Original subtitles

Nu jucați de-a cowboy. Nu suntem banda lui Bonnot.

La naiba!

Ce facem? Mergem. Vă acoperim.

Cu calm.

N-am făcut nimic, nenorociților! În mașină cu ei!

Aveți grijă la scroafa asta. Mușcă și înțeapă.

Grăbiți-vă, domnilor.

Enervanți, boschetarii ăștia. Da, și murdari.

Luați-le declarațiile.

Se poate curăța aici?

Tocmai am sosit, comisar-șef. Chiar acum?

Puteți în cinci minute? Nu? Până atunci.

I-am arestat pe boschetari. Păreau comando.

Bine. Mai vorbim despre asta.

Îl cunoașteți pe procurorul Raynouard? Desigur.

Continuați. Voi fi scurt, Maigret.

Aseară, la o cină, l-am întâlnit pe un drag prieten.

Maestrul Parendon. Avocatul?

Exact. Mi-a arătat o scrisoare anonimă primită.

O consideră o glumă...

dar eu o găsesc îngrijorătoare, amenințătoare.

Vă rog, ca o favoare, să-l vizitați pe dl. Parendon...

să clarificați situația. Am aranjat o întâlnire la 12:30.

Pentru cine? Pentru dumneavoastră.

Cât e ceasul? 12.00

Înțelegeți că nu are legătură cu boschetarii.

Mă bucur că spuneți asta.

Paul, caută adresa dlui. Parendon.

Vii cu mine. Nu te vei murdări prea tare.

Îți amintește de ceva? Boschetarii.

Cu mici diferențe. Chiar mici diferențe.

Mă duc sus. Tu ia-i pulsul situației.

E brand nou. Nu, din 1940.

Din război?

Da. Germanii făceau tancuri, englezii mașini de lux.

Și au câștigat războiul. Englezii au mereu dreptate.

Vă rog să mă urmați, comisare.

Domnule. Domnișoară.

Domnule Maigret. Mulțumesc. Intrați.

Luați loc. Mai am probleme de auz.

Mă bucur că ați venit. Vă admir metodele.

La ce vârstă ați început să înțelegeți oamenii?

Adică criminalii. Nu știu dacă-i înțeleg.

Sigur da. Luați scrisoarea asta...

Nici nu mai țin minte conținutul. Spuneți.

Nu aruncați scrisoarea imediat.

Nu e o glumă sau lucrul unui maniac.

În câteva zile va avea loc o crimă.

Comisă de cineva cunoscut sau de mine.

Nu vă scriu ca s-o preveniți, e inevitabil.

Toți din jurul vostru sunt în pericol sau periculoși. Fiți precaut.

Nu știu dacă mai scriu. Sunt îngrijorat.

Unele decizii sunt grele. La urechea celor înțelepți, salut.

Nevinovat sau psihopat periculos. Voi analiza scrisul de mână.

Nu recunosc scrisul, dar recunosc hârtia.

Hârtie chiffon din Bruges, cu filigran în formă de snop de grâu.

Antetul a fost tăiat.

Știți multe despre hârtii.

Am folosit-o ani la rând la vechea mea firmă.

Asta schimbă situația. Credeți?

E vorba de cineva care a fost aici sau locuiește aici.

Scrisoarea a venit prin poștă. Asta nu înseamnă nimic.

Vedeți cărțile roșii acolo? Henri Ey, Lévy-Valenti, dr. Maxwell...

Lagache, Ruyssen, Genil-Perrin.

Da, toți sunt acolo. Obsesia mea. Obsesia mea este articolul 64.

Nu există crimă sau delict...

dacă inculpatul era nebun în momentul faptei.

Sau dacă a fost constrâns de o forță irezistibilă.

Ce părere aveți? Niciuna, nu sunt magistrat.

Puteți determina răspunderea penală a unui inculpat?

Rar.

Între noi, nebunia nu există. Sau toți suntem nebuni.

Frumos spus.

Nu fumați pipă? Prea mult, spune doamna Maigret.

Simțiți-vă liber.

Știți vreun motiv pentru care cineva ar scrie această scrisoare?

Nu știu de ce sau cine.

Locuiesc mulți oameni aici? Mulți? Nu, deloc.

Eu și soția mea, bineînțeles. Dormitoare separate.

Soția mea se culcă și se trezește târziu, eu dimpotrivă.

Apoi fiica mea, pe care o numim Bambi de când era mică.

Fiul meu Jacques, care se cheamă Gus, numai Dumnezeu știe de ce.

Și personalul, cum îi spune soția mea...

Ferdinand, majordomul...

Lise, menajera, care locuiește aici.

Și secretara mea, domnișoara Vague.

Așa se numește, Vague.

Ca să mă ajute la birou, avocatul ambițios René Tortu...

și un tânăr stagiariu care vrea să devină dramaturg.

Puteți întreba despre hârtie la ei.

Mai sunt șoferul și gardianul...

care vin doar să aducă numeroasele cumpărături ale soției mele.

Ah, aproape am uitat de persoana care ține lumea asta în mișcare.

Socrul meu, primul președinte Gassin de Beaulieu.

După moartea lui, i-am călcat pe urmele pantofilor lui de hermină.

Erau foarte comode.

Totul era al lui: averea, casa, moșia din Vendée...

pădurea din Vouvant. Totul.

Cu excepția cărților mele, mobilelor din birou și camerei mele.

Dar un avocat afacerist nu are nevoie de mai mult.

În spatele afacerilor sunt oameni. Da, dar nu mă interesează.

Prefer să mă ocup de necazurile "omului simplu".

Vă face onoare.

Dacă îmi permiteți, voi pune câteva întrebări despre această scrisoare.

Domnișoara Vague, vă rog să-l întrebați pe Ferdinand...

să-l ducă pe comisar în birou?

Vă aștept jos. Să conduc oaspeții face parte din atribuțiile mele.

Nu, am spus asta de prima dată.

Domnule, încercați să mă înțelegeți...

Comisar Maigret. Tocmai vin de la domnul Parendon.

Vă spune ceva acest tip de hârtie?

Desigur. O astfel de hârtie va conține un viitor clasic:

Primăvara patriarhului.

Asta scrieți? Când am timp.

Dar lăsați antetul pe ea.

Da, am de gând să fac cadou manuscrisul domnului Parendon.

Nu l-am folosit. Niciodată?

Pot să întreb pentru cine sunteți aici? Vă faceți griji?

Se spune că trebuie să fii sincer cu poliția.

Foarte bine. Cine spune asta? În închisoare.

Ați fost acolo? Ca militar în Africa.

În Legiunea Străină.

Sunteți francez? Belgian.

Am făcut niște prostii. Și acum?

Lucrez pentru Parendon de opt ani. Nu s-a plâns niciodată.

Vă tratează bine? Este un om fantastic.

Și doamna? Sincer, o scorpie.

Se bagă în toate și se plânge de orice.

Și ceilalți? Lise? Drăguță și nu prea sălbatică.

Bucătăreasa? Doamna Vauquin.

O bătrână, zgârcită cu vinul.

Măritată cu un bețiv care o bate în fiecare săptămână.

Domnișoara Bambi. Nici mândră, nici pretențioasă.

Un caracter dificil. Și fratele ei?

Gus. Cu capul în muzică și cu picioarele pe nicăieri.

Și domnișoara Vague? Foarte vagă, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Pe mâine.

Sunt arme în casă?

Două puști de vânătoare ale doamnei. Sunt lângă crosele de golf.

Și un mic Herstal 6.33.

Cu el trebuie să tragi de foarte aproape.

Și domnul Parendon?

A avut un Colt .38. Dar n-am văzut niciodată muniție.

Un vin alb din ăsta te face să-ți fie sete. Nu, mergem să mâncăm.

La Petit Chaudron.

Au o friptură de vițel delicioasă. Știu, cea mai bună din Paris.

Și dacă e o glumă? De la cine?

Nicio idee. Un angajat supărat, copiii, de distracție...

Parendon ar fi putut să o facă singur ca să mai anime atmosfera.

Și secretara? Ar fi o frumusețe aducătoare de rău.

Cu două aripi de înger.

Mama? Deocamdată necunoscută.

Deci doar o amenințare. Niciun cadavru, ucigaș sau motiv.

Mai banal de atât nu se poate.

Poate că va trebui să facem totul singuri.

Ne întoarcem la birou? Ai chef?

Datoria cheamă. Ah, datoria...

Acea harababură de dimineață a fost destul pentru o zi.

Cinema? La ora asta?

Rulează Quai des Orfèvres. Quai des Orfèvres? Ești nebun?

Încă nu l-am văzut. Îl vezi mâine.

Fără Louis Jouvet. Dar cu mine, e mai autentic.

Citește asta.

A fost prostesc din partea dumneavoastră să mergeți atât de repede la domnul Parendon.

Crima poate avea loc acum repede, în parte din vina dumneavoastră.

Credeați că într-o singură după-amiază veți descoperi secrete?

Poate că intuiția dumneavoastră poate preveni ce e mai rău, dar nu cred.

Ăsta nu e un film. Acum pare mai puțin o glumă.

Mergem? Eu merg.

Tu te ocupi de treburile curente cu Calvi. Te sun.

Desigur, domnule.

Dacă doriți să așteptați un sfert de oră. Să vă duc în salon?

Pot să aștept aici? Desigur.

Vă deranjează dacă încep să dactilografiez? Da. Știți de ce sunt aici?

Știu doar că trebuie să răspundem întrebărilor dumneavoastră...

chiar dacă par indiscrete.

Trebuie să citesc asta? Vă rog.

Ce să spun?

Când se aude că într-o casă va avea loc o crimă...

Asta se poate întâmpla în orice casă.

Înainte ca cineva să devină criminal, probabil se va comporta ca oricine altcineva.

Altfel am aresta toți viitorii criminali, într-adevăr.

Domnul Parendon m-a lăsat să citesc scrisoarea către el. A dumneavoastră sună mai amenințător.

Și eu cred la fel.

Capsatorul dumneavoastră, m-am atașat de el.

Nu-l voi mai împrumuta niciodată, promit.

Bambi? Într-adevăr.

Fratele ei e un glumeț? Gus? Dimpotrivă.

Inteligent, dar închis în el.

Mereu cel mai bun din clasă, dar nu învață niciodată.

E pasionat de muzică. Modernă sau clasică?

Amândouă.

Cum e relația lui cu tatăl său?

Îl admiră, într-un mod iubitor.

Vă curtează? Asta nu.

Când am venit acum trei ani, am simțit că el fantazează.

Despre dumneavoastră? Nu, mai ales despre picioarele mele.

Și domnul Baud fantaza? Nu, celălalt.

Maestrul Tortu?

Dar, cu o singură excepție, nu s-a întâmplat niciodată nimic.

Cu o singură excepție?

După film a vrut să vină cu mine acasă.

Mă îngrozește să las un bărbat în casă.

De aceea l-am însoțit până la casa lui, Rue des Saules.

Dar n-a ieșit nimic? Nu, chestiune de preferință.

Am rămas buni prieteni.

Încă n-am întâlnit-o pe doamna Parendon.

Totuși e peste tot. Iese des, dar nu știi niciodată unde e.

Cu covoarele astea nu auzi nimic. Ușa se deschide și gata, apare.

E curioasă? Sau distrată.

Decât dacă e o manie.

E foarte drăguță cu toată lumea. În felul ei.

Nu vă place? Nu aș alege-o ca prietenă.

Domnul Maigret mai e aici? Da, maestre.

Bună ziua, maestre. Intrați, domnule Maigret.

Crima poate avea loc acum repede, în parte din vina dumneavoastră.

Credeți asta?

Dar dumneavoastră? Nu mai știu.

La început am luat-o destul de ușor. Ranchiună meschină, naivă.

Dar față de cine?

Mine, soția mea, cineva de aici, din casă.

Ați vorbit cu soția dumneavoastră? A trebuit.

Ați fi putut spune că sunt aici în interes de serviciu.

Soția dumneavoastră ar accepta o astfel de explicație?

Soția mea nu pune niciodată întrebări. Sunteți norocos. A mea da.

Cum a reacționat? Se gândește la personal.

Ca întotdeauna când ceva nu merge bine în casă.

Dar niciunul dintre ei n-ar scrie asemenea propoziții, asemenea cuvinte.

Deranjez? Absolut deloc, dragule.

Acesta este comisarul Maigret.

Vă rog să vă așezați.

Nu mănânc aici în seara asta. Și nu vin acasă înainte de 8.

Dar poți veni la Hortense începând cu ora 7, dacă vrei.

Domnule Maigret, a fost o plăcere să vă cunosc.

Sunteți un om deosebit de interesant.

Ați auzit asta? Sunteți un om deosebit de interesant. E furioasă.

N-ați spus nimic despre haine, coafură, tinerețe.

Ar fi trebuit să credeți că e fiica mea.

Pot?

Vă deranjează dacă mă plimb puțin și pun întrebări tuturor?

Faceți-vă comod.

Prin "tuturor" mă refer la soția, copiii și angajații dumneavoastră.

Desigur, cu condiția să veniți din când în când să stați de vorbă cu mine.

Să mă liniștiți.

Deja începusem cu secretara dumneavoastră.

Ce părere aveți despre ea? Inteligentă, spontană, rațională.

Și foarte frumoasă.

Îmi este foarte dragă.

Pe mai târziu.

Domnișoara Vague, n-ați ascuns ceva...

despre relația dumneavoastră cu domnul Parendon?

Sunt secretara lui...privată.

Dormiți cu el? Într-un fel, da.

Facem dragoste, dar mereu în grabă.

"Dormim" nu e cuvântul potrivit. Nu dormim niciodată împreună.

Doamna Parendon știe? Probabil.

De ce? V-a prins cu soțul ei?

Nu sunt sigură, dar pentru că apare mereu brusc și fără zgomot...

Și mă privește pur și simplu.

Și fiul lor Gus, știe? Da.

Ați vorbit cu el despre asta? Nu.

Dar se comportă altfel. Foarte diferit.

Aproape de parcă nu m-ar crede.

Nu trebuie să vă însoțesc? Nu.

Am permisiunea să deranjez pe toată lumea.

Doamna a spus că trebuie să plece în cinci minute.

Nu voi abuza de asta.

Îmi pare rău că vă primesc în cotețul meu. Doar aici pot vorbi nederanjat.

Luați loc.

Sunt geloasă că ați lăsat-o pe fata aia Vague să meargă înaintea mea.

Nu am îndrăznit...

Au spus probabil că mă scol târziu și că mă plimb aiurea. E adevărat.

Sunt foarte activă, domnule Maigret. Și-mi încep ziua foarte devreme.

Trebuie să mă ocup de totul în căsoiul ăsta. Furnizori, întreținere, personal.

Și copiii necesită timp, chiar dacă sunt mari acum.

Și apoi, organizațiile de caritate... Sunteți și dumneavoastră foarte ocupat, nu?

Ah, eu sunt doar un funcționar public.

Și nu trebuie să întrețin doar asta. Proprietatea, terenul de vânătoare.

Nepoți, veri, unchi și mătuși. Înțelegeți?

Și proprietatea nu trebuie doar întreținută.

Trebuie să dea roade pentru cei care vin după noi.

Dar asta n-o veți înțelege. Mă tem că nu.

Aveți simțul umorului.

Ce părere aveți despre soțul meu?

Este un om deosebit de inteligent, și extrem de sensibil.

Exagerat de sensibil, poate? Îmi fac griji pentru el.

Este un om care suferă. Vi se pare normal?

În ce sens?

Iertați-mă, dar am impresia că nu vreți să înțelegeți.

Ce să înțeleg?

Că mă străduiesc de aproape 20 de ani să-l protejez...

să-l fac fericit, să-i ofer o viață de familie.

Scrisoarea despre care a vorbit, nu știu cine a scris-o...

dar ea reflectă îngrijorarea mea. Atât de grav?

Există teamă în casa asta. Și eu simt această teamă cel mai mult.

De ce? Pentru că eu voi fi victima.

Mă gândesc adesea că mă urăște.

Pentru că îl sufoc, eu și povara familiei mele.

Credeți că și-ar fi dorit o viață mai simplă?

O femeie mai puțin strălucitoare, din punct de vedere social?

Poate. Ca domnișoara Vague?

I-am surprins acum un an. În birou?

A fost dezgustător.

Îl înșelați? În familia noastră nu se face așa ceva.

Scuzați-mă, dar afară e destul de obișnuit.

Puteți spune mai clar de ce anume vă este frică?

Că cineva vă ucide? Că el se sinucide?

Mă tem mai ales că numele familiei noastre va fi pătat.

Ar fi păcat.

Pot pune casa sub supraveghere cu unul dintre inspectorii mei.

Ce idee ridicolă. Fie ce-o fi.

De ce nu un agent în patul meu?

Căutați pe cineva? Nu, caut bucătăria.

Îmi e puțin sete.

Apă? Nu preferați un vin alb?

De ce nu? Luați loc aici.

Muscadet? E bun. Rezervat pentru poliție.

Pentru a ciocni. Nu am încredere în el.

Sigur va deveni la fel de agresiv ca soțul meu.

Vreți o porție de gratin? De ce nu?

Mă mai înviorează.

Pot da un telefon de aici?

Acolo e un aparat. Să vă pun în farfurie?

Da. Ce mai faci acolo? Uneori bine, uneori rău.

Ai cunoscut deja toată familia? Aproape. Am întâlnit-o pe doamna.

E frumoasă? Nu m-am uitat.

Am ascultat. Mai bine sărac și bolnav decât bogat și sănătos.

Cu toți oamenii ăștia aici, am nevoie de tine. Acum, da.

Nu luăm prânzul? N-avem timp. Ia un sandviș.

Și ia-ți picioarele de pe biroul meu.

Miroase bine.

Întotdeauna mănânc ușor la prânz. Altfel mă simt balonata.

Și unde mănâncă copiii?

Unde le convine. Nu i-am auzit plecând astăzi.

Unde sunt camerele lor?

Mergeți la ușa doamnei. Veți auzi muzică.

Devine tot mai tare. Și când devine asurzitoare...

îl găsiți pe Gus în stânga și pe Bambi în dreapta. Poftă bună.

E pentru mine.

Ferdinand vă va conduce la asistenți.

Ascultați-i. Unul dintre ei e un glumeț...

Cine? Tu trebuie să afli.

Eu mă ocup de urmași.

Scuzați-mă. Nu așteptam pe nimeni.

Doriți un scaun? Nu, nu stau mult.

Știți de scrisoarea de amenințare primită de tatăl dumneavoastră?

Da, ne mai întâlnim din când în când.

Ați citit-o? Nu, mi-a povestit.

Ce credeți? Glumeț sau nebun?

Voi, polițiștii, sunteți amuzanți. Orice, numai asta nu.

Poate e cineva care vrea să avertizeze. Din prietenie sau ceva.

Ciudată prietenie. N-aveți nicio idee?

Nu.

N-are prieteni? Habar n-am.

Nu-ți faci ușor în meseria lui.

Muncă mereu, în timp ce mama joacă bridge și bea cocktailuri.

Îi învinovățiți? Pe ei nu.

Pe cine atunci? Ipocrizia vieții lor.

Ce numește mama „tradiție”. Tradiția e să aduni tot mai mulți bani.

Și tu profiți de asta, nu?

Da, dar nu mă face neapărat fericit.

De asta fugi în muzică? Printre altele, da.

Și tatăl tău unde fuge? În brațele unei sirene.

Poate nu cea mai bună soluție, dar...

Mai ales dacă are picioare frumoase. Sirenele n-au picioare.

Adevărat.

Te las singur cu Brahms.

Ne mai vorbim mai târziu.

Vă înțelegeți cu domnul Parendon? Nu-l văd des.

Lipesc timbre, fac cumpărături, leg pachete.

Uneori mă bate pe umăr și zice: Ce mai faci, tinere?

Îți imaginezi? Când stau în picioare, trebuie să ia un taburet ca să ajungă la mine.

Și domnișoara Vague?

Și ea e de cealaltă parte. Partea șefilor.

Ce vreți să spuneți? Ce zic.

Și Tortu? La tribunal. Pledează.

E bun? Vorbește mult. E de ajuns.

Îmi amintește de un vultur care așteaptă lângă un hoit.

Cine e hoitul? Ghici.

Parendon? Exact.

Piramidele sunt doar o parte din cultura egipteană...

din vremea doar a trei faraoni din dinastia a patra:

Keops, Kefren, Mykerinos.

Egiptul faraonilor a existat 3000 de ani.

Frumos să fii obsedat de Antichitate.

Nu face rău. Îmi place și jazz-ul, dansul și ieșirile în oraș.

Am multe haine, merg la cumpărături și ador să flirtez.

Măcar sunteți mulțumită. Veniți de la Gus?

Își cară problemele de familie ca un măturător strada cu mătura.

Și îi e rușine.

Ar fi în stare să scrie acea scrisoare?

De ce nu? Dar nu e stilul lui. Mai degrabă al dumneavoastră?

Cine știe. Nu. N-aș avea nicio plăcere.

Dacă vreau să-i spun ceva tatei, mă duc la el.

Vedeți acest Buddha? Mi l-a dat când am împlinit 20 de ani.

Unul adevărat. E superb, nu?

Și tăcut. Vorbește doar cu mine.

Ce vă spune? Grijile tatălui dumneavoastră...

obsesiile mamei dumneavoastră, speranțele domnișoarei Vague?

Nu, îmi zice să fiu atentă la tot și la toți.

Și să-mi trăiesc propria viață și să nu mă amestec în treburile altora.

Vă caut de o oră. Ce aveau de spus?

Doar glumețul era acolo. A vorbit despre celălalt.

Amândoi sunt capabili.

Și copiii?

Ea e extrovertită și fericită, un pic prea...

iar el se simte prins în rolul său. Cine știe de ce sunt capabili.

O să-i supraveghezi.

Cu cine încep? Alege tu.

E frumoasă?

Domnul Maigret e aici. Poftiți.

Ați dori un pahar de armagnac? Beau puțin.

Tocmai de-aia.

Mulțumesc.

Acum cunoașteți toată familia. Într-adevăr.

Ce părere aveți? Foarte specială.

Armagnac-ul, da. Dar familia?

În munca mea am învățat că toată lumea este interesantă...

fiecare în categoria lui. Da, aveți dreptate.

Soția mea e o greutate grea, fiul meu o greutate medie...

iar fiica mea Bambi o pană de greutate.

Și domnișoara Vague? O greutate ușoară?

Super-ușoară.

Ați descoperit ceva interesant între timp?

Nimic cu certitudine.

E dificil să investighezi ceva ce încă nu s-a întâmplat...

și să cauți un om care e cel puțin confuz.

Înapoi la articolul 64.

Condus de o forță irezistibilă.

Știți la ce poate duce asta.

Stați acolo, eu iau un cuțit și vi-l înfig direct în inimă.

Și zic că a fost o forță irezistibilă. Sunt nevinovat.

Sunteți și dumneavoastră nevinovat. Nu m-ați înjunghiat.

Desigur. Nu aveți nevoie de articolul 64.

În meseria mea trebuie să stabilesc și dacă există o faptă criminală...

și dacă este sau nu raționată. E o linie subțire.

De-aia avem doctori.

Psihiatri. Nu sunt doi care să spună același lucru.

Încerc să-i citesc cât mai puțin.

Unde va lua cina domnul în seara asta? Aici, la ora 7.

Nu, stați. Ați vrea să luați o cină simplă cu noi?

Condus de o forță irezistibilă. Cu plăcere.

În mod normal, doamna pleacă prima.

Ce v-am spus?

Unde merge? Marți, bridge la Grand Hôtel.

Realizați câte bijuterii poartă când merge la cărți?

Da, realizez.

Vă plătește bine? Să nu mă enervez.

Robert, poți chema un taxi?

Cine sunteți? Un fel de ordonanță.

Ca cel mare? El e comisar, eu sunt inspector.

E un drum lung? O investigație bună poate ajuta.

Și asta e o investigație bună? Rămâne de văzut.

Taxi-ul dumneavoastră vine. Mulțumesc. Succes.

Bine, și eu plec.

A fost și la tine? Simpatic, nu-i așa, polițistul cel mare?

M-a surprins că știe de Brahms.

Ce se întâmplă cu noi? Nu știu mai mult decât tine.

Mama n-a zis nimic?

Ea nu zice niciodată nimic. Cel puțin nimic important.

Și tata? Pe el îl vezi mai des decât mine.

N-ai chiar nimic să-mi spui? Despre ce?

Scrisori. Super, știi. Îți datorez ceva.

Șarmant. Tu nu spui nimic azi?

Nu, nu vreau să zică vreo prostie.

Ești dezgustător. Cu mama, cu mine și cu prietena ta.

Și eu trimit scrisori anonime. Asta crezi, nu?

Nu cred nimic. Mă plictisești. Îți simt compasiunea.

Deci îți place muzica? De ce?

Poliție muzicală. Unde merge?

Te interesează? Îmi fac treaba.

Te-am văzut venind la amiază pe scuterul tău.

Arată bine printre mașinile voastre, nu?

Acum mi-am pierdut sora. Mă ai pe mine, nu?

Poți să vii la mine acasă să bem ceva.

Și prietena ta? Ea nu joacă biliard.

Cine ajunge primul, începe.

Nu te îngrijorează scrisorile alea? Nu scrisorile, ci conținutul lor.

Crezi? Normal. Pot?

Cine crezi că e ținta? Nici măcar mesagerul nu știe.

"Mesager" nu e prea blând pentru cineva care provoacă atâta tulburare?

Tulburare e de atâta timp, învăluită în mătase.

Cine duce poșta? Domnul Baud.

Nu ai nicio suspiciune?

Cine câștigă?

Poliția, ca de obicei.

Mai des decât crezi. Hai, mergem acasă.

Faci ore suplimentare?

Sunt un muncitoar sârguincios.

Ai nevoie de hârtie pentru corespondență?

Uitasem un dosar. Nu ar trebui să fii în pat?

Familia noastră doarme destul de prost acum.

Cu ce se întâmplă aici, nu am nimic de-a face.

Doar munca mea mă privește...

și sunt responsabilă doar în fața tatălui tău.

Am spart un pahar în bucătărie, așa că ai grijă pe unde calci.

Îl interoghez pe director. Apoi merg la bancă.

Și eu merg la taximetrist. Ascunde ceva.

Maigret nu e aici? Nu, a mers la Parendon.

Sunt vești? Da, scrisoarea numărul trei.

Ce scrie în ea? Nicio idee. A plecat imediat.

Dar dacă trebuie să spun ceva, o să iau prânzul cu el mai târziu.

Da, poftă bună.

Miroși frumos.

Mimosa.

Tu mi-ai dat-o.

Sunt mulțumit.

Comisar, bună ziua.

Am primit asta în această dimineață.

Vreți s-o citiți și să-mi spuneți ce credeți despre ea?

Cu voce tare, vă rog.

Comisarule, v-ați aruncat într-o cauză pe care n-o înțelegeți deloc.

Cu graba dumneavoastră ați stricat totul.

Vă înaintați prin nisipurile mișcătoare și veți în curând veți văita în sânge.

L-ați provocat pe criminal...

și din cauza dumneavoastră se va simți nevoit să lovească.

Se va întâmpla în orele următoare. Din păcate, nu vă mai pot ajuta.

Aprindeți o pipă. Nu mă deranjează.

Nu vă afectează? Îmi păstrez capul limpede.

Vă reușește excelent. Complimentele mele. Și mai departe?

Vine din afară. Nu cunosc pe nimeni care să scrie ceva atât de grav.

Nici măcar în joacă? Categoric nu.

Au simțul umorului, dar nu atât de sinistru.

Asta e valabil și pentru dumneavoastră?

De unde vin eu, nu ne permiteam să avem umor.

Dar nimeni n-ar face rău nici măcar unei muște.

Vă deranjează dacă îmi continui munca?

Ceea ce mă deranjează este să suspectez pe cineva pe care nu vreau să-l suspectez.

Foarte drăguț din partea dumneavoastră, dacă asta se referă la mine.

Se referă la dumneavoastră.

Pe curând.

M-ați speriat.

Doamna e trează? Tocmai i-am adus micul dejun.

Intrați.

Nu vă invit, pentru că țin dietă.

Ați vrea să citiți acea scrisoare?

Comisarule...

Vă înaintați prin nisipurile mișcătoare și veți în curând veți văita în sânge.

Ce-i cârpa asta?

Mă tem că face parte din rufele murdare ale acestei gospodării.

Citesc un singur cuvânt adevărat în scrisoare. Vă zbateti.

Sau chiar vreți să se întâmple ceva. Ce, de exemplu?

Nu știu. O crimă, o dramă, o sinucidere.

Nu, în acest domeniu nu am fantezie.

Mai degrabă căutați autorul acestor scrisori...

care ne enervează. Surprindeți-ne.

Deocamdată sunt surprins de tot ce descopăr în casa asta.

Se va întâmpla în orele următoare. Nu vă mai pot ajuta.

Proză frumoasă.

V-ați aruncat într-o cauză pe care n-o înțelegeți deloc.

Nici eu n-aș îndrăzni să scriu asta într-o melodramă.

Și în realitate? Întotdeauna semnez.

Un scriitor nu vrea să fie anonim. Și nici un avocat.

Se va întâmpla în orele următoare. Din păcate, nu vă mai pot ajuta.

Înspăimântător, nu? Asta e intenția.

Trebuie să fii nebun să scrii așa ceva. Ce veți face?

Să încerc să-i protejez pe toți.

Inclusiv pe vinovat? Dacă asta vă liniștește.

Pe mine?

L-ați provocat pe criminal...

și din cauza dumneavoastră se va simți nevoit să lovească.

Se va întâmpla în orele următoare.

Nu e scris rău. Crezi?

Nu chiar. Dar înseamnă ce înseamnă.

Și anume? Un strigăt de ajutor.

Un biet nefericit.

Biet nefericit? E amenințare cu moartea.

Cu moartea trebuie să învățăm să trăim. A cui e asta?

Din păcate, nu vă mai pot ajuta. Acolo e o greșeală de ortografie.

Regret, regrete... Conform regulilor, e permis.

Oricum, trebuie să fii nebun să scrii asta.

Un alcoolic. La cine te referi?

Soțul tău. Mulțumesc, o să țin minte.

Această scrisoare este de la o persoană complet nebună.

Articolul 64. Psihiatrii se vor înfrupta din asta.

Îl înțeleg pe omulețul dumneavoastră. E mai degrabă omulețul dumneavoastră.

Acolo aveți dreptate.

Mă simt neputincios în fața unei asemenea amenințări.

Nu-l vom lăsa să-și facă de cap. Îl vom prinde noi.

Pardon, nu știam că vorbiți. Sunteți peste tot în același timp.

Face parte din munca mea.

Merg la Jacqueline la prânz, dar mai întâi la coafor. Pe curând.

Vrei șoferul? Nu, prefer să conduc singur.

Jacqueline e soția unui ministru.

Face parte din gașca soției mele.

Mașină americană, haute couture, trei șiruri de perle.

Credeți că cineva o va reproșa?

Eu? Pentru că am succes datorită banilor ei...

și sunt îndrăgostit de o fată din popor.

Inima are motive... Pe care rațiunea nu le cunoaște.

Nu folosiți articolul 64 pentru impulsurile dumneavoastră amoroase.

Asta trebuie trimis la expertul grafolog? Da, dar știu deja.

Cine a scris aceste scrisori cu majuscule.

Vă va surprinde.

Le-am cerut tuturor să citească ultima scrisoare cu voce tare.

Am observat că cineva citind cu voce tare...

își dezvăluie personalitatea.

La fel ca la școală? Cam așa.

În camera lui Gus erau portrete de muzicieni celebri.

Comisarule, v-ați aruncat într-o cauză pe care n-o înțelegeți deloc.

Cu graba dumneavoastră ați stricat totul.

Vă înaintați prin nisipurile mișcătoare și veți în curând veți văita în sânge.

Nu citea, o știa pe de rost.

Nu e o dovadă adevărată, dar... Așa pare.

Bea-ți cafeaua, apoi vom zgudui puțin lumea aia.

Paznicul vă caută. Eram la Petit Chaudron.

Este la primul etaj.

Înjunghiată?

Nu, gâtul tăiat.

Sunt amprente de la toți pe ea.

Sună la birou. Luciani, Calvi, nu contează.

De ce ea?

Mergeți în biroul dumneavoastră. Am nevoie de liniște aici.

Dar ceilalți?

Domnul Parendon a avut un prânz la Palat...

și soția lui la o prietenă.

Domnișoara Bambi a mers la cumpărături și domnul Gus...

Ce se întâmplă? De unde vii?

Cafeneaua de la colț. Am luat prânzul.

Din cauza acelor scrisori idioate în care nu credeam, domnișoara Vague e moartă acum.

Ucisă. Dacă vrei s-o vezi...

Ce-i nebunia asta?

Întoarceți-vă în bucătărie. Cine a găsit-o?

Domnul Baud. Fusese la prânz cu domnul Tortu. A țipat.

Îmi imaginez. La ce oră vine Bambi de obicei acasă?

Depinde. Nu știu exact.

Să-l sun pe domnul Parendon la restaurant?

Încă nu. Vrei să stai la ușă?

Ai povestit? Desigur.

Vrei să aștepți jos puțin?

De ce ai scris acele scrisori tatălui tău și mie?

S-a terminat cu prostiile astea? Știu că tu ai fost.

Voi găsi suficiente dovezi. De ce ai făcut-o?

Nu știu.

Din cauza domnișoarei Vague? Niciodată nu m-am gândit la ea.

Atunci la cine?

Eram îngrijorat pentru tatăl meu. E atât de vulnerabil.

S-ar putea profita de el. Cine?

Familia mamei. Nu l-au acceptat niciodată.

Știți cum îl numesc? Piticul.

Asta doare.

De ce te-ai gândit la crimă? Pur și simplu.

Crimă, scandal, sinucidere...

Sinucidere? Domnișoara Vague? Tata, mama.

Din cauza domnișoarei Vague?

Am crezut că vor pleca împreună.

Cum ai putut crede că prin acele scrisori poți schimba lucrurile?

Am crezut că totul va deveni normal. Normalul te deranja de fapt.

Nu aș vrea să fiu în pielea ta.

Ezit între prostie, tâmpenie și nebunie...

pentru a-ți explica cazul.

Nu puteam vorbi cu nimeni. Nici cu mine.

Ai continuat cu scrisul tău murdar.

Oricum n-ați fi ascultat. Și am făcut-o singur...

De amuzament? Du-te și râzi singur.

Poți să-l anunți pe domnul Parendon. E acasă.

Acasă? E în biroul lui.

I-am povestit despre domnișoara Vague.

S-a întâmplat, domnule Maigret. Nimeni n-a putut face nimic.

Nici eu, în ciuda a trei avertismente.

Nu ați putut prevedea. Nimeni n-a putut, nici eu.

Nu știu de ce, dar cred că ea trebuia să plătească pentru toată lumea.

Sacrificată familiei. Asta o face și mai rău.

Dar cine? De ce? Cum?

Era singură aici. Toată lumea plecase.

Bucătăria e departe de aici. Oricine putea veni, sau să se întoarcă.

Toți cei care au cheia. Chiar și eu?

Chiar și dumneavoastră.

Soția mea e deja acasă?

De ce întrebați asta? Nu, nu o suspectez.

Ea nu e capabilă de o gelozie atât de banală.

Să comită o crimă? Poate, dar atunci din cauza a ceva măreț.

Ce e aia, ceva măreț?

Slavă Domnului că n-a găsit-o încă.

Și dumneavoastră? Nici eu.

Nici măcar domnișoara Vague?

E ceva măreț când visezi la asta...

ca un bărbat de vârsta mea.

Dar e ceva mic în viața de zi cu zi.

N-aș fi sacrificat nimic esențial pentru ea...

dar o iubeam mult.

Îi cunoașteți familia?

N-am întrebat niciodată. Ce egoism, nu?

Pe curând.

Cât de departe sunteți?

Amprente destule. De la toată lumea din casă.

Nici măcar n-a apucat să mănânce.

N-a avut timp să sufere. Artera principală.

Vreți să-i închideți ochii? Încă nu sunt gata.

Ai făcut deja cincizeci. Rar prind un cadavru atât de frumos.

Eram la curățătorie. Ce e agitația asta afară?

Domnișoara Vague a fost ucisă.

Aici? În casa noastră? Da.

Ce groaznic. Unde e Emile, unde e soțul meu?

În biroul lui. E dărâmat.

Desigur. Vreau să merg la el.

Lise, așteaptă în camera mea. Vreau să mă schimb imediat.

De ce domnișoara Vague?

Pentru că întotdeauna mielul e devorat de lup.

Hai, mergem.

Ne vedem mai târziu la comisarul șef.

Ne vedem mâine după autopsie.

Paul, vrei să stai cu fiul? Gus?

Da. Nu pentru biliard, în camera lui. Vreau să rămână acolo.

Îmi pare rău, dar trebuie să rămâneți. Nimeni nu are voie să plece.

Și cina noastră? Nu mă faceți să plâng.

N-am înțeles niciodată de ce doi plus doi fac patru.

Nu e întotdeauna patru.

Ciudat să-ți placă matematica și muzica.

Seamănă.

Studiezi matematica? Da.

Și după? Matematică superioară.

Hotărât. Ce vrei să faci? Aș vrea să scriu.

Romane, poate.

Te pricepi la cuvinte. Îmi pare rău.

Poți oricând să-ți pară rău. Mai ales după.

Aveai o relație bună cu domnișoara Vague?

Cred că o iubeam.

Nu, dar... Ce-o să faci cu asta?

Să spăl rochia și să lustruiesc pantofii.

Pantofii ăia sunt bej. Nu, un fildeș deschis.

Știam că mă deranjează ceva.

Îmi pare rău, comisarule, sunt încă în stare de șoc.

Stați jos. Și dumneavoastră.

Mă tem că am o veste care vă va șoca și mai mult.

Vreți să spuneți? Fiul dumneavoastră a scris acele scrisori.

Adevăratul motiv este încă neclar, chiar și pentru el.

A vrut să-și protejeze tatăl, se temea să nu-l piardă.

Cum este relația dintre tată și fiu de fapt?

Cred că îl iubește, îl admiră.

Asemănarea este clară, mai ales în slăbiciunile lor.

Și cu dumneavoastră? Mă regăsesc mai mult în Bambi.

E plină de viață, hotărâtă. Și poate să-și păstreze aparențele.

Asta e important pentru dumneavoastră, nu? În mediul nostru e o necesitate.

Se numește ipocrizia burgheziei.

De parcă restul lumii nu ar fi ipocrit.

Gus și tatăl său fac parte din restul lumii pentru dumneavoastră?

Nici vorbă. Soțul meu e de o origine ireproșabilă.

Tatăl său a fost un chirurg renumit, fratele său un neurolog competent.

În familia Gassin-Beaulieu nu există medici.

Militari, demnitari ai bisericii, magistrați, dar niciun medic.

Comparativ cu asta, domnișoara Vague era cu siguranță o mică curvă.

Sună destul de grosolan, dar în meseria dumneavoastră se cunosc puține nuanțe.

Cum se numește "tăierea gâtului" în familia dumneavoastră? Tăierea gâtului?

Ca la țărani, când taie un porc.

În biroul meu în fața unui criminal.

Atât de multă diferență de nuanță nu există de fapt.

Știu, așa e ea. Dar are și calități bune.

La fel ca Gus, deși el a scris acele scrisori.

Nu înțeleg.

Poate voi găsi o explicație în acele cărți...

dar acum nu am curajul să le citesc.

Poate că el vă va mărturisi de ce le-a scris.

Și de ce a comis o crimă?

Nu, nu este capabil de așa ceva. A iubit-o pe domnișoara Vague.

Și dacă Gus iubește pe cineva, se vede.

Nimeni nu are voie să părăsească casa în noaptea asta.

Doi inspectori și paznicul dumneavoastră vor supraveghea. Pe mâine.

La ce oră vine acasă? Nu știu. Păreau surprinși.

Așteapt-o pe Bambi și adu-o la secție.

Aștept până la miezul nopții. Apoi vei emite un mandat de căutare.

Credeți că ea a fost? Pot s-o întreb.

Plăcut, cu toții patru la masă aruncându-și toate ranchiunele.

Aici nu se aruncă nimic.

Unchiul tău a plecat?

Mulțumesc.

Ah, iată-te.

Vino și așează-te aici.

Ești la curent? Da, inspectorul dumneavoastră mi-a spus.

Unde ai fost toată ziua?

Ecole du Louvre, pentru un curs. Și după?

Am băut ceva cu prietenii, și apoi am ieșit la cină.

Singură? Nu, cu un băiat.

Cum îl chema?

Jean-Michel.

Și ce face Jean-Michel?

Medicină. Neurologie. Ai cinat până la miezul nopții?

Nu ai spus ce ai făcut la prânz.

Atunci eram și eu cu el.

La el acasă? Da.

Care e numărul lui de telefon?

Bagatelle 7719.

Nu păreai foarte șocată de vestea despre domnișoara Vague.

O procesez în felul meu.

La fel cum Gus iubește pe cineva în felul său.

El a scris acele scrisori. Știam deja.

Fratele tău a fost cu domnișoara Vague?

Gus? El iubește doar fete proaste. Frumoase, dar proaste.

Dar o plăcea.

Sunteți oameni ciudați.

Jean-Michel nu e acasă.

E normal asta? E major.

Atunci vom aștepta până vine acasă. Nu putem face mai mult.

Poate vrei să-ți suni părinții.

Fiți liniștită, tot ce spuneți rămâne confidențial...

atâta timp cât nu are legătură cu investigația.

Mama?

Vii cu mine? Nu, nu vreau s-o văd încă.

Nu vă faceți griji, nu mă voi sinucide.

Un bărbat care se întoarce acasă dimineața și te înșală, asta se întâmplă des.

Am adus-o pe fiica dumneavoastră acasă.

E nebunesc să crezi că ea ar putea face ceva atât de oribil.

Trebuie să verific totul. Și pe Gus, de asemenea?

Îl suspectați pentru că a scris acele scrisori copilărești?

N-ar fi putut fi el. Era în restaurant cu prietenii săi.

Rămâne deci soțul meu și personalul.

Personalul a fost tot timpul împreună.

Și soțul dumneavoastră era în restaurantul din Palais.

Am verificat totul.

Și nu cred că ar ucide-o pe domnișoara Vague.

Pentru că a dormit cu ea?

Pentru că știa limitele sentimentelor lor.

Ea nu-l putea face să-și piardă capul.

Asta spuneți dumneavoastră, dar cu o asemenea fată ești mereu pe muchie de cuțit.

Ați spus că nu erați geloasă pe domnișoara Vague.

Geloasă? Nu.

Speriată de furtuna care ne-ar fi putut răsturna.

Sper că ați verificat și alibiul meu. Așa se spune, nu?

Da, și e ceva care mă deranjează.

Între plecarea dumneavoastră și prânzul cu prietena dumneavoastră Jacqueline de Gretz...

este o pauză de douăzeci de minute.

Eram la coafor. Nu, în afară de coafor.

Doamnei Maigret, dacă există, nu-i place să se plimbe?

Există o doamnă Maigret, dar nu conduce.

Nu are o mașină cu care să poată face întoarcere după câteva zeci de metri...

pentru a merge pe ascuns la domnișoara Vague...

și, puțin mai târziu, să conducă la întâlnirea ei.

Deci mă acuzați de crimă?

Permiteți-mi?

Erau pete de sânge pe pantofii gri.

În acele douăzeci de minute ați fi putut chiar să vă schimbați pantofii.

Ce ați făcut cu pantofii gri?

Dacă eram eu, i-aș fi aruncat într-un coș de gunoi.

Dacă ați fost dumneavoastră, de ce ați fi ucis-o pe domnișoara Vague?

Un singur motiv ar fi fost de ajuns.

Să zicem că Emile s-ar fi lăsat dus de val și ar fi plecat cu ea.

Scandalul, pata pe numele Gassin-Beaulieu...

tristețea și rușinea lui Gus și Bambi.

Și dacă ar fi avut copii cu ea.

Niște bastarzi mici care și-ar fi cerut partea din moștenire.

E permis să le faci asta copiilor tăi? Ce credeți, comisarule?

Nu vă pot urmări bine.

Pentru mine, viața este inviolabilă, mai ales a celorlalți.

Care ceilalți?

Pot să vă rog să vă pregătiți? Asta voiam să fac.

Vreți să-i cereți lui Lise să vină să mă ajute?

Le-ați spus copiilor?

Sunt în camera lor?

Mulțumesc. Le voi spune eu.

Acum i-am pierdut pe amândoi.

Toată lumea e gata. Venim.

Nu am nici curajul, nici pofta să merg cu dumneavoastră.

O voi căuta mai târziu.

Îi voi căuta un avocat bun. E ușor pentru mine.

Poate că el va putea face ceva cu acel articol al dumneavoastră detestat.

Nu, ea plănuise totul dinainte. Drumul, fapta...

chiar și așteptarea.

Poate că s-a întors să-i ceară să părăsească casa.

Să vă părăsească.

Domnișoara Vague a refuzat...

și un impuls irezistibil a dus la o faptă de nebunie.

Nu m-am înșelat în privința dumneavoastră, sunteți un om formidabil.

Mașina americană sau cea englezească? Americana, e mai discretă.

Nu e ușor să fii bogat. Nu are legătură cu banii.

Lise, termină de călcat.

Diseară îți voi da de cusut pentru doamna Marchand.

Ferdinand, ajung acasă la șase. Anulează-mi programarea cu doctorul Martin.

Îl sun eu diseară.

Ai jura că e nevinovată.

Parcă doarme în picioare. Ca un somnambul.

Poate că doarme, dar cu stil.