Original subtitles

Încă o dată?

Haide, Mylène. Aici. Pentru mine.

Ultima, atunci.

Roger. Vino, dragule.

- Îndrăgostită, Mylène? - Acesta e bărbatul vieții mele.

Ține pasul, să știi. Suntem căsătoriți de două luni.

- Un sărut. - Ce mai frumos e, nu-i așa?

Încă unul.

Camera dumneavoastră e gata, domnule comisar.

Nu vă amintește de Jeanine, cea de la Miramar?

Într-adevăr. Cine e această doamnă?

N-ați văzut-o pe Mylène Turner niciodată la cinema?

Băieții o adoră pe față, domnii pe ascuns.

Și a fost măritată cu un prinț arab.

Soția mea preferă doar teatrul.

Jeannot, comisarul e oaspetele meu personal.

Când pleacă, trebuie să știe în sfârșit...

...ce înseamnă cuvântul vacanță.

Totul va fi în regulă, domnule director.

Trebuie să intrăm. Se face prea cald.

Am spus că nu trebuie deranjat sub nicio formă.

Acesta e domnul Owen, negustorul de artă.

Incredibil de bogat. De origine suedeză.

Pleacă după prânz și se întoarce exact la șase și jumătate.

În rest, nu-l vedem.

- Oaspetele ideal al hotelului. - Nicidecum.

Un hotel trebuie să fie viu, altfel oaspeții se plictisesc.

- Să nu fie prea aglomerat. - Fără griji.

Dacă aveți nevoie de ceva, puteți suna la numărul 5, zi și noapte.

Mă răsfeți.

Alo? Ce mai faci?

Bine. Rămân aici.

Luni trebuie să fiu la Marsilia, așa că nu mai trec pe acasă.

Louis? Nu s-a schimbat deloc.

Încă la fel de bine informat.

O să-i spun asta.

O surpriză?

Și eu.

Da, un pupic mare.

650.000.

Ulei pe pânză. 60 x 40 cm. Foarte rafinat ca stil.

Excepțional de sensibil și proaspăt în culori.

Un exemplu superb de realism interbelic.

O investiție excelentă, doamnelor și domnilor.

O pânză minunată pentru puțini bani.

650.000.

700.000.

Cine oferă mai mult?

700.000. Prima dată.

700.000. A doua oară.

Vândut.

A doua pânză.

Natură moartă de Roblon. Începută la 500.000.

620.000 - 620.000 de franci.

700.000. Cine oferă mai mult?

750.000 de franci pentru doamna Turner. Cine oferă mai mult?

800.000 pentru domnul.

850.000.

Un milion.

Un milion? Un milion pentru doamna Turner.

Un milion. Prima dată...

Vă ajut eu.

Un milion a doua oară.

Vândut pentru un milion.

Vorbește Germaine, asistenta domnului Owen.

Ce, acum faci și tu servire?

Nu râde. Într-o zi ca asta aș prefera să nu fiu director.

Credeam că-ți place agitația.

Una dintre cameriste a găsit un cadavru.

În baia domnului Owen. Chiar plăcut, la micul dejun.

Delicios, gem de mirabele.

Asistenta a bătut la ușa domnului Owen, ca de obicei.

Dar el n-a răspuns.

A chemat camerista și au deschis ușa cu cheia maestră.

Camera era goală, dar în cadă era un tânăr.

Parcă făcea baie. Dar era mort de-a binelea.

Ce aromă plăcută, cafeaua asta.

O import din Brazilia.

Și de domnul Owen nu mai e nici urmă.

Îl cunoștea pe victimă, pentru că nu s-a folosit violența.

Totul în cameră e impecabil, cu excepția cadavrului.

Când pleci tu în vacanță...

...ai grijă și de ceilalți oaspeți ai hotelului?

Bineînțeles că nu.

În baie e un geam spart.

Dar Owen n-a dispărut așa. Nici pe un covor zburător.

De ce întrebi?

Pentru că în vacanță nu rezolv crime.

Nu m-ai invitat ca să mă pui la treabă, nu?

Doar sfatul tău. Sau să arunci o privire.

Poliția cercetează cadavrul. Așa îți faci o idee.

Ziua ta e deja stricată. Trebuie să mi-o strice și mie cadavrul?

Scuzați. L-ați văzut pe soțul meu?

- Când a plecat să plimbe cățelul? - Nu l-am văzut.

Dar colegii dumneavoastră?

Am început la șase și n-am plecat de aici.

Domnule Louis.

Puteți verifica dacă cățelul sau soțul meu au fost jos?

Vă ofer mai întâi o ceașcă de ceai?

- O ceașcă de ceai? Cu plăcere. - Veniți cu mine.

- Unde mergem? - La biroul meu.

Nu. Nu se poate.

Cine ar putea face așa ceva groaznic?

Săracul meu drag.

Un biet animăluț nevinovat.

Liniștiți-vă, doamnă Turner.

Trebuie să veniți, domnule comisar.

Ce s-a întâmplat? Ai și timbre?

Dați-mi voie să vă prezint. Comisarul Maigret.

Ce drăguț că ați venit imediat.

Comisarul e în vacanță.

Cățelușul maltez al doamnei Turner...

...a fost găsit mort lângă cada domnului Owen.

Cățelușul maltez.

Nici măcar nu-l cunoșteam pe domnul Owen.

Cățelușul părea că a adormit liniștit.

Atunci măcar n-a suferit.

Domnul Owen se oprea mereu ca să-l mângâie pe Rapou.

Nu că am fi avut vreodată o conversație.

Dar Rapou îl adora.

Ar fi atât de crud dacă l-ar fi atras intenționat.

Cățelușul dumneavoastră pleca vreodată singur la plimbare?

Nu, niciodată.

Îl urma pe Roger pas cu pas. Săracul, nevinovatul animăluț.

Era totuși foarte curios. Ca un pisoi.

Roger o să fie disperat și o să-l caute peste tot.

Liniștiți-vă, doamnă. Totul se va rezolva curând.

Mă scuzați acum? Trebuie să cumpăr timbre.

Timbre?

Comisar Maigret? Am știut imediat.

Inspector Gimello. Investighez crima de la Palace.

Ce onoare, domnule comisar.

Vedem multe celebrități aici, dar dumneavoastră sunteți de o altă clasă.

Și? E vreun progres?

Cazul e aproape închis. Owen a făcut-o. Fără îndoială.

O crimă pasională, e aproape sigur.

Victima a spart un geam. Deci nu a fost invitat.

Trebuie să-l fi cunoscut pe Owen.

Și destul de intim, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Suficient încât să stea gol în cada lui.

- N-a auzit nimeni nimic? - Nimeni.

Asistenta a fost complet surprinsă.

Owen ținea secret, bineînțeles, că primea băieți.

Întrebarea e de ce l-a ucis pe acesta.

O să aflăm când îl prindem.

Și cățelușul?

Ne ocupăm mai întâi de oameni.

Și apoi de câine.

Văd că soarele vă dă energie proaspătă pentru muncă, inspectore.

Dar mie mi se face cald.

- Îmi trezește amintiri. - Pe vremea aia tu purtai sicriul.

Ai mințit poliția ca să-ți salvezi pielea.

Ce mai frică mi-a fost. Eram atât de tânăr.

Totuși, datorită ție l-am prins pe polonezul Stéphane.

Uneori erai și curajos.

Asta pentru că te cunoșteam, altfel aș fi continuat să mint.

Acum trebuie să scap rapid de cadavrul ăsta...

...pentru că, dacă oaspeții află, hotelul se golește.

Ușor, neîndemânaticule.

În octombrie, De Gaulle vizitează Africa franceză.

Merge în Maroc, Djibouti și Madagascar.

Generalul va...

Comisare.

Nu ai nimic de făcut?

Atunci hai să mâncăm creveți.

Trebuia să vezi fața lui Mylène Turner când a văzut cadavrul.

Inspectorul Gimello a crezut imediat că-l cunoștea.

Săraca doamnă Turner.

Când a văzut cadavrul, a leșinat.

A fost nevoie de un doctor. Gimello a găsit asta suspect.

- Doctorul? - Nu, că a leșinat.

E un inspector tare isteț.

Nu-i plac cadavrele, deci a făcut ceva rău.

Îți priesc, nu-i așa?

Nu aștept să termini de vorbit.

Dacă te plictisesc...

- Și soțul? - Roger? Dispărut.

Ea crede că se va întoarce, dar eu nu.

Astfel de tipi o iau la fugă de îndată ce simt poliția.

Chiar dacă n-au făcut nimic rău.

Te agiti prea mult. E rău pentru digestie.

- Să te duc la hotel? - Nu, mai stau.

Noapte bună și mulțumesc pentru cină.

Pe mâine.

Încă nu te-ai trezit?

Nu ai comandat micul dejun?

Scuze, am adormit la loc.

Nu trebuie să muncești, nu-i așa?

Ca inspectorul ăla. Nici el nu face mare lucru.

Ba da, face.

Între noi fie vorba.

Geamul spart din baie.

Nu trebuie să ai studii superioare...

...ca să înțelegi că ceva nu e în regulă. Nu?

Nu e imposibil să treci prin gaura aia.

Dar trebuie să fii acrobat.

Și tânărul ăla slab ca un băț nu era deloc așa.

Ce-i asta?

Nimic special. Mi-era frig.

Eu am descoperit cadavrul.

Cu domnișoara Germaine, care n-a mișcat un deget.

Asta se numește asistentă.

N-aveam voie să-l scoatem din apă. Nu era treaba noastră, zicea ea.

Dar dacă nu era treaba ei...

...atunci a cui era?

În orice caz, nu a ta.

Poate nu, dar nu mă las păcălită așa ușor.

Povestea cu geamul nu are sens.

Victima a intrat pe ușă.

Eu sunt aici în vacanță.

Spune-i toate astea inspectorului Gimello.

O să-ți spun direct ce gândesc, domnule Maigret.

Mă dezamăgești profund.

Intră.

- Ia loc. - Unde?

Unde vrei.

- Vreau să stau acolo. - Aici stau deja.

Sunt chiar atât de intimidant încât ai nevoie de un scaun mare?

Ca să te simți puternic?

Știu foarte bine cine sunteți...

...și nu mă intimidați deloc.

Totuși, poate un pic?

Vreau să știu ce căuta câinele dumneavoastră la locul crimei.

Credeam că dumneavoastră o să-mi spuneți asta.

Bine, atunci. Câinele dumneavoastră era la domnul Owen pentru că erați și dumneavoastră acolo.

Sunteți, de fapt, iubita domnului Owen.

Asta chiar n-are niciun sens.

Puteți fi acuzată de complicitate la crimă.

Sunteți complet nebun, inspectore.

Chiar mă considerați iubita domnului Owen?

Acea mumie bătrână? Când am un bărbat atât de frumos ca Roger?

Bineînțeles că nu sunteți o femeie.

Dar încercați să vă puneți în locul meu.

N-ar fi oare sub orice nivel...

...să-mi înșel soțul cu domnul Owen?

Totuși, toate indiciile în acest caz duc spre dumneavoastră.

Sunteți complet pe o pistă greșită.

Cățelușul meu urmărea pe oricine.

Uneori era foarte practic. Mulțumesc.

Cine, în afară de dumneavoastră, putea să iasă noaptea cu cățelușul?

Soțul dumneavoastră.

Soțul meu a stat toată noaptea cu mine în pat.

Am atâta nevoie de dragoste.

Și pentru dumneavoastră ar fi foarte bine.

E atât de relaxant.

Bine dormit, comisare?

Ai răcit sau ai mahmureală?

Aseară m-a prins ploaia zdravăn.

Atunci ar trebui să mergi la saună și la maseurul nostru.

Mă vezi pe mine la saună?

- Nu ți-a plăcut mâncarea? - Ba da, dar n-am prea poftă.

Adu-mi o cafea. Două cafele.

- Scapă-mă, te rog, comisare. - De cine?

Știi prea bine. De inspectorul Gimello.

N-am nimic de spus despre inspectorul Gimello.

Am încercat totul ca să-l conving.

Crede că Roger are legătură cu crima. Ridicol.

Orice ai crede, inspectorul Gimello chiar nu e prost.

Soțul tău ar trebui pur și simplu să se prezinte la poliție.

Nu poate.

De ce nu?

- A fugit de mine. - Când?

În noaptea crimei.

Ne-am certat din cauza unei fete cu care flirta.

Dimineața am găsit asta pe perna lui.

Ar trebui să arăți asta inspectorului Gimello cât mai curând.

Nu pot. Sunt teribil de îngrijorată pentru el.

Dacă nu era cu mine în seara aia, poate era la Owen.

Dar nici măcar nu-l cunoaște. Ce-ar fi făcut la tipul ăla?

Avea nevoie de bani?

Nu. Absolut deloc.

Chiar nu avea nevoie de bani.

A luat ceva de la tine?

Da.

Acel Degas l-am cumpărat de la un anticar de pe bulevard.

O mică schiță, ce-i drept. Dar semnată.

Primul meu soț spunea mereu: Trebuie să-ți investești banii bine.

- Un Degas nu se demodează. - Dar poate fi furat.

De Roger? El n-a furat-o.

Atunci a fost salariul lui pentru servicii prestate?

Roger nici măcar nu știe cât valorează schița aia.

E doar un băiat simplu.

Probabil a luat-o ca amintire a căsniciei noastre.

Mă scuzați un moment?

Inspectorul Gimello are raportul autopsiei.

Domnul Louis a spus să vă zic oricum.

De ce sunteți atât de îngrijorată? Are soțul dumneavoastră cazier?

- A stat șase luni la închisoare. - Pentru ce?

Un jaf. Dacă mai intră la pușcărie, își va lua viața.

- A spus asta? - Știu eu.

Sunteți de partea mea, nu-i așa?

Veniți repede să vedeți. Avem noutăți.

Spargerea a fost din interior, spune laboratorul. Pentru a înscena o spargere.

S-au găsit vânătăi pe glezne și pe piept.

Corpul a fost ținut sub apă. Deci nu e sinucidere.

- Și capul? - Ce-i cu capul?

Ca să îneci pe cineva, trebuie să-i ții capul sub apă.

Dacă ucigașul a ținut capul, pieptul și gleznele...

...nu era singur. Sau a fost Omul-Păianjen.

Aveți dreptate. Dar domnul Owen e destul de înalt.

Deci ați intrat în serviciul domnului Owen când starea lui s-a înrăutățit.

- Ce are, mai exact? - Scleroză multiplă.

O afecțiune neurologică.

În camera lui se descurcă singur.

Dar nu ajunge mai departe de capătul coridorului.

Ce fel de om e?

E amabil? Sau dificil?

Dacă faci ce spune, e foarte potrivit.

Ne potrivim ceasurile seara...

...ca să fiu mereu exact la timp.

E foarte punctual.

Costumul ăsta de baie e al lui?

V-a tratat vreodată rău?

Nu. Ei bine...

M-a înțepat o dată cu o furculiță. Chiar a sângerat.

Cu oamenii bolnavi trebuie să ai răbdare.

Întâmplător, erați și...

...amanta lui?

Nu am astfel de relații cu clienții mei.

Domnul Owen are nevoie de mine doar ziua.

Nu suntem intimi.

Asta e camera ta?

Nu v-am spus că ușa era încuiată?

A trebuit să ocolesc.

N-ați auzit nimic ciudat în noaptea aia?

Am avut un vis ciudat. Mai degrabă un coșmar.

Am visat că domnul Owen mă striga în timp ce eram în cadă.

Mă îmbrac repede.

Inima îmi bătea, pentru că urăște când întârzi.

În camera lui era o petrecere cu mulți oameni.

Domnul Owen cere un whisky. Toată lumea se uită la picioarele mele.

Când domnul Owen îmi vede picioarele goale...

...spune că trebuie să fiu înecată.

Vă era frică de șeful dumneavoastră?

- Acestea sunt medicamentele dumneavoastră? - Nu, ale domnului Owen.

Uneori poate fi foarte deprimat. Atunci e în stare de orice.

Chiar și de sinucidere.

A plecat fără scaun cu rotile sau medicamente?

Da. Sunt extrem de îngrijorată.

Îmi imaginez.

- Scuzați... - O clipă, comisare.

Când pot să mă întorc la Paris?

Nu sunt bogată. Trebuie să-mi găsesc de lucru.

Înțeleg perfect.

Îmi pare foarte rău, dar trebuie...

Trebuie să mai aveți puțină răbdare.

Un ceai de plante.

Vreți să mă omorâți, inspectore?

- Un coniac dublu. - Pentru mine o bere.

E ceva în raportul autopsiei pe care trebuie să-l știți.

Victima era dependentă. Probabil de morfină.

Hai cu detaliile.

Urme de injecții pe brațe și pe mâna dreaptă.

Și morfină în sânge.

Asta explică de ce nu s-a apărat.

Dar asta nu e tot.

Cățelușul a fost și el injectat cu morfină.

Nu-i ciudat?

Nu mai ciudat decât că domnul Owen a mers să înoate.

- Nu văd nicio legătură. - Un invalid cu slip de baie...

...care dispare pe jos în mijlocul nopții.

Nu suntem la Lourdes.

- Deci, credeți că e încă în hotel. - În cadă.

În ce cadă?

A lui. Nu a dumneavoastră.

Nimeni nu știe cum arată Owen.

Nici măcar asistenta lui nu l-a văzut dezbrăcat.

De ce purta mănuși?

Ca să ascundă urmele acelor injecții.

Vreți să spuneți că victima e domnul Owen?

Verificați-i amprentele cu cele din camera lui.

Cum s-ar fi putut deghiza fără ca asistenta să observe?

Un sfat important pentru restul carierei dumneavoastră:

Nu doar actrițele mint. Toată lumea minte.

Știți deja cine a făcut-o?

Nu, dar s-ar putea să știu cine e victima.

Cred că o să vă îmbolnăviți.

Sunt deja bolnav. Mulțumesc.

Mergeți la Niklos. El o să vă pună pe picioare.

- Mă simt bine. - Serios.

38,5 sau 39. Neplăcut, dar nu mortal.

Bine că ați venit imediat.

De parcă ați putea face ceva.

Știu că vă pot face bine.

Altfel v-aș trimite la doctor.

Ce trebuie să fac?

Mai întâi să vă dezbrăcați. Pe acolo.

...ca un șobolan.

- Atât vă cer. - Nicio problemă.

Pentru un jurnalist, informația e cel mai important.

Oricum, nu e un secret. O privire în culisele hotelului.

Mylène Turner e implicată în crimă.

- Dar poliția nu poate face nimic. - Ca de obicei.

Știți că soțul ei îi furniza victimei morfină?

A stat în închisoare.

Pentru jaf și violență.

Și totuși s-a măritat cu el.

Înțelegeți ce vreau să spun?

Complet complice.

Ce mai faci acum?

Parcă m-a călcat un buldozer.

E normal. Dar răceala ți-a trecut.

Cum recunoști oamenii care vin pe aici?

Uite, aici sunt două guri de aerisire.

Mai devreme erau doi domni în vestiar.

Unul dintre ei e un oaspete cu clasă.

Folosesc un parfum scump.

Și merge încet. E domnul Schaft.

Un bărbat frumos, nu-i așa?

Ai un radar încorporat. Și celălalt?

Trabuc prost, voce necioplită. Nu e genul clientelei noastre.

Ce face domnul Schaft pentru a-și câștiga existența?

Spune că e om de afaceri.

- Dar tu te îndoiești de asta. - Poate.

Și dacă ar trebui să mă descrii pe mine?

Pe tine?

- Simt miros de haină de ploaie. - Din cauza parfumului meu?

Nu, din cauza pipei tale.

Oricum, mulțumesc pentru termofor. Mi-a salvat viața. Înăuntru.

O, uite-l pe Louis.

Așa fac. Da, un pupic mare.

Salutări de la soția mea. Știi că m-am pus pe picioare?

Nu-mi place sauna, dar a meritat.

Vrei ceva de băut?

Sincer, pentru asta am venit.

Am întâlnit un anume Schaft.

Am văzut o grămadă de astfel de tipi când eram portar la Ritz.

Astfel de indivizi împrumută bani oamenilor care joacă la cazino.

Și apoi le iau totul.

Bijuterii, mașini, case...

Tot tacâmul.

Cel roșu sau cel albastru?

Nu l-am văzut pe Schaft în acțiune, dar... Cel roșu.

Era Schaft cunoscut cu Owen?

Cred că nu s-au întâlnit niciodată.

Comisare, dacă nu te deranjează...

Dacă vreodată...

În cazul în care...

Te frământă ceva?

Owen îmi cerea uneori să-i schimb cecuri pentru el.

Îi dădeam numerar.

Nu pe numele lui, desigur.

La hotel facem asta des pentru oaspeții noștri.

Noi luăm un comision, ei scapă de necaz.

Sper că nu e ceva necurat.

Acum două săptămâni, Owen mi-a oferit un cec de un milion.

Am refuzat. I-am spus să meargă la bancă.

M-am speriat. Ce a zis?

Că înțelege. Din fericire, nu l-am pierdut ca oaspete.

Știi de ce ai prosperat atât de bine?

Pentru că ai nas pentru astfel de lucruri.

Îngrozitor. Ce dezastru.

Vorbești de șosetele mele?

Nu mai fi neserios, comisare. Sunt complet bulversată.

- Probabil ești furioasă. - Ai uitat de întâlnirea noastră?

Nu, deloc. Văd că ești supărată.

O simt. Nu spune că nu e adevărat, pentru că simt totul.

Cum să spun? Am acceptat...

Nu-i nimic.

O să mă gândesc la tine toată seara.

Cei singuri se așază devreme la masă.

O salată Niçoise.

Merge Brouilly-ul ăsta?

Aș lua Château du Pavé.

Îmi dai sarea, te rog?

Ai grijă. Noaptea poate fi destul de rece.

Mulțumesc că m-ai avertizat. Bună seara.

Asta a fost livrat pentru tine. Poftim.

Ce bine că ești aici.

- Nu eram sigur... - Dacă o să vin?

Nu, dacă a fost o idee bună.

Ba da. Altfel aș fi rămas singură toată seara.

Acum câțiva ani am avut probleme cu poliția.

- De ce? - Aș fi otrăvit oaspeți.

- O scrisoare anonimă către Gimello. - A crezut ce scria?

Nu mai spun nimic lui Gimello sau altcuiva. Doar ție.

Și eu am încredere în tine, Niklos.

Domnul Owen a fost o singură dată la saună.

Îl masam pe soțul doamnei Turner când i-am auzit scaunul cu rotile.

- Era singur? - Da.

A spus că merge la saună și că nu are nevoie de mine.

Apoi aud un zgomot puternic. Mă duc repede acolo.

Cineva era pe jos. Sunt împins la o parte.

De Schaft. Uitasem că era și el în saună.

Îi face masaj cardiac domnului Owen...

...și după un minut domnul Owen își revine.

- Masaj cardiac? De unde știi? - Îți dai seama.

De ce nu spune că e doctor? Nu e o rușine, nu?

- Apoi l-ai masat din nou pe Roger? - Plecase.

Doar cearceaful lui mai era acolo. Udat de transpirație.

- E normal. - Nu.

Mirosea a sudoare de frică.

Nu mergi încă la culcare? E așa devreme.

- Ba da. - Vino cu mine la cazino.

- Îmi pare rău, sunt obosit. - Ce păcat.

Nu mi-a spus să las pe cineva în camera lui.

- Dă-mi drumul. - Așteaptă afară, nu pe coridor.

- Nu urcă? - E fata lui Schaft.

- E furioasă că el nu e aici. - O să-și revină.

- Să ți-o citesc? - Dă-i drumul.

Cum a putut Mylène Turner să decadă atât de mult...

...după prima ei căsătorie cu un prinț?

Pare implicată în uciderea misteriosului Owen...

...dependentul de morfină care a fost înecat în cada lui.

Palace-ul capătă o reputație proastă.

Parcă ar fi un cadavru la fiecare etaj.

Gimello îmi spune foarte discret că Owen este într-adevăr victima...

...și un sfert de oră mai târziu apare în ziar.

Nu-i de râs?

Nu credeți?

Bună. Du-te la recepție și ia ziarele alea de acolo.

Nu mai vreau ziarul ăla mizerabil în hotel.

Dacă Mylène Turner vede articolul ăsta, o să leșine iar.

- Mai devreme sau mai târziu va afla. - Desigur.

Dar vreau să-i cruț șocul și umilința publică.

Trebuie să simtă că avem grijă de ea.

Te admir, Louis.

Am o viață de câine, să știi.

Ca toată lumea.

Bine ai venit, comisare.

Vii la momentul perfect. Ia loc aici.

Nu se putea mai bine.

Lasă tot felul de lucruri împrăștiate.

Și la obiecte pierdute lucrurile rămân acolo.

Pe asta o păstrez aici. Proprietara vine des.

Ce mai alergătură. Te ajut eu.

- Nu e chiar greu. - Niciun efort.

Inspectorul Gimello ar fi onorat să ia prânzul cu tine.

Nu m-ai văzut. Am plecat la pescuit.

Inventează tu ceva.

Aș fi ales o altă doamnă.

Mulțumesc frumos.

A fost o adevărată plăcere.

Știai că domnul Owen folosea stupefiante?

Nu eram sigură, dar bănuiam ceva.

Dacă aș fi informat poliția, domnul Owen ar fi fost furios.

Nu era mort?

De unde să știu?

- Nu l-ai recunoscut? - Îl vedeam mereu îmbrăcat.

Avea nevoie de mine mai ales ca să-i împing scaunul cu rotile.

I-ai văzut mâinile când cadavrul era în cadă?

Nu. Nu erau sub apă?

Ce om.

Chiar s-a gândit la toate.

Comisare. Ce surpriză.

Acum sunt cu adevărat uimit. Am fost atât de discret.

Pot să rămân aici? Gimello nu-mi dă pace.

Desigur, vino.

Ia un scaun. Tocmai voiam să iau micul dejun.

Asta o să-mi aducă probleme cu Gimello.

Fac creme pentru toți clienții mei.

Asta e pentru doamna Turner. Ce femeie, nu?

M-am întrecut pe mine.

Ai făcut ceva și pentru asistenta domnului Owen?

Nu, am întâlnit-o doar o dată.

Parfumul ei e mai scump decât al doamnei Turner.

Femeia aia trebuie să se plictisească teribil.

Ce-ți spune intuiția despre ea?

Poartă parfumul unei doamne frumoase și bogate. Dar nu e niciuna, nici alta.

Deci se păcălește singură.

Îți era poftă de ceva bun?

- Stai cu noi? - N-am timp.

Vreau doar să-ți spun ultimele noutăți despre domnul Owen.

Se pare că era cunoscut poliției încă din tinerețe.

- Un scandalagiu? - Orfan. Protecția copilului.

Crescut în școli militare. Carne de tun de la tată la fiu.

În armată nu avea o reputație bună:

Caracter slab, puțin patriotism.

- Asta nu explică ce căuta la tine. - Habar n-am.

După armată, a mers la Paris la academia de artă.

Plin de talent. Un elev strălucit care lua cele mai bune note.

Dar apoi lucrurile au mers prost.

A început să lipsească de la cursuri și, într-o zi, a dispărut.

Și apoi niciun semn de la el până a apărut la Palace?

Niciun semn.

Ce-mi datorează, ăla pot să-mi iau adio.

- Nu mai văd banii ăia. - Ba da.

Tipul n-avea nici copii, nici rude.

Dar avea un ucigaș.

Caut un atelier. Ai cumva o adresă?

- Pictezi? Vedem mulți pictori aici. - Lumina.

Tocmai am un spațiu liber.

Nu chiar un atelier, dar artiștilor le place.

- Pot să arunc o privire? - Vino cu mine.

N-ar trebui să fie greu de închiriat.

Nu duc lipsă de doritori.

Dar închiriez doar de la două la șase.

Mai am un magazin unde sunt dimineața.

- Și chiria? - 10.000 de franci pe săptămână.

Aproape cât un atelier în Paris.

Da, dar mult mai bun.

Nu e rău, dar trebuie să mă gândesc.

- Poftim, domnilor. - Vrem să trecem.

- Am o întâlnire. - Lăsați-ne să ne facem treaba.

- Probleme? - Dintr-odată, Mylène Turner e ținta.

Asta e doar presa locală. Dacă Parisul află, suntem terminați.

Între timp, Gimello se crede mare scofală.

Ascultă, doamnă Turner.

Nu mai poți da înapoi. Spui unde e soțul tău, sau te luăm cu noi.

Cu cătușe.

Comisare. Ce drăguț din partea ta.

Ne va spune unde e soțul ei.

Soțul ei? O să iasă el la suprafață.

Nu trebuie s-o deranjăm pe doamna Turner cu asta.

Cât ai plătit pentru Degas-ul tău?

Opt milioane.

Doar opt milioane? E o afacere.

Nu m-am lăsat păcălită, să știi.

Am primit un certificat de autenticitate de la Luvru.

- Pot să văd? - Da.

Îl am.

Pot să-l păstrez o vreme?

Desigur, comisare.

Oricum nu-l folosesc. L-ar băga pe Roger în bucluc.

Pot să vorbesc cu tine un moment?

Trebuie să-ți spun...

...că Mylène Turner are admiratori fanatici.

S-ar putea plânge șefului tău.

Și să spună că a fost tratată prost.

Înțelegi?

Mulțumesc, comisare.

- Haide, mergem. - Încă n-a spus nimic.

Nu vezi în ce stare e?

La revedere, doamnă.

Ai noutăți, comisare?

Despre cine?

Știi prea bine despre cine. Despre Roger.

Odihnește-te acum.

Da, aici Maigret.

Clientul tău tocmai a intrat.

Închide ușa aia.

Imediat. Acum am nevoie de aer.

Doctore Schaft.

Când ai fost exclus din ordinul medicilor?

Acum cinci ani.

O pacientă a murit în timpul unei intervenții minore.

Familia m-a dat în judecată. Cariera mea a fost distrusă.

- Oamenii sunt nedrepți. - Și le e frică de moarte.

Pe cei care nu acceptă moartea nu ar trebui să-i iei ca pacienți.

Am învățat lecția.

- Dar mi-am revenit destul de bine. - Așa se pare.

Intervenția aceea minoră...

...care i-a fost fatală pacientei tale.

A fost un avort, nu-i așa?

Coniacul dumneavoastră, domnule Maigret.

Noapte bună.

Aici se încheie emisiunea noastră. Tuturor celor care lucrează noaptea: veghe bună.

Bună dimineața. Franța se trezește.

Soarele va străluci peste tot astăzi și va fi foarte cald.

Scuzați-mă. N-am vrut să vă deranjez, dar...

Știam că o să veniți.

Ați venit să luați certificatul de autenticitate.

Nu înțelegeți că nu valorează nimic?

Poate vreți să luați loc un moment?

E un mister pentru mine cum poți fi atât de naivă.

Doar nu ești nascuta ieri? Un Degas ca ăsta valorează cel puțin 100 de milioane.

Nu era un tablou, ci o schiță. Și cu acest certificat...

Certificatul ăsta ar fi trebuit să te facă suspicioasă.

De ce ar vinde cineva un Degas atât de sub preț?

Sunt ridicolă, nu-i așa?

Eu nu cred asta, dar e părerea mea personală.

Cum ai găsit acel Degas?

Nici nu mai știu.

La cazino, cred.

Da. Într-o seară am auzit că domnul Schaft...

...dădea numele unui anticar cuiva care câștigase.

Discuția a ajuns la investiții.

A vorbit Schaft despre acel Degas?

Nu. Nici măcar nu știe că am cumpărat porcăria aia.

Roger a venit să te ia aseară?

Roger vrea să vândă Degas-ul și apoi să plece din țară.

Știu că e nevinovat. Îți jur.

Voi face orice...

Fără melodramă. Îți faci doar probleme.

Cât mai puțin dramatism.

Spune-i lui Roger să vină discret la Palace.

Ca să limităm pagubele.

Ești deja treaz? Atunci n-ai dormit mult.

Trebuie să vezi asta din nou.

Și mi-au jurat că n-a fost niciun jurnalist în hotel.

Știi ce înseamnă asta?

Că personalul a vorbit.

Stai jos liniștit și uită-te bine la poza asta.

Exact priveliștea pe care o am din camera mea.

Cine e în camera de deasupra mea?

E camera 317.

Camera domnului Schaft.

Oare el a făcut-o? Dar de ce?

Domnul Schaft apare mereu unde nu te aștepți.

Și, domnule?

Știam că o să te întorci pentru atelier.

Mai trebuie să văd unul diseară.

Dar, potrivit domnului Schaft, acest atelier e mult mai bun.

- Îl cunoști, nu? - Numele îmi sună cunoscut.

Se pare că Mylène Turner a cumpărat ceva frumos de la tine.

Un mic Degas.

Ce mai exagerare.

Spune-mi despre afacerile cu opere de artă.

Am găsit odată un Delacroix într-un bazar din Alger.

Domnul Schaft spune că ai putea să-l vinzi pentru mine.

Îmi pare rău, dar momentan nu cumpăr nimic.

E o piesă minunată. Întreabă-l pe domnul Schaft.

Fără îndoială. Vino cu doctorul Schaft.

Atunci vom privi împreună Delacroix-ul tău.

- Nu știam că domnul Schaft e doctor. - Bună ziua.

- Ei? Ai dormit bine? - Comisare.

Trebuie să-ți spun un mic secret.

Cerul e la fel de albastru ca o portocală.

Asta e a ta?

Dacă îmi permiți.

Ce mai avem aici?

O pereche de ochelari de soare.

O pereche de pantofi.

Și asta e chiar culmea.

Ce dezastru să umbli cu așa ceva.

- Sigur te mănâncă, nu? - Termină.

Ce vrei de la mine?

Trebuie să-l iubești mult.

Despre cine vorbești?

Cel pentru care ziua ești o servitoare și noaptea o curtezană.

Dar adevărata Germaine?

- Nu e destul de bună pentru Schaft? - Pleacă.

Am venit doar să-ți aduc geanta.

- Pleci? - Da.

Inspectorul Gimello spune că pot.

N-o să spui, nu-i așa?

Nu e interzis să te îndrăgostești.

Sau să te deghizezi.

Să nu te superi că spun, dar domnul Schaft te-a păcălit.

Nu știu ce ți-a îndrugat...

...dar acum că are o nouă pradă, te lasă baltă.

- O nouă pradă? - Încă nu știi?

Mâine apare în ziar:

Mylène Turner divorțează ca să se căsătorească cu Schaft.

Nu trebuie să fii alături?

M-am săturat să mă ascund, Schaft.

Atunci întoarce-te la Paris.

- Nu fără tine. - Pleacă. M-ai obosit.

Trebuie să vii cu mine. N-ai de ales.

Ce, vrei să mă târăști cu forța în tren?

Trebuia să-l protejez pe Owen de tine.

N-ar fi trebuit să te las să faci asta.

Nu vreau să mai aud de Owen.

Făceam afaceri bune până a trebuit să ne oprim.

- Trăiască libertatea. - Dar pe mine nu mă poți abandona.

Nu poți să-mi faci asta. Nu mă lăsa.

Așa e viața.

Ai de gând să le spui poliției că tu i-ai ținut picioarele în timp ce eu îl înecam?

Și cățelul? Cine i-a făcut injecția animalului?

- Nu te mai întorci, nu-i așa? - În sfârșit ai înțeles.

Și banii mei din contul elvețian?

Ajutor.

Vrei să mă urmezi, te rog?

Ajutor.

Îți cer doar să vii cât mai repede, inspectore.

Da. Niklos are grijă să nu fugă.

Niklos e prietenul meu. Nu știai?

Totuși, așa e.

Mulțumesc. Mi-ai salvat viața.

Să nu exagerăm.

Comisar Maigret?

Pe doctorul Schaft l-ai întâlnit deja la saună, îți mai amintești?

Ce ai venit să faci atunci? Să vinzi morfină lui Owen?

Nu i-am vândut niciodată nimic. Pe capul mamei mele.

- Am încercat. O dată. - De două ori.

În noaptea crimei ai fost și tu la el.

Atunci Owen mă chemase. Nu a fost ideea mea.

Eu și Mylène ne certasem.

Eram supărat și m-am gândit: bani ușor de făcut.

Ce mai vrei? A recunoscut.

Pe aici.

Ce s-a întâmplat la Owen?

Era un cadavru în cadă. M-am gândit: o să-mi pună mie în cârcă.

- Am cazier. - Știu.

La poliție, nu se uită mai departe de nasul lor.

Am crezut că Owen a întins o capcană și a fugit.

Așa că mai bine mi-am luat tălpășița. Definitiv.

Și atunci ai luat Degas-ul.

Dar când am trântit ușa, cățelul era încă înăuntru.

A fost urât, dar ce puteam face?

Între timp, Schaft și Germaine erau în camera alăturată.

Au avut ghinion că n-ai lăsat nicio amprentă.

Dar au fost destul de deștepți să-i facă o injecție câinelui.

Vii la fix.

Domnul Schaft are nevoie de îngrijiri.

Să crape.

Toată lumea e supărată pe toată lumea.

De când e Germaine amanta ta?

L-am întâlnit prima dată când eram însărcinată cu Owen.

Voiam un avort.

Ne-a ajutat și, după un timp, locuiam toți trei împreună.

Eram îndrăgostită de Schaft și voiam să plec de la Owen.

Dar n-am putut.

Pentru că el descoperise că Owen putea falsifica tablouri.

Ce fel de om era Owen?

Era amabil, vulnerabil și foarte singur. Noi...

Nu am moartea lui Owen pe conștiință.

Cu trei zile înainte îi salvasem viața la saună.

Așa e. I-ai salvat viața.

Dar de ce? Pentru că erai singur cu el.

Avusesesi deja probleme cu justiția. Nu-l puteai lăsa să moară.

Vreau un avocat.

Îți bați gura degeaba. N-ai nicio dovadă.

- Ce ți-au făcut, scumpule? - Nimic. Lasă.

Voiam doar o declarație de la el.

Și tu, domnule Schaft...

Ești un escroc. Vreau banii înapoi.

Ce vrei să spui? Nu ți-am făcut nimic.

Poate doar că am vrut să te scot la cină.

Ai încasat banii pentru Degas-ul fals.

Minus comisionul prietenului tău, anticarul.

Șapte milioane, nu e o sumă mică.

Înțeleg. Ea e martorul principal?

- Presa o face praf. - Datorită ție.

Cum adică? El e cel care...

Domnul Schaft a inventat toate bârfele alea.

Și voia să-ți dea și ție ceva...

...ca să treci peste această încercare teribilă.

Așa e, comisare.

Mi-a dat chiar și un cadou.

Deci totul era bine pus la cale.

Owen picta, Germaine avea grijă de Owen.

Anticarul vindea tablourile, iar Schaft trimitea banii în Elveția.

De ce l-ați ucis pe Owen?

Owen era la capătul puterilor.

Picta din ce în ce mai puțin. Sau deloc.

Încercase să obțină droguri prin alt canal.

Își pierduseră controlul asupra lui Owen.

Ce mai e asta?

Un cadou pentru doamna Maigret.

Nu mă provoca, că mă simt puternic ca un urs.

- Pleci mâine acasă? - Într-adevăr.

Dar am învățat ceva important despre mine.

Despre tine?

Că îmi place la nebunie să nu fac nimic.