Original subtitles

Traducerea. Frizeria e lângă râu.

Frizerul are un penar roşu. Soţia frizerului s-a înecat.

Arnold, scoate-ţi şapca.

Dacă e să ne luăm după tunsoare, Arnold nu-l place pe frizer.

Cu toate astea, e un sportiv de excepţie.

Bună ziua, dle Scott.

- A venit. E fiica dv. - Ce vrea ? Bani ?

- Nu discută asta cu mine. - Femeile se apără una pe alta.

Ce faci, Nicole ? Ştii că te iubesc. Îmi eşti datoare cu o scrisoare.

Nu se poate. Nu.

Vorbim despre asta cu altă ocazie. Bine...

Ia-mi un bilet de avion pentru Washington, te rog.

- Pentru când ? - Pentru azi.

- Scotty, unde pleci ? - La Washington.

Când ? Acum ? De ce ?

Am promis că o să iau parte la o conferinţă şi am uitat.

A început azi-dimineaţă. Am întârziat.

- Ce fel de conferinţă ? - A profesorilor de franceză.

- Vor să schimbe limba. - Limba franceză ? Cine ?

Forţele imbecilităţii lingvistice. O să ţin un discurs.

Trebuie să-i sun pe Frank şi pe Margaret Westy, să nu mai vină la masă.

Oricum, mănâncă prea mult. Du-te !

Margaret... Bună. Mă bucur că te-am prins.

A intervenit ceva în ultimul moment. Scotty pleacă la Washington.

"SUNT SPION" SE ÎNTOARCE

- A fost o misiune de durată ? - Am fost în concediu medical.

Nu-mi respiraţi în nas.

Îndreptaţi-vă către centrul de control, vă rog.

Plasaţi mâna dreaptă pe senzorul luminos, vă rog.

Mâna dreaptă, pe senzorul luminos.

Mulţumesc.

Care e numele de fată al mamei dv. ?

Dacă e corect codul genetic,

la ce vă mai trebuie şi numele de fată al mamei ?

- Numele e incorect. - Boulet.

- Identitate confirmată. - Mulţumesc.

Domnule director, un vechi agent vrea să vă vadă.

- Alexander Scott... - Scotty ? Nu l-am văzut de 25 de ani.

Spune-i să intre, Effie.

Să fiu al naibii ! Nu pot să cred !

Chiar tu eşti ? Nu-mi vine să cred !

Ridică-te !

- S-a întâmplat ceva ? - Ai recrutat-o pe fiica mea.

Dacă nu îi anulezi recrutarea, te bat măr. Ridică-te !

- În picioare ! - M-a pus să promit că nu-ţi spun.

Cui îi eşti loial ? Vechiului tău partener sau unui recrut ?

A vrut să aibă şansa de a face antrenamentul de bază

fără stresul împotrivirii tatălui ei.

- Sigur, am zis că exagerează. - Ei bine, n-a exagerat.

Dacă tot veni vorba, cum se face că tu, părintele grijuliu,

n-ai ştiut ce pune la cale ?

Pentru că e şireată, de asta. E ca mine.

Săptămânal am primit scrisori de la Facultatea de Medicină,

în care îmi spunea cât de mult îi plăcea.

Era ceva confidenţial. Te superi ?

- Ridică-te ! - Nu !

Nu ţi-e ruşine ?

- Nu. Nu face asta. E periculos. - Să ştii că este.

E tocită. Ca tine...

De-asta e periculoasă. Rişti să te loveşti la picior.

Ai cumpărat astea din Hong Kong, de la dr. Fong, nu-i aşa ?

Când am fost în magazin, ţi-am spus să nu le cumperi, că sunt false.

Iar eu ţi-am spus că, într-o zi, o să am un birou în care să le pun.

Apropo de birou... Vrei s-o trimiţi pe fiica mea la Viena.

O să plece într-o misiune. O să fie aruncată dintr-un Ferrari.

De ce, de dragul prietenului tău,

n-ai pus-o într-un birou, cu 35 de oameni în subordine ?

Când tu te-ai angajat, i-a sunat cineva pe ai tăi ? Sau pe ai mei ?

- Fii serios ! - E cu totul altceva.

Ce ai tu în mână e o piesă de artă africană. Originală.

Asta-i altceva.

Nu vrei să-i pui ceva pe bărbie ?

Ar trebui să fii mândru de ea. A terminat prima din clasă.

Ce vreau eu să spun e că una e să tragi la ţintă,

alta e să fii pe un acoperiş şi să tragă cineva în tine.

N-aş vrea să te supăr, dar a avut un punctaj mai mare decât tine.

- Fugi de-aici ! - Da.

- Când ? - Vrei o statistică ? Desigur.

M-am gândit că, având-o pe ea aici, o să dau nas în nas cu tine cândva.

- Cursa cu obstacole. - Da.

- Luptă corp la corp. - Pentru talia ei ? Da.

- Karate. - Tu oricum nu erai bun la karate.

- Tragere la ţintă. Ia să aud... - Bine... Pistol.

Puşcă, mitralieră şi alte câteva, de care n-ai auzit...

Se duc la Viena, să păzească doi cetăţeni ruşi.

Vor să plece în America.

- E o misiune de rutină. - Desigur.

O trimit cu cel mai bun agent care se pregăteşte în cadrul programului.

Puştiul ăsta... Parcă am fi noi doi la un loc.

E sportiv. E membru Phi Beta Kappa. Deştept. E un talent înnăscut.

- E fiul tău. - Da. Cum de-ai ghicit ?

- Dacă e fiul tău, te moşteneşte. - Da.

- Şi e la fel de uşuratic ca tine. - Mă aşteptam la asta.

- Nu pot să cred că ai spus asta ! - Şi-l trimiţi cu fiica mea.

Dacă s-ar da la fiica ta, ceea ce nu cred că o să facă,

pentru că moşteneşte şi degajarea mea, ea o să i-o reteze.

Tu chiar nu-ţi cunoşti copilul ? V-aţi văzut de curând ?

Şcolile de prestigiu sunt de acord cu tine. Ai o faţă fericită.

Mulţumesc.

- Porţi perucă ? - Nu.

Dacă trebuia să port perucă, mi-aş fi luat ceva mai pricopsit.

Trebuie să te felicit. Nu arăţi aşa de uscat pe cât mă aşteptam.

Şi eu mă bucur să-ţi văd faţa.

Încă ceva... Nicole nu pleacă la Viena.

Poate vrei să iei asta cu tine, să o citeşti...

Poţi să mi-o trimiţi oricând, după ce o semnezi.

- Ce e ? - Cererea de repunere în funcţie.

Nu ca agent operativ. Avem nevoie de consultanţi cu experienţă.

Poate vrei să te mai gândeşti la asta.

Oferim cea mai bună asigurare medicală din ţară.

Uscat...

- Vrei să mă pui la încercare ? - Nu.

N-ai voie să-ţi mutilezi tatăl. Hai să stăm de vorbă !

Am învăţat destul, tată. Era timpul să fac ceva cu viaţa mea.

- Fă asta pentru mama ta. - Te rog... Ea nu vrea să renunţ.

Asta vrei tu. Dar eu vreau altceva.

Cred că nu înţelegi că oamenii ăştia nu se joacă.

Sunt oameni capabili să te drogheze ca să afle adevărul,

pentru ca apoi să scape de tine.

Nu glumesc.

Ar putea să te arunce dintr-un Ferrari. Şi pe mine m-ai urî.

Probabil ai dreptate.

- Vrei să tragi ? - Nu.

E vina ta, tată.

Mi-ai trezit simţul datoriei spunându-mi tot felul de povestioare.

Capul jos ! Acum ridică-te !

N-ai putea să te duci să salvezi balenele ?

Poţi să fii călcat în picioare făcând asta. E un domeniu aglomerat.

Capul jos ! Pe acolo ! Genunchii sus !

Războiul Rece s-a încheiat. Peste tot e democraţie.

Eu şi Kelly am avut grijă să fie aşa. Nici nu ştiu ce mai fac spionii acum.

Şi cu mama ta cum rămâne ? Dacă află, se sinucide.

Şi pe urmă mă omoară pe mine, pentru că am minţit-o.

Mama ta mă crede la o conferinţă a lingviştilor !

Nu te simţi prost din cauza asta ?

Nu spuneai tu mereu că pot să fac orice, să fiu orice vreau ?

Ai spus că nu există restricţii doar pentru că sunt fată.

Da, dar...

- Crezi că sunt capabilă, deşteaptă. - Da.

Fiica merge pe urmele tatălui ei.

O să plec la Viena şi n-o să păţesc nimic.

Tată, cred că e cazul să te duci la sală.

- Tu eşti Robinson, corect ? - Da.

- Eu sunt Scott. - Bun venit la Viena !

Dă-mi voie să-ţi iau bagajul.

Arăţi... Arăţi ca în fotografii.

Şi tu. Cred că aş recunoaşte oriunde linia maxilarului.

- Ce are linia maxilarului ? - Nimic. E perfectă.

Dar tot ce are legătură cu tine trebuie să fie perfect,

dacă e să mă iau după scrisorile tatălui tău, trimise tatei.

Mergem ?

Victor şi Santina Reznikoff sosesc la ora 13:00 de la Budapesta.

Doi agenţi de la biroul nostru din Budapesta o să-i întâmpine,

o să-i treacă de serviciul de frontieră şi o să-i urce în taxi.

După aceea, începem noi să-i supraveghem.

O să ne dăm drept un cuplu proaspăt căsătorit din America.

Asta înseamnă că, ocazional, o să dăm dovadă de tandreţe.

E o meserie murdară, dar cineva trebuie s-o facă.

Poftim ?

Glumeam. Am fost informată. E o misiune banală.

Da, absolut.

Mai avem puţin timp până când trebuie să fim în port.

- Aş putea să-ţi arăt Viena. - Am mai fost în Viena.

Pot să te întreb ceva ? Tu eşti superiorul ?

- Nu. - Bine.

Dar nici tu nu eşti.

Scuze, domnule ! Puteţi să ne faceţi o poză ? Mulţumesc.

Mulţumesc.

Ce fel de îngheţată vrei ? Mă întorc imediat.

Opt trandafiri, vă rog.

Mulţumesc.

Nu, nu... Mulţumesc.

Îmi spui şi mie ce cauţi aici ?

- Ghici ! - Scotty, e o misiune a agenţiei.

- Tu pleci acasă. - Numai cu fiica mea.

Dacă tot veni vorba, tu ce cauţi aici ?

N-ai fi aici dacă ar fi vorba despre o misiune de rutină.

Îţi faci griji pentru copilul tău, ca şi mine.

- Nu. Te rog, du-te acasă. - Stai puţin !

- Ţine-te după trăsura aceea. - Da, domnule.

- Vorbeşte. - Nu vreau să vorbesc cu tine.

Eu supervizez operaţiunile. Uneori, mai fac asta.

Verific agenţii tineri, văd cum se descurcă. E un interes părintesc.

Eu am ce căuta aici.

Te ţii după copii pe furiş şi porţi una dintre pălăriile mele.

M-ai speriat.

Mă descurcam de minune până ai apărut tu, spumegând.

- Acum sunt îngrijorat. - Exact.

Nu în legătură cu ei. Ei se descurcă. Sunt pregătiţi.

La începutul anului, am pierdut doi agenţi tineri într-o misiune simplă.

Dacă asta e o operaţiune de rutină, orice se poate întâmpla.

- De obicei, aşa este. - Nu şi de data asta.

O să am grijă să nu se întâmple. Eu o să fac asta.

La fel, şi eu. Acum spune-mi despre ce e vorba.

Pe individ îl cheamă Victor Reznikoff, e om de ştiinţă.

E rus. Femeia e soţia lui.

- Sunt proaspăt căsătoriţi. - Da. De unde ştii ?

Sunt tandri. Dacă el e om de ştiinţă, e important.

Nu e important. E biolog. E entomolog.

S-a dus la omul meu din Moscova şi i-a spus că vrea să vină în SUA.

Departamentul de Stat a acceptat. Asta-i tot. Sfârşit.

- Mai e ceva. - Nu. Războiul Rece s-a terminat.

Rusia e falită, în caz că nu ştiai. Omul nu mai are de lucru.

Rusia nu dă doi bani

pe unul care studiază gândacii şi le numără firele de păr.

De ce au venit aici ? De ce nu s-au dus direct în State ?

Mireasa a vrut să-şi petreacă luna de miere la Viena.

Aveam nevoie de doi agenţi tineri, care să intre în contact cu ei.

Dacă asta nu e o misiune de rutină, nu ştiu ce este.

Ai trimis-o pe fiica mea în "luna de miere" cu fiul tău ?

Iar începi ?

Îmi pare rău, dar toată povestea asta cu ruşii...

- Ceva nu e în regulă. - Tu şi faimoasa ta intuiţie !

- Înainte aveai încredere în mine. - Asta a fost atunci.

- Dar acum sunt mai deştept. - Mi-aş dori să pot zice acelaşi lucru.

Ai bani ?

- Aici stăm ? - Aici stau eu.

Aici stau copiii. Aici stă familia Reznikoff.

Tu, pe de altă parte, o să stai în holul hotelului,

până când portarul o să-ţi cheme un taxi, să te duci la aeroport.

Portarul o să trimită pe cineva la aeroport, să-mi ia bagajele,

pentru că eu mă duc să mă cazez.

- Nu se poate. - De ce ?

Nu mai au camere. De-asta.

Atunci, ai un coleg de cameră.

Ia te uită ce tehnologie ! Noi n-am avut aşa ceva. Cum mai fuge timpul !

Iar tu o să fugi de-aici. Mulţumesc.

- Ei sunt ruşii ? - Da.

- Sunt la patru camere de-aici. - Şi copiii unde sunt ?

Alături. Să nu te apropii de ei.

De ce ?

Nu vreau să creadă că n-am încredere în ei. Face parte din misune.

- Pot să dau un telefon ? - Da.

Suni să-ţi iei bilet de avion ? Pot să te ajut. Am relaţii.

O sun pe soţia mea.

- Aşa... Codul ţării... - Ce faci ?

- O sun pe soţia mea. - Nimeni nu mai face asta.

Apasă pe diez şi foloseşte codul ăsta.

- Te-ai schimbat ! - Cum aşa ?

- Nu-ţi plăceau hârţoagele. - Nici acum nu-mi plac.

Nu-i adevărat ! Îţi place asta. Înainte acţionai văzând şi făcând.

Acum eşti înconjurat de tehnologie de vârf şi te ocupi de hârţoage.

Nu mai eşti eroul meu.

Alo, Lily ? Lily ? Da. Bună, iubito.

Vorbesc aşa pentru că nu mai sunt în Washington.

Sunt în Paris. Paris.

Nu. Dragă, ascultă-mă cu atenţie.

Ascultă-mă ! Totul mergea bine la conferinţă.

Doar că profesorul acesta, de la Universitatea din Paris...

E un sabotor. Stai numai puţin.

"Non. Non cafe noir. Cafe creme, s'il vous plait. Merci."

Sunt la o cafenea.

Ne-am luat la ceartă, dragă, iar lexicografii francezi...

Lily, lasă-mă să încerc să... Îţi spun...

Semnalul e bruiat. Da. E din ce în ce mai rău.

Te sun după ce mă cazez.

A fost un număr demn de un mare mincinos.

Asta, din cauză că am fost ce am fost.

Soţia mea o să mă omoare pentru că am fost spion.

O să spună că fiica noastră e spion fiindcă şi eu am fost. Am dat de belea.

Te compătimesc, dar tot ai fost un mare mincinos.

În legătură cu patul... Suni tu, să ne mai trimită un pat ?

Ăsta e cam mic pentru doi bărbaţi în toată firea.

- Nu-ţi place patul ? - Nu vreau să te ating cu picioarele.

Mie mi s-a părut potrivit pentru o singură persoană.

Apropo...

În ce fel de paturi dorm copiii ?

Au paturi separate.

- Robinson, haide ! - Imediat !

Aş vrea să intru şi eu la baie azi. Mulţumesc.

N-aş intra chiar acum. Stai puţin.

Ce faci ? Dormi în pielea goală şi te temi că o să mă inciţi ?

Nu te priveşte pe tine cum dorm. Îmi place să am intimitate, atâta tot.

Bine. Mă gândesc numai la ce-o să faci tu acolo singurel.

O să uit că ai spus asta.

Te rog, du-te la baie şi îmbracă-te.

Îmi place să stau în halat. Crezi că e un afront ?

Dacă e un afront ? Da. Dar nu de asta vreau să te îmbraci.

Nu ştim ce o să facă cei doi. Ar putea să plece în miez de noapte.

Trebuie să fim pregătiţi. Eu îmi pun şi haina pe mine.

- Ştii ceva ? - Da.

Kelly ? Avem un intrus la etajul patru şi unul pe acoperiş.

Scott ? E un individ pe hol şi unul pe acoperiş.

- Stai aici. Sau du-te pe acoperiş. - Mulţumesc.

Trebuie să mă ocup eu de amândoi ? Mă duc pe acoperiş.

Stai pe loc !

Stai !

Tată ?

Stai pe loc !

Ce cauţi aici ?

Mâinile sus ! În picioare !

Nu pot să cred !

Sunt tatăl tău. Pot să mă duc unde vreau.

Nu-mi place să fac asta. N-ai prefera să faci o baie fierbinte ?

N-ai vrea să-ţi facă cineva un masaj ?

- Nu înţelegi. E amorţit totul. - În cazul ăsta...

Vezi ? Uite ! Nimic. Pune-le.

Amorţit. Nimic.

- Cine erau indivizii aceia ? - Ţi-am spus.

Nu credeam că poate cineva să fie interesat de acest biolog.

Cineva e interesat de el. N-a fost o tentativă de răpire.

Cel urmărit de mine avea un Macharoff cu amortizor. E armă de asasin.

- Sunt eu lent, dar văd bine. - E ciudat.

O să trimit un fax Departamentului de Stat. Cineva a omis ceva.

Mă bucur că nu trebuie să raportez

că un cetăţean băgăreţ a fost împuşcat, ci că doar a fost schilodit un pic.

Mulţumesc. A fost plăcut. Noi doi...

Desigur, eu am fost lovit de unul, iar tu l-ai scăpat pe celălalt.

Dar tot a fost plăcut că am lucrat iar împreună.

Nu vreau să par sentimental.

Bine, poţi să stai.

- M-ai auzit. - Pot să stau cât vreau.

Dar vrei să stau ?

Spune-o !

Vrei să stau.

- Bine. Poţi să stai. - Nu. Nu e vorba că pot să stau.

- Vrei să stau. - Nu mă deranjează dacă mai stai.

- Pe-aproape. - De ce nu mai stai ?

- Vrei să stau. - Vreau... Vreau să stai ?

- Să nu fie o întrebare. - Vreau să stai. Te rog !

Aşa ! Nu ştiu dacă am timp.

Uită-te şi tu la tine !

Eşti partenerul pe care mi l-am dorit la bătrâneţe.

Un grăsan într-o căldare...

Uită-te şi tu la el !

Bănuiesc că nu eşti rănit ! Era să te omor !

Vreau să fie trimis acasă imediat ! E o cerere oficială.

Nici eu nu sunt foarte încântat de acest aranjament.

Voi aveţi o misiune. Eu şi Scotty rămânem aici. E stabilit.

O să-i urmărim pe soţii Reznikoff cu schimbul. Noi luăm primul schimb.

La 2:00 preluaţi voi monitorizarea. Până atunci sunteţi liberi.

Ştii ceva ? În tinereţe ai fost un agent bun.

Dar de data asta ai fost tu rănit. Data viitoare, o să fiu eu rănită.

Tată, te rog, du-te acasă. Acum.

Ben ?

Cum a fost ?

Am înlemnit, tată. Nu mă aşteptam să te văd.

Te-ai descurcat bine. Sunt mândru de tine.

Da... Mulţumesc.

Fir-ar să fie ! Dacă nu era tata acolo, i-aş fi prins.

- Robinson, acţiunea ta a fost un eşec. - Aşa e.

Trebuie să recunosc, Nicole... Ai fost extraordinară.

Ar trebui să spui că am acţionat de doi bani.

Nu trebuie să-ţi laşi demnitatea atinsă.

Ai fost extraordinară.

Te-ai descurcat bine. Doar că...

Vrei un sendviş sau un suc ? Pot să chem room-service-ul.

Nu, mulţumesc.

Bine.

Individul pe care-l urmăream avea un Macharoff cu amortizor.

N-a fost o tentativă de răpire. A fost o tentativă de asasinat.

Şi tipul urmărit de mine, la fel. A vrut clar să mă omoare.

- Ce e ? - A încercat să mă omoare.

- Dacă indivizii aceia voiau... - Mi-ai citit gândurile.

- Nu-i voiau pe soţii Reznikoff. - Încerca să ne omoare pe noi.

- O misiune banală, nu ? - Da.

- Ne simţim mai bine ? - Da, mulţumesc.

Dle Robinson, ştiţi că unul dintre indivizi a tras în Bennett.

Ştiu. Am văzut.

Eu şi Nicole credem că indivizii nu-i voiau pe soţii Reznikoff.

Ştiau că noi suntem aici şi au încercat să ne omoare.

Întrucât e o situaţie periculoasă, n-ar trebui să aflăm detalii ?

- Ce se întâmplă ? - Nu ştiu mai mult decât voi.

Am tras semnale de alarmă. Am înştiinţat Departamentul de Stat.

Poate ne spune cineva de ce acest cercetător e aşa de important.

- Tu de ce mai eşti aici ? - Eu i-am cerut să rămână.

Pe mine şi pe Kelly nu ne întrece nimeni. N-ai ce-i face, bobocule.

Tu vezi cine se bronzează acolo ?

Credeam că i-a venit cineva de hac până acum.

- Cine e ? - Cesar Baroodi.

E tot ce vrei tu. Terorist, mercenar, asasin...

Un drăguţ. Smulge aripile muştelor şi rupe mâinile oamenilor.

Voi doi îi urmăriţi pe soţii Reznikoff.

- Ai senzaţia că ne dădăcesc ? - Da.

Am crezut că eşti încrezut. Dar nu eşti decât un pic crispat.

Mulţumesc mult. Nici tu nu eşti de lepădat, bobocule.

Kelly, dragul meu... Aia e o armă sau te bucuri să mă vezi ?

- Nu mă bucur niciodată să te văd. - Scotty ! Chiar tu eşti ?

- Am crezut că ai murit. - Aşa e.

Cesar, te rog să te ridici. O să intrăm în hotel.

Sunt bune căpşunile, nu ?

Aşa, Cesar... Pentru cine lucrezi ? Pentru guvern ?

Nu pot să-ţi spun, prietene. Am imunitate diplomatică.

Asasinii nu au imunitate diplomatică.

Atunci, este o informaţie confidenţială.

O să ai privilegiul de a ne comunica această informaţie

în timp ce o să respiri sub apă, în vasul de WC, Cesar.

Pot să fac eu asta ? N-am mai avut această plăcere din tabără.

- N-ai face asta. - Cine ?

Ai face-o. Nu mai e nevoie să adaugi nimic.

Profesioniştii ştiu când sunt înfrânţi şi se dau la o parte în linişte.

Mărturisesc, domnilor.

Guvernul chinez m-a angajat pentru a-l contacta pe dr. Reznikoff.

Adică să-l răpeşti şi să ne omori nouă doi oameni pe parcurs.

Nicidecum !

Chinezii vor ca doctorul să lucreze pentru ei. Eu sunt un intermediar.

N-ai trimis tu doi oameni aseară, ca să ne omoare agenţii,

ca să-l poţi răpi pe Reznikoff ?

Kelly, băiete, ar fi bine să mă crezi că n-am făcut eu asta.

Pentru că, dacă n-am fost eu, înseamnă că a fost altcineva.

De ce-l vrea guvernul chinez pe Reznikoff ?

Cum îi spune mesagerul care urma să fie omorât Cleopatrei:

"Eu, cel ce aduce vestea, n-am fost şi peţitor."

Acum vă rog să mă scuzaţi. Trebuie să plec.

Am întârziat deja la o întâlnire.

- Spune adevărul ? - Nu ştiu. Poate...

Cesar, ştii că, dacă cei doi agenţi păţesc ceva, eşti un om mort.

Eu şi Scotty o să te găsim şi o să te omorâm. Să fii sigur de asta.

Poate eşti tu omorât înainte, Kelly. Nu se ştie niciodată.

- Pleacă. - Nu prea cred.

Cred că te cam lasă memoria.

Aş vrea ca poliţia din Viena să-l reţină câteva zile.

Foarte bine. Cum ?

Ai uitat episodul din Cairo, când îi perchiziţionam camera ?

Da ! Uitasem de Cairo.

Doar n-o să faci asta !

Te rog, intră în biroul meu. Mulţumesc mult.

- Eşti plin de inspiraţie uneori. - Eu nu uit episodul din Cairo.

Nu e o imagine prea plăcută din spate.

L-a luat poliţia.

M-aţi făcut fericit, domnilor. Mulţumesc !

A fost amuzant sau nu ? Ştii şi tu că a fost amuzant.

- Zi că a fost amuzant. A fost ? - Haide...

Ghici unde mi-au trimis bagajul şi de ce întârzie !

- Unde ? - În Franţa.

- Cum aşa ? - Pentru că eu nu acolo mă duc.

Fii atent ! Un document confidenţial de la Departamentul de Stat.

Victor Reznikoff a creat o serie de virusuri tipice pădurilor tropicale,

care sunt fatale pentru om.

Dacă ar fi împrăştiate, ar putea cauza o pandemie letală.

SUA vor ca acest studiu să fie aplicat în domeniul medicinei.

Alte guverne nu trebuie să aibă acces la aceste virusuri

din motive cât se poate de clare.

Se pare că inofensivul entomolog inventează nişte chestii

care ar putea cauza dispariţia întregii populaţii de pe glob.

- S-a zis cu misiunea banală. - Uită-te şi tu la el...

Se scarpină în fund, dar are în cap ideea unei arme de distrugere în masă.

- Haide, Ben... Unde eşti ? - Cum adică nu sunt acolo ?

Bine... Hai să nu intrăm în panică.

Nu lipseşte nimic, cu excepţia lor. Nu avem motive să intrăm în panică.

E opera lui Baroodi. El trebuie să fie. Doamne...

Mai am doi agenţi în Viena, pe care-i pot folosi. Tu găseşte-l pe Baroodi.

Eu trebuie să mă ţin după Reznikoff până preiau agenţii mei operaţiunea.

Cum îl găsesc pe Baroodi ?

Aici locuieşte. Începi cu cartea de telefoane.

Poftim. Ia tu maşina.

Dezbrăcat... Cum aţi descrie acest bărbat dezbrăcat ?

E dezbrăcat. N-are haine pe el.

Are cam 1,60 m înălţime...

Părul şaten...

E numai piele... E dezbrăcat !

Da, acel bărbat dezbrăcat !

Bine. Deci e aici. Pot să vorbesc cu el ?

Dacă vorbim despre acelaşi bărbat dezbrăcat, atunci, nu se poate.

- A plecat. A plătit cauţiunea. - A plătit-o ? Nu avea bani !

Era dezbrăcat ! Un om dezbrăcat nu are buzunare.

E ora de masă.

A lăsat o adresă ? N-o aveţi. Bine... Cum să...

Cartea de telefoane. Bine.

Cesar Baroodi.

Acesta e unul dintre motivele pentru care am renunţat la profesia asta.

Nu, nu... Da.

- Dl Robinson ? Eu sunt Tilden. - Vines.

Cei doi sunt soţii Reznikoff. În spatele vostru, tipul chel.

Nu-i scăpaţi din ochi.

Îi vreau înapoi aşa cum vi i-am dat. Intacţi.

Da. Scotty ? Da. Au venit înlocuitorii mei.

Ne vedem la hotel.

- Şi acum ce facem ? - Cum adică ?

Au pus lupii să păzească oile.

O să ştie pe cine să dea vina când oile o să fie mâncate. Ce facem ?

Aşteptăm.

- Nu pot să cred ! - Am o idee.

Aşteptăm să se întoarcă. Îi încercuim şi-i învingem.

- Ăsta e planul tău ? - Da.

- Şi cam cum vrei să facem asta ? - Întâi trebuie să dezlegi frânghia.

- Şi cam cum să ajung acolo ? - N-am zis c-o să fie uşor.

Nu vreau să mă găsească tata aşa.

Încă nu s-a terminat. Ştiu ce putem să facem ! Folosim briceagul meu !

- Ai un briceag ? - Da. În biroul meu din Virginia.

Eu sunt Cesar Baroodi. Sunt un prieten de-ai părinţilor voştri.

- Am auzit de tine. - Ce ai de gând să faci cu noi ?

Să vă ţin aici. Miza e foarte mare în ceea ce-l priveşte pe Victor Reznikoff.

Trebuie să-i ţin departe pe Kelly şi pe Scotty.

Mai curând, ar trebui să-ţi faci griji din cauza noastră.

Atunci, am făcut ce trebuia. V-am scos din schemă.

Când o să iau legătura cu taţii voştri,

ei vor accepta să nu se mai amestece, în schimbul vieţii voastre.

De ce e Reznikoff atât de important ?

Să zicem că o să-mi ofere un stil de viaţă mult mai bun.

Îmi pare rău că vă întrerup, dar, dacă e să stau legată toată noaptea,

trebuie să mă duc la baie.

- Vrei să-mi dezlegi picioarele ? - Desigur, draga mea. Scuze...

Trebuie să speli...

Aşa, îmi dezlegi mâinile...

- A fost un plan perfect. - Da.

Ia-i arma ! Haide ! Nu face gălăgie.

Armele, pe masă. Acum !

Mâinile sus ! Treceţi în cealaltă cameră !

Cred că-mi place !

- Ştii să o porneşti fără cheie ? - Bineînţeles că nu.

Îţi dădeam şansa să faci o treabă de bărbat. Trebuie s-o fac tot eu.

Tu eşti cea mai tare.

Cum l-ai găsit ?

M-am gândit eu că-l găseşti acolo.

Ţi-am spus că poţi să vii, dar asta nu înseamnă că poţi să mă faci de râs.

- E un spaţiu prea deschis. - E prea multă linişte.

- Uşa aceea ? Hai să încercăm ! - Bine.

- Mă acoperi ? - Da.

La Departamentul de Limbi Străine nu auzi aşa ceva.

Du-te !

Bine. Acoperă-mă. Pe urmă te acopăr eu.

- Ne odihnim. - Ai spus că vrei să vii.

- Tu nu eşti în formă. Eu sunt. - Eu sunt pregătit. Ce-i cu tine ?

Nu eşti rapid. Dacă fugi până acolo, pot să te nimerească şi cu o piatră.

- Am fost şi sunt sportiv. - Te rog...

Poftim. Ţine-l !

Ce-i aia ?

- Un cutter de sticlă cu unde sonice. - Cu unde sonice ?

E un dispozitiv complex. E greu de înţeles pentru omul simplu.

Acum, intră.

A doua oară... A treia ocazie n-o s-o mai ai.

Verificăm până sus.

N-ai senzaţia că eşti în plină stradă,

iar toţi ceilalţi sunt pe acoperişurile caselor ?

Ba da.

Unii au intrat în casă. Se pare că încearcă să scape.

Du-te ! Spune-le să iasă cu mâinile sus.

- Unde te duci ? - Să deschid uşa.

- Nu. De ce ? - Ai dreptate. Nu e casa mea.

- Dar o să deschid. - Am fost prinşi.

Nu contează. Copiii sunt pe-aici. Mergem mai departe. La trei. Trei !

Cioc, cioc... Cine-i acolo ?

Numai veselă. Nu-mi plac glumele astea.

Domnilor, bun venit în casa mea !

- Tatăl tău nu răspunde. - Asta nu-i bine.

Dacă recepţionaţi, răspundeţi. Vă rog, răspundeţi dacă recepţionaţi.

Sunt agentul Tilden.

- Cine eşti ? - Dar tu cine eşti ?

- Suntem agenţii Robinson şi Scott. - Ce vrei ?

Încercăm să luăm legătura cu agenţii Robinson şi Scott.

- Ai spus că voi sunteţi. - Aşa e. Noi vrem să dăm de...

Dă-mi-l !

Bună. Suntem agenţii Nicole Scott şi Ben Robinson.

Unde sunt ceilalţi agenţi Robinson şi Scott ?

Vă caută. Noi le ţinem locul temporar.

- Rămâneţi pe loc. - Am înţeles.

- Ce s-a întâmplat ? - Şi-au dat seama că au dispărut.

- Acum, ne caută. - Minunat !

- Şi-au dat seama că a fost Baroodi ? - Mai aveau şi alt suspect ?

- Crezi că reuşesc să găsească vila ? - Da. Au probleme.

- Hai să mergem ! - Stai ! Noi avem o misiune.

- Ei pot să se descurce singuri. - Al tău, da. Tata e profesor.

- Dacă păţeşte ceva... - Nu pot să cred că spui asta !

Tu ar trebui să spui că misiunea e pe primul plan.

Eu ar trebui să vreau să mergem să-i salvăm.

Cred că armura ta se crapă.

Un punct în plus pentru tine. Nu sunt perfectă.

Mi-a trecut prin cap că, dacă tata dispare,

nu mai sunt obligat să fiu agent.

- Eşti tare neastâmpărat, Robinson. - A fost un gând pasager. Haide !

- La ce se uită pasărea aia ? - Copiii voştri sunt ingenioşi.

Kelly, în locul tău, aş fi mai atent să nu-mi ia locul.

Ei au scăpat, iar voi aţi fost prinşi. E cumva timpul să vă pensionaţi ?

Du-te şi plimbă-ţi pasărea.

I-am răpit ca să vă aducem pe voi aici. Şi uite că am reuşit.

Sunteţi puşi la patru ace, dar n-aveţi unde să vă duceţi.

Şi aici o să staţi până îl predau pe dr. Reznikoff chinezilor,

lucru pentru care primesc o sumă formată din şapte cifre.

Lăsaţi privirile compătimitoare. Cum îţi aşterni, aşa dormi.

- Te doare capul ? - Nici să nu vorbeşti cu mine !

Şi pe mine mă doare. Mulţumesc de întrebare.

Mă bucur că te-au lovit în cap, şi nu în alt loc dureros.

Parcă acum erai mai deştept.

Nu eu am căzut în plasa unor glume.

Dacă eşti aşa de deştept, cum se face că sunt iar captiv într-o încăpere ?

Timp de 25 de ani nu mi s-a întâmplat aşa ceva. Explică-mi tu, dle Chips !

Foarte simplu. Minţi.

Vezi că ţi-am rămas dator cu un pumn. Îl vrei acum ?

Haide... Dă cât poţi tu de bine.

Bine, uriaşule ! Stai pe loc, că vin acum !

Haide ! N-am toată ziua la dispoziţie.

Dacă tot n-ai ce face, iar alţii fac şi treaba ta,

poate vrei să-mi explici de ce-ai plecat.

- Din motive personale. - Din motive personale, nu ?

Iar eu cine eram, ruda de la ţară ? Şi acum am inelul de la tine.

Cred că şi eu am voie să mă amestec în treburile tale personale.

- Te rog ! Vreau un răspuns. - Mă săturasem.

- De ce ? - De riscul de a fi ucis.

Am întâlnit o femeie de care m-am îndrăgostit.

Voiam să am o familie. Am o fiică...

Fiica ta ? N-aş aduce vorba despre ea acum.

Nici măcar nu m-aş gândi la ea. O să vină şi-o să ne găsească aşa.

- Îţi imaginezi cum va fi ? - Probabil ne-ar face şi o poză.

Aşa e. Şi ar trimite-o la Washington. Şi uite-aşa îmi pierd eu biroul.

Aşa o să pierd totul. Nu pot. Am degetele înţepenite.

Du-te !

Şi Ben... Să mă vadă Ben aşa ?

O să-mi aducă aminte de asta toată viaţa. Gata, până aici !

O să scăpăm de-aici. Trebuie să scăpăm cu orice preţ.

Încălzeşte-mi degetele. Adu-le din nou la viaţă.

- Nu te opri. - Trebuie să fac asta.

Mă gândesc că eu am copilul pe care trebuia să-l ai tu.

- Şi viceversa. - Da.

O să ne găsim hainele... Sunt pe aici, pe undeva. Nu le-ar lua.

O să scăpăm, iar ei n-o să afle că am fost aici.

Dar mult v-a mai luat ! Unde aţi fost ?

Ştiţi de cât timp stăm aici ? De nimic nu sunteţi în stare !

- Acceptă situaţia ca un bărbat. - Am artrită.

Staţi puţin... Vreau să vă întoarceţi.

Ben, nu pleca aşa. Întoarce-te şi dezleagă-ne.

Am spus să vă întoarceţi ! Eu comand această operaţiune.

Eu şi Scotty o să-i abordăm pe soţii Reznikoff, le spunem cine suntem

şi aflăm când pot să plece.

Lăsaţi-ne pe mine şi pe Ben. E misiunea noastră. Daţi-ne şansa să o îndeplinim.

Trebuia să-i urmăriţi pe soţii Reznikoff, nu să veniţi după noi.

Mai aveţi multe de învăţat. Răspunsul e "nu".

Haide !

I-aţi scăpat din mână pe principalii adversari, după care aţi fost prinşi.

Hai ! Nu merge liftul.

- Vrei să lucrezi în Agenţie ? - Da.

- Continuăm aşa. - Cum ? Ca o echipă ?

Da. O echipă formată din patru oameni. Tot ce-am spus e valabil pentru patru.

Nu avem cum să ne despărţim.

Fiecare are ceva ce celălălt nu are. Noi avem experienţa. Voi, tinereţea.

Diferenţa e că, la un moment dat, şi noi o să avem experienţă.

Dacă apuci...

- E totul în regulă ? - Da. E linişte şi pace.

Sunteţi liberi.

Ce crezi că ai face dacă nu ai face asta ?

Nu ştiu. Probabil aş preda.

Undeva, sper eu, unde aş mai vedea femei frumoase curăţând o armă.

- Mă consideri frumoasă. - Da.

Un gen de frumuseţe care-ţi zboară creierii dacă nu faci ce-ţi spune.

- Eu nu vorbesc aşa. - Ziua încă nu s-a încheiat.

Eu am un stil diferit de al tău. Un stil mai bun.

Potrivit portretului psihologic, eşti un tip foarte organizat.

Poţi să omori pe cineva cu atitudinea asta.

Vreau să te întreb ceva. Tu ce ai face dacă n-ai fi agent ?

Nu ştiu. Nu cred că aş face altceva. Doar cu un alt partener...

Nicole, îmi frângi inima.

Bună, Lily. Ce faci ? Da, şi mie mi-e dor de tine.

Nu acum. Trebuie să-ţi spun că nu mai sunt la Paris.

Nu mă întorc acasă. Sunt la Viena, dragă.

- Ce faci la Viena ? - Da, sunt în Viena.

A trebuit să ne mutăm aici, fiindcă unul dintre lexicografi a fost omorât.

Nu ştiu de ce. Aşa că au mutat conferinţa aici.

Cei din Viena o să fie ca un fel de tampon.

Dr. Clark e cu mine. Reprezentăm aripa noastră. Iar profesorul...

Şi eu te iubesc. Înţeleg că nu mai poţi să vorbeşti.

- Ţi se răceşte salata. - Şi soţia mea e rece.

A fost cel mai rece "te iubesc" pe care l-am auzit vreodată.

Cred că foarte curând o să divorţeze din cauza asta.

O să mă lase singur, numai cu gândurile mele.

Stai liniştit. Mâine-dimineaţă vorbim cu soţii Reznikoff.

Lămurim lucrurile cu ei, după care poţi să pleci la aeroport.

Vă sunt recunoscător că aveţi grijă de mine.

Ştiu că mulţi vor să-mi folosesc cercetările în scopuri necinstite.

Eu nu vreau asta.

Ştiu că am creat ceva ce poate face rău întregii planete,

dacă ajunge pe mâna cui nu trebuie.

De aceea eu şi Santina vrem să mergem în America.

Vreau să-mi îndrept cercetările spre domeniul medicinei.

- Victor e un om deosebit. - Scotty, ai grijă !

- Era un laser. - S-a tras de vizavi.

- Uite ! Acolo ! - Am văzut. Rămâi cu ei.

- Ascunde-l. - Credeţi că a fost Baroodi ?

- Poate. - Nu. Nu se leagă.

Baroodi nu vrea să-l omoare pe Reznikoff. E vorba despre altceva.

Jos !

Luaţi-i acum. Eu mă duc să aduc maşina.

Oamenii mei ? Ce-i asta ?

Sus !

CIA ? Oamenii mei sunt de la CIA ?

La fel.

Domnule, e un Macharoff cu amortizor.

I-a luat !

Adu maşina !

- Eşti teafăr ? - Oamenii lui Baroodi m-au atacat.

Eu sunt bine. L-am împuşcat pe unul dintre ei. Ce prost !

Cel din spate l-a împins pe celălalt spre mine, după care m-a lovit în cap.

- Dar pe unul l-am împuşcat. - Decât nimic, bine şi aşa.

- Cine a vrut să-l ucidă pe Reznikoff ? - Oamenii mei.

- De ce ? - Nu ştiu.

Cred că are legătură cu CIA, care încearcă să elimine foştii agenţi KGB.

- Deci Reznikoff e agent KGB ? - Nu. Uite-i, ei sunt.

Scuze !

Se pare că mergem toţi la aeroport.

Fă ceva să-i încetineşti.

- Asta e partea mea a maşinii ! - Nu mai e a ta. E a lor.

Îmi pare rău !

- Lasă-mă pe mine să conduc ! - Mă descurc.

Ai grijă ! Poate împuşti pe cineva !

Acesta e unul dintre motivele pentru care nu mai sunt agent.

O să aibă dureri de cap.

- Sunteţi teferi ? - Suntem ruşi. Ştim să supravieţuim.

- E absolut necesar ? - Uneori, câştigi. Alteori, pierzi.

Încep să cred că mai mult am pierdut decât am câştigat.

Chinezii vor fi nevoiţi să-şi găsească un alt biolog.

- Oricum, ar fi trebuit s-o facă. - Cum adică ?

Lucram pentru chinezi, dar mi-am zis că poate există oferte mai bune.

Aşa că l-am abordat pe prietenul meu, Saddam, care a fost încântat

să-mi dea trei milioane de lire sterline pentru dr. Reznikoff.

Saddam Hussein ? L-ai vândut pe Reznikoff Irakului ?

Chiar n-ai pic de ruşine ? Afară !

Scuteşte-mă, te rog... Până de curând a fost şi prietenul tău.

Ştii că îi plac căţeii ?

E plăcut să-l vezi jucându-se cu puii de ciobănesc.

Mi-a făcut plăcere timpul petrecut împreună. Aproape am uitat de Cairo.

N-am câştigat lupta asta, dar războiul nu s-a sfârşit.

Ne mai vedem, prietene... N-o să-ţi port pică...

N-am condus bine ? Acum o să primim o maşină nouă.

Te-ai îndoit de tine când ai primit misiunea.

Da, aşa este.

Asta e partea frumoasă după ce depăşeşti o greutate.

Reuşeşti să treci de hop, priveşti în urmă, iar îndoielile au dispărut.

- Eu încă am îndoieli. - Ai acţionat bine mereu.

- Pentru tine îmi fac griji. - Pentru mine ?

Am acceptat să fiu agent fiindcă tu voiai asta şi mi s-a părut important.

Mi-a displăcut. Am urât antrenamentul. Nu mi-a plăcut să fiu "fiul şefului".

Mi-a displăcut totul. La început... Dar acum văd că sunt bun.

Şi, cu cât dovedesc că sunt mai bun, cu atât mai mult îmi place.

Deci eu sunt bine.

Dar, dacă te mai văd vreodată în oglinda retrovizoare, pe urmele mele

sau controlând cum mă spăl pe dinţi, noi doi am terminat-o, şefu'.

- E o procedură standard. - Am vorbit clar, tată ?

Da, domnule.

Tată, o să-i spui mamei unde ai fost ?

Da. Îi spun tot, după care mă mut.

Ai fi venit după mine dacă aş fi fost bărbat, nu femeie ?

Ştiu că dl Robinson ţi-a spus că sunt un agent bun.

Am avut cel mai bun punctaj la antrenament.

Dacă aş fi fost jucător de fotbal, aş fi câştigat trofeul Heisman.

Aş fi fost cel mai căutat jucător.

Dar tu vrei să stai în tribună şi să prinzi mingea în locul meu.

- Tu ai cunoscut şi agente ? - Da.

- Erau bune profesioniste ? - Da.

Puteau să tragă cu arma ? Le respectai ?

Aşa sunt şi eu.

Mai am o întrebare...

La următoarea mea misiune, o să te mai ascunzi prin tufişuri ?

Mulţumesc.

Cred că am înţeles...

Dacă Tilden şi Vines încercau să scape de foştii agenţi KGB,

de ce-ar fi încercat să-l omoare pe Reznikoff, care nu e agent ?

Dacă nu pe el încercau să-l omoare ?

Santina e nebună.

- Plecăm în China. - N-am mai fost de ceva vreme acolo.

- Mai ştii chineză ? - Nu e o limbă latină.

Ai făcut o înţelegere cu chinezii înainte de a te duce la omul notru.

Care a fost rostul lui Baroodi ? De ce nu l-ai dus pe Victor direct în China ?

Pentru că nu voiam să afle cine sunt.

Voiam să creadă că am fost siliţi să ne ducem în China.

Eşti un om deosebit, dar nu te pot lăsa să respingi comunismul.

Te iubesc, dar o să plecăm în China.

- Ai văzut ? - Nu. Nu eram în încăpere.

Vrei să-mi povesteşti tu ?

- Ce echipă ! - Nu-ţi bate joc. Eu plec la Atena.

- Tu pleci la sediul din Damasc. - Eu nu mă refeream la noi.

- Ei ! Au format o echipă bună. - Nu s-au schimbat.

- Ce e ? - Nimic.

- Postul din Atena e sigur ? - Tata a făcut aranjamentele. De ce ?

Mă gândeam că e cam cald în Siria în perioada asta a anului.

Bine, Bennett...

Dacă aleg să rămâi partenerul meu, trebuie să te mai destinzi un pic.

Cum adică ? Sunt cât se poate de relaxat.

Ce era cu panoul ăla ? E ridicol ! Poate c-o să mai împărţim camera.

La cum vorbeşte preşedintele despre economie, împărţim mai mult de-atât.

- Asta spuneam şi eu. - Cum adică ?

- Pare locul potrivit. - Pentru viori...

Nicidecum. Toată povestea s-a terminat.

- Ce zici ? Alţi 25 de ani ? - Nu. Mai mult de-atât.

Aş vrea să înghit "găluşca" asta, dar îmi rămâne în gât.

Chiar te aştepţi să cred că, după toată povestea asta,

eu rămân cu copiii,

iar tu te întorci la plictisitoarea ta catedră ?

- Exact. - Haide...

Când o să-ţi spună Nicole că se va confrunta cu nişte ticăloşi,

o să te urci în primul avion.

- Nicole n-o să mă sune. - De unde ştii ?

- N-o să mă sune. - Lucru mai cumplit n-am auzit.

Dacă n-o să te sune, o să te roadă. Te cunosc eu !

Într-o zi, o să te trezeşti într-un avion, n-o să ştii cum ai ajuns acolo,

dar o să fii pregătit s-o iei de la capăt.

Da, aşa e. E scris pe chipul tău. Citesc în ochii tăi.

Eşti civil. Nu poţi nici măcar să te gândeşti la asta.

Vreau să-mi dai o garanţie că n-o să faci niciodată asta.

- O garanţie ? - Da.

Poftim. Semnează hârtia asta. O s-o pun într-un loc sigur.

- Ce e asta ? - E cererea de reangajare.

Nimeni n-o s-o vadă, decât dacă faci vreun lucru nesăbuit.

Dacă te bagi în cine ştie ce şi eşti omorât, sunt şi eu protejat.

Ce-i rău în asta ?

Mulţumesc.

Unde pleci cu... Bine. Du-te !

Sper că nu te gândeşti că o să poţi să te întorci în genunchi la mine,

pentru că am terminat-o cu tine.

Vorbesc serios, Stanley ! La revedere, Pard.

Faptul că lexicografii s-au dedat la acte de violenţă...

Aveau arme... Au dat buzna în secţiile de poliţie.

Au luat mitraliere şi tot soiul de arme...

Mă urmăreşti ?

Aş vrea să-mi spui odată cum s-a descurcat Nicole la prima misiune.

- Nicole ? Ştiai ? - Da. Nicole îmi spune tot.

Eu i-am spus să te sune.

- Ai ştiut unde este ? - Nu. Dar ştiam că e plecată undeva.

M-ai lăsat să-ţi spun minciunile acelea ridicole

timp de trei zile.

M-am amuzat. Ai fost foarte inventiv.

Sunt mândră de tine că te-ai dus să te asiguri că Nicole e în siguranţă.

Cu plăcere. E un agent bun.

- Întrebarea e... - Da ?

- Tu te întorci ? - Ai înnebunit ?

- Am fost lovit în cap. - Stai să-ţi dau un pupic.

Aşa e mai bine.

- Scotty ? - Da ?

- Îţi lipseşte ? - Nu.

Doar el.

Aţi urmărit filmul "SUNT SPION" SE ÎNTOARCE

SFÂRŞIT