un nume nou "Armaghedon".

"Armaghedon", mânia lui Dumnezeu,
Pedeapsa, Judecata de Apoi.

- Ce citeşti?
- E nemaipomenit. O poveste minunată.

Războiul Armaghedonului,
lupta celor drepţi împotriva demonilor,

iar demonii sunt alungaţi.

"Armaghedon", mânia lui Dumnezeu,
pedeapsa...

Dacă ţi se vorbeşte, nu auzi nimic,
nu răspunzi, eşti surdo-mut.

- Ai înţeles?
- Da.

Zborul Air France 850
soseşte de la Londra, la poarta 20.

Ştiu ce întrebări vreţi să-mi puneţi,
dar nu vă voi răspunde.

Am venit aici, aşa cum ştiţi
şi aşa cum s-a stabilit de mult,

pentru a discuta despre crearea
unui nou tip de complex petro-chimic,

care ar putea interesa
industriile tarilor noastre.

Geneva, 30 septembrie, ora 11.45.

Pentru Londra, Anglia, domnişoara.
Cu poşta rapidă.

4.200.

12 scrisori care o insultă pe regina,

doua ameninţări cu bomba,
8 criminali denunţaţi,

trei ameninţări de viol la adresa
prinţesei Ann, nimic ieşit din comun.

Şi un cadou de la un excentric,
o casetă şi poza lui,

când îl întâmpină
pe ministrul industriilor.

S-o auzim!

Aceasta este vocea lui Armaghedon. Puteam
să-l ucid pe ministrul Industriilor.

Aveam un pistol în buzunar, dar cui
îi pasa de un ministru al Industriilor?

Acesta este doar începutul
planului Armaghedon, un plan uriaş,

care nu poate fi comparat cu
nici o altă crimă din trecut său viitor,

N-am ales încă ţintă. Mă mai gândesc.
Şi voi la fel. Salutare!

Aici Parisul, Ministerul de Interne,
comisarul principal Vivien.

Puteţi continua,
vă aud foarte bine.

Da, aveţi dreptate.
Pare să aibă multă imaginaţie.

Eram sigur că v-ar interesa.
Vă trimit poza cu poşta rapidă.

Restul prin curier, cu o copie
a casetei. Am anunţat Interpolul.

În această după-amiază, la Biarritz,
l-am arestat pe ucigaşul dvs.

N-am dormit 15 zile,
dar a fost pasionant.

Mulţumesc incă o dată.
Pe curând.

Nimic clar, nu-i aşa?

Nişă, 2 octombrie, ora 14.10.

- Ce căutaţi aici?
- Vreau să vă vorbesc, dar fără el.

- Vă ascult.
- Să luăm loc. Nu vă faceţi griji.

Nu ştiu ce puneţi la cale,
dar sunt sigur că vă pot fi de folos.

Îmi plac oamenii ca dvs.
Eu am prieteni peste tot, pe Coastă.

N-ai noroc. Fără să ştii, ai fost la
un bun prieten de-al meu, Yassir Arbani.

I-ai cerut paşapoarte false
şi explozibil. Nu-i aşa?

Îţi propun să facem "juma-juma"
în afacerea ta şi-mi ţin gura.

- Şi dacă nu vreau?
- Scuză-mă, mă aşteaptă o femeie.

La ora 6 mă găseşti în camera mea.
Gândeşte-te bine!

Ai nevoie de ceva, Louis?
Nu te simţi bine?

Îmi vine să plâng.

Totul e distrus. Nu putem merge până
la capăt, din cauza acestui ticălos.

- O să fie bine.
- Totul s-a terminat.

Ne întoarcem acasă
şi tu o să-ţi vezi de treaba ta.

Nu, Louis.

Ascultă!
S-a întors. Face duş.

- Trebuie să-i facem noi primii rău.
- Da.

Hai!

E surdo-mut.
E prima oară când merge cu avionul.

- Bine.
- Mulţumesc.

Zborul Swiss Air 751 pleacă spre Zurich,
de la poarta 10.

Telex pentru Interpol Paris. Am primit
o fotografie şi o casetă cu ameninţări,

în limba italiană,
la adresa guvernatorului Băncii Italiei,

Fotografia a fost făcută la Zurich,
în cursul Reuniunii Experţilor Monetari.

A fost trimisă de la Strasbourg.

Aceasta este vocea lui Armaghedon.

Întârziaţi să faceţi publice
ameninţările mele.

Greşiţi,
pentru că nu puteţi evita acest lucru.

Telex pentru Interpol, Paris.
Am primit o fotografie,

şi o casetă cu ameninţări
la adresa cântăreţului Mick Jagger.

Fotografia a fost făcută la Bruxelles,
când cântăreţul înregistra în studio,

Aceasta este vocea lui Armaghedon.
Aţi început să mă cunoaşteţi.

Dacă-l aleg pe Mick Jagger drept tintă,
voi linişti milioane de oameni.

Roma, 8 octombrie, ora 11.15.

Vreau să trăiesc liberă şi goală!
Iar voi nu mă puteţi opri!

Sunteţi o grămadă de porci şi vreţi
să mă băgaţi şi pe mine în rahat!

Sclavilor!
Vreţi doar să vă culcaţi cu mine, toţi!

Nu spuneţi că nu-i aşa!
Ştiu totul despre voi! Vă cunosc!

Nu aveţi nici măcar curajul
de a trăi aşa cum a-ţi vrea!

Repede, domnule doctor!

Bestii! Sclavi!

Doar eu am curajul
să trăiesc liberă şi fericită!

Bunul nostru doctor...
Şi dvs. vreţi să vă culcaţi cu mine?

Nu sunteţi prea rafinat
pentru un porc?

Linişteşte-te, Gabriella!
Vino aici!

- În fiecare zi e aşa?
- Nu în fiecare zi, dar des.

La începutul tratamentului le e greu
să reziste. Sunt separaţi de mediul lor.

- Îi ajuţi să evite închisoarea.
- Da, dar le e foarte greu.

Nu trebuie
să cedezi în faţa lor.

Mă bucur c-ai venit să mă vezi.

Eram în trecere prin Roma,
dar voiam să-ţi cer un sfat.

Dacă l-aş fi ucis
pe guvernatorul Băncii Italiei,

toate ziarele ar fi vorbit despre mine,
dar numai câteva zile.

Deci căutările mele continuă.

Armaghedon are tot timpul din lume.
Voi, nu. Salutare.

Aceasta este vocea lui Armaghedon.
Aţi început să mă cunoaşteţi.

Dacă-l aleg pe Mick Jagger drept tintă,
voi linişti milioane de oameni.

Nu asta vreau. Când veţi afla ce va face
Armaghedon, singur-singurel,

o să vă fie frică,
dar va fi prea târziu. Salutare.

Ce crezi?

E un tip abil, sigur pe el, cu cât
e mai agresiv cu atât e mai nefericit.

Crezi că e periculos?

Mă îngrijorează
dorinţa lui de publicitate.

E gata să facă orice
ca să se vorbească despre el.

Şi faptul că şi-a ales numele,
Armaghedon, din Biblie?

Caută în "Apocalipsă" o justificare
a urii sale fată de societate.

Se crede ales
pentru o misiune fundamentală.

- Nu, mulţumesc.
- Sigur nu?

- Ce anume aştepţi de la mine?
- Să ne ajuţi.

Îi cunoşti mai bine decât noi
pe cei ca Armaghedon.

Îmi propui asta în numele tău
sau în mod oficial?

Poliţia italiană, comisarul Sampieri,
e la curent. Lucrezi des cu el, nu?

Poţi să-mi laşi
o copie a casetei?

Aici Armaghedon.
Am o veste importantă pentru voi.

Mi-am găsit ţinta.
E directorul general de la Mercedes,

care conduce o fabrică de sclavi,
dar nu e-n stare să-şi repare maşina.

Eu sunt.

Ştiu multe lucruri, care vor face
guvernele să tremure de frică. Salutare.

E ultimul mesaj primit.

În ce ne priveşte, am descoperit modelul
de magnetofon pe care-l foloseşte.

E un aparat vândut mai ales în Belgia
şi în nordul Franţei.

Tu ce crezi, Sampieri?

Am scuturat pe mulţi la Geneva,
ca să-i dăm de urmă, dar fără rezultat.

E rândul tău, Wood. Spune!

Am încercat să facem portrete-robot,
dar sunt doar nişte ipoteze.

E clar că Armaghedon
e machiat foarte profesionist.

Poartă perucă şi poate chiar
lentile de contact, sub ochelari.

Pe de altă parte, mărturiile privitoare
la complice sunt contradictorii.

Heuler m-a sunat dimineaţa
de la Wiesbaden.

În urma afacerii Mercedes,
Cancelaria a luat lucrurile în serios.

Cred că va fi greu să-l prindem,
folosind metode convenţionale.

- Paola...
- Da?

Nimic.

Eu sunt cel uitat de lume.

Singur-singurel...

Apare cel mai clar în textul italian.
Vezi fraza asta?

E de datoria voastră să luaţi o decizie.
"E de datoria voastră". Ce crezi?

Ai dreptate. Iar în textul german
apare un alt galicism.

Pariş, 13 octombrie, ora 11.40.

Avem camera asta,
a doua, aproape de hol.

Mergem la Orly.

Orly Sud.

Îl ştii pe profesorul de lingvistică
despre care-ţi vorbeam? L-am consultat.

A făcut o analiza detaliată.
Nu încape nici o îndoială

în privinţa naţionalităţii
lui Armaghedon - e francez.

Eşti sigur? Un francez care citeşte
Biblia e foarte rar. Şi complicele?

Nu poate decât o fiinţă slabă,
în întregime dominată de Armaghedon.

Armaghedon e un singuratic.
Complicele nu ia parte la deciziile lui.

Poate exista o cale de a prelua
iniţiativa, de a acţiona înaintea lui.

Ai vreo idee?
- O să-ţi explic. Aminteşte-mi diseară.

Ce mai faci, Sandro?

Londra, 13 octombrie, ora 15.20.

Vă fac legătura cu Franta,
la Henin-Lietard.

Alo, bună ziua doamnă!
Mă scuzaţi că vă deranjez.

Aş vrea să vorbesc
cu domnişoara Valin.

Alo, tu eşti Louis?

Bună ziua, mătuşa Gisele.
Aş vrea să-mi faci un serviciu.

Poţi să-mi trimiţi toate pozele cu mine,
de când eram mic?

Sunt jos,
în dulapul din camera mea.

Da, ştiu.
Cum te simţi?

Aş vrea să-mi trimiţi şi filmuleţul
pe care l-a făcut tata,

la Malo-les-Bains,
cu un an înainte să moară.

Faci un pachet şi-l expediezi la Paris,
post-restant, pe strada Balzac.

- Am notat. O să te vedem curînd?
- Da.

Contez pe tine, pentru film şi poze.
Sunt amintiri frumoase.

Înţeleg. Unde eşti?

Mi-ar lua prea mult timp să-ţi explic.
Călătoresc. Îmi face bine.

Roma, 14 octombrie, ora 11.45.

Îşi concentrează ura
asupra unei singure persoane.

Îţi dai seama ce riscuri îşi va asuma
cel care va juca acest rol?

Dacă portretul pe care i l-ai făcut
e corect, va reacţiona.

Va ucide fără să ezite,
oricare ar fi circumstanţele.

Ai înţeles planul meu.

- Accepţi să-ţi asumi acest risc?
- De ce fac meseria asta?

Cine ştie dacă, în alte condiţii,
n-aş fi reacţionat la fel ca el?

Îţi promit că voi face tot ce-mi stă
în puteri ca să-ţi accepte proiectul.

Aceasta este vocea
lui Armaghedon.

Pot face orice, chiar şi să stau
pe biroul preşedintelui Statelor Unite.

Peste 15 zile voi face şi mai mult.
Numărătoarea inversă a început.

Nu uitaţi, "Armaghedon minus 15".

Nu încape îndoială,
e în aceeaşi zi.

Lambert, Vivien,
pe 7 începe Conferinţa de la Paris?

Pe 7, la ora 11.00 dimineaţa.
Mulţumesc.

Şefii de state europene şi preşedintele
american vor fi la Paris timp de 3 zile.

- Armaghedon va trebui doar să aleagă.
- Unde a făcut poza asta?

La Londra la muzeul Tussaud.
Wood m-a anunţat.

"Armaghedon minus 14".

Nu îndrăzneam să vă propun
acest apartament. Ziua e mult zgomot.

Noaptea, dimpotrivă, e foarte linişte.
Cartierul e aproape nelocuit.

Bineînţeles,
nu e cea mai bună locaţie.

Am ajuns.

Proprietarul a început lucrările,
dar n-a reuşit să le termine.

Bucătăria e nouă.

Îmi convine de minune.

Nu cred că guvernele europene vor
accepta să facă publică această afacere.

Conferinţa de la Paris începe pe 7.
Trebuie să-l oprim înainte.

Ziarele şi televiziunile
se vor repezi asupra acestei ştiri.

Armaghedon trebuie să ştie
că vom vorbi despre el.

În ce mă priveşte, m-am opus mereu
acestui gen de operaţiuni.

Ne expunem
mult neprevăzutului.

Dr. Ambrose e unul din cei mai mari
specialişti în psihologie penală.

În clinică să de la Roma,
procentul eşecurilor e foarte mic.

Credeţi-mă că ştie perfect
ce riscuri implică planul său.

Anul trecut,
în cazul deturnării zborului Paris-Roma,

poate vă mai amintiţi că am apelat
la doctorul Ambrose.

Intervenţia lui a permis
salvarea a 200 de vieţi.

În fiecare fază a operaţiunii a analizat
evenimentele cu o precizie deplină.

În acest gen de probleme, în SUA,
colaboram mereu cu psihiatri.

Trebuie să recunosc
că am obţinut rezultate excelente.

Chiar dacă miniştrii dvs.
ar fi de acord,

sunt obligat să anunţ Comisia pentru
Afaceri Externe a Comunităţii Europene.

Nu văd nimic pe numele Carrier.

Ba da, am găsit.

Scrisori electronice de ameninţare,
ultimul răcnet în materie de anonimat,

Îl cheamă Armaghedon, şi-a ales
numele din Biblie şi e francez.

Pretinde că ameninţa personalităţi
din lumea afacerilor, artei şi politicii.

Politiile mai multor state au primit
pachetele cu un montaj pe casete audio.

Anunţând asta, Interpolul n-a exclus
c-ar putea exista o legătură cu...

Vreau să ascult ştirile!

- Puteţi să mă rugaţi mai frumos.
- Oricum nu contează.

Opriţi aici, cobor.

Deja este numit
"Ucigaşul Apocalipsei".

Întrebarea e dacă-şi va împlini
ameninţările sau e doar o farsă.

Pentru moment,
poliţia încearcă să calmeze spiritele.

Cina e servită. E caldă.

- Nu vrei să mănânci?
- Ba da. Vin acum.

E mama ta?

- Era foarte frumoasă.
- Da.

"Armaghedon minus 12".

Ai înţeles?
Ne filmezi pe mine şi Parisul, împreună.

Dacă ar avea loc
un accident frumos...

N-avem nici o clipă de pierdut.

Înregistrezi peste o oră.
Emisiunea va fi difuzată diseară.

Doctore, credeţi că va creşte
numărul delictelor şi crimelor

comise din dorinţa de afirmare?

Mă tem că da. În societatea
în care trăim nu e nevoie de multe

pentru ca un om să se simtă sufocat,
izolat, respins.

O educaţie ratată, câteva eşecuri
profesionale, tendinţa spre persecuţie.

Exista un caz
care mă preocupă mult în acest moment,

cel al bărbatului care trimite
casete de ameninţare

şi care-şi spune "Armaghedon".

E un exemplu semnificativ.

Îi puteţi face un portret, prin puţinele
lucruri care se ştiu despre el?

În primul rând, poate veţi fi surprinşi,
dar cred că e nefericit.

Suferă.
Totul îl loveşte. Îi face rău.

A cerut ajutor toată viaţa
şi nimeni nu i-a răspuns.

Procesul este simplu. Acest om se crede
ales pentru o misiune excepţională.

Din nefericire pentru el,
are o inteligentă sub medie

şi nu corespunde deloc
amplorii ambiţiilor sale.

Bineînţeles
că şi asta accentuează...

Nu puteam să-l menajez. Era singura cale
de a-l face să reacţioneze.

Avem de-a face cu un bolnav, un om care
ar trebui internat, spre binele lui.

În general, astfel de indivizi
sunt inadaptaţi în toate privinţele,

inclusiv pe plan sexual.

Pe plan sexual trebuie să fim
mereu prudenţi când facem presupuneri.

Dar acest individ are şanse mici
să aibă o viaţă sexuală normală.

E probabil incapabil de a avea
relaţii normale cu femei sau bărbaţi,

Ai auzit ce spun ticăloşii,
ce îndrăznesc să îndruge despre mine?

Vă mulţumesc, doctore Ambrose.
Săptămâna viitoare,

în cadrul emisiunii noastre,
vom vorbi despre foametea din Africa.

- Eşti condamnat să stai 3 zile cu mine.
- Dă-mi un scotch!

Mi-e cam ruşine.

E urât, dar n-am avut de ales.

Dacă râd de noi, tot planul se năruie.
Trebuie să dau lovitura, imediat.

- Vin cu tine?
- Nu, e prea periculos. Ne-ar prinde.

- Ai grijă!
- Mulţumesc, Einstein.

Aş vrea să vorbesc cu doctor Ambrose.
E în camera 312?

Nu în apartamentul 544.
Vă fac legătura.

N-a mai spus altceva? Mulţumesc.
Spuneţi-ne dacă se mai întâmplă ceva.

Bărbat în impermeabil bej, corespunde
semnalmentelor, a intrat pe poarta 3.

Terminat.

Bărbat în impermeabil bej, corespunde
semnalmentelor, se îndreaptă spre hol.

Bărbat cu ochelari,
corespunde semnalmentelor,

a intrat pe poarta 1. Terminat.

- Cine v-a spus să veniţi aici?
- Lorrain.

Vino!

- Ce se întâmplă?
- S-a luat de noi.

Bărbat în impermeabil bej a cumpărat
o carte. La poarta 3. Nimic suspect.

Am responsabilităţile mele.
La Prefectura se credea,

că n-avem destui oameni
ca să-l păzim pe doctor Ambrose.

Am discutat destul.

Ştiu. Nu vreau să risc. După aceea,
eu voi fi considerat vinovat.

Dacă cineva şi-a asumat riscuri,
eu am fost acela.

Ştiam la ce pericole mă expun.

Din vina dvs.
acest plan poate da greş.

În următoarele 3 zile nu vreau
să-ţi mai văd oamenii, Lorrain.

Cât despre responsabilităţile tale
fată de Prefectură, mă ocup eu de asta.

Doctorul Ambrose e prietenul meu
şi nu vreau să-l pierd.

"Armaghedon minus 8".

Nimic de declarat?

Bine aţi venit în Belgia.

Acum vom traversa Dixmude,

unde, între 1914 şi 1918,
au avut lupte tragice şi glorioase.

Vom ajunge la Oostende
peste o oră.

E singura vacantă
pe care am avut-o în viaţa mea.

Fratele meu alerga după fete,
iar eu mă scăldam.

Veneam des aici. Puteam să stau
singur ore-n şir, privind marea.

De atunci n-am mai fost niciodată
atât de fericit.

Fratele meu era ca toţi ceilalţi.
Nu puteai discuta cu el.

Nu voia decât sex.

Vrei să mergi la cinema?

Hai! Îţi cumpăr bilet
şi vin mai târziu să te iau.

- Aveţi camere?
- Vă trebuie mai multe?

Două, unite.

Am 32 şi 34.

Haideţi să le vedeţi!

Sunt foarte drăguţe. Haideţi!

Doctorul Ambrose e inteligent,
chiar simpatic. M-am gândit mult la el.

Am impresia că, dacă am discuta,
ne-am înţelege, m-ar înţelege.

- Oglinda stă bine?
- Foarte bine.

Păcat că doi tipi inteligenţi,
ca noi doi... ca noi trei,

trebuie să luptăm unul împotriva
celuilalt, să ne distrugem.

O să stai în camera cealaltă.
Uşa va fi închisă.

Când bat de trei ori,
intri cu aparatul foto.

Mă scuzaţi!

Nu trebuie să ieşi singur.
E periculos.

S-a terminat.
N-o să mai vină.

L-am rănit. O să ucidă.
Am stricat tot.

Eu sunt răspunzător, Michel.

Nu. Ştii bine că trebuia
să iau în calcul aşa ceva.

Ne mai urmăresc mult
prietenii tăi?

Suport tot mai greu.
E Armaghedon, mai sunt şi ceilalţi.

Trăindu-le coşmarurile, sunt la fel
de pierdut ca ei, nu mai ştiu nimic.

Dimpotrivă, în fiecare clipă ar trebui
să găsesc un răspuns pentru ei,

să încerc să-i calmez,
când mor de frică.

Doctore!

Şi mie-mi vine uneori să urlu,
să cer ajutor, şi eu ameţesc!

Şi eu trebuie să trăiesc alături
de temerile şi îndoielile mele!

Dar eu, când nu mai pot şi mi-e rău,
sunt singur.

Nu-mi mai rămâne
decât să mă arunc în temerile celorlalţi.

Într-o zi, o fată mi-a zâmbit,
iar apoi s-a aruncat în gol.

Iartă-mă! Înainte rezistam mai bine.
Ce facem?

În acest caz, cunosc un singur remediu,
acelaşi ca al tău.

După originea cuvintelor
folosite în diferitele mesaje,

tipul a stat pe Coastă,
în perioadele pe care le cunoaştem.

Fie în Franţa, fie în Italia.

Chemaţi câţi oameni vreţi, dar trebuie
să le dăm de urmă. Contez pe dvs.

Tot nimic în Sud.
E de neînţeles.

Dimpotrivă, nemţii au stabilit
mai precis semnalmentele complicelui.

- Am şi carne rece, dacă vrei.
- Nu, mulţumesc.

Cum e cu complicele?

Ar fi un uriaş cu minte de copil.
Nu vorbeşte, cel puţin nu în public.

Te obsedează?

E un şmecher, mai mult decât
toţi ceilalţi pe care i-am cunoscut.

Dar punctul lui slab e mândria.
Se ia prea în serios.

Nu e la îndemâna tuturor să se distreze,
privind viaţa, să fie un observator.

- Vrei să vii cu mine?
- Bine, dar nu din plăcere.

- 5000 de franci belgieni?
- Să mergem.

Nu cu mine, ci cu o fată.
Poţi să te culci cu o fată?

Pentru 5000 de franci
pot să mă culc şi cu o capră.

Aşteaptă-mă!

O bere.

Eşti liberă în seara asta?

Nu pentru mine, pentru un prieten
căruia îi place să privească.

- 5000 de franci.
- Şi care-i şmecheria?

- Va trebui să porţi un costum.
- 8000.

Prietenul meu a plătit pentru asta.
Vă va privi prin oglindă, fără zgomot.

Veţi purta măşti şi mănuşi.

- Pentru ce sunt toate aceste fire?
- Sunt microfoane.

Prin ele, prietenul meu va auzi
ce faceţi. Asta îi face plăcere.

Prietenul dvs. e complet ţicnit.

Eşti gata?
Începem imediat.

Poze!

Poze!

Asta-i bună...

Hai! Grăbeşte-te!
Mai avem încă multe de făcut.

Ajunge!

Iartă-mă, Louis!

Intră! Fac o cafea.

O telegramă pentru doctor Ambrose,
semnată "Armaghedon".

Pentru doctorul Ambrose,
Hotel St. Jaques, Paris.

Am fost la hotelul dvs.
Capcana ridicolă. Stop.

Mă subestimaţi. Mergeţi la hotelul
Dindon Belu, camera 34, OLostende. Stop.

Asta îi trebuie.
Trebuie să se simtă în largul lui.

Nu vreţi să încercaţi
un număr mai mare?

Îţi place costumul?
O să-ţi iau şi-o cămaşa.

Vrei un papion?
Nu fi trist! O să ne distrăm.

Dacă faci ce-ţi spun,
o să avem mulţi bani, Einstein.

- Nu vreau să-mi mai spui Einstein.
- De ce?

- Nu e numele meu. Nu mai vreau.
- Gândeşte-te, Albert!

Îţi zic Einstein, numele marelui savant,
pentru că şi tu eşti foarte inteligent,

doar că nu ţi-o spune nimeni,
în afară de mine.

Mirosea a ars. Băiatul acela
şi fata aia... Nu trebuia.

A trebuit. N-o să mai fac aşa ceva,
promit. E bună prăjitura?

Acum nu ne-a mai rămas
prea mult de făcut.

Când se va termina, vom pleca
în altă tară, foarte departe de aici.

- O să aibă mare, ca la Nişa?
- Da.

O să aibă mare călduţă, transparentă,
cu peşti mari, aurii şi argintii.

O să fie soare tot timpul
şi nu vom mai avea nevoie de nimeni.

- Şi tu vei fi acolo, cu mine?
- Nu te voi părăsi.

Lipsea des, dar, cum îşi plătea camera
în avans, nu mi-am făcut griji.

- Câte pături sunt în fiecare cameră?
- Două.

Văd în registru că doi clienţi
au părăsit hotelul în acelaşi timp.

Da, aveau camera alăturată.

Asta mai lipsea. Priviţi!

A trimis ziarelor
pozele crimelor sale.

Anunţă că, peste 3 zile,
Armaghedon va lovi puternic.

Tot ţie ţi se adresează.
Eşti singurul lucru care ne leagă de el.

Spui asta pentru că ai nevoie de mine,
ca să-l arestezi.

Da. Nu vrei să
terminăm povestea asta?

Ba da,
dar nu din aceleaşi motive ca tine.

- Incă mai speri să-l salvezi?
- Asta e diferenţa dintre noi.

Chiar dacă nu mai există speranţă,
trebuie să mă port ca şi cum ar fi.

Toată viaţa am vrut
să cred că există o şansă.

Într-un final îţi dai seama
că e adevărat.

Ar putea fi el, dar nu are părul aşa,
nici maxilarul.

Nu, ochii erau mai mari.

Da. Iar nasul era mai lat.

Da.

Nu le ştim identitatea. La hotelul
Beau-Rivage s-au cazat sub nume false.

Uite-l pe Armaghedon al tău!

Acum trebuie să răspândim acest portret
în toată Europa, să obţinem mărturii.

Aţi descoperit originea
pungii de plastic de pe capul lui Bob?

E făcută într-o uzină în Amiens.
Am trimis o echipă acolo.

Şi nimic despre complice?

Semnalmentele corespund
dar nu putem face un portret-robot.

Doctore Ambrose, dacă aţi avea un mesaj
pentru Armaghedon, care ar fi acesta?

Contrar a ceea ce poate să creadă,
nu-l judec şi nu-l voi judeca niciodată.

Sunt gata să stau de vorbă cu el,
în orice moment şi în orice condiţii.

Acesta este motivul
pentru care am decis să rămân în Franţa.

"Armaghedon minus 3"

O iei pe prima la dreapta
şi mergi pină la teatru.

Fii atent, e ultima oară când repetăm.
Te cronometrez.

Aceste pungi sunt folosite de un lanţ
de vopsitorii din nordul Franţei,

Lens, Henin-Lietard şi Douai.

Oamenii noştrii "perie" zona
cu poze ale lui Armaghedon.

Cel pe care-l căutăm a ales ca dată
pentru "clipă lui de exprimare"

deschiderea Conferinţei de la Paris.

Are o intenţie politică ascunsă în
acţiunea pe care vrea s-o întreprindă?

Sigur nu.
Cred c-aţi făcut bine,

întărind măsurile de securitate în jurul
preşedinţilor prezenţi la Paris.

Poate vrea să-i folosească
drept ostatici, dar atât.

Se consideră superior politicienilor.

Îi dispreţuieşte prea mult
ca să vrea să-i omoare.

- Credeţi că va lovi în altă parte?
- E foarte probabil.

Va profita poate
de alte evenimente din Europa,

dar pentru el contează doar să-şi afirme
personalitatea, în ochii lumii.

Nu va utiliza evenimentele politice
sau artistice decât în acest scop.

Pentru el vor fi doar un pretext.

Sampieri, ai alcătuit o listă
cu aceste manifestări?

Da. În aceeaşi zi e un festival rock
pe Insula Wight,

un congres al mişcării
de emancipare a femeii la Viena,

şi concursul pentru cel mai frumos
bebeluş european, la Copenhaga.

Să ştie că nu sunt duşmanul lui.

Dimpotrivă, cred că sunt una din
puţinele persoane care-l poate înţelege.

Am un singur interes.
Să-l ajut, dacă are nevoie de mine.

Prea târziu.

Toţi oamenii aceştia vorbesc despre noi.
Hai Albert! Mai avem mult de muncă.

Am nevoie de părerea ta.
Ia loc.

Mi se pare că-l cunosc.
Simone, vino puţin, să vezi.

- Îl cunoaştem, nu?
- Da, e nepotul domnişoarei Valin.

Nu, e un băiat drăguţ.
Nu poate să fi făcut asta.

Îl cunosc, eu l-am crescut,
după ce mama lui a plecat în Canada.

- Când l-aţi văzut ultima oară?
- Acum aproape o lună.

Şi-a lăsat serviciul.

A luat asigurarea de viaţa a fratelui
său, şi-a făcut bagajele şi-a plecat.

- Şi de atunci nu mai ştiţi nimic?
- Ba da. Într-o zi mi-a dat telefon.

- Din ce tară?
- Nu mi-a spus.

M-a rugat să-i trimit
poze de familie şi un film.

- Unde?
- La Paris, post-restant.

- La ce oficiu?
- Cel de pe strada Balzac.

Dar e un băiat inteligent. A învăţat
singur 5 limbi, seara, după serviciu.

Nu se putea înhăita cu cine nu trebuie.
Nu se întâlnea cu nimeni.

A venit să ridice un pachet pe numele lui,
dar de atunci nu a mai fost văzut.

"Armaghedon minus 1"

-Doar tancurile mai lipsesc.
- Nu vrem să riscăm.

Am pus geamuri antiglonţ.

Aici am pus un filtru magnetic.
Nimeni nu poate introduce o bombă.

Da, îmi amintesc. Era să ne certăm.
Voia să asculte ştirile.

L-am luat de pe strada Balzac.

- Şi unde l-aţi lăsat?
- În centru, pe bulevardul Sebastopol.

Scoate sticla de şampanie din frigider
şi spală două pahare.

Puneţi haina
cât deschid eu sticla.

Nu atinge nimic. Am reglat bateriile
care declanşează sirenele.

E o glumă bună, o să vezi.
O să-i apuce toţi dracii.

- În cinstea ta, Albert!
- În cinstea ta, Louis!

Acum trebuie să pleci.
E momentul.

Să nu te mişti!
Rămâi ascuns, până vin eu.

- O să te-aştept.
- Să nu asculţi ce spun, doar îi ştii.

Apoi o să te duc în ţara aceea despre
care ţi-am vorbit, unde e plin de peşti.

Ştiu, Louis.
Nu-ţi face griji, o să te aştept.

Opriţi!
Acum îmi amintesc.

Am trecut prin fata şantierului.
Luaţi-o pe prima la dreapta.

Acolo l-am lăsat.

A traversat strada
şi a plecat în direcţia aceea.

400 de oameni cercetează acum cartierul.
Acolo stă, în centrul Parisului.

Avem numeroase mărturii
ale vânzătorilor care l-au recunoscut.

Toate casele sunt percheziţionate.
Nu poate scăpa. În 3 ore va fi arestat.

Arestat cu o zi înainte de a trece
la acţiune. Armaghedon n-are noroc.

- Nu ţi-e foame?
- Nu.

Iată viaţa lui Louis Carrier!
Oamenii mei au reconstituit tot.

E interesant?

Tatăl mort în accident de muncă,
silicoză.

Mama, o nenorocită, îşi abandonează
cei doi copii, plecând cu un canadian.

El are o viaţă mediocră. Timid, retras,
nu are relaţii cu fetele. Îi era frică.

Armaghedon a anunţat centrală
că vă suna peste un minut.

Declaraţia mătuşii, Gisele Valin.

Prima limbă pe care a învăţat-o Louis,
la 13 ani, a fost engleza.

Voia să plece să-şi caute mama,
în Canada.

Da, asta...

Aici Louis Carrier, dar probabil
mă cunoaşteţi ca Armaghedon.

Aşa e. Bună ziua!

Doctore, mă tem c-am trişat
cu numărătoarea inversă.

Ziua Armaghedonului nu e mâine,
ci în seara asta, chiar acum.

- Adică?
- Ascultaţi-mă bine, nu voi repeta.

Întâi, nu vă pierdeţi vremea,
încercând să localizaţi apelul.

Am un aparat electronic care bruiază
semnalul şi nu permite detectarea.

- M-ai înţeles, Ambrose?
- Te ascult, Carrier.

Iată instrucţiunile provizorii.
Întâi instalaţi 3 televizoare.

Apoi anunţaţi pirotehniştii din Milano,
Italia, să fie în stare de alertă.

Apoi informaţi
posturile Radio şi Tv

ca secretarul Naţiunilor Unite
va ţine un discurs important.

Vă dau timp să faceţi ce trebuie.
Vă sun peste fix 18 minute.

- Nimic pe strada Gravilliers.
- Mergeţi pe strada Montmorency.

Dl. Aison să vină imediat, cu ceilalţi.
Toată comisia trebuie să fie aici.

Va trebui să luăm
hotărâri importante. Da.

- 17 minute în loc de 18. Da.
- Aici Louis Carrier.

- Aveţi un televizor în fată?
- Da.

Selectaţi primul canal.

L-am selectat.

Vedeţi emisiunea "Welcome, la vie",

spectacol public înregistrat în direct
de la Teatrul Renaissance?

Mai multe încărcături explozive
au fost plasate în acel teatru.

Nu sunt cu ceas, ci controlate printr-un
emiţător radio, care se află lângă mine.

Faceţi astfel încât camerele
care filmează emisiunea

să treacă frecvent
peste toate ieşirile din teatru.

Dacă unul din cei 800 de spectatori
încearcă să iasă din sală,

declanşez imediat mecanismul.

- S-a înţeles?
- Da.

La recepţia hotelului Ritz
a fost depus un pachet pe numele dvs.

Trimiteţi pe cineva să-l ia
şi să-l ducă la teatru.

Pachetul trebuie predat
producătorilor emisiunii.

Conţine instrucţiuni privind
"clipa mea de exprimare".

E obligatoriu că ordinele mele
să fie îndeplinite întocmai.

Vă sun în 5 minute.

Care-i treaba?

Are sigur un aparat care bruiază
frecvenţele. Nu putem localiza apelul.

- Nu avem cum să-l găsim?
- Nu.

E rândul tău
să-ţi încerci norocul, Eric!

E frumos că-mi uraţi "La mulţi ani",
dar aş vrea să ne daţi un "la"!

Mai sunt câteva secunde.
Concentraţi-vă! Incă o dată.

A câştigat! Aplaudaţi-l
pe câştigătorul primei probe!

Sunteţi sigur? Bine.

- Ce ai?
- Nimic.

O să fie o seară minunată.
O să-ţi explic.

Până atunci, cu camera 2, filmezi din 15
în 15 secunde toate ieşirile din sală.

Găseşte-l pe Dupre?
Ce-o mai fi făcând şi ăsta?

- Doctore?
- Eu sunt.

V-am recunoscut.
Iată ordinele mele!

Primul canal al televiziunii franceze
trebuie retransmis în toată Europa.

Vă daţi seama ce-nseamnă asta?

Nu vă băgaţi în asta.
Ştiţi bine, că tehnic, e posibil.

Instalaţi o cameră în fata tabloului
de comandă al Eurovision Paris

şi fiţi gata să difuzaţi această imagine
pe al doilea canal.

Puneţi camere în fata intrărilor
teatrului şi imaginea pe canalul 3.

Bineînţeles, veţi aştepta ordinele mele
ca să începeţi.

De data asta
nu trebuie să cedăm.

Nu noi putem lua aceste decizii.
Îl anunţ pe domnul ministru.

Caută-l pe tipul ăsta în sală.
Ştii semnalmentele.

Vor neapărat să ştie
dacă acest complice este aici.

Grăbeşte-te!
Trebuie să-i sun înapoi.

Întâi trebuie să cunoaştem conţinutul
filmului. Câştigaţi timp. Tergiversaţi.

Responsabilii emisiunii sunt pe cale de
a-l viziona. Vă vor informa mai târziu.

Alunecăm spre un tărâm de vis!

Ce bună e spuma asta!
Ce ne mai amuzăm aici!

Valerie ni-l va arăta pe prietenul
nostru, Pierrot, cu picioarele lui.

Cu doctorul Ambrose, vă rog.

- Acum aveţi filmul, doctore?
- Da.

- Daţi-i drumul!
- Nu e atât de simplu.

Avem probleme cu Eurovisionul.
Ne mai trebuie cel puţin 10 minute.

- Nu-mi place treaba asta.
- V-am minţit eu vreodată?

Aţi minţit despre mine,
în emisiunea dvs. de la televizor.

Era o capcană.
Nu v-aţi lăsat prins în ea.

Am încredere în dvs.
Vă dau 10 minute, niciunul în plus.

Televiziunile germane şi engleze
şi-au dat acordul.

Nu-l găsim pe complice printre
spectatori, deci are un detonator radio.

Da, a venit să cumpere
un dispozitiv portabil.

Nu aveam modelul acela,
dar puteam să-i fac rost de el.

A plătit şi apoi a trimis pe cineva
să-l ia, un fel de uriaş.

Soţul meu s-a oferit
să-l ia cu maşina,

dar i s-a făcut frică şi-a început
să fugă, cu dispozitivul sub braţ.

- În ce direcţie?
- În direcţia Bastiliei.

Din motive
ce nu ţin de voinţa noastră

trebuie să întrerupem desfăşurarea
normală a emisiunilor noastre.

Veţi primi o explicaţie
peste câteva clipe, pe canalul 1.

Şi nu v-a atras nimic atenţia?

Nu. E prost filmat, plictisitor,
lipsit de imaginaţie, o muncă de amator.

- Mă scuzaţi!
- Bine. Vă mulţumesc.

Îmi trebuie
cât mai mulţi ţintaşi de elită.

- Ce să le spun?
- Ceva simplu.

Uşor de zis!

Doamnelor şi domnilor nu mai putem continua
această emisiune, aşa cum era prevăzut.

Vă va fi prezentat un alt specatol,
un film.

Un bărbat, Louis Carrier, a cerut ceea
ce el numeşte "clipă lui de exprimare",

pentru a-şi transmite gândurile
şi povestea vieţii lui.

Mă adresez mai ales publicului
care se află în această sală.

Vă rog să asistaţi până la capăt
şi în cea mai deplină linişte

la proiecţia acestui film
şi să nu vă părăsiţi scaunele.

Dragi spectatori,
sunteţi victimele unui şantaj.

În acest teatru au fost puse
bombe cu declanşare la distantă.

Dacă încercaţi să fugiţi,
ele vor exploda.

Vă rog să nu vă mişcaţi,
să rămâneţi pe scaune.

E vorba de vieţile noastre,
ale tuturor.

Ce vrei să fac cu imaginea asta?
Revino asupra scenei!

Bravo, dragi spectatori! Imaginile
sunt retransmise în toată Europa.

Fiţi disciplinaţi! Nu avem dreptul
de a ne purta ca nişte laşi.

Doamnelor şi domnilor să-i arătăm
celui ce foloseşte aceste metode criminale

ce înseamnă adevăratul curaj.

Vă mulţumesc.

N-a fost niciodată atât de bun.
Camera 3, strânge pe orchestră.

Pe numele meu adevărat,
mă cheamă Louis Carrier.

Armaghedon e numele de cod
folosit în raporturile cu autorităţile.

Majoritatea celor ce mă privesc în seara
asta nu sunt nici săraci, nici bogaţi.

Nici câştigători, nici perdanţi,
nici privilegiaţi, nici dezmoşteniţi.

Fiecare aţi fost învăţaţi că aparţineţi
marei mase a clasei de mijloc

şi că, într-o lume flămândă,
ar trebui să vă consideraţi fericiţi.

Dar eu, Louis Carrier,
am evitat această capcană.

Orice individ dotat cu voinţă
poate atinge orice scop îşi propune.

- Da.
- Mulţumesc, doctore.

Acum anunţaţi-l
pe secretarul Naţiunilor Unite

că trebuie să fie gata
să ia cuvântul în 20 de minute.

Îi voi dicta textul declaraţiei
pe care o va face după filmul meu.

Ai obţinut ce voiai, Carrier.

Secretarul Naţiunilor Unite
nu va citi un text scris de tine.

- Vreau să vorbească! O cer!
- Eşti un om inteligent.

Sunteţi de partea celor care aleg,
care decid. De data asta, eu decid!

- Louis...
- Nu-mi spune pe nume!

Pot să intervin în favoarea ta,
ca să-ţi salvez viaţa.

Aş face toate astea
ca să-mi salvez viaţa?

Doctore, anunţaţi-l pe secretarul Naţiunilor
Unite, altfel, 800 de oameni vor pieri.

Destinul meu e să vă trezesc,
pe voi şi întreaga lume,

să vă scot din acest somn în care
v-a cufundat dorinţa de siguranţă,

de a vă obliga să recunoaşteţi
această excepţie: individul.

Iată-i pe tatăl meu, mama mea
şi fratele meu, o familie ca multe altele.

La scoală eram mereu
printre cei mai buni.

Da, îl recunosc, iar celălalt e, cum
spuneaţi, un uriaş cu minte de copil.

Locuiesc acolo de 15 zile, la etajul 4.
Sunt singurii locatari ai corpului D.

Fiind în şomaj,
am avut destul timp la dispoziţie.

Pentru prima oară am deschis ochii.
Aveam 35 de ani.

Urcaţi pe scări!
Încercaţi să ieşiţi pe acoperiş.

Peste tot, cuşti, lagăre, cutii şi
fiecare, izolat, în mica lui puşcărie.

Sunteţi prezentatoare la Radio Lille
şi l-aţi cunoscut?

Da. Carrier a participat
la un concurs pentru prezentatori.

A fost eliminat imediat.
Vorbea aiurea.

Toţi şi toate, în sfârşit uniţi,
vor forma o mare şi adevărată familie.

Va începe epoca fericirii pe pământ.
Adevăratele valori vor fi respectate.

Oamenii se vor ţine de mină şi vor
regăsi inocenta, blândeţea, puritatea.

Toţi vor avea aceleaşi şanse.
Nu vor exista săraci şi bogaţi din naştere.

L-am localizat. Mergem.

- Şi dacă sună?
- Se face legătura în maşina mea.

Bine.
Întâi, scara D, primul grup, uşurel.

Când i-am văzut poză la ştiri şi am zis
că e el, n-ai vrut să mă crezi.

Cine avea dreptate?

Depinde de noi toţi
să regăsim secretele fericirii pierdute.

Trebuie să găsim un pretext
să oprim proiecţia.

Dacă vor continua să-l umilească,
cine ştie ce-o să facă.

O omenire în care mamele
vor fi adevărate mame.

Femeia trebuie să dea un exemplu,
să fie sora mai mare a bărbatului.

Bărbatul aşteaptă o femeie care
să-i aducă altceva decât bestialitate,

pentru că, precum copilul de odinioară,
a rămas inocent în adâncul sufletului.

Opriţi lângă trotuar!

Mi-a fost greu să dau de dvs.
Mai încercaţi să localizaţi apelul?

Vreau să se oprească
proiecţia filmului

şi să se lege linia mea telefonică
la canalul 1!

- O să vorbiţi în direct?
- Da. Îi auziţi? Vreau să le răspund.

Aşteptaţi! O să mă interesez,
să văd dacă se poate.

- Mai sunteţi acolo?
- Da. Vreau să le vorbesc.

Ştiu, dar nu trebuie să vă supăraţi
pe ei. Într-o zi vor înţelege.

Pentru moment, doar câţiva am înţeles,
dar asta contează.

Peste un minut
veţi fi conectat la canalul 1.

Mulţumesc, Ambrose.

Să-i dăm drumul!

În clipa de fată,
prefer asta decât să-l lăsăm să scape.

După câteva generaţii,
oamenii vor excela în toate domeniile.

Nu mai râdeţi? Vă e frică?
Doar asta înţelegeţi.

E suficient să apăs
un buton de lângă mine!

Nu vă mai aud.
Acum mă ascultaţi,

pentru că vă e frică,
şi asta pentru că ştiţi c-am mai ucis!

Da, am ucis,
pentru că voiam să vorbesc!

Dar poate nu vreţi să vi se vorbească,
şi în nici un caz aşa!

Nu vreţi să fiţi deranjaţi!

Nu ştiţi să ascultaţi, să vedeţi!
V-au adormit!

Sunteţi nişte larve mari, nişte insecte
uriaşe, care aleargă care-ncotro.

Insecte care se-ndoapă şi se-nmultesc!
Sunteţi nişte larve uriaşe!

Şi eu, care voiam
să vă deschid ochii...

Nu, rămâneţi în cuştile voastre,
glumiţi, digeraţi, râzând!

Şi îndrăzniţi să mă judecaţi pe mine?
Cu ochii voştri morţi?

Nişte morţi
care mă judeca pe mine!

Puteţi rămâne aşa, fără să faceţi nimic,
dar eu măcar am încercat să fac ceva!

Am vrut să fac ceva singur
şi nimeni nu m-a putut împiedica!

Iar voi rămâneţi aşa.

- Totul e gata?
- Da, domnule comisar.

Avem peste 50 de oameni
pe acoperiş.

Am ucis
şi poate voi ucide din nou!

În 20 de secunde.

În fiecare clipă a vieţii ucideţi
mâncând, dormind, făcând dragoste!

Totul vă e indiferent,
nimic nu vă revoltă!

Eu am făcut scandal! Eu am urlat!
Şi nimeni nu m-a auzit!

Trebuie doar să vă văd ochii goi,
morţi, la fel ca voi!

Nu vă iubesc, vă urăsc!
Şi pe mine mă urăsc şi mai mult!

N-are declanşare de la distantă,
e un dispozitiv cu ceas.

Teatrul poate să sară-n aer
dintr-o clipă în alta.

Doamnelor şi domnilor pueti părăsi sala!
Louis Carrier nu ne mai poate face rău.

Vă rog să fiţi disciplinaţi,
cum aţi fost până acum!

Liniştiţi-vă, vă rog!

Unde e complicele tău?

- Mă auzi, Carrier?
- Lasă-l!

Cred că, totuşi, am câştigat.

Da, Louis, ai câştigat.

Doamnelor şi domnilor,
păstraţi-vă calmul, vă rog!

Toată lumea va putea ieşi.

Pe complice îl vreau viu.

Doamnelor şi domnilor, putem relua
cursul normal al emisiunilor noastre.

"Cum poţi muri, dacă nimeni nu ştie că
eşti în viaţă?" Doctorul Michel Ambrose.

Louis...

Te aştept, Louis!

SFÂRŞIT