Original subtitles

Asta a mai rămas din sanatoriul din Clairfond, după marea dramă.

Un torent de noroi a înghițit aripa cu dormitoarele.

128 de copii și însoțitorii lor au murit în somn.

Supraviețuitorii au fost cazați în spitalele din zonă.

Nu mai există speranța de a găsi supraviețuitori.

Rudele îndoliate s-au adunat în piața satului.

A fost dezastrul cauzat de dezghețul neobișnuit de timpuriu...

care a alimentat un râu subteran?

Cine a emis autorizația de construcție?

A fost zona investigată temeinic? Au apărut multe semne de întrebare.

Scuzați-mă, dar un anume Piquemal vrea să vă vorbească.

Spune că are un document important și confidențial pentru dumneavoastră.

Să-l trimit la domnul Fleury? - Lasă-l să afle despre ce e vorba.

Despre dezastrul din Clairfond, spune. Trebuie să-l primiți personal.

Mulțumesc, Claire.

Sunteți ministrul sau secretarul? Vreau să vorbesc cu ministrul însuși.

Eu sunt. Luați loc, am puțin timp. Voiați să-mi dați ceva?

Despre ce e vorba? - Despre o bombă.

Primesc o chitanță?

Deci faimosul raport Calame chiar există.

Unde l-ați găsit? - Într-un pod.

Lucrez la Școala Superioară. Acolo am lucrat odată cu domnul Calame.

Nu l-ați arătat nimănui? - Nu. Sper că dumneavoastră o veți face.

L-ați citit? - Da.

Nu l-am dat presei. - De ce nu?

Nu erați atunci în funcție. Vreau o chitanță.

Nu există alte exemplare? - Nu, acesta e singurul.

Poftim.

Folosiți-l bine, pentru că altfel... - Da?

Nepotul meu de 9 ani era la Clairfond. Vreau ca ticăloșii ăia să fie pedepsiți.

Vreau și eu ca această afacere să fie clarificată. Puteți avea încredere în mine.

Ne vedem mai târziu? - Nu, Clairfond ne ține ocupați.

Și prim-ministrul ar dori să-l sunați acasă.

Intrați repede, domnule ministru. Nu sunteți rănit?

Voi suna la poliție.

Mulțumesc. Aștept sosirea dumneavoastră.

Cine e ăsta? - Un polițist.

Flip, ești sigur? - Uită-te la mașina aia.

Un fermier stă pe tractor, un polițist pe bicicletă.

Poliția judiciară conduce Citroën-uri negre. Nu poate fi altceva.

Arată-i.

Bună seara, domnule ministru. - Intră.

Nu mă așteptam să fiți atât de înalt. - Totuși, am terminat de mult de crescut.

Îmi dați haina?

Doriți cafea? - Cu plăcere.

Cu un strop de calvados? - Și mai bine.

Socrul meu face asta. Am nevoie de o înviorare.

Ofer asta când cineva urmează să mărturisească. - Luați loc.

Soția mea vine abia săptămâna viitoare. Nu mai sunt acasă nicăieri în Paris.

Sunt în încurcătură, Maigret. Ați auzit despre dezastrul din Clairfond?

Dar nu erați în cabinet când s-a construit sanatoriul?

Nu, nu eram nici măcar în comisia care se ocupa de credite.

Urăsc politica. Nu înțeleg nimic din ea, așa că mai bine...

Lăsați „domnule ministru” și dați-mi o șansă să explic.

Apoi puteți decide în mod liber dacă vreți să mă ajutați sau nu.

Puteți fuma, dacă doriți.

Am înțeles că profesorul Calame a fost rugat...

să redacteze un raport pentru construcția din Clairfond.

Am cerut să fie căutat la minister.

Nici o urmă de el. Nimeni nu știe unde e faimosul raport.

Probabil nu fără motiv.

Astăzi am primit o copie a lui de la cineva de la Rijkswaterstaat.

Zăcea undeva într-un pod.

L-am luat acasă ca să-l citesc în liniște.

Poate că Piquemal mi-a dat o falsificare.

Credeți că e autentic?

L-ați citit? - Nu, n-am putut. Am avut un accident.

Cineva, în haosul creat, mi-a furat servieta cu raportul.

Cine știa că aveți raportul? - Piquemal, de la care l-am primit.

Și acum dumneavoastră, dar nimeni altcineva.

Oricine putea să-l vadă pe Piquemal intrând. Știți ce înseamnă asta.

Da, nu sunt atât de naiv. E mare probabilitate ca raportul să fie autentic.

Cu siguranță era nefavorabil construcției din Clairfond.

Probabil era vorba de mite și tot felul de manevre murdare.

Mulți ar fi vrut să scape de el. - De aceea a dispărut atât de repede.

Cine știe, poate ordinul a venit de sus.

Da, dar ar putea veni și de la antreprenor: Richard Nicoud.

Regele Betonului? - Marele arhitect al celei de-a 4-a Republici.

Mă bucur că nu mai aveți raportul.

Dacă l-ați fi citit, ați fi fost mort.

De aceea v-am sunat. Am nevoie de protecția dumneavoastră.

În afară de dumneavoastră, nu mai pot avea încredere în nimeni.

Dar cei care v-au atacat au deja ce căutau.

Nu.

Nu mai era în servietă. Chiar înainte de accident, îl luasem.

Îl pusesem deja în haină.

Ei bine, atunci adevărata belea abia acum începe.

Parcă e Fort Apache aici.

Ce spuneți? - Nimic.

Mi se pare cam aglomerat pe stradă. - La ora două dimineața?

E raportul chiar atât de șocant? - E un document exploziv.

Calame era clarvăzător. A prezis totul.

Spălarea râului subteran, alunecarea de teren, totul.

Pot să arunc și eu o privire? - „Cine vede asta e în pericol de moarte.”

Pot? - Da. Dar probabil sunt ascultat.

Posibil, dar nu contează. Toată lumea știe că sunt aici.

În afară de inspectorii mei.

Te-am trezit, Paul? Trebuie să mergi la Școala Superioară de Hidrotehnică.

Imediat, da. Sigur e un portar acolo. Trezește-l și pe el.

Cere-i adresa lui Julien Piquemal.

E urgent. Și lasă unul din oamenii tăi cu el.

Nu, adu-l la poliția judiciară, e mai sigur.

Nu, n-am terminat. Trece pe la Avenue Lotty 35.

Notează numerele de înmatriculare ale mașinilor de acolo.

Nu suna înapoi. Nimic prin telefon.

Admiratorii noștri sunt încă acolo. - Nu sta în plină lumină.

Ăia nu glumesc.

Nu stau acolo pentru vânătoare de rațe. Dumneavoastră sunteți rața.

Rață poate, dar sper că nu prostănac.

Ar trebui să dormi puțin.

Îmi termin de citit serialul.

Apoi discutăm împreună ultimul episod.

Noroc.

Am învățat să pescuiesc de la tata. El era arendaș lângă La Roche-sur-Yon.

Și tatăl dumneavoastră? - Era administrator al unei zone forestiere.

Sunt avocat, nu arhitect. Ce să fac la Lucrări Publice?

Lucrez de patru zile la minister. De patru zile încerc să par...

că stăpânesc subiectul mai bine decât înalții mei funcționari.

Lucrau deja sub predecesorul dumneavoastră? - Louis Bernard? Desigur.

Văd toți miniștrii trecând cu o privire batjocoritoare.

Singurul pe care pot conta este șeful meu de cabinet, Jacques Fleury.

Era deja în funcție, dar e un om inteligent și amabil.

Și mă bazez mult pe Claire, fiica mea.

E fantastică. Mult mai flexibilă decât mine.

E asistenta dumneavoastră? - Da, și atașatul meu de presă.

Și Marie-Laure e secretara mea, iar René Malet e însărcinatul meu cu afaceri.

Ce v-a determinat să intrați în politică?

Am fost în Rezistență.

După război, am vrut să o luăm de la capăt.

Am crezut că pot aduce puțină decență în afacerile statului.

Mă duc să fac cafea. - Dar una adevărată. Vă ajut.

Câte cuburi de zahăr? - Nu vreau zahăr.

Ce veți face cu raportul?

Nu-l dau presei. Nu vreau să spăl rufele în public.

Vreți să mergeți până la capăt? - Altfel l-aș fi ascuns.

S-ar putea să vi se ceară asta. - Sugerat. Nuanță.

Prim-ministrul e foarte nuanțat.

Chiar vreți să-i dați raportul? - Da, dar cu un martor de față.

Vrei să vii cu mine?

Cine e acolo? - Lachenal.

Acesta e inspectorul Lachenal.

E dimineață și indienii nu au atacat.

Ce mai e cu Piquemal? - A zburat.

Nimeni nu l-a văzut. Locuiește într-un pension. Hainele lui sunt încă acolo.

Raportul Calame trebuie făcut public cât mai curând posibil.

Ce mai e pe acolo?

A fost destul de greu să ajung aici. Peugeot-ul e de la serviciul de securitate.

Prim-ministrul e la curent. - Atunci o anunțare e de prisos.

Dar am fost urmărit de doi indivizi solizi, nu colegi.

Trebuie să plecăm de aici. Avem nevoie de o escortă. Ai armă?

Fostul ministru, Louis Bernard...

a fost găsit mort într-un lac de lângă moșia lui.

Se pare că Bernard, care a construit sanatoriul...

s-a sinucis.

E greu să ai 128 de morți pe conștiință.

Poate l-au ajutat puțin înainte să apuce să vorbească.

Despre raportul Calame, de exemplu.

S-a deschis o anchetă.

Atunci familia va ști când și cum a murit fostul ministru.

Lasă servieta aia.

Raportul.

Repede, raportul. Au plecat prin subsol.

Și eu care căram ziare vechi.

Doi inspectori vor rămâne permanent cu tine ca gardă fixă.

Unde îi putem instala? - Biroul meu e alături.

La 7 dimineața deja la lucru?

Jacques Fleury și Claire. Comisarul Maigret.

Ai dormit la minister? Și el la fel?

Te deranjează asta? - Acum sunt lucruri și mai grave.

Prim-ministrul vrea să vorbească imediat cu tine.

Probabil din cauza acestui articol. - Ce spune acolo?

Că raportul Calame a fost găsit. Fără detalii, doar zvonuri.

E adevărat? Ai raportul?

Cum a aflat Globe așa rapid? - Aș vrea să știu și eu.

Piquemal a venit să-l aducă? Vei organiza o conferință de presă?

Nu voi face nimic. Mi-au furat raportul.

Acasă? Dar ce ai acolo pe frunte? Ești rănit?

Da, domnule. Peste zece minute. Perfect.

La revedere, domnule.

Sigur era prim-ministrul. A sunat foarte tăios.

Te așteaptă. - Să mergem imediat.

Nu-ți uita garda.

Un anume Mascoulin a semnat articolul. Cine e ăsta?

Globe e al lui. Nu e un jurnalist obișnuit.

Nu era deputat? - Într-adevăr.

Malet, însărcinatul meu cu afaceri. Îl cunoști pe Mascoulin?

Un intrigant, foarte influent. Totuși, nu e în nicio comisie.

E în relații bune cu tatăl tău? - Nu vorbesc unul cu altul.

Interesant. De ce nu? - Face parte din povestea familiei.

Au jurat cu niște prieteni că nu vor mai face jocuri murdare.

Dacă ar refuza pentru totdeauna să dea mâna cu escrocii...

atunci politica ar fi curățată.

A pus asta în practică.

L-a refuzat pe Mascoulin. - Și încă în public.

A fost cam nechibzuit. Mascoulin nu i-a iertat asta.

Dezaprobi atitudinea ministrului? - Nu, puritatea e necesară.

Dacă strângi doar mâini curate, nu mai rămâne nimeni.

În politică trebuie să reziști.

Apropo, știai că fostul tău șef a fost găsit pe fundul unui lac?

Da, m-a afectat profund.

Dar nu m-a surprins. - Nu, era un om bun.

Poate cam slab, influențabil. Politica e un domeniu istovitor.

Era șeful tău de cabinet? - Nu în timpul construcției din Clairfond.

Am devenit șeful de cabinet al lui Bernard abia un an mai târziu.

Era deja însărcinat cu afaceri? - Da, chiar înainte ca Bernard să devină ministru.

Niciunul dintre voi nu știa de raportul Calame. Ciudat.

Ba da, știu că s-a cerut un raport.

Dar de ce aș fi citit raportul?

Când construcția a fost aprobată, am crezut că raportul a fost favorabil.

Nu s-a făcut nicio vâlvă despre el.

Cine l-a primit pe Piquemal? - Secretarul m-a chemat.

Vreau o listă cu angajații lui Bernard.

Nu mi-a acceptat demisia. - Sper că nu.

Tu nu ești cel care a cauzat dezastrul din Clairfond.

A fost foarte umilitor. Ar fi trebuit să-i dau raportul imediat.

Îi e frică că Piquemal va spune ceva.

Nu te îngrijorează că ai putea spune ceva?

Trebuie să spun că n-am putut citi raportul.

De ce să provoc un scandal fără dovezi?

El nu va fi acuzat că a ascuns afacerea.

Nu, eu sunt. Am căzut ca un novice în capcană.

A fost surprins că serviciul de securitate e la ușa mea.

Trebuie să recuperăm raportul, chiar cu riscul unui conflict intern.

Nu va fi niciodată o anchetă oficială. - Mi-aș dori să-l găsesc pe Piquemal.

Chiar și neoficial.

Lise Piquemal? - Da. Ce s-a întâmplat?

Sunt de la poliție. Pot să intru?

Pot să spun „nu”? - Ar fi incomod.

Îl caut pe fratele tău. Știi unde e? - La ora asta? La Școala Superioară.

Nu a fost văzut acolo și nu a dormit acasă.

E destul de mare să aibă o amantă. - O cunoști?

Trebuie să cooperezi puțin.

Fratele tău e în pericol. Trebuie să contacteze comisarul Maigret.

Nu fă prostii. Întoarce-te.

Bernard s-a sinucis?

Tu ți-ai scoate pantofii? - În pat, dar nu într-un lac.

Fără urme de luptă. - Nu, dar era plin de valium.

A mers până la lac? - Mașina lui era pe un drum forestier.

Mă întreb cum a putut conduce așa.

Mai erau alte urme? - Nenumărate.

E o rută populară. Facem amprente, dar oare are vreun rost?

Știi că...

probabil Bernard a făcut să dispară un raport...

care era nefavorabil construcției sanatoriului din Clairfond?

Asta explică gestul lui. Avea remușcări.

Atunci ar fi lăsat o scrisoare. - Da, o căutăm peste tot.

Soția lui nu știe nimic. Poate a trimis-o prin poștă.

Mâine vom ști mai multe.

Ce-ți spun e confidențial. Raportul a fost regăsit.

Cineva i l-a dat lui Auguste Point. Și a fost furat imediat.

Mulțumesc pentru pont. Ai vreo idee cine...

Am destule idei. Mă bucur că ai venit așa rapid.

Nu sunt aici și nu m-ai văzut. - Nu știu dacă te-aș mai recunoaște.

Ce mai face soția ta? - Foarte bine.

N-ați văzut pe nimeni. - Era cineva?

Contez pe voi.

Directorul vă așteaptă. - Nu puteai spune mai devreme?

Și unde e Piquemal? - Era la sora lui.

Atunci de ce nu e aici? - A scăpat.

Se poartă de parcă ar fi vinovat. - Și aleargă foarte repede.

Atunci sper pentru voi că va continua să alerge rapid...

pentru că, dacă ceilalți îl prind, voi veți dirija traficul.

Dosarul Bordenave. Îl poți arhiva.

Ce nu-mi puteai spune la telefon? - Ghinion. Un eșec uriaș.

În departamentul tău? - Nu, în Paris e liniște.

Nu, sunt într-o situație dificilă. Ieri am fost chemat la un ministru.

Mi-a cerut personal să ajut într-o afacere murdară.

O chestiune politică.

Ai spus „da”? - Da, ce altceva să fac?

Sunt ca o femeie frumoasă: nu pot spune „nu”. Și e simpatic.

A apelat la sentimentele mele.

Are legătură cu drama din Clairfond? Atunci nu vreau să mai aud.

Prim-ministrul e la curent, dar închide ochii.

Oficial, nu există anchetă, dar am nevoie de oameni.

Fă ce vrei. Dar de ce nu apelează la serviciul de securitate?

Nu înțelegi?

La naiba, deci vine de sus.

O să ne simțim singuri.

Sunt de acord dacă e la nivel personal.

Spune-mi la final. - Sper să existe un final.

Așa.

Putem începe. Nu chiar, pentru că oficial nu există anchetă.

E permis, atâta timp cât rămâne invizibil.

Avem mijloace limitate și trebuie să pășim cu grijă.

Nu trebuie să faceți rapoarte și uitați tot ce vedeți.

În caz de urgență, nimeni nu ne acoperă.

Lorenzi, tu culegi informații despre Jacques Fleury, șeful de cabinet.

Fii discret și nu-ți lua notițe.

Ce căutăm? - Habar n-am.

Spune-mi ce ai găsit. Viața lui privată, cu cine se întâlnește.

Fă imediat o anchetă despre René Malet, însărcinatul lui.

Și secretara lui. Se numește Marie-Laure.

Lambert, tu cercetezi la Globe. Mă interesează Mascoulin.

Vreau să știu cine a fost ieri la el. Și tu: pe vârfuri.

Altfel vom avea mari probleme.

Cu ministrul? N-a fost nimic în ziar, nimic la radio.

N-ai făcut absolut nimic cu raportul ăla.

Ești exact ca ceilalți: un câine de pază al unui guvern corupt.

Nu sunt prost. Ai trimis poliția după mine.

Dar te avertizez: nu mai am absolut nimic de pierdut.

În pericol? Tu ești în pericol. Tu și toată gașca aia.

Domnule Mascoulin, ați greșit. Trebuia să păstrați raportul și să-l publicați.

Ministrul mi s-a părut un om cinstit. A fost un mare luptător în Rezistență.

N-a fost niciodată implicat în ceva. Își ascunde bine planurile.

Dar ce facem acum? Pot oricând să depun mărturie. Am citit raportul.

Asta va stârni doar agitație.

E cuvântul tău împotriva al lui. Nu există nicio dovadă.

Nu există dovezi, nu-i așa? - Ba da, chitanța.

Ia te uită. Cu asta îi putem scoate din bârlog.

Dă-mi drumul. Ajutor.

Ajutor.

Nu, lasă-mă să ies.

La naiba.

Bună, Lambert.

Și tu aici? - Ce vrei să spui?

Nimic. Ce aglomerație aici. Nu e Ramiré, de la serviciul de informații?

Am angajat niște glumeți.

Ți-am spus că Piquemal e în pericol.

Mai întâi tu și Paul îl lăsați să scape, apoi tu îl lași să fie răpit.

De două ori într-o zi.

Ce trebuia să fac? - Întotdeauna e ceva de făcut.

Trebuia să trag? Trebuia să acționăm discret.

Sau e amuzant să fii tras pe sfoară de cineva de pe Rue des Saussaies.

Era serviciul de securitate acolo? - Și serviciul de informații.

N-a fost tocmai neobservat. Ne-au luat-o mult înainte.

Știu și eu, mulțumesc. Și cine era în Simca aia?

Cine l-a răpit pe Piquemal sub nasul tuturor agenților?

E o mașină furată a unui farmacist din Neuilly.

Suntem bine aranjați.

Cu mine.

Ce mâncăm? Resturi, delicioase.

Vin acasă, dar plec mâine dimineață devreme.

Măcar n-am o amantă.

Ai fi vrut una? Îmi dai idei. Ne vedem mai târziu.

Statutul de ministru are și avantaje. - Acum mai putem profita de ele.

Aș mai vrea puțin suc de portocale.

Domnișoară, aș putea să mai primesc puțin suc de portocale?

Ar fi trebuit să fii ministru. Dar pe termen lung probabil plictisește.

Aș vrea să-l întâlnesc pe Richard Nicoud, antreprenorul.

E greu fără o anchetă oficială.

Mai ales că serviciul de securitate se ocupă de Clairfond.

Va fi dificil. Nicoud e în Brazilia.

E pe fugă? - Nu, construiește un centru cultural.

Ce coincidență fericită. - Mai ales că Brazilia nu extrădează.

Îl cunoști?

Puțin. M-a invitat odată.

Ce fel de om e? - Nu chiar un nou bogătaș.

Nu pare nici măcar un om de afaceri adevărat. E cultivat.

E un adevărat iubitor al vieții și e spiritual.

Trebuie să te întreb asta dacă vrei să te ajut.

Nicoud nu ți-a împrumutat niciodată bani?

Niciodată. Și nici n-am acțiuni în compania lui.

În curând toți mă vor întreba asta. Mai bine mă pregătesc.

Ce erotice sunt străzile aurite ale puterii.

Poftă bună.

Putem sta cu voi? - O cafea vă va face bine.

Ia loc, Fleury.

Prins asupra faptului.

Parcă am iar 15 ani.

Vorbeam despre Richard Nicoud. Cred că și tu îl cunoști.

Eu nu sunt invitat niciodată. Probabil nu sunt destul de reprezentativ.

Încă nu. Ai răbdare, va veni și rândul tău.

Se pare că Nicoud a fost convocat pentru ancheta privind Clairfond.

Refuză să vină acasă.

Auguste Point deține raportul Calame.

El însuși a semnat această chitanță.

De ce nu a fost raportul Calame încă publicat...

în timp ce oamenii vor ca adevărații vinovați să fie pedepsiți. Și așa mai departe.

Primește Point bani de la Nicoud pentru a păstra tăcerea?

Semnat: Mascoulin. Ticălosul.

Acum s-a aprins fitilul.

Vino în biroul meu, Fleury.

Nici măcar nu am despachetat toate valizele.

Dar ai apucat să te bucuri de ele.

Jacques Fleury rămâne, bineînțeles, aici.

Îl așteaptă pe următorul ministru. Până devine el însuși unul.

Are un viitor promițător.

Cu el abia începuse. Nu vreau să se termine deja.

Dar nu ești obligată să-ți urmezi tatăl în retragere, soldat.

Vin dintr-o familie care nu dezertează.

Nu mai spiona așa.

Curaj, căci tatăl tău nu e încă pierdut.

Și tu nu trebuie să te lași învăluită prea repede.

Ce mai e cu Piquemal? - Lachenal se ocupă. Nimic nou.

Tu ai găsit ceva? - Secretara e divorțată.

Malet e burlac. Și Jacques Fleury? Da, e însurat.

Și? - Soția lui locuiește lângă Orléans.

Are o casă frumoasă, un mic conac.

De unde știi asta? - Am vorbit cu ea. Colette.

Ai fost la Orléans? - Fleury nu o lasă să vină la Paris.

Ce fel de femeie e? - Blondă, slabă. Provincială.

Nu e frumoasă, dar e emoționantă. Are ochi frumoși.

Am spus că am fost în armată cu Fleury.

Și în Paris nimeni nu știe că e însurat? Incredibil.

Îl iubește pe soțul ei? - Foarte mult, dar îi e frică de el.

Verifică și veniturile și cheltuielile ei.

Și, unde e Piquemal acum? - Depinde dacă crezi în Dumnezeu.

Ce? - E mort.

„Cu picioarele în gladiole doarme.”

„Mâna pe piept. Liniștit. Are două găuri roșii în dreapta.”

Vezi? Rimbaud a spus totul deja.

Era deja mort când a căzut prin geam.

Cine știe, poate a fost aruncat pe fereastră.

Pune doi oameni să interogheze locatarii blocului.

De ce n-a venit prostul ăla la mine?

Poliția judiciară. Vrem să vedem camera lui Julien Piquemal.

Nu l-ați interogat deja pe soțul meu?

Ce v-a făcut domnul Piquemal? - Nimic.

Când l-ați văzut ultima dată?

Acum trei zile. Marți a fost aici ultima oară.

Camera lui e acolo.

Nu s-a mai întors să se radă sau altceva?

Nu, nu știm ce să facem cu camera.

Aici e.

Primea vizite? - Niciodată.

Sora lui a venit o dată. E un pustnic, un adevărat burlac.

Probabil se culca cu proprietara. - Nu căuta dragoste sau plăcere.

Nu era prea elegant.

Hegel, Karl Marx, dalai lama. Vezi, niciun Kama Sutra.

Ai găsit ceva? - Ce căutăm, de fapt?

Mi-aș dori să găsesc o copie a raportului Calame, dar ce mai.

Un manual de judo. - Avea interese variate.

După eliberare s-a alăturat partidului comunist.

La 20 de ani era la Croix de Feu.

Și ăsta e din 1937.

Action Française. - Omul ăsta chiar a încercat de toate.

Dă-mi și mie unul.

Interesant, Calame a murit acum 3 ani într-un accident de mașină.

De ce a păstrat articolul ăsta?

Un accident foarte surprinzător.

A murit cu câteva zile înainte de anunțarea construcției.

Ce coincidență.

Cheamă-l pe Mascoulin la mine la ora trei.

Și află dacă există o doamnă Calame sau copii.

De acum investigăm oficial moartea lui Piquemal.

Veniți.

Sper că nu v-am făcut să așteptați prea mult, domnule Mascoulin?

Puțin peste o oră, dar probabil face parte din ritual.

Nu suntem la biserică. Trebuie să improvizăm mereu.

Am întârziat din cauza unei crime. Astea vin mereu când nu te aștepți.

Chiar înainte de întâlnirea noastră, din păcate.

Aveți o legătură strânsă cu Julien Piquemal?

L-am văzut doar de două ori. A venit la mine la ziar.

Problema e că a fost răpit chiar la ușa dumneavoastră.

După a doua întâlnire, cred.

A fost găsit? - Da, cu o gaură mare în coastă.

Glonțul a trecut pe lângă o coastă și i-a străpuns inima.

Când l-ați văzut prima dată?

Acum trei zile. Spunea că a găsit raportul Calame.

Dar de ce la dumneavoastră? - Ce vreți să spuneți?

De ce a venit tocmai la dumneavoastră? - Nu mai avea încredere în nimeni altcineva.

Prea mulți voiau să ascundă afacerea. Eu nu fac asta.

Repet doar ce a spus el. Nu vreau să mă laud.

Deci v-a dat raportul. - N-am vrut să-l iau.

Un cadou atât de exploziv putea să-mi explodeze în față.

L-am dat mai departe imediat.

Ministrului, da. Deci i-a explodat lui în față.

Nu a ajuns niciodată la premier. - Exact, asta zic și eu.

Dar i-am spus lui Piquemal: Point era deasupra lui.

Școala Superioară depinde de ministerul lui.

Ministrul are o reputație impecabilă.

Se înconjoară de oameni buni, eroi din Rezistență.

Vă referiți la Malet sau Fleury? - La amândoi. Dar Fleury va ajunge departe.

Ca prizonier de război, a evadat...

a fost prins din nou și a început iar cu doi prieteni.

Unul dintre ei a murit atunci. Fiul unui antreprenor.

În Paris, Fleury a demisionat...

de la o firmă care colabora cu mașinăria de război germană.

Asta a fost chiar înainte de eliberare, dar a fost totuși un gest frumos.

Ar fi trebuit să lucrați la serviciul de informații.

Pe mine mă interesează doar arta de a ști ce nu știu alții.

Ei bine, ați publicat chitanța semnată de Point.

Dar asta e informație. Am un ziar, până la urmă.

Apropo, aveți un copiator?

La ziar, bineînțeles. E indispensabil. O invenție minunată.

Mă miră că, cu curiozitatea dumneavoastră artistică...

nu ați făcut o copie a raportului Calame.

Măcar pentru siguranță. - Am lăsat asta în seama domnului Point.

Mi s-a părut mai... cum se spune... - Fair play.

Mulțumesc. Exact cuvântul pe care-l căutam.

Lambert, arată-i domnului Mascoulin unde e ieșirea.

Nu e nevoie. Nu mă rătăcesc așa ușor.

Știai că marele tău prieten Mascoulin l-a avut pe Piquemal în vizită mai întâi?

El a propus să-ți dea raportul.

De ce nu l-a folosit? Era o ocazie de aur pentru el.

L-a folosit, dar într-un alt mod. Împotriva ta.

Nu înțeleg. - Nici eu, încă nu.

Dar știu că te-a ales pe tine ca țap ispășitor.

Omul cinstit care a ascuns adevărul sub preș.

O răzbunare dulce și el a tras sforile.

Și eu i-am refuzat mâna.

E cam copilăresc. - N-am putut rezista.

Noaptea, uneori cred că-i aud penița zgâriind hârtia.

Dar, din păcate, nu e nimeni. Nu mai e.

Ai păstrat toate dosarele lui? - Am dat totul Școlii Superioare.

Ia loc.

Vrei o ciocolată? - Nu, mulțumesc, nu te deranja.

Ți-a spus soțul tău...

că i s-a cerut să facă o anchetă privind construcția din Clairfond?

Da, îmi amintesc bine. A fost chiar o vreme în Haute-Savoie.

După aceea, viața noastră nu a mai fost niciodată la fel.

Lucra zi și noapte, își făcea griji.

Nu știu exact cum să spun.

Era un om foarte obișnuit, foarte cinstit.

Și mai erau și toate acele apeluri telefonice care îl deranjau.

Cine îl suna? - Toată lumea. Tot Parisul.

Ministrul lucrărilor publice și acel antreprenor, domnul Nicoud.

Nu știu cine altcineva.

Și apoi a murit.

Uneori cred că acea afacere i-a adus moartea.

Nu vreau să mai vorbesc despre asta.

Nu-mi place să-mi amintesc de acea perioadă din viața noastră.

Crezi că soțul tău s-a sinucis?

Te bântuie asta?

Nu știu. - Te-ai întrebat asta atunci?

Credeam că eram un cuplu fericit.

E o idee groaznică...

că n-am putut să-l opresc, să văd că Robert...

Dar ce-l apăsa? - Raportul ăla.

Dar m-am gândit mult la asta.

Nu cred niciodată că a fost un accident.

Soțul meu conducea mereu prudent. Cunoștea drumul ca pe propriul buzunar.

Parcurse traseul ăla de cel puțin 100 de ori.

Nu băuse? Lua medicamente?

A adormit la volan?

Dacă voia să se sinucidă, ar fi făcut să pară un accident.

Ca să mă protejeze, ca să nu-mi pară atât de rău.

Nu trebuie să-ți faci reproșuri.

Poate că n-a fost sinucidere. - Poate că nu.

Și nici accident.

A doua zi după moartea lui, construcția sanatoriului a fost anunțată.

Dacă soțul tău ar fi trăit, s-ar fi opus.

Și conform rapoartelor poliției...

când Robert Calame a ieșit de pe drum și a căzut în prăpastie...

un Cadillac îl urma și nu s-a oprit.

Crezi că a fost ucis?

Asculți radioul sau citești ziarele?

Nu, nu mă mai interesează.

Atunci nu știi că sanatoriul din Clairfond...

s-a prăbușit din cauza unei alunecări de teren.

Mulți copii au murit.

Robert sigur a prevăzut asta. - Da, dar nu mai există nicio dovadă.

Toate exemplarele raportului său au fost distruse.

Speram că ai păstrat o copie.

Nu, am păstrat doar corespondența lui personală.

Ți-ai luat pastilele? - Nu, am uitat.

Pentru memorie. De la moartea lui Robert, le încurc pe toate.

Nu-ți fie teamă. Pierd doar prezentul. Trăiesc cu trecutul.

Îmi amintesc de cineva cu care am luat cina acum 10 ani.

Dar nu sunt sigură dacă te voi recunoaște mâine.

Vii înapoi, nu-i așa?

Domnule... - Maigret.

Am fost la văduva lui Calame.

E sigură că soțul ei nu a avut un accident.

Săraca femeie crede că s-a sinucis.

La fel ca Louis Bernard.

Aș prefera să dormi la minister în noaptea asta și să nu stai singur.

Crezi că mă voi spânzura? - Nimeni n-ar fi surprins.

Toate ziarele au preluat acuzațiile din Globe.

Am primit deja scrisori de amenințare.

Mai e vreo speranță să găsim raportul înainte ca tata să se sinucidă?

Fac tot ce pot. Am pus zece oameni pe asta.

Dacă există o copie, atunci Mascoulin a făcut-o când Piquemal era acolo.

Cum o obținem? - Simplu, cu un mandat.

Dacă există.

Aceștia sunt angajații lui Louis Bernard care mai sunt încă în funcție.

Inclusiv eu și René Malet. - Mulțumesc, va fi util.

Voiam să te întreb ceva. Ai cumva rude în apropiere de Orléans?

Da, acolo m-am născut și am crescut parțial.

Acum merg acolo foarte rar.

Asta a fost făcut de serviciul de securitate, sau de informații, sau de tine.

Lucrai la ediția specială?

Văd oricum că ziarul poate apărea normal.

Poți chiar să mărești tirajul.

Și? - În rest, nimic nu a fost răscolit.

Vrei să iei declarația domnului Mascoulin?

La ce oră ai plecat aseară? - Pe la miezul nopții.

La șase, portarul m-a chemat.

Nu era un paznic de noapte? - Ba da, a fost bătut.

Ce s-a furat? - Nimic. Căutau ceva ce nu am.

Cum ar fi raportul Calame. - Nu te dai bătut.

Ori l-au găsit, dar nu vrei să recunoști.

Ai ceva cu copiatorul meu. - Se pare că nu sunt singurul.

S-a mai furat ceva din seif? - Nu lipsește nimic.

Nici bani, că nu sunt, nici documente.

E vandalism, pur vandalism.

Cu ce scop? - Intimidare. Ca să tac.

Ca un avertisment? - Nu e asta o metodă de-a ta?

Nu, deloc. Am metode mai subtile. Vrei să depui o plângere?

Ia-i plângerea.

Poți depune plângere împotriva poliției? - Nu, dar împotriva unui polițist, da.

Te-ai gândit că altcineva ar fi putut face asta?

Cum ar fi oamenii lui Nicoud. E foarte bine organizat.

Să depun plângere împotriva lui? - Pentru asta n-ai nevoie de mine.

Totuși, mă deranjează. Am spus...

că Mascoulin poate a făcut o copie a raportului.

Asta în fața a cinci persoane. Și noaptea primește o vizită.

Cine erau cele cinci persoane? - Ministrul, secretara lui, Claire...

șeful lui de cabinet și celălalt, însărcinatul cu afaceri.

Parcă pereții de acolo au urechi. Ar putea fi oricine.

Da, poate chiar serviciul de securitate.

Dar nu-mi plac coincidențele.

Am interogat toți locatarii care dau spre acea seră.

Un om a auzit o mașină oprind și plecând după zece minute.

Asta e tot? Nu face zgomot? - Copiii fac des gălăgie acolo.

Nimeni n-a văzut nimic? - Nu, dar ascultă.

Amanta lui René Malet locuiește la 500 de metri distanță.

Omul invizibil așteaptă de o oră. - Cine? A, ăla.

Am găsit-o într-o carte. Fostul ministru avea o grămadă.

Adresată lui Auguste Point. - N-a avut timp s-o trimită.

Doar dacă n-a renunțat la idee. - Citește-o tu.

Scrisă chiar înainte de sinuciderea lui.

Nu e chiar spectaculoasă. - A primit totuși mită de la Nicoud.

Menționează un intermediar, dar nu spune cine.

E o mărturisire, nu o delațiune. Păcat că a avut remușcări.

Amprentele au dus la ceva? - Da, urme de picioare goale.

Sunt ale lui Bernard. Dar pare că a fost târât acolo.

Nicoud e în Brazilia de luni de zile, dar e cineva aici...

implicat în Clairfond și care acționează ca intermediar.

Cineva care preia controlul, o persoană de încredere.

Care l-a ucis pe Bernard? - Un apropiat al ministrului.

Ministrul mort sau cel viu? - Ministrul lucrărilor publice.

Ministerul ăsta e acum o poziție strategică.

E cineva acolo care e mereu cu un pas înaintea mea.

Serviciul de securitate. - Și asta, dar e o altă problemă.

Apropiatul despre care vorbește Bernard...

știa că fostul ministru era pe cale să cedeze.

Știa și că raportul a fost adus lui Auguste Point...

și că acolo sigur a fost copiat.

Chiar dacă descoperim cine e, va fi greu să-l prindem.

Doar dacă nu-i dăm informații false.

Urăsc când corespondența se pierde.

Scrisoarea aia trebuie să ajungă la destinatar.

Bernard a scris o scrisoare înainte de moarte.

Comisarul Bonnet mi-a spus asta adineauri.

A găsit-o? - Încă nu. A fost trimisă prin poștă.

Către cine? - Sunt trei posibilități.

Fie către prim-ministru, fie către dumneavoastră, domnule ministru...

fie către un apropiat, un om de încredere.

Deci Fleury sau Malet. - Sau secretara voastră comună.

Dacă ai fi primit scrisoarea, ai fi spus, nu-i așa?

Bineînțeles.

Veniți cu toții aici o clipă, Jacques? Da, și Claire.

Vom avea răspunsul în curând.

Înainte de sinucidere, Bernard ar fi putut scrie o scrisoare unuia dintre voi.

N-am primit nimic. - Nici eu.

Tu ai fost acasă să iei poșta. - Da, dar nu era nimic.

Și acum? - Scrisoarea va sosi. Mâine dimineață.

Comisarul Bonnet și cu mine credem...

că Bernard ți-a trimis mărturisirea, fiind succesorul lui.

La adresa ta de acasă, nu la minister.

Voi dormi acolo la noapte.

Ești păzit. Astfel atragi atenția asupra casei și scrisorii.

Pot merge eu. - E mult prea periculos.

Nu trebuie să riscăm. S-ar putea să fie furată și asta.

Voi trimite doi inspectori acolo.

Câți erau? - Doi.

Dar au venit din spate. - I-ai văzut totuși?

Era unul scund și solid? - Cel care m-a lovit era solid.

Dar nu am văzut dacă era scund sau înalt.

Trebuia să-l urmărești pe poștaș.

Ar fi trebuit să poarte o vestă antiglonț.

Am căutat. Scrisoarea a dispărut. - Bănuiam eu.

Și ceilalți trei, Fleury și restul?

Malet și secretara n-au făcut nimic.

Bornic l-a urmărit pe Fleury. El e singurul care a plecat dis-de-dimineață.

Rămâi, domnule Fleury. Nu trebuie să pleci.

Ai scrisoarea lui Louis Bernard?

Pari surprins. Înfrânt.

Deci e adevărat. Voi informa prim-ministrul.

Nu, domnul Fleury a citit-o deja. - Ce vrei să spui?

Scrisoarea asta n-a fost trimisă niciodată. Am primit-o de la Bonnet.

Cealaltă, pe care am trimis-o, e o copie.

A fost furată de oamenii lui Nicoud, la fel ca raportul Calame.

Cu cine aveai întâlnire dis-de-dimineață la Porte de la Chapelle?

Nu prea e un loc pentru tine. - Nu știi cum trăiesc.

Spune-mi atunci. S-ar putea să fiu surprins.

Îl împrumut pe șeful tău de cabinet. Vrei să mă urmezi?

Nu pot să-ți refuz nimic.

De ce?

Avea o întâlnire cu mine. - Minți, domnișoară.

În plus, te însoțești cu oameni nepotriviți.

Pot să știu ce joc e ăsta? - Nu e un joc.

De ce jonglezi cu scrisorile? - Vei afla. Ai răbdare.

Louis Bernard dă vina pe un apropiat.

Dar nu spune cine.

Fostul său șef de cabinet? El lucra acolo când s-a construit sanatoriul.

Ar fi putut fi secretara lui, Marie-Laure...

sau René Malet, sau Charles Caillaud. Am aici lista ta.

Dar doar trei dintre ei...

șliau că Point va primi o scrisoare de la Louis Bernard.

Și unul dintre ei avea o întâlnire cu oamenii lui Nicoud.

Ăsta erai tu.

Spargerea de la Globe m-a făcut să înțeleg.

Mi-a venit ideea să dau informații false despre acea scrisoare.

Nu conține nimic. Îl învinovățește doar pe Nicoud.

Nu știai asta atunci.

Când ți-ai văzut ultima dată soția și fiul?

Știi și asta?

Merg acolo la fiecare două săptămâni.

De cât timp ești căsătorit?

Am cunoscut-o pe Colette în 1939, chiar înainte de război.

Eu aveam 20 de ani, ea 17. Am fost mobilizat și apoi făcut prizonier.

Abia ne-am văzut în toți acei ani.

De ce îți ții căsătoria secretă?

A venit de la sine.

După Germania, m-am mutat la Paris. Colette iubește doar viața la țară.

Am intrat în politică și mi-am împărțit viața în două.

Ai fi putut divorța de ea. - Nu vrea. Fiul meu e bolnav.

Și soția ta acceptă toate astea?

Se resemnează. Mai bine o dată la două săptămâni decât deloc.

Suntem cam prinși în capcană.

Un astfel de dublu trai trebuie să coste mult. - Nu, salariul meu e suficient.

Am cerut informații de la banca ta.

Ai primit un bonus frumușel. - Am moștenit și vândut o casă.

Așteaptă-mă acolo. Vin să te iau.

Unde erai de marți spre miercuri? - Când a fost furat raportul?

Când a murit Louis Bernard.

Eram la minister, terminam ceva urgent cu Claire.

Ați lucrat toată noaptea? - Nu.

Ne-am culcat împreună.

Totuși, tocmai am aflat că portarul te-a văzut plecând.

Colette sunase că copilul nu era bine. Am mers acolo.

Dar era deja mai bine, așa că m-am întors din cauza dramei din Clairfond.

Stai, nu înțeleg bine.

Când te-ai culcat cu Claire? Înainte sau după Orléans?

După. Înainte am lucrat.

Cât faci până la Orléans? - Cam două ore.

Deci ai ajuns pe la trei.

Cât ai stat la soția ta? - O oră.

Deci ai plecat pe la patru.

Așadar, la șase erai înapoi în Paris. - Probabil.

Și, în ciuda călătoriei obositoare, te-ai culcat cu Claire.

Totuși, la șapte erai deja îmbrăcat când am venit.

A fost prima dată când v-ați culcat împreună.

Nu prea romantic.

Sunt doamna Fleury, soția domnului Fleury. E aici?

O clipă, chem un inspector.

Comisare, e o doamnă Fleury aici. Am înțeles.

Sună-l pe ministrul lucrărilor publice pentru mine.

Am vorbit cu soția dumneavoastră. - Las-o pe ea în pace.

Nu ai fost la Orléans marți seara.

Și nici n-ai dormit cu Claire Point în seara următoare.

N-ai văzut-o pe niciuna în acea seară.

Bună, domnule ministru. Da, ancheta s-a încheiat.

Mâine puteți face o declarație.

Încă nu e totul clar.

Veți primi toate detaliile într-o oră sau două. La revedere.

Aș vrea să știu unde ai fost de fapt.

Eram singur. Am condus aiurea. Mă liniștește.

Cum se numeau cei cu care ai evadat din Germania?

Unul dintre ei era Jean Collet.

Eram buni prieteni. Celălalt a murit în timpul evadării.

Nu-ți amintești cum îl chema?

Cred că prenumele lui era Marcel sau Maurice.

Exact, Maurice Nicoud. A murit la 26 de ani.

Fiul lui Richard, cel care a construit sanatoriul din Clairfond.

Nu-l cunoșteai pe Richard Nicoud, nu? - Nu.

Conform soției tale, tu i-ai spus că fiul lui a murit.

N-am făcut legătura între acel om îndurerat și celebritate.

O remarcă a lui Mascoulin m-a pus pe drumul cel bun.

Îl asculți pe unul ca el?

Mascoulin e un calomniator, dar nu vrea procese pentru defăimare.

Mi-a spus că ai demisionat de la un colaborator.

Da, și apoi am încercat să ajung la Londra.

Nu mă îndoiesc de patriotismul tău, dar cum se numea acea companie?

Sauvegrain. Și Sauvegrain era cumnatul și partenerul lui Nicoud.

Nu lucram cu Nicoud. - Ba da.

Și ai continuat să lucrezi pentru el, dar din umbră.

Erai bine plasat la minister.

Prin tine, Louis Bernard a fost implicat.

Și l-ai convins să accepte mita pentru Clairfond.

Dar nu l-am ucis.

Ai fost la el în acea noapte?

Voiam să fiu sigur că nu e nicio scrisoare.

Toți morții ăștia: Bernard, Piquemal. - Calame.

Parcă mașinăria a deraiat. Aș fi putut fi următorul pe listă.

Sunt curios ce ai făcut cu raportul.

Chiar nu-l am. Am avertizat oamenii lui Nicoud.

Care au fost urmăriți de serviciul de securitate.

Vezi, nu m-ai uitat. - Mi-aș fi dorit să te uit.

M-am tot gândit la conversația noastră.

Am găsit însemnările pentru acel raport.

Le poți lua dacă îți sunt de folos. - Mulțumesc.

Vrei o acadea?

Mi-am dat demisia prim-ministrului. A acceptat-o.

Mă adresez vouă ca simplu cetățean, nu ca membru al guvernului.

Maigret a investigat moartea lui Piquemal și dispariția raportului.

Am putut citi raportul înainte să fie furat.

Era împotriva construirii unui sanatoriu în acel loc periculos.

Dar nu există niciun document care să susțină povestea ta.

Nu pot decât să-ți dau cuvântul meu.

Nu e suficient pentru un proces. De aceea demisionez.

Mulțumesc frumos, domnilor.

Comisarul Maigret are vești pentru voi.

Sunt puțin în întârziere, cu dovezile.

Richard Nicoud a fost arestat imediat la sosirea pe Orly.

A fost interogat despre dispariția raportului Calame...

care a fost reconstruit cu ajutorul însemnărilor văduvei.

Și despre trei crime pe care le-a comandat.

În sfârșit, a fost arestat în Franța.

Din fericire, Fleury nu e singurul acuzat acum.

Trage. E sigur o știucă. - Nu, un păstrăv.

Totuși, e ceva ce nu înțeleg.

Cine a alertat serviciul de securitate? Asta mă roade.

Mascoulin.

Când l-a trimis pe Piquemal la tine...

a dat un telefon anonim la cabinet.

Știa că serviciul de securitate va interveni.

Atunci tu ai fi fost marele perdant.

E un pescar. Își aruncă undița și așteaptă să muște.

Da, îi place să pescuiască cu momeală vie.

N-ai pomenit de o sticlă de vin alb ținută la rece?

Stai.

Gata.

L-am prins.