Original subtitles

Comisar Maigret. - Dragul meu.

Mă bucur că ai venit atât de repede.

Păreai foarte tulburat. - Nu chiar. Ia loc.

Nu tulburat, dar sunt într-o mare încurcătură.

Nu e vorba de mine, ci de sora mea...

Îți mai amintești de sora mea? O cicălitoare greu de uitat.

Era cam insistentă, dar nu neplăcută.

Ești prea amabil. E o scorpie.

Dar nu despre asta e vorba. Am o rugăminte.

Sora mea locuiește în Belgia de douăzeci de ani.

E căsătorită cu un belgian, Etienne Naud.

Familie bună, mulți bani. El e crescător de cai.

A, era să uit.

E un tip de treabă. Nu înțeleg cum o suportă.

Ce s-a întâmplat cu sora ta? - Cu ea, nimic. Cu soțul ei, da.

Uite ce s-a întâmplat: Lângă ei a fost ucis un om.

Și acum cumnatul meu ar fi criminalul.

A fost arestat?

Nu. Poliția zice că a fost un accident.

Dar circulă zvonuri. Începe să semene cu o campanie de defăimare.

Ce aș putea face eu?

Ai putea verifica ce se întâmplă și cine răspândește zvonurile.

Dar în Belgia nu am autoritate de anchetă.

Nici nu trebuie să fie o anchetă oficială.

Pot să mă ocup să primești concediu.

E frumos la țară. - Nu prea sunt fan al satelor...

Ocupat.

Dar ăsta e Cavre. Bună, Cavre.

Nu mă mai ții minte?

Maigret? - În carne și oase.

Etienne Naud. - Încântat.

Ai avut o călătorie bună? - Excelentă.

Îl cunoști pe omul ăla? - Pe ăla de acolo?

Nu, l-am văzut doar înaintea ta. Mașina mea e în față.

Îți mulțumesc că ai venit. Sunt într-o situație foarte neplăcută.

Îl cunoșteai pe victimă? - Deloc. Asta e absurd.

Cine era? - Se numea Albert Retailleau.

Un șef de echipă la fabrica de lapte.

Ce i s-a întâmplat? - A fost lovit de tren noaptea.

Erai acasă atunci? - La ora aia dorm dus.

La naiba.

Nu se mai termină. Incredibil.

Ai văzut asta? Cineva lipește astea noaptea peste tot.

Și trimite scrisori judecătorului pline de acuzații false.

Ai dușmani? - Păi, oameni invidioși sunt mereu.

Fiica mea, Geneviève.

Domnule Maigret, ce mai faci?

Ne-am întâlnit odată la fratele meu.

Acum vreau să apelez la priceperea ta.

Câtă mai e. - Sigur ne poți ajuta.

Vino înăuntru.

Vreau să-ți prezint pe cineva.

Maigret, despre care ți-am spus. El e Groult-Cotelle, un prieten de-al casei.

Aici erai. - M-am întors aseară.

Bine. Rămâi la cină? - Nu, nu vreau să deranjez.

Etienne mi-a spus despre zvonuri. Absolut ridicole.

Ce mai inventează oamenii...

Probabil vrei să te împrospătezi. - Cu plăcere.

Te conduc la camera ta.

Vrei ceva de băut? Un whisky? - Ar fi grozav.

Asta e camera ta. Sper că e pe placul tău. - Excelentă.

Baia e vizavi. - Perfect.

E groaznic ce ni se întâmplă, domnule Maigret.

Etienne e atât de sensibil.

Îl macină asta, înțelegi? - Desigur.

Reputația noastră e în mâinile tale.

Voi face tot ce pot. - Mulțumesc, domnule Maigret.

Mulțumesc.

Delicios. Cum se numește? - Anghilă în sos verde.

Minunat. - Am o bucătăreasă excelentă.

Vei vedea că aici se mănâncă bine și se doarme bine.

Tu nu mănânci? - Nu.

Ce ai? - Creaturile alea alunecoase sunt scârboase.

Gata, Geneviève.

Unde mergi? - Să iau aer.

Etienne, spune ceva. - Un sfert de oră, niciun minut mai mult.

Cum o suporți, Edouard? - Ăsta e farmecul ei.

E copia ta. - Ce vrei să spui?

Ca un compliment, desigur. - Sper că da.

Fetele... Ai fete, Maigret? - Nu, nu.

Să te consideri norocos.

Pe aici.

Ai dormit bine? - Prost. Ca de obicei la țară.

Parizienii ăștia...

Iapa asta are doar doi ani, dar va fi un cal extraordinar.

Ai luat micul dejun? - Vreau să fac o plimbare mai întâi.

Îmi arăți locul nenorocirii? - Sigur. Pe aici.

Hubert, mai las-o câteva ture, apoi înăuntru.

Pe la terenul de tenis e mai scurt.

Tânărul care era ieri aici, Edouard...

Govaert. Se scrie cu AE, dar se pronunță Govaart.

E logodnicul fiicei tale? - Logodnicul ei? Glumești.

Încă nu se uită la băieți. - Dar băieții se uită la ea.

Vrei să spui bietul Govaert? Are mai multe șanse cu soția mea.

Poftim?

Adică soția mea l-ar vrea de ginere.

Dar Geneviève nu-l place.

Aici s-a întâmplat.

Sunteți sigur? - Absolut.

Ciudat să fii lovit de tren aici. Îl auzi și îl vezi de la distanță.

Albert Retailleau bea mult. În seara aia probabil era beat.

A investigat poliția asta? - Da, au zis că a fost accident.

Cine a autorizat înmormântarea? - Doctorul Petit.

E de aici? - Din Turbeek, satul vecin.

Vreau să vorbesc cu familia victimei. - Mama lui e singura.

Știți unde locuiește? - Îți desenez traseul.

Ați spus că nu-l cunoșteați pe Albert Retailleau?

Nu înainte. Dar de când a murit, da.

Mama lui răspândește zvonurile? - M-am întrebat și eu.

Dar m-ar surprinde. E mult prea credincioasă.

O cunoașteți? - Din vedere. I-am prezentat condoleanțe.

Ați fost la înmormântare? - Ca să opresc zvonurile.

Dar după aia s-au înrăutățit.

Aveți programare? - Credeam că azi e zi de consultații.

Mă uit dacă soțul meu are timp.

Poftiți. Luați loc.

O clipă, vă rog.

La revedere.

Veniți, domnule.

Domnule, puteți intra.

Luați loc.

Ce vă supără?

Aș vrea să aflu mai multe despre moartea lui Retailleau.

Sunteți rudă cu el? - Nu.

M-am săturat de povestea asta.

Când cineva e lovit de tren, cauza morții e destul de clară, nu?

Ați făcut analize de sânge?

De ce? - Pentru că bea mult.

Îmi spui cum să-mi fac meseria? - N-aș îndrăzni, doctore.

Oricum, am secret profesional. Puteți pleca? Pacienții așteaptă.

Da, sala de așteptare e plină. Mulțumesc pentru cooperare, doctore.

Ce vreți? - Vin în legătură cu fiul dumneavoastră.

Sunteți de la poliție? - Nu.

Lăsați-mă în pace. - Pot să intru? Vin din partea domnului Naud.

Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră. - Intrați.

Zvonurile despre el nu vin de la mine. Luați loc.

Vreau să știu ce părere aveți.

Nimeni n-avea motiv să-l ucidă pe Albert. Era un băiat bun.

Cineva răspândește zvonuri. Cine? De ce?

Habar n-am. Nu eu. Spuneți-i asta domnului Naud.

Am văzut pe cineva ieșind din casa dumneavoastră. - Un cunoscut de-al fiului meu.

Nu e din zonă, nu? - Albert îl știa din Bruxelles.

A venit să-mi prezinte condoleanțe.

Îți cred, dar când vine vorba de cățărat...

Pe pavaj, însă... - Uite-l pe francez.

Ce caută aici? - E pentru cazul Retailleau.

O bere.

Da, el e.

Așa e, eu sunt. De unde știți?

Așa merge când Naud și ai lui au ceva de ascuns.

Naud ascunde ceva? - Știți mai bine ca noi.

Bicicleta de la ușă e a ta?

Frumoasă. Participezi la curse? - Sunt unul dintre cei mai buni amatori.

Bravo. Nu vrei să devii profesionist? - Mi-aș dori mult.

Rik van Steenbergen mi-a zis odată:

Ca să câștigi, ai nevoie de gambe, dar mai ales de curaj.

Îl cunoști pe Rik van Steenbergen? De unde?

Și pe ăla de acolo? Îl cunoașteți? - Nu.

Maigret, pot să te las undeva? - Cu plăcere, dar nu știu unde.

Vino să luăm un aperitiv.

Spune-i doamnei că avem oaspeți. - Bine, domnule.

Ia loc.

Ce să-ți torn? - Un whisky.

Dragă, el e domnul Maigret. E aici în vacanță.

Încântată.

Sunteți aici pentru uciderea lui Retailleau? - Scopul călătoriei mele era secret.

Cunosc toate secretele soțului meu. - Un coniac, dragă?

Nu mi-ați răspuns. Anchetați crima?

Dar nu e nimic care să indice o crimă. - Ba da, este.

Era frumos, avea succes la femei. Asta stârnește invidie.

Avea succes... - Femeile erau nebune după el.

Rușinos cum Geneviève Naud îl urmărea.

Ce știi tu despre asta? - Intuiție feminină.

Am știut imediat că vede toate femeile ca rivale.

O trăsătură foarte feminină. - E o stricată, și cu asta basta.

Bourbon sau malț pur? - Malț pur.

Poftim, o să-ți placă.

Te văd atât de des, nu mai e coincidență. - Cu cât te văd mai puțin, cu atât mai bine.

Du-te la Groult-Cotelle, Cavre. Eu am terminat aici.

Mulțumesc, dar merg unde vreau.

Ce cauți aici, inspector Cadavre?

Îmi pare rău, dar nu mai trebuie să dau socoteală față de tine.

Comisar Maigret.

Șase dimineața.

Timpul ideal pentru o plimbare.

N-am putut dormi.

Îmi place mult acest moment. Totul e liniștit, nu întâlnești pe nimeni.

În afară de cineva cu care te-ai înțeles să te vezi.

Te rog, nu le spune părinților mei. - De ce aș face-o?

Bună, domnule Maigret. - Bună dimineața.

Domnule Maigret, ai dormit bine? - Nu prea.

Bufnița de la trei și jumătate, trenul de la patru și un sfert...

Îți dăm o cameră pe cealaltă parte. Acolo trenul se aude mai puțin.

Nu te deranja, te rog.

Îi spun lui Hubert să se ocupe. - Nu e nevoie.

Camera mea îmi convine perfect.

Vreau instrucțiuni pentru prânz. - Scuză-mă.

Mulțumesc că n-ai spus nimic.

Nu vreau să stârnesc probleme în familie.

Rață, ce idee bună.

Îți place rața, domnule Maigret? - O, da, delicioasă.

Tu ești.

Acum înțeleg de ce nici tu n-ai putut dormi.

Ce mai antrenament? - Pentru cursa de duminică.

E o cursă atunci?

Da, și dacă câștig, sunt în frunte pentru campionat.

Ai șanse bune? - Da, doar că bicicleta mea e prea veche.

Vreau una cu două foi de lanț. - Două foi de lanț...

M-ai păcălit data trecută, nu? Nu-l cunoști pe Van Steenbergen.

Ba da, de la velodromul din Paris. - Și ai putut să te apropii de el?

Era amenințat și trebuia să am grijă de el.

Dar ești de la poliție? - Exact.

Ei, ne mai vedem. - Stai, nu te mai preface nevinovat.

Tu ai lipit afișele alea. Nu te mai da prost.

Am văzut urmele roților. Trebuie să fii mai deștept dacă vrei să fii profesionist.

Nu sunt singurul cu o astfel de bicicletă.

Dar ești singurul care apare cu Albert în poza de la mama lui.

Erați prieteni?

Ești francez? - Da, ai ceva cu francezii?

Ce caută poliția franceză aici? - Absolut nimic.

Sunt aici pe cont propriu.

Din partea lui Naud. - Din partea nimănui.

Dacă Naud e nevinovat, îl ajut. Dacă e vinovat, e altceva.

De ce să te cred? - Pentru că Albert era prietenul tău...

...și nu vrei ca ucigașul să scape nepedepsit.

Dar s-ar putea să greșești. Poate a fost accident. Sau sinucidere?

Sau nu Naud l-a ucis. Că n-ai nicio dovadă.

Ba am. - Ce anume?

Nu-ți spun. Nu ești aici oficial. - Tocmai de asta.

De ce crezi că e crimă? A fost lovit de tren și era beat.

Era deja mort înainte să fie lovit de tren.

De unde știi? - Din cauza șepcii.

Cineva a găsit-o mai încolo. Plină de sânge.

Vrei s-o vezi?

Tu o ai? - Da, acasă. Vino cu mine.

De ce n-a ajuns la poliție?

Când mi-a adus-o Desiré, cazul era deja închis.

Cine e Desiré? - Muncitorul care a găsit-o.

Aici e.

Vino.

E petrecere aici? Putem cumpăra pe credit din nou?

Dacă aduci pe cineva, spune. Cine e?

Un prieten de-al lui Van Steenbergen. - Doamnă.

Vreau să-i arăt ceva. Aștepți un pic?

Și tu ești ciclist? - Nu, doar mă uit.

Unde e cutia aia de carton din dulapul meu?

Ce cutie? - Cea cu șapca lui Albert.

Șapca lui Albert? - Da, cea găsită de Desiré.

Nu știu nimic. - Ba știi foarte bine.

Atunci fă ordine mai bine. - Am făcut. Dar unde e acum?

De unde să știu?

Nu răscoli totul. - Ce, a prins picioare?

A fost cineva aici recent? - Nimeni.

Nu înțeleg nimic. - Ne descurcăm și fără.

Asta e o casă de nebuni. Haide.

La revedere, doamnă. Poftă bună.

Nu mănânci? - Nu.

Pe ăsta nu trebuie să-l urmărim.

Cine e? - Desiré, muncitorul.

Ăla nu mai e bun de nimic.

Berea dezleagă limbile.

O să-i dăm un păhărel.

Georges, un rând pentru toți.

O sută, două sute, trei sute... Și pentru doamne.

Ai câștigat la loterie? - Exact.

Ce mai faci, Desiré? - Louis, băiete, ia una de la mine.

Mai întâi vreau să-ți prezint pe cineva.

Prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei. Ce bei?

La fel. - Bun așa.

Spune-ne despre șapcă.

Șapca? - Șapca lui Albert.

Cea pe care ai găsit-o.

Nu pricep. - Nu mă lua de prost.

Ai grijă, băiete. Nu așa vorbești cu mine.

Ai găsit-o lângă Naud.

Niciodată. N-am spus nimic rău despre domnul Naud.

E fain aici, dar trebuie să plec.

Stai, Desiré. - Nu, trebuie să merg.

Așteaptă. - Lasă-l. Oricum nu spune nimic.

Să nu crezi că te păcălesc. - Te cred, nu-ți fă griji.

Trebuie să merg la lucru, la fabrica de lapte.

Lucrezi acolo? - Albert mi-a aranjat.

Ai dreptate. Ăsta nu mai zice nimic.

Îmi spui dacă auzi ceva? - O să-ți spun.

La naiba, la naiba.

Zece mii, unsprezece mii, douăsprezece mii, treisprezece mii...

Șaptesprezece mii, optsprezece mii de franci.

Gata, completează suma aici și semnezi aici.

Un zero lipsă. E mult mai puțin.

Nu vezi nimic aici, fir-ar.

Fiul tău o să fie bucuros de cadou. - Dar nu-l merită, leneșul.

Mâine o să-ți pară rău că ai zis asta.

De ce? Chiar e un leneș.

Mulțumesc, domnule.

Ușa e acolo.

Îmi pare rău, doamnă.

Nu-i nimic.

E beat des, dar asta întrece orice.

Muncitorii rutieri câștigă bine în țara asta.

De unde știi? - Din cauza mandatului de plată de adineauri.

Într-adevăr, e o sumă de patru ori salariul lui lunar.

Serios? Ai o explicație pentru asta? - Nu mă bag în așa ceva.

Nici nu mă privește. Ce doriți? - Două timbre pentru Franța.

Pentru scrisori sau cărți poștale? - Cărți poștale.

Centralista din Valbecq, vorbiți.

Centralista din Valbecq, un apel pentru dumneavoastră.

Primești salariu dublu?

De ce crezi asta? - Pentru că faci și poșta, și telefonul.

Așa e în satele mici.

Învățătorul face toate clasele și nu e plătit de șase ori.

Ghinionul lui.

Și al tău. Cât îți datorez? - Un franc.

Să plătesc eu? Mulțumesc. - La revedere.

Domnule.

La revedere, domnișoară Gilberte. - La revedere.

La conacul Froidmont, vă rog.

Clientul de adineauri, îl cunoști? - Nu, nu e de aici.

L-am plimbat. Căuta proprietăți imobiliare.

Știi unde stă? - La Le Coq Rouge în Turbeek.

Oprește.

Întoarce. Repede.

Întoarce și urmărește mașina aia de la distanță.

Îți pare cunoscută mașina aia? - Deloc.

Oprește motorul.

Mă aștepți? - Chiar și toată ziua. Dacă plătești.

Nu e program de consultații, din păcate. - Dar tocmai a ieșit cineva.

A fost un caz special. - Totuși, aș vrea să vorbesc cu soțul tău.

Îți dau adresa medicului de gardă. O clipă.

Nu mai am nevoie de tine. Cât îți datorez? - 220 de franci.

Mi-am amintit. Mașina aia era a doamnei Groult-Cotelle.

Mulțumesc. Păstrează restul.

Ești de la poliție, nu? - Nu, sunt în imobiliare.

Ce vrei?

Nu vrei să-mi spui despre problemele tale?

De ce aș face-o? Le rezolv singură.

Te-am văzut la doctor. Și că Groult-Cotelle te-a adus.

Alban n-are nicio legătură. Doar mă ajută.

Ce căutai la doctorul Petit? Ești bolnavă?

Sau poate ești însărcinată?

Nu le spune părinților mei. Nu știu nimic.

Doar Groult-Cotelle știe? - Da.

Îl știu de-o viață. Am încredere în el.

Ai fost la doctor pentru avort?

În ultimul moment n-am mai avut curaj. N-am putut.

Nu poți merge la primărie? Asta ar rezolva totul.

Tatăl nu vrea?

Nu poate?

E mort.

Mort?

Albert Retailleau e tatăl.

Acum e mort și nu știu ce să fac.

Venea de la tine în seara când a murit?

Ai idee ce i s-a întâmplat? - A fost lovit de tren, știi asta.

Nimeni nu știa de relația voastră? - Nu, nimeni.

Nici Groult-Cotelle? - Nici el.

Acum îmi spui adevărul. - Îl știi deja.

Îl iubeai pe Albert? - Da.

Atunci pe cine întâlnești noaptea? - Pe nimeni.

Te-am văzut.

Edouard Govaert te așteaptă la telefon. - Vin.

Ce s-a întâmplat? - O să-ți spună ea.

Nu, nu scot o vorbă de la ea. Tu porți conversații lungi cu ea.

Mai mult ascult. - De ce vorbește cu tine?

Pentru că nu sunt mama ei.

Mâine nu pot.

La ce oră? Bine.

Și eu.

Îți mai amintești de mine? - Da, ne-am întâlnit la Naud.

Vin să-ți spun că Geneviève nu poate mâine.

Nu poate suna ea?

Telefonul ei nu merge. - Iar ea. Acum trebuie să sun pe toată lumea.

Nu se întâlnise doar cu tine? - Nu, cu prietenii, pentru tenis.

Înțeleg. Ei bine, asta e tot. - La revedere. Și mulțumesc.

Nu vreau să fiu indiscret, dar o cunoști bine pe Geneviève?

La tenis nu e rea. - Dar în rest?

În rest, nu prea o cunosc.

Îți place de ea? - Ești pețitor sau ce?

Nu, dar părinții ei cred că umblă cu prieteni nepotriviți.

Sigur. Dar dacă n-ar fi ocupată, aș încerca.

Ocupată? Cu cine? - Habar n-am și nici nu-mi pasă.

Aha.

Ai o pată de rugină aici, să știi. - Mulțumesc.

Pot vorbi cu Louis? - Nu e aici.

La ce oră vine acasă? - Nu mi-a spus nimic.

Mă întorc mai târziu.

Louis, mama ta zicea că nu ești acasă. - Nu m-a văzut venind.

Voiam să te întreb ceva.

Albert avea o relație cu Geneviève Naud, nu?

Nu știu. - Ți-a cerut să păstrezi secretul?

Promisiunea ta nu mai contează. Geneviève mi-a spus chiar ea.

Vreau doar să știu ce mai făceau Albert și Geneviève înainte de moartea lui.

Era gelos? Avea bănuieli?

Am încercat să te ajut. Acum trebuie să plec.

Stai, eu voiam să te ajut. Tu ai lipit afișele alea, nu?

Nu mă mai bag. - De ce nu?

E mai complicat decât credeam. N-am gândit ce făceam.

Săracul Retailleau. Iubita lui are deja pe altul, iar prietenul îl lasă baltă.

Nu vorbi așa.

Oricum, poliția a zis că a fost accident, nu?

Accident, da. Ai o bicicletă nouă? - Da.

Frumoasă. Costă ceva. Moș Crăciun a fost domnul Cavre?

Banii sunt de la clubul meu. Dacă câștig duminică, îi dau înapoi.

Clubul tău. Cum de nu m-am gândit la asta.

Domnule, aveți un vizitator. - Ușa e deschisă.

Intrați.

Mulțumesc, domnule.

Cum m-ai găsit aici? - Am auzit ceva interesant despre tine.

Spune-mi. Sigur e amuzant.

L-ai plătit pe Desiré să tacă?

Desiré? Cine e ăsta? - Ai cumpărat și celebra șapcă.

Și chiar l-ai mituit pe Louis, care e cinstea întruchipată.

Bravo. Foarte iscusit.

Trebuie să ai mulți bani.

Poți dovedi ce spui? Nu. Și asta e problema ta.

Nu ești aici de la poliție și nu trebuie să-ți spun nimic.

Dar justiției?

Justiția acționează doar după o plângere. Cine depune plângere?

Pentru ce? Nu există niciun caz. Nu e nimic. Doar vorbe goale.

Cine te plătește?

Tu ești vrăjitorul de la poliție, omul care știe tot, așa că spune tu.

Nu, Maigret, nu e stilul tău.

Crezi mereu că ai dreptul la tot.

Crezi că ești Dumnezeu? Că dreptatea e mereu de partea ta?

Și tu poți greși. Cu mine, de exemplu.

Ai făcut odată o greșeală gravă. - Dovedește-o.

Ai lăsat o femeie să scape după ce și-a ucis soțul.

Ce știai tu? O bătea, o exploata, o înșela.

Dreptatea nu e mereu de partea binelui.

Te-ai gândit vreodată la asta? - Gândești prea mult.

Ai fost genial până ți-ai distrus cariera.

Am trecut la altceva și biroul meu de detectiv merge bine.

Cu biroul tău ascunzi probe, mituiești martori...

Scutește-mă de predici. - Bine.

Spune-mi cine te plătește și nu vei avea alte probleme.

Problemele mi le-ai dat acum zece ani.

Aici, în străinătate, nu ești nimeni și nu poți face nimic împotriva mea.

Om vedea.

Nu poți pleca acum. - Trebuie să ajung acasă.

Mai dă-mi puțin timp.

De șase luni spui că o părăsești. Nu mai rezist.

Acum nu pot. Soția mea nu e bine.

Acum șase luni soția ta nu era nicio problemă.

E bolnavă. Tu ai toată viața înainte. Trebuie să aștepți...

Copilul din burta mea nu așteaptă. În cinci luni va fi aici. Fără tată.

Eu te-am dus la doctor și apoi te-ai răzgândit.

Nu înțelegi. Vreau acest copil. Copilul nostru.

Îl iubesc la fel de mult ca pe tine.

Te iubesc. Te iubesc...

Bună, domnule. - E domnul Groult-Cotelle acasă?

Domnul nu e acasă. - A, domnule Maigret...

Soțul meu nu e, dar intră.

Ia loc.

Nu spune nimic, știu de ce ești aici.

Crezi că soțul meu l-a ucis pe Retailleau, nu?

De ce crezi asta? - Pentru că avea toate motivele.

Care anume? - E amantul lui Geneviève Naud.

Nu-ți fă griji, știu de asta.

Am aflat de la ea.

Prin scrisoarea asta.

O scrisoare nerușinată, după cum vezi.

Deși e tânără și frumoasă, încă mai are de învățat cât de lași sunt bărbații.

Ce părere ai?

Cred că încearcă să te împingă spre divorț cu scrisoarea asta.

E cam naiv din partea ei.

Știi, și eu am fost naivă.

M-am căsătorit cu Alban din dragoste, dar el m-a luat pentru banii mei.

M-a înșelat și m-a batjocorit. Am destule dovezi că nu mă iubește.

Așa că, dacă vrea bani acum, trebuie să se supună voinței mele.

Refuz să divorțez. Copilul ăla n-o să-l aibă. Niciodată.

I-ai arătat scrisoarea soțului tău? - Încă nu.

Aștept momentul potrivit, ca să mă bucur cu adevărat.

Dacă reușesc să dovedesc că soțul tău l-a ucis pe Retailleau...

...atunci s-ar putea să scapi de el pentru totdeauna.

Îl prefer în închisoare decât cu pisica aia prefăcută.

Maigret, ce mai faci?

Întreab-o pe soția ta despre ce am vorbit.

Ce faci acum? - Pot să văd?

E interzis.

Dar tu ce faci? - Îmi fac treaba.

S-a terminat. - Cine erau?

Habar n-am. - Nu e adevărat. Asculți convorbirile.

Chiar și noaptea. Te-am văzut.

Lasă-mă, am treabă. - Poți avea mari probleme din cauza asta.

Atunci neg totul. - Vrei să riști?

Domnul Groult-Cotelle l-a sunat pe domnul Naud.

Te înțeleg. Nici eu n-aș putea rezista tentației.

Centralista din Valbecq, vă ascult.

Domnul Naud sună internațional.

Unde? - La Paris.

Aici Valbecq, un apel pentru dumneavoastră.

Dă-mi mie. - Ascultatul e interzis prin lege.

Atunci suntem amândoi în neregulă.

Spune-i tu să se întoarcă la Paris.

Dar sora mea m-a implorat să-l trimit aici.

Din cauza lui aproape m-am certat cu niște prieteni buni.

Nu trebuia să se termine cu zvonurile? - Trimiterea lui Maigret n-a fost o idee bună.

Cu zvonurile și afișele s-a terminat deja.

O furtună într-un pahar cu apă. Și până la urmă a fost accident.

Bine, să mă sune.

Mulțumesc pentru cooperare.

Tu ești Maigret? - Exact.

Te întorci acum? - Încă mai analizez.

N-a fost accident. El l-a ucis, sunt sigură.

De ce crezi asta?

În ziua morții lui, Retailleau a vorbit cu Geneviève Naud.

Ai ascultat? - Da, a sunat de la o cabină de aici.

Ea a închis de două ori. El era furios.

Voia să se despartă de el. El nu înțelegea de ce.

A zis că nu însemna nimic că s-a culcat cu el o dată.

Că a făcut-o din milă și că are pe altcineva.

Albert a ieșit furios, trântind ușa. A uitat chiar să plătească.

Mulțumesc pentru informații.

Nu spun niciodată ce aud.

E doar pentru amuzament. Trăiesc un pic prin viețile altora.

Căci eu n-o să am niciodată o viață normală, înțelegi?

Fără grijă. Rămâne între noi, domnișoară Gilberte.

Bună, domnule Maigret. - Bună seara.

Maigret, cumnatul meu a sunat. Vrea să-l suni înapoi.

Știu. - A, da?

Mâine iau trenul de 18:30. - Soției mele o să-i pară rău.

Ce să fac? Datoria mă cheamă.

Atunci mai ai timp să mergi la bâlci și la cursa de ciclism.

Ar fi grozav.

Ai dormit bine?

Pentru prima oară m-am trezit foarte târziu.

Azi-noapte n-am auzit nimic.

Domnul și doamna sunt deja la sărbătoare.

Vrei cafea? - Da, te rog.

Și Geneviève? - Încă doarme.

Familia Naud nu e aici. - Am venit și pentru tine.

Mă suspectezi de uciderea lui Albert.

Dar în noaptea aia eram cu soția la Bruxelles. Uite nota de la hotel.

De ce l-aș ucide? Din gelozie? Prostii.

Ar fi trebuit să se căsătorească cu el.

Deși e însărcinată cu tine. - Tocmai de aia.

Și ea ar fi vrut asta? - Nebuna aia nici nu știe ce face.

I-a scris chiar și soției mele.

Pentru că e îndrăgostită de tine. - Mă urmărește peste tot.

Mă șantajează și amenință că spune totul tuturor.

Trebuie să-i spun mereu că o iubesc. - Și nu e așa?

E tânără, frumoasă și îndrăgostită de mine. Ce bărbat n-ar cădea?

Și nu simți nimic pentru ea? - Nu, a devenit un coșmar.

După ce ne iubim, vreau doar un lucru: să mă întorc acasă.

Nu te-ai gândit niciodată că ea ar putea suferi din cauza asta?

Nu mă interesează.

Îmi e silă de tine. N-ai furat, n-ai ucis, dar ești dezgustător.

Cum îndrăznești? - Așa gândesc.

Nu-mi poți face nimic. - Din păcate, nu.

Genul tău merită o pedeapsă specială.

Am venit să-mi iau la revedere. Mă întorc la Paris.

Îți oprești ancheta? - Până la urmă, nici nu-l cunoșteam pe Albert.

De ce să-mi bat capul dacă nici prietenii lui n-o fac.

Succes la cursă.

Cavre m-a mituit. Nu vreau bicicleta asta.

Ești dispus să declari sub jurământ că Cavre a făcut asta?

Excelent.

Și nu câștiga cursa mai întâi. Restul vine mâine. Urcă-te.

Hai, pedalează.

Sper să nu-ți tai pofta de mâncare. - Nicio șansă.

Hai, spune drept: Cine te plătește?

Dar tu? Cine te plătește?

Nu Quai des Orfèvres, din câte știu.

Dacă Louis se răzgândește, nu poți face nimic.

Băiatul ăla nu se răzgândește. - Ba da.

Vrea să-ți dea banii înapoi. - N-o să facă asta.

De ce nu? - Pentru că are prea mare nevoie de ei.

N-ai o părere prea bună despre oameni. - Mulțumită și ție, Maigret.

Louis vrea să declare în instanță că l-ai mituit.

Asta poate deveni grav: mită, distrugerea unei probe...

N-am distrus nimic.

Atunci ce ai făcut cu ea? - Poate fi utilă într-o zi.

Ascultă bine, Cavre. Am întocmit un dosar despre tine.

Cu mărturia lui Louis și ce știu, îți pierzi licența.

Am venit să dezmint un zvon. Nu știam că e vorba de o crimă.

Deci nu și-au respectat contractul.

Cine sunt „ei”? - Știi la fel de bine ca mine.

Repede, Geneviève a încercat să se sinucidă.

Unde e? - În camera ei.

Geneviève. - Spune ceva, draga mea.

Ce s-a întâmplat? - S-a otrăvit.

A fost chemat doctorul? - E pe drum.

Spune ceva, draga mea.

Ține-o trează, lovește-o.

Nu așa. - Nu face asta. Te rog.

Fă-o să vomite. - Stai. Unde e doctorul?

Nu poate vomita. Haide, micuțo.

Părinților mei.

În sfârșit a ajuns.

Repede, Alphonse. Uită-te.

Ce a luat? - Asta de aici.

Veronal?

A vomitat? Trebuie. Trebuie să-i golim stomacul.

Mă ajuți, doamnă. Pleci, Etienne?

Cât mai era în flacon?

N-are sens să stăm aici. Haide.

De ce a făcut asta? N-a avut niciodată probleme.

Chiar crezi ce spui?

Ești un tată ciudat. Fata ta n-a putut vorbi niciodată cu tine.

Ai evitat orice conflict.

Iar ea n-a îndrăznit să-ți tulbure lumea plină de oameni drăguți, fără probleme.

Dar lumea nu e drăguță. Nici tu. - Cum îndrăznești?

Fac ce am venit să fac. - Nu ți-am cerut asta.

Adevărat, nu mi-ai cerut nimic. - Soția mea a făcut-o.

Și n-ar fi trebuit. - Poate nu.

Ce i-ai spus lui Geneviève? - Nimic.

Nu te cred. Toate astea sunt vina ta.

Nu e mai mult vina mea decât a ta. Chiar nu știi ce o apăsa?

Din păcate, nu.

Ai spus că n-ai vorbit cu Retailleau. Nu e adevărat.

Nu văd legătura... - Ba da.

Albert avea o problemă cu Geneviève.

Fata mea nu-l cunoștea pe tipul ăla. - Ba da.

L-ai prins aici în seara aia și ai înțeles că venise s-o vadă.

Nu ești în toate mințile.

L-ai înșfăcat și l-ai ucis. - Ești nebun.

Vino. - Bine. Încetează, te rog.

Aici l-ai ucis. - Nu l-am ucis.

L-ai ucis.

Recunoaște că tu ai fost.

Și ai târât cadavrul până la calea ferată, ca să pară un accident.

Nu voiam să-l ucid, jur.

Nu puteam dormi. Un cal nu era bine, așa că m-am dus să văd...

Și am dat peste el.

Era pe o scară sub camera ei. Nu-l cunoșteam.

Se purta ciudat și spunea cele mai groaznice lucruri despre fata mea.

A înjurat-o de curvă și mi-a strigat:

Ți-ar conveni să mă însor cu aia, cu aia...

Și ne-am luat la bătaie.

Eram furios. I-am tras una și s-a lovit cu ceafa de lampă.

Dacă Geneviève scapă, nu vreau să știe.

Din partea mea n-o să afle.

Tu știi mai multe decât mine.

Crezi că era îndrăgostită de el? Că acum din cauza lui...

Nu, nu din cauza asta. Nu bănuiește nimic.

Dar atunci de ce?

Și? - La limită, dar o să-și revină.

Pot s-o văd? - Nu acum.

Trebuie să chem o ambulanță. - Telefonul e în hol.

Ce faci acolo? - Asta era scrisoarea ei de adio.

Ce avea de spus o să auzi de la ea.

Ce avea de spus?

Secretul ei.

Și de data asta ascult-o.

Ce vei face acum? - Ce trebuia să fac de la început...

...dacă n-ai fi încurcat totul prin Cavre.

Unde mergi? - Să-mi fac bagajul pentru trenul de 18:30.

Nu chemi poliția?

Nu.

Și? Ai câștigat? - Am ieșit al treilea.

Nu e rău.

Și tu? - Ce vrei să spui?

Ce se întâmplă mai departe? - Mă întorc la Paris.

Aia era a ta, nu?

Ce să fac cu ea?

Tu decizi.

La revedere. - La revedere.

Câteva luni mai târziu, Naud mi-a trimis un mesaj...

...despre căsătoria fiicei sale cu Edouard Govaert.

Trei săptămâni mai târziu s-a născut un băiețel...

...care a primit tot ce-i trebuie în viață:

Banii și respectabilitatea unei familii fără probleme.