All language subtitles for Maigret a peur1

Cercetarea criminalității
și a creșterii acesteia...

necesită cercetarea comportamentului, a șomajului
și a consecințelor acestuia.

O societate care se bazează prea mult
pe competiția economică...

provoacă o mentalitate antisocială
care poate deveni antisocială.

Trebuie să recunoaștem, stimați colegi,
că un criminal este cineva...

Deci v-au lăsat să veniți.
Pardon?

Mă gândeam deja
că v-or chema.

Nu vă urmăresc.
V-am recunoscut imediat.

Fotografia dumneavoastră apare des în ziar.
Vernoux de Courson.

Îmi pare bine.
V-a sunat prietenul meu Chabot?

Pe Julien Chabot îl întrebați?
Judecătorul de instrucție, da.

Sau mergeți întâmplător la Fontenay?
Într-adevăr.

Nu mergeți la Julien Chabot?
Da, dar...

Ciudat.
De ce?

Ciudat că veniți tocmai acum când
s-a comis o crimă ciudată.

Chabot e un coleg de facultate.
Merg pur și simplu să-l vizitez.

Sunt curios
dacă veți rezolva misterul.

Fie că e o coincidență sau nu,
Chabot e norocos că sunteți aici.

Îmi pare bine să vă cunosc.
Sper să ne revedem.

Veniți mâine cu Chabot.
Sâmbăta jucăm întotdeauna bridge la mine.

MAIGRET SE TEME

Bună ziua, comisar.
Lomel de la presă. Pot să...?

Am fost sunat de la gară.
Veniți pentru cazul Courson?

Banditul ăla n-a spus nimic.
Nici Féron, nici judecătorul.

Nu sunt aici pentru niciun caz.
Sigur.

Pardon?
Nu sunteți aici oficial, dar totuși.

Ce înseamnă asta?

Lăsați-mă să mănânc liniștit, domnule...
Lomel.

Bună ziua, Féron.
Acesta este comisarul de poliție.

Îmi pare rău, nu știam nimic. Altfel
v-aș fi luat de la gară.

Nu-i nimic.
Nu sunt aici în interes de serviciu.

Am venit să-l vizitez pe prietenul meu Chabot.
N-ați citit ziarul?

Chiar nu știți nimic?
Nu, eram la un congres la Lyon.

Dați vreun comentariu?
Absolut deloc.

Doar câteva cuvinte.
Absolut nimic.

Vă lăsăm să mâncați liniștit.
Îmi pare rău că v-am deranjat.

Știți unde locuiește judecătorul?
Bulevardul Jean Jaurès, numărul 22.

Am fost la gară după-amiază.
Pierdusem trenul.

Unde-ți sunt bagajele?
La Hotel de France.

Ridicol, ești oaspetele nostru.
N-ai mâncat încă, nu?

Asta nu-i va plăcea mamei mele.

Ce bine că ești aici.

Nu bei?
Aproape deloc. Vin cu apă la masă.

Un trabuc?
Nu, mulțumesc. Tot cu pipa mea.

Așa e. Uitasem.
Nu mai fumez de 15 ani.

Ce înțelept ai devenit.
Arăți bine.

Ce bine că te revăd.
Promiși de atâtea ori.

Vezi, sunt aici.

Apropo, pe drum am întâlnit
un prieten de-al tău.

În tren, un anume Vernoux de...
De Courson.

Un bărbat de vreo șaizeci de ani.
Ești la curent?

Vag, abia am ajuns.

M-a abordat deja un fotograf
cu comisarul de poliție.

Atunci tot Fontenay știe acum
că ești aici.

Te deranjează?
Altfel, așa pare.

Viața nu e ușoară în orășelul ăsta,
dar cu două crime una după alta...

Robert, cumnatul lui Vernoux.
Din tren?

A fost ucis acum patru zile
și acum două zile o bătrână.

Există vreo legătură?
S-a folosit aceeași armă.

O bară de fier
sau ceva ca o cheie englezească.

Erau victimele rude?
Nu. Bătrâna locuia singură.

Bună ziua, Jules. Credeam că
nu mai vii în seara asta.

Ți s-a pregătit o cameră.
El stă la hotel.

Nici vorbă, nu ești o povară.
Mai bine stau la hotel.

Presa deja mă urmărește.
Mâine vor fi aici la ușă.

Având în vedere situația, vor spune atunci că
sunt aici la cererea fiului dumneavoastră.

Oricum vor spune asta.
Contrazic asta.

Poate are dreptate.

Asta nu e o anchetă obișnuită.
Robert de Courson, victima...

era un notabil, rudă cu
cele mai importante familii.

Cumnatul său Hubert, pe care l-ai văzut în tren,
este și el un om important.

După crimă au apărut zvonuri.

Când a fost ucisă văduva Gibon,
bârfele s-au mai potolit.

Dar două crime una după alta,
asta e mult pentru un orășel ca ăsta.

Oamenii se sperie.

Cred că e vorba de un nebun.
S-a furat ceva?

Nu. Ambele victime l-au lăsat
pe criminal să intre fără să bănuiască nimic.

Amprente?
Nu.

Dacă e un nebun,
poate atacă din nou.

Ai vreo idee?
Nu. Îmi fac griji.

Îți îngreunează munca faptul că sunt aici?
Nu neapărat.

Vernoux și comisarul cred
că tu m-ai chemat în ajutor.

Totuși am voie să-mi văd prietenii, nu?
Mi se pare mai bine să plec mâine.

Scuzați-mă.

Judecătorul de instrucție Chabot.

Ce?

Gobillard? Unde?
Strada Trei Surori?

Bună seara, v-am sunat
imediat din cafenea.

Încă una, domnule Maigret.
Mai aproape de cadavru, vă rog.

Cine l-a găsit?
Doctorul Vernoux.

L-am văzut zăcând pe stradă. Când
l-am examinat, era deja mort.

Am sunat poliția din cafenea.
Jussieux, unde ești?

Veniți.
Jucasem bridge în cafenea.

Doctorul Jussieux. Un prieten
de-al meu, comisarul Maigret.

La fel ca la ceilalți doi:
o lovitură puternică la cap.

Și el a fost atacat din față
și nu s-a apărat.

Era beat?
Ca de obicei.

V-au chemat?
Nu, sunt aici întâmplător.

Asta e bine.
Ăsta e Chabiron, brigada mobilă.

Ne cunoaștem.
Am început la comisar.

Un tip bun. Trecea săptămânal
să ridice blănuri de iepure.

Seara mergea la cârciumă
să-și cheltuiască banii.

Bătăi? Căsătorit?
Nu, locuia singur într-o cocioabă.

Ce părere aveți?
Absolut nimic.

Trei crime,
asta e mult pentru o gaură ca asta.

Ce facem?
Poate merge la morgă.

Procurorul
nu este disponibil.

Ați mai văzut sau auzit ceva?
Mergeam repede, aproape am dat peste el.

Tatăl tău e acasă?
Da, tocmai s-a întors de la Lyon.

Acum vă veți amesteca?
Categoric nu.

Chiar nu?
Nu.

Nu sunteți curios? Credeți
și dumneavoastră că a fost un nebun?

Fac tot ce pot, dar nu reușesc
să-i fac pe oamenii ăștia să vorbească.

Mai vii puțin?

Pot să merg cu tine, sau te deranjează?
Nici vorbă.

Doctorul Vernoux este fiul
lui Hubert, din tren.

E medic, dar nu practică.
Face mai ales cercetări.

Foarte modest.
Psihiatria îl fascinează.

Merge săptămânal la o clinică.
A comis un nebun crimele astea?

Asta e foarte posibil.
Sunt mulți nebuni în Fontenay?

Sunt peste tot. Din păcate, descoperi
asta doar în momente de criză.

Poate a fost o femeie?
De ce nu?

Aveți destui oameni.

Puneți-i să patruleze prin oraș.
Asta liniștește publicul.

Fac tot ce pot. Nu avem aici
asemenea mijloace ca la Paris.

Poliția nu e obișnuită
cu crime grave.

Încă trei ani până ies la pensie.
Frumos, un caz ca ăsta.

Oamenii par tensionați.
Abia ai ajuns și deja înțelegi.

Așa trebuie să fie. O crimă
merge încă, mai ales prima.

Robert era un burlac înrăit
pe care abia îl cunoșteau oamenii.

Pentru el oamenii
nu s-ar fi agitat.

Dar după aia văduva Gibon
și acum Gobillard.

Mă aștept la reacții.
Deja sunt.

Crezi?

Curioșii stăteau la distanță.
Mi s-au părut ostili.

Poate nu e atât de grav, dar...
Oamenii de aici sunt de stânga?

Asta nu e problema.
Familia Vernoux nu e iubită.

Au spus asta?

Voi încerca să-ți explic,
dar nu e simplu.

Nobilimea a avut aici
mult timp ultimul cuvânt.

Lorzi feudali între ei,
o societate închisă.

Așa e peste tot.

Negustor de vite, un brutal, mereu beat.
A murit de delirium tremens.

Înainte să moară a început să facă
comerț cu pământuri și ferme.

Hubert i-a succedat.
Deci e agent imobiliar.

Da, se poate spune așa.
Soția lui e nobilă?

Nu chiar. Familia Courson se numea
mai întâi Lagrange. Comercianți de fier vechi.

Numele Courson l-au primit
când au cumpărat castelul.

Prin căsătoria cu Vernoux,
Coursonii au primit o familie bogată.

Aveau un castel,
cu o ipotecă.

Și casa din strada Rabelais,
cea mai frumoasă din oraș.

Hubert mai face afaceri imobiliare?
El se ocupă de toată familia.

Lucille, cumnata lui.
Fiul său Alain, medicul.

Alain e căsătorit?
Cu o domnișoară Cadeuil, de viță nobilă.

Toți locuiesc pe strada Rabelais.

Ai văzut ce alură are Vernoux.
O caricatură de nobil.

Soția și cumnata lui sunt și mai rele
și formează împreună un clan.

Un astfel de clan nu se amestecă cu oricine.
Într-adevăr.

Vernoux, Courson și prietenii lor
formează o camarilă separată în oraș.

În poziția mea trebuie să mă înțeleg cu ei.
De fapt, nu sunt așa de răi.

Hubert are probleme. A fost bogat,
dar pământul nu mai aduce nimic.

Întreține toată familia.
Pe Alain, fiul său, îl cunosc mai bine.

Mai bine să știi.

Se teme că familia lui a degenerat.
Bunicul său a murit de delirium.

Basile, un unchi despre care nu se vorbește,
s-a sinucis la 17 ani.

De aceea Alain e obsedat de
psihiatrie. E precaut.

Oamenii știu asta?
În orășele mici se bârfește.

Se vorbește mereu
despre oamenii care trăiesc altfel.

Și după prima crimă?

Da, oamenii credeau că Hubert
nu se înțelegea cu Courson.

Nu se vedeau niciodată?
Ei bine, locuiau vizavi unul de altul.

Courson era ruinat.
Hubert îl întreținea.

Pentru Courson, asta era intolerabil.

Nu venea niciodată la Vernoux,
dar îi supraveghea deschis.

Era Hubert supărat pe asta?
Totuși, continua să-i dea o alocație.

Mai schimbau uneori
venin pe stradă.

Dar să spui acum că Hubert l-ar fi omorât
într-un acces de furie...

Ți-a trecut prin minte?

Profesional, nu pot
ocoli ipoteza asta.

L-ai interogat?

Nu erau suficiente dovezi
pentru a-l suspecta.

La ce oră s-a comis prima crimă?
La fel ca acum, în jurul orei 22:00.

Ce fac de obicei Vernoux?
Fiecare își vede de treaba lui.

Doarme Vernoux cu soția lui?
Ea doarme sus și el jos.

Au personal?
Un cuplu, de 25 de ani.

Și două slujnice
care locuiesc jos.

E mare casa?
Pare un castel.

Există o ușă din spate?
Da, într-o fundătură.

Oricine poate intra și ieși neobservat.
Probabil.

N-ai verificat asta?
Dacă fac asta...

tot orașul crede
că Hubert sau fiul său e vinovat.

Fiul său?
Un psihiatru șomer.

E suficient. Nu bea,
nu aleargă după femei.

Nu-l plac, îl găsesc...
Îl aperi?

Nu, nu vreau să mă las agitat.
Încerc să fiu corect.

M-am gândit și eu
la o problemă de familie.

Nu s-a furat nimic și Courson
nu s-a opus. Asta e îngrijorător.

I-ai pus pe polițiști să-i urmărească?
Aici nu e Paris.

Toată lumea îi cunoaște pe cei patru agenți ai noștri.
Și brigada mobilă?

Aștia ies imediat în evidență.
Aici e mereu liniște pe stradă.

Cum vrei să urmărești pe cineva
în secret?

Îmi pare rău că mă enervez așa.

Aș vrea
să înțelegi poziția mea.

Deocamdată, Vernoux sunt nevinovați.
A doua crimă dovedește asta.

Vernoux nu avea niciun motiv pentru crima aia.
Nu o cunoștea pe văduvă.

Cine era ea?
O moașă, invalidă, singură.

Și Gobillard era un bețiv binevoitor
pe care îl cunoștea toată lumea.

Erau din medii diferite
și au fost uciși în același mod.

Unde s-a dus doctorul Vernoux?
A spus că merge la un prieten.

I-a spus numele?
Nu era nevoie.

Mergea la un fost coleg de facultate
mai departe. Un burlac.

Înțeleg că seara
mergea singur pe stradă.

Cazul îl interesează mai mult decât pe mine.
O, da?

Tocmai vorbea despre aberații ereditare.
Își face griji.

A venit atunci spontan?
Dacă nu l-ar fi găsit pe Gobillard...

ar fi căutat criminalul
toată noaptea?

E mai capabil să recunoască un nebun
decât agenții noștri bravi.

E mai calificat decât noi.

Intra.

V-am adus ziarul.

Puteți lua înapoi croissantele
și să-mi aduceți o cană mare de cafea.

Comisarul Maigret se amestecă
în criminalitatea din Fontenay

Bună ziua, domnule Maigret.
Aveți o scrisoare.

Nu vă lăsați influențat
de oamenii din înalta societate.

Îl veți prinde.

S-a bârfit după crimă?

Da, oamenii credeau că Hubert
nu se înțelegea cu Courson.

Nu se vedeau niciodată?
Ei bine, locuiau vizavi unul de altul.

Courson era ruinat. Hubert îl întreținea.
Asta era intolerabil.

Nu venea la Vernoux,
dar îi supraveghea deschis.

Sper să fiu primul
care vă ia un interviu.

Sunteți supărat? Știam că veți prelua cazul ăsta.
Asta așteptam.

Nu mai faceți asta.
Și judecătorul Chabot? Acum înțelegeți...

Îl cunoști pe doctor. A venit spontan.
Îmi pare rău pentru aseară.

Așează-te.

Alain spune lucruri interesante
despre criminali nebuni.

Nu spun că un nebun a comis crimele astea,
dar dacă da...

Asta revine la același lucru.
Nu chiar.

Totul indică munca
unui nebun.

Lipsa unui motiv,
în toate cazurile aceeași abordare.

Spune-i comisarului ce tocmai ai spus.

Sunt doar un amator.
Asta e o teorie generală.

Se crede că nebunii
se comportă nebunește.

Confuz, ilogic, la întâmplare. Dar
adesea se întâmplă exact invers.

Nebunii au propria lor logică,
care e greu de descoperit.

Asta încerc de zile întregi.
De la prima crimă?

A doua crimă îmi confirmă
impresiile și ipoteza.

Cred că asta e
opera unui nebun.

Unele aspecte indică asta.
Cum ar fi?

De exemplu, atacă frontal.

Un criminal care nu vrea să fie prins
acționează cu totul altfel.

Dar el nu vrea să fie prins,
pentru că nu lasă urme.

Ar fi putut ataca și din spate.
Asta e mai puțin riscant.

S-a concentrat pe oameni slabi.
Văduva în vârstă era invalidă.

Și Gobillard era beat mort
când a fost ucis.

Cine știe, poate ăsta e un semn.

Trebuie să depistăm logica din comportamentul
criminalului.

Atunci ne apropiem de scopul nostru.
De aceea ați fost afară aseară?

Da, sincer să fiu, umblu
pe străzi de la prima crimă...

ca să observ trecătorii.
E doar un orășel mic.

Criminalul probabil nu se ascunde.

Umblă pe stradă, ca oricine.
Poate e chiar acum în cafenea.

L-ați recunoaște dacă l-ați vedea?

Cred că da.
Alain ne poate ajuta. A spus...

Aveți vizitatori, scuzați-mă.
E urgent?

Am pe cineva aici de interogat.
Merită.

Atunci vă las singuri.

Veniți mai aproape, nu vă temeți.
Nu mi-e teamă.

Chalut e profesor la școala de băieți.
Luați loc.

Locuiește chiar lângă locul
unde a fost ucis Gobillard.

Sub el e un spațiu de birouri.
Spuneți, Chalut.

Aseară am auzit zgomot afară,
un fel de tropăit.

La ce oră?
La zece.

Și apoi?

Și apoi am auzit pași în direcția
Străzii Republicii.

Repede, ca de cineva care fuge?
Nu, normali.

De un bărbat?
Categoric.

Și ce s-a întâmplat după aia?

A venit un grup de oameni din
Strada Republicii. S-au oprit.

Strigau „doctor” și „comisar”.
Atunci m-am uitat pe fereastră.

După tropăit s-a auzit un sunet
ca și cum cineva ar fi căzut pe stradă.

Așa e, Chalut?
Exact.

După aia cineva a mers spre Strada
Republicii, unde e cafeneaua.

La 22:10 a intrat acolo doctorul Vernoux.
Sunt martori pentru asta.

S-a dus direct la cabina telefonică
și a ieșit puțin mai târziu.

L-a văzut pe doctorul Jussieux stând
și i-a șoptit ceva.

A spus că s-a comis o crimă.
Atunci toată lumea a năvălit afară.

Doctorul Vernoux a spus că trupul
era încă cald când l-a găsit.

Și că atunci s-a dus la cafenea
să sune poliția.

Atunci ar fi trebuit să se audă
pași de două ori.

Cei ai criminalului și cei ai doctorului
Vernoux. Asta ar fi trebuit să audă Chalut.

Chalut e cinstit, un profesor respectat.
Nu inventează nimic.

Sunteți căsătorit?
Da, domnule.

Copii?
Nu.

Soția dumneavoastră a fost cu dumneavoastră aseară?
Era lângă mine în pat.

Dormea?

V-ați culcat împreună?
Întotdeauna.

La ce oră?
La nouă și jumătate.

Așa de devreme?
Ne sculăm la șase.

De ce?

Ca cetățeni, avem libertatea
să ne sculăm când vrem.

Deci v-ați culcat la nouă și jumătate.

Am mai stat zece minute de vorbă.
Și apoi ați adormit.

Soția mea a adormit atunci.
Și dumneavoastră?

Nu, adorm greu.

Deci când ați auzit zgomotele alea afară,
erați treaz.

Nu dormiseți deloc,
erați complet treaz.

Suficient de treaz ca să auziți zgomot
și pe cineva căzând pe stradă.

Ploua. Trebuie să fi auzit deasupra ploii
pe acoperiș.

Cu asta ești obișnuit, nu bagi de seamă.
Și apa în jgheab?

Asta o auzi.

Deci zgomotul străzii e deformat
de alte zgomote.

Apa care curge printr-un jgheab
sună altfel...

decât tropăitul
sau cineva care cade pe stradă.

Nu v-ați dus să vedeți?
Nu.

De ce nu?
Locuim chiar lângă Cafeneaua Poștei.

Nu vă urmăresc.
Adesea vin bețivi...

care se ceartă pe stradă.
Și ăștia stau?

Deci ați avut impresia că afară erau
cel puțin două persoane.

Un bărbat a mers spre Strada
Republicii.

Așa e, nu?
Așa presupun.

La o crimă sunt cel puțin două
persoane, criminalul și victima.

Deci erau două persoane chiar lângă
casa dumneavoastră când ați auzit zgomotele alea.

Și ați auzit doar pe unul plecând.
Da, am spus deja asta.

La ce oră i-ați auzit venind?

Au venit împreună?
De pe stradă sau din piață?

Nu i-am auzit venind.
Nu v-ați gândit atunci...

că stăteau de ceva vreme în ploaie
și că unul voia să-l omoare pe celălalt?

Asta e tot ce vă puteți imagina?
Nu vă înțeleg.

Nu suportați ca clanul dumneavoastră să fie
atacat. Asta nu are niciun sens.

Nu aud neapărat pe toată lumea
care umblă pe stradă. Nu bag de seamă asta.

Lăsați-mă să termin,
nu ascundeți cazul.

Înainte de zgomot nu mă interesa
ce se întâmplă pe stradă.

După aia am fost intrigat.

După ce ați auzit pe cineva căzând,
n-a mai trecut nimeni.

N-am mai auzit pe nimeni în afară de
grupul care a venit de la cafenea.

Vă dați seama de greutatea
declarației dumneavoastră?

Răspund la întrebările voastre.

Nu v-ați dat seama de dinainte
de semnificația declarației dumneavoastră?

Nu-l cunoșteam pe doctorul Vernoux.
De unde ați scos asta?

Tocmai a ieșit din camera dumneavoastră.
N-a fost aici pentru o declarație.

Nu știam ce v-a spus.
L-am pus la curent.

Acum sigur sunteți în culmea fericirii.
Nu suportați familia Vernoux.

Nu chiar. Și nici prietenii lor.

Nu-i cruțați în discursurile dumneavoastră.
Nu întotdeauna.

I-ai interogat soția?
Ea susține declarația lui.

S-au culcat la nouă și jumătate, au stat
puțin de vorbă și apoi ea a adormit.

S-a trezit când soțul ei nu mai era
lângă ea, la 22:15.

Atunci el stătea la fereastră.
Nu au ieșit afară.

Nu ați vrut să știți ce s-a întâmplat?
Am deschis fereastra.

Cineva a spus că Gobillard a fost ucis.

Îl cunoașteți personal pe doctorul Vernoux?
Îl mai întâlnesc uneori.

Aveți o aversiune față de el?
Am răspuns deja la asta.

Ați fost vreodată condamnat?

Destul de des arestat
la demonstrații politice.

După o noapte în celulă
mă lasă să plec din nou.

Vă mențineți declarația?
Da, chiar dacă nu vă place.

Nu e vorba de mine.
Ci de prietenii dumneavoastră.

Sunteți sigur
de ce ați auzit ieri.

Suficient de sigur ca să trimiteți pe cineva
la închisoare sau la eșafod.

Criminalul a ucis văduva
și pe bietul Gobillard.

Și pe Robert de Courson.

Bine, vom vorbi cu soția dumneavoastră.
Nu mă contrazice.

Suferiți de insomnie?

Ce insinuați?
Tocmai ați spus că adormiți greu.

V-ați culcat și ați rămas treaz.
Dorm prost de ani de zile.

Luați ceva pentru asta?
Somnifere.

Ați luat și aseară?
Două înainte să mă culc.

De ce nu ați spus asta?
Asta nu e o crimă, nu?

Nu m-ați întrebat.
Vreți să știți ce ia soția mea?

Deci, în ciuda pastilelor alea,
tot nu dormeați?

Te obișnuiești, au din ce în ce
mai puțin efect. Adorm după jumătate de oră.

Poate ați ațipit
când ați auzit zgomotele alea.

Atunci n-aș fi auzit nimic.
Poate ați moțăit.

La ce vă gândeați?
Nu mai știu.

Puteți jura
că nu erați pe jumătate adormit?

Gândiți-vă bine.
Mărturia mincinoasă e o infracțiune gravă.

Nu dormeam.

Deci somniferele deja începuseră
să acționeze, dar dumneavoastră tot nu dormeați.

Poate ați ațipit
după ce ați auzit pe cineva plecând?

Nu v-ați ridicat, nu v-ați trezit soția,
nu ați fost îngrijorat.

Ce ne-ați spus,
pare ireal.

Abia când a sosit grupul ăla,
v-ați trezit din cauza țipetelor lor.

Ar fi trebuit să știu.

Sunteți toți la fel.

Mulțumesc pentru adineauri.
N-ai pentru ce.

Gura mică cu mama.

Vă las singuri.

Ar fi trebuit să-l arestez?
Pe doctorul Vernoux?

Nu văd niciun motiv pentru asta.

Chalut a făcut o impresie sinceră.
Sunt convins de asta.

Deci crezi că nu minte.
Nu, dar s-ar putea să fi ațipit.

Și nu am încredere în declarațiile
oamenilor care aud ceva din pat.

Mai ales dacă suferă de insomnie
și dorm mereu scurt.

Oricum,
dacă doctorul Vernoux e criminalul...

e mai bine să-l lăsăm deocamdată liber.
Acum nu există nicio dovadă împotriva lui.

Dacă îl arestezi, le faci pe plac unora.
Ăia o să iasă la demonstrație.

Și odată ce încep să strige crimă și foc,
nu-i mai poți opri.

Spui asta ca să mă liniștești.
Deloc.

În genul ăsta de cazuri, oamenii
arată repede, prea repede, un vinovat.

Cum îl aleg? Asta e un fenomen
misterios și înfiorător.

De la început, oamenii au fost
împotriva clanului Vernoux.

Tată sau fiu, nu contează.
Așa e.

Acum doar fiul e ținta.
Dacă el e criminalul.

Pune-l să fie supravegheat.
Poate să scape de asta.

Nu e inteligent. Risca să fie
atacat pe stradă.

Da, ai dreptate.
Sunt foarte bucuros că ești aici.

La început am fost iritat.
M-am simțit privit, judecat.

Ca un elev înainte de examen.

În provincie te simți mai puțin important
decât cineva din Paris.

Mai ales comparat cu cineva ca tine.
Ce spui acolo?

Și la Paris trebuie să ținem cont
de anumite situații.

Și să fim precauți cu oamenii.
Totuși, mulțumesc.

O să interoghez martorii pe care
îi găsește Chabiron. Vrei să vii?

Nu fii prea dur cu soția lui Chalut.
O să-ți placă.

„Află ce face doctorul
cu domnișoara Sabati.”

O cunosc?
Louise Sabati? Nu.

Sunt curios cine e.
Pot să-l sun pe comisarul Féron.

Doctorul Vernoux nu e un crai, nu?
Din câte știu, nu.

Vrei să vorbești cu femeia aia?

Scuzați, caut
pe domnișoara Sabati.

Louise?
Cred că da.

A treia ușă.
Vă mulțumesc.

Domnișoara Sabati?
Ce doriți?

Vreau să vorbesc cu dumneavoastră în numele doctorului Vernoux.
Are vreun mesaj pentru mine?

Nu vă temeți, sunt un prieten.
Vreau doar să vorbesc puțin cu dumneavoastră.

V-a trimis Alain?

Știe că sunteți aici?
Nu, dar nu vă temeți.

Sunteți de la poliție?
Și da, și nu.

Ce e? Unde e Alain?
Probabil acasă.

Sunteți sigur?
Ce v-a spus despre mine?

Sunteți amanta lui de mult timp?
De unde știți asta?

Tocmai v-ați sculat?
Asta nu vă privește.

Luați loc.

Sunteți sigur că nu vine?
Vă e teamă?

E gelos.
Vă iubește.

Cred că da. Știu
că nu valorez mult.

Chiar nu vreți să luați loc?

Cine sunteți?
Comisarul Maigret, poliția judiciară.

O, dumneavoastră sunteți.
A vorbit despre mine?

Nu, dar sunt invitat la tatăl său
diseară.

Știți că ar putea avea probleme?
De ce?

Se crede că e un criminal.
Nonsens. De ce ar face așa ceva?

Află ce face doctorul
cu domnișoara Sabati.

Sigur curva aia de sus. Aia știe.
E o porcărie, din răzbunare.

Luați loc.

Aveți o relatie cu el de mult timp?

Opt luni și zece zile.

Lucram la Cafeneaua Poștei.
De acolo îl cunosc.

Venea uneori la prânz
și stătea mereu lângă fereastră.

Toată lumea îl saluta,
dar nu vorbea cu nimeni.

După un timp am observat
că se uita mereu la mine.

Vreți să știți cum a fost?

Alain nu e așa cum credeți.
În cele din urmă a venit și seara.

A rămas odată până la închidere,
dar eu aveam o întâlnire.

Cu un negustor de vinuri.

Am făcut-o pe o bancă,
în piață.

Înțelegeți?

Nu dura niciodată mult.

Când am plecat în seara aia...

am auzit pași în spatele meu.
M-am întors, era doctorul.

Mi-a fost teamă și l-am întrebat ce vrea,
dar a rămas tăcut în fața mea.

Puțin mai târziu a murmurat:
De ce ai făcut asta?

Am început să râd, dar apoi a spus:
Asta mă doare, pentru că te iubesc.

N-ar fi îndrăznit niciodată să-mi spună asta.
Și atunci am început să plâng.

A venit cu dumneavoastră?
Nu, abia după o săptămână.

A venit la cafenea și m-a supravegheat.
Era gelos.

Chiar și când mulțumeam pentru un bacșiș.
Întotdeauna. Nu am voie să ies.

Vă bate?
Are voie.

Se întâmplă des?
Aproape de fiecare dată.

De fiecare dată.

Îl înșelați?

La început da, nu știam că mă iubește
atât de mult, că e diferit.

Am început la paisprezece ani.

Când a auzit asta, ar fi putut să mă omoare.
Era în toate stările.

A stat tăcut în pat o oră,
cu pumnii strânși. Înfiorător.

Ați început din nou atunci?

Câteva ori.
Dar acum s-a terminat.

Vine des?
Aproape în fiecare seară.

Ați așteptat după el aseară,
dar n-a venit.

Nu-i nimic, oricum stau în casă.
Stați închisă aici toată ziua?

Nu, doar am deschis?
N-a vrut niciodată să vă închidă?

La început da. A încercat
o săptămână întreagă.

Vă dă bani?
Dacă are, da.

E bogat, nu?
Așa cred ei.

Trebuie să-i ceară tatălui său
bani de buzunar în fiecare săptămână.

N-ar putea să și muncească?
Trebuie să știe asta. E problema lui.

Asta e tot ce mâncați?
Mănânc ce pot.

Tatăl său uneori nu-i dă bani
săptămâni întregi.

Crezi că sunt bogați, dar e doar
o fațadă în spatele căreia nu e nimic.

Se ceartă pentru bani. Comercianții
trebuie să aștepte luni de zile.

Soția lui e bogată, nu?
Atunci n-ar fi fost căsătorită cu el.

Credea că are bani, dar
acum îi face viața amară.

Aveți voie să credeți ce vreți.
Cred că îl iubiți.

Da, și restul pot să crape.
Am văzut ce scrie în ziar.

E suspectat. Afară vorbesc tare,
ca să aud și eu.

Ce tot spun?

„Dacă cauți un nebun,
nu trebuie să cauți mult.”

Poate au auzit
certurile voastre.

Pentru că mă iubește și e gelos,
încă nu e nebun. Credeți și dumneavoastră asta?

Atunci spuneți pur și simplu că credeți
că e nebun.

Deocamdată nu am motive
să cred asta.

Și sigur nu pentru că vă iubește.
Nu trebuie să vă minimizati inutil.

Promit că o să-l găsesc pe criminal.
Sunteți sigur că nu e el?

O să mai trec pe aici.
Nu răspundeți.

Mă întorc.

Promisiuni...

Se pregătește ceva. Féron a sunat:
s-a instituit o miliție cetățenească.

Nu-i poți opri.

V-am spus
că ne vom revedea, nu?

Domnule Maigret cu prietenul nostru.

Familia mea vine imediat.
Nu înțeleg unde au rămas.

Arsène, întreabă dacă doamna e gata.
Cheamă-le pe Lucille, pe doctor și pe soția lui.

Vin și De Vergenne și Aumale?
Din păcate nu, dragă Julien.

Notarul are gripă și
De Vergenne e la socrii lui.

Ia ceva de băut.
Mă întorc imediat.

Câți sunteți la bridge?
De obicei doar patru.

În afara familiei, adică.
De obicei sunt deja în salon?

Sunteți singuri?
Tatăl tău e sus.

L-am văzut. Doamnele mai sunt sus?
Cred că s-a dus să le aducă.

Nu mai vine nimeni
diseară.

Ați văzut?
Supraveghează casa.

Stau și pe alee. Frumos.
De ce asta?

Dacă se mai comite o crimă,
nu ne pot acuza pe noi.

Credeți că se va mai ucide?
Un nebun nu se oprește așa ușor.

Comisarul Maigret
de la poliția judiciară.

Bună, Julien.

Cumnata mea coboară imediat.

Din cauza unei pene de curent
am mâncat târziu.

Tot orașul a fost blocat fără curent.
Doriți un trabuc, domnule comisar?

Soția ta nu coboară?
Sigur e cu copiii.

Jucați bridge?
Din păcate nu, dar îmi place să mă uit.

Atunci cum jucăm?
Isabelle, tu și eu. Alain?

Nu diseară.
Atunci soția ta. Vezi dacă e gata.

Începem? Atunci de ce
a trebuit să cobor?

Alain o aduce pe soția lui.
Nu vine.

De ce?
Are probleme cu nervii.

Copiii au fost îngrozitori.
Guvernanta a plecat.

Atunci e rândul lui Alain.
Așa e în familiile mari.

Fiecare are preferințele,
dificultățile și particularitățile lui.

Scuzați, copiii au fost oribili.

Și guvernanta?
Vorbim mai târziu.

Comisarul Maigret.
Încântat.

Începem să jucăm?

Un caro.
Pas.

Pas.
Un cupă.

Pas.
Doi treflă.

Asta nu e voie, Hubert.
Am cel puțin 11 puncte.

Asta e elementar.
Așa forțezi treaba.

Ar fi trebuit să spun trei pică.
Nu-i nimic. Nu știai ce am.

Jeanne a spus „doi cupă”. Trebuia
să tai. Ea avea dama de cupă.

Ce ai? Joci ca un începător,
nu ești atent.

După patru treflă cazi
când jucăm fără atu.

Te așteptam.
Nu puteam, nu aveam caro.

Tu trebuia să ceri. Nu puteam să ghicesc
că ai asul și regele de caro.

Aveam voie să vin cu doi pică.
Nu aveai as și nici caro.

Aveam 21 de puncte, 6 pică, rege,
damă, valet, as și rege de cupă...

asul de treflă și trei caro,
regele și valetul.

Fascinant, domnule comisar?
Foarte mult.

O să schimbăm.
Mai întâi revanșa.

Prefer să schimb.
Joc cu tine, Julien.

Am noroc. Vezi, Lucille?
Începătorul ăsta progresează.

Continuăm?
Terminăm jocul.

Două din trei câștigate.
Nu-i rău.

Nu sunt atât de jalnic de prost
cum spune cumnata mea.

Nu înțelege ceva. Dacă îți dai seama
cum gândește adversarul tău...

ai deja jumătate câștigat, indiferent
de cărți. Dar durează puțin.

Când vinzi pământ, trebuie să știi
ce are cumpărătorul în minte.

Hai, Hubert. Nu suntem aici
să vorbim despre afaceri.

Îmi pare rău. Femeile vor să faci bani,
dar nu vor să știe cum.

Ai băut?
Doar două pahare.

Ți s-au urcat la cap.

Ar trebui să plecăm.

E doar zece și jumătate. Încă un pahar?
Englezii îi spun „nightcap”.

Bună, Julien.
La revedere, domnule comisar.

Vin cu dumneavoastră. Vă deranjează?
Deloc.

Vii cu mine înăuntru?
Sunt puțin obosită.

Pe mâine.
Atunci sunt la tribunal.

Tu ești, Julien?
Da, mamă.

Pot să merg cu dumneavoastră la hotel?
Cu plăcere.

Ce părere aveți despre tatăl meu?
Nu pare fericit.

Există oameni care sunt fericiți?
Da, cel puțin pentru o vreme.

Sunteți nefericit, domnule Vernoux?
O, Doamne...

Totuși, și dumneavoastră căutați bucurie.
Nu vă înțeleg.

Oamenii nu sunt niciodată complet nefericiți.
Fiecare se agață de ceva...

și fabrică sau inventează
un fel de fericire, în ciuda tuturor.

Asta e compensare. Asta cauzează
dezechilibru și nevroze.

Oamenii care stau acum în cârciumă
cred că acolo găsesc fericirea.

Și dumneavoastră?
Eu?

Nu căutați compensare?
Pardon?

Nu ați fost diseară
în cartierul sărac?

Știți despre asta?

Ați văzut-o?
Am stat mult timp de vorbă.

Ce v-a spus?
Totul.

Nu vă judec, dar pare că
căutați instinctiv compensare.

Știți cum compensează tatăl dumneavoastră?

Nu răspundeți?
Nu știu răspunsul.

Are aventuri?
Aici sigur nu. E prea cunoscut.

Îl iubiți pe tatăl dumneavoastră?

Îmi pare rău de el,
dar înainte era mai rău.

Mama și mătușa mea
sunt acum mai liniștite.

Voiați să vorbiți despre tatăl dumneavoastră?
Voiam să știu ce părere aveți despre el.

Nu erați mai degrabă curios dacă știam
de existența lui Louise Sabati?

Cum ați aflat asta?
Dintr-o scrisoare anonimă.

Chabot și poliția știu despre asta?
Încă nu.

N-am vorbit despre scrisoare
și nici despre conversația cu Louise.

De ce nu?

În această etapă a investigației
asta nu e important.

Louise nu are nicio vină.

Câți ani aveți, domnule Vernoux?
46 de ani.

După studii, n-ați încercat niciodată
să vă descurcați singur?

Nu răspundeți?
Nu vă pot urmări.

Lipsă de curaj?

V-ați întors
ca să vă protejați tatăl?

E greu de spus. La început am fost
în vacanță aici o vreme, și apoi...

Ați rămas aici.

Din lașitate?

Poate.

Maigret cu fiul lui Vernoux.
Am văzut.

Ar fi bine să mergeți acasă.
Da. Vă mulțumesc.

Pentru ce?
Așa.

Asta am găsit adineauri. Au băgat-o
pe sub ușă azi-noapte.

Am vrut să v-o aduc eu,
cu toate bârfelile astea.

Pot să-mi beau cafeaua?
Sigur, domnule comisar.

„De ce nu e interogat personalul?”

Intra.

Tocmai a sunat judecătorul.
Vă întreabă dacă puteți trece pe la el.

Ați auzit deja?
S-a găsit arma.

Îmi pare rău că v-am chemat duminică.
Mulțumesc, Verdier.

Voiam să vorbesc în particular,
dar nu se poate. Vii?

Procurorul Martel.
Cu plăcere.

O țeavă de plumb.
Asta e.

Amprente?
Nu, urme de sânge și câteva fire de păr.

Unde a fost găsită?
Chabiron.

Am urmat metoda veche
și am interogat toți locuitorii.

Am căutat peste tot.
Era chiar lângă locul crimei...

în curtea unui negustor de vite,
lângă grajd, în bălegar.

Criminalul l-a aruncat
peste zid.

S-au căutat amprente?
Nimic. Criminalul purta mănuși.

Și firele de păr?
S-a dovedit că erau ale lui Gobillard.

Asta confirmă declarația lui Chalut.
Arma era lângă locul crimei.

Doctorul a aruncat-o
înainte să sune de la cafenea.

Dacă criminalul fugise
înainte să vină Vernoux...

n-ar fi trebuit să arunce arma.
Asta a fost a treia crimă.

Folosise deja arma de două ori.
Nu era nimic pe Rue Rabelais.

A lovit de trei ori cu țeava asta.
Nu a fost urmărit.

Nimeni nu-l văzuse.
De ce aruncă țeava?

Dar dacă doctorul Vernoux e criminalul,
era un obiect compromițător.

De ce a sunat la poliție?
Ca să pară nevinovat.

Nimeni nu-l suspectează pe cel
care dă alarma. Și mai e ceva.

Spune, Féron.

Ieri n-am vrut să-mi trimit oamenii
la Louise Sabati.

Oricum era pe drumul meu, așa că...
Ați fost acolo?

Se pare că deja vorbiserăți cu ea.
A spus asta?

Nu imediat. Nu voia
să-mi deschidă ușa.

Ați amenințat-o?
Am spus: Asta o să te coste scump.

M-a lăsat să intru. Am întrebat-o
de unde are vânătăile alea.

Nu voia să spună nimic. A trebuit
să vină cu mine la secție pentru interogatoriu.

De acum opt luni e fără lucru,
deci oficial nu are venit.

Primește vizite regulate de la domni,
deci e prostituată.

Am confruntat-o cu asta.
A înțeles și i-a fost teamă.

În cele din urmă a cedat
și a spus că v-a spus totul.

Cum adică v-a spus totul?
Despre relația ei cu Vernoux.

Scenele pe care le face,
gelozia și comportamentul lui bolnav.

Crizele lui de furie.
O bate de-o omoară.

A stat în celulă azi-noapte?
Tocmai am eliberat-o.

A semnat o declarație?
Altfel nu ar fi fost eliberată.

Nu știam nimic.

Ce părere aveți despre povestea asta?
Doctorul Vernoux apare într-o altă lumină.

Vecinii confirmă
că se certau mereu.

Au vrut să sune la poliție
de câteva ori.

De ce nu au făcut-o?

Cine știe, poate le plăcea să o audă pe Louise
țipând când era bătută.

Din răzbunare pe fata
care nu face nimic toată ziua.

Unde e acum?
Acasă.

Am spus că trebuie să fie disponibilă
pentru judecător.

Descoperirile astea îl pun pe doctorul
Vernoux într-o situație dificilă.

Ieri a mers cu el până la hotel.
Ce-a făcut după aia?

S-a dus acasă. Miliția cetățenească
l-a văzut intrând.

Merge la biserică duminica?
Niciodată. Restul familiei da.

A ieșit azi dimineață?
Nu știu nimic despre asta.

Există suficiente dovezi împotriva lui Alain
Vernoux ca să-l arestăm?

Asta e treaba ta, Chabot.
Responsabilitatea ta.

Oamenii sunt împotriva lui Alain Vernoux.
Am primit 20 de scrisori anonime.

În ele sunt acuzat
de nepotism.

Suspiciunile
nu au făcut decât să crească.

Vernoux e considerat de mult timp
un tip tipic, ciudat.

Declarația lui Louise Sabati...
Îl incriminează.

Plus descoperirea armei
și declarația lui Chalut.

Trei crime e mult. Oamenii
sunt speriați și caută siguranță.

Am ezitat pentru că nu aveam încă
suficiente indicii.

După cum a spus Martel, am
o mare responsabilitate.

Dacă îl arestăm, Vernoux
va tăcea, chiar dacă e vinovat.

E mai bine să-l arestăm acum,
sau să așteptăm până când...

Louise Sabati a fost arestată
și ținută închisă toată noaptea.

E duminică, e slujbă la biserică.
Acum e liniște.

Dar la aperitiv, la cârciumă,
oamenii vor vorbi.

Știu că am jucat bridge
și că Maigret era cu mine.

Nu înțeleg asta.
Ce faci? Îl arestezi sau nu?

Mi-e teamă de incidente grave.
Se aprinde scânteia imediat.

Un bețiv care stă în fața ușii
și țipă, o piatră aruncată în geam.

O să-l arestezi sau nu?

Unde mi-am lăsat pălăria?
În biroul meu, domnule.

Ce părere ai?
Nimic.

Ce-ai face în locul meu?
Nu sunt în pielea ta.

E nebun Vernoux?
Ce înțelegi prin asta?

El e criminalul?

Stai, trebuie să vorbesc cu tine. Dar
mai întâi trebuie să iau o hotărâre.

Dacă mă înșel, e păcat.

Fă-o discret.
Trebuie să evităm revolta.

E vreo mașină?
Da.

Ține-mă la curent. Altfel sună-mă
la socrii mei.

Și presa?
O să dau o declarație imediat.

Nu conduce direct spre Rue
de Rabelais, ci prin centru.

Trebuie să-l aducem aici?
La închisoare. E mai sigur.

Mă înșel?

Mi-e teamă.
De ce?

De consecințele unei anumite abordări.

Sincer, nu pot altfel.
Știu, nu asta e.

Atunci ce?

Unele practici ale poliției sunt riscante,
mai ales pentru oamenii vulnerabili.

În curând îl putem interoga.

De ce n-ai spus nimic ieri?
Despre Louise Sabati?

Ca să evit asta.
Acum s-a întâmplat oricum.

Nu prevăzusem
că Féron se ocupa de asta.

Mai e presa acolo?

Sunt curios
cum va reacționa.

Cu Chabot.
Cu Chabiron. Vernoux a plecat.

Ești sigur?
Un agent l-a lăsat să plece.

Ai percheziționat casa?
Da, complet.

Rămâi acolo. Te sun imediat.

A plecat Alain Vernoux?
Se duseseră la biserică. Toți, mai puțin el.

I-am văzut.
Nimeni nu era îngrijorat.

Când au venit oamenii mei,
s-a dovedit că nu era acasă.

A fugit?
Nu era un tip afară?

Féron l-a interogat.
A plecat imediat după ceilalți.

Nu a fost urmărit?
Le dădusem ordin.

Poate poliția a crezut
că duminica nu e nevoie.

Dacă nu-l prindem, vor crede
că l-am lăsat să scape.

Nu are mașină.
Trenul pleacă abia peste cinci ore.

Atunci nu poate fi departe.
Asta sper.

Poate e la Louise Sabati.
Nu a văzut-o de trei zile.

Ce-i cu tine?
Nimic. Mi-e doar teamă.

Trimite-ți oamenii acolo.

Ce tot fac ăștia?

Nu mai înțeleg nimic.

Alo.
Cu judecătorul?

Da, ce doriți?
Cu judecătorul?

Da, cu judecătorul Chabot.
Nu mă auziți?

Chabiron a trecut pe aici
cu un cadavru în spate.

Cine are mașină?
Eu, mașina de la Jurnal.

Trebuia să sun din partea comisarului
Féron, dar n-am înțeles.

La o parte.

V-am pus să sunați.

Ce s-a întâmplat?
E mort.

Când nimeni nu a deschis,
Chabiron a forțat ușa.

I-am simțit pulsul și i-am pus
o oglindă în fața gurii.

Și fata?

Zăcea pe podea ca și cum ar fi alunecat
din pat. Vărsase.

Era încă în viață
și a fost dusă la spital.

Sigur mai respira?
Da, dar respira greu.

După aia a trebuit să-i opresc pe vecini
și n-am mai putut face nimic.

Somnifere.

Era îmbrăcată?
Purta o cămașă de noapte.

Sinucidere, e clar.

Doctorul Girod.
M-a sunat Chabiron. Mort?

Mereu aceeași poveste.
Și tânăra?

Poate că o să scape.
Aduceți-l la noi.

Ce sunt astea?
Scrisori de dragoste.

Pot?

Ce fel de dragoste era asta?

Dragă, am plecat de la tine acum o oră
și deja mi-e dor de tine.

Fără tine viața nu are sens.

Sunt din nou prizonier
și tânjesc atât de mult după tine.

Fiecare noapte fără tine e pierdută.
Sufăr. Dacă aș avea curajul.

Scrisori?
De la Alain. Ar fi bine să le verificați.

Dă-mi.

Familia trebuie informată.
O să-l trimit pe Féron.

Rue Rabelais.
Informați familia, mai întâi pe tată.

Ce trebuie să spun?
Adevărul.

Treabă frumoasă.
Nu lăsa pe nimeni să intre.

Cred că cazul e închis.

Doar dacă era nevinovat.

Nu v-am auzit intrând.
Bună ziua, doamnă.

Ați mâncat deja?
Nu, încă nu.

Alain Vernoux
s-a sinucis.

Scuză-mă, mamă,
vrei să ne lași puțin singuri?

De ce a făcut asta?

Ai citit scrisorile lui, nu?
Dar dacă nu era vinovat...

Féron a interogat-o pe Louise ieri
și a ținut-o în celulă toată noaptea.

A făcut asta de capul lui.
Dar totuși.

Alain s-a dus la Louise și a înțeles asta.
Asta nu e un motiv.

Asta e suficient.
Mâine ar fi știut tot orașul.

Féron o hărțuia. Ar fi fost
condamnată pentru prostituție.

A abordat-o stângaci.
Dar asta nu e un motiv pentru sinucidere.

Depinde de persoană.

Crezi că era nevinovat?
Tu ce crezi?

Toată lumea crede că era vinovat
și acum sunt mulțumiți.

Închizi cazul?
Habar n-am, nu mai știu.

Îți amintești ce a spus Alain în seara aia?
Despre nebunie?

Nebunii au propria lor logică.
Nimeni nu trebuie să-și dea seama de asta.

Un nebun nu ucide pur și simplu,
e provocat.

De ceva care nu supără un om normal,
dar pe el da.

Prima crimă, asupra lui Robert
de Courson, cumnatul...

pentru mine e singura care contează,
care poate oferi indicii.

Te bazezi pe toate zvonurile?
Nu sunt degeaba.

Și opinia publică?

Se întâmplă
ca masele să se înșele.

Dar observ de ani de zile
că există întotdeauna o bază serioasă.

Masele au instinctele lor.

În ochii tăi, Alain a făcut-o.
N-am spus asta.

Când Robert de Courson a murit,
oamenii îi suspectau pe Vernoux.

Nu se vorbea încă despre un nebun.

Robert de Courson ar fi putut fi ucis
din motive „normale”.

De exemplu,
într-un acces de furie.

Da, fără îndoială.
Apoi au urmat celelalte crime.

Imediat una după alta, în același mod,
ca și cum criminalul și-ar fi pus amprenta.

În mod expres.
Crimele alea nu pot fi explicate.

De ce se grăbea așa?
Grăbea?

Să lovească din nou imediat.

Ca și cum ar fi vrut să-i convingă pe oameni
că un nebun terorizează orașul.

Vrei să spui că nu e nebun?
Nu complet.

Aș fi vrut să discut asta cu doctorul
Vernoux. Îmi amintesc că a spus...

Nici măcar un nebun
nu acționează neapărat nebunește.

Cu Chabot.

Da, doamnă. E aici.

O să vi-l dau.
Soția ta.

Totul e bine, tu ce faci?
Te sun eu înapoi diseară.

Nu pot vorbi acum.
Alo, Féron.

O băutură?
Da, cu plăcere. Bună ziua, domnule comisar.

Și, cum a mers?
Majordomul a deschis ușa.

Am întrebat de Hubert Vernoux.
Luați loc.

A trebuit să aștept mult. Când
a ieșit în sfârșit pe hol...

a întrebat imediat dacă a fost găsit.
I-am spus că am vești proaste.

A rămas pe loc și s-a uitat la mine cu aroganță,
dar mâinile și gura îi tremurau.

Fiul dumneavoastră e mort, am spus.
L-ați omorât voi, a întrebat.

I-am spus că s-a sinucis azi dimineață.
La amanta lui.

A fost surprins?
Din câte îmi amintesc, a fost șocat.

A deschis gura ca și cum ar mai fi vrut
să întrebe ceva, și apoi a murmurat...

"Deci avea o amantă." Nu a întrebat
cine era, sau cum se simțea.

A deschis ușa, a văzut toți
curioșii și jurnaliștii...

și apoi a spus: Poate că acești
oameni ne vor lăsa în sfârșit în pace.

S-a uitat la ei pentru o clipă
și apoi a închis ușa încet.

Și Louise Sabati?
Chabiron este cu ea la spital.

Doctorii încă nu pot
spune nimic.

Pot merge să mănânc acum? Am pus
doi agenți la ușă.

S-a liniștit mulțimea?
Acum că Alain este mort, va fi bine.

Unde locuiește doamna Page?
Leontine? Casa de la numărul 30.

Dumneavoastră ați fost menajera lui Courson.
Cincisprezece ani. Am spus deja totul.

Cui?
Poliției, presei. Nu știu nimic.

Pot să-l văd?
Nu se poate ridica din pat.

Paralizat. Lucra la calea ferată
și a fost prins între două vagoane.

Am citit totul despre dumneavoastră.
Leontine, adu ceva de băut.

Recunoașteți asta?
Sigur, este biroul.

Al lui Robert de Courson?
Conductele fuseseră înlocuite.

Acea țeavă veche era pe biroul lui.
Un haos. Nu aveam voie să ating nimic.

Doar să mătur, să șterg praful
și să spăl vasele.

Era un maniac?
Nu spun asta. Nu am avut plângeri.

Nu ați fost plătită de luni de zile.
Din cauza acelor oameni de peste drum.

Dacă Vernoux, acel arogant,
i-ar fi dat banii...

Nu ați vrut să aruncați acea țeavă?
Da, dar nu aveam voie.

Era greutatea lui de hârtie. A spus:
O să fie utilă în caz de efracție.

Nu avea niciun sens. Avea
tot felul de arme. Erau peste tot.

Nepotul lui chiar
s-a sinucis?

Sigur el a fost criminalul.
Cunoașteți familia Vernoux?

Ca toată lumea. Înainte de accident
îi mai întâlneam pe stradă.

Am auzit că sunt foarte săraci.
Împrumută de la angajații lor.

Șeful lui Leontine nu mai primea
ajutor și nu o mai putea plăti.

De fapt, nu este treaba mea.

Domnul nu este disponibil.
Cred că este la pat.

Fereastra dumneavoastră dă spre stradă?
Da, eu și soția mea locuim sus.

Puteți vedea casa
lui Robert de Courson?

Ce s-a întâmplat, Arsène?
Comisarul vrea să vorbească cu domnul.

Doriți să vorbiți cu cumnatul meu?
Veniți cu mine, îl voi înlocui.

Voiam să vorbesc cu domnul Vernoux.
Chiar nu vă poate primi.

Tocmai era plin.
A stat aici doar puțin.

Se întâmplă des?
Aproape în fiecare zi.

Acum doarme până pe la șase.

Am încuiat sticlele,
dar nu a ajutat.

Mai bine bea aici
decât cine știe unde.

Merge la cafenea?
Cine știe. Poate ieși pe ușa din spate.

Îți dai seama când a băut,
după ochii roșii și după cum țipă.

Ajunge la fel ca tatăl său.
Vreau să vorbesc cu el.

Nu vreți să reveniți mai târziu?
Nu, trebuie să mă întorc la Paris.

Arsène, du-l pe comisar
la domnul.

Acum o să vedem.

Eu sunt, domnule. Comisarul
e aici. Vrea să vă vorbească urgent.

Sunteți aici? Ce doriți?
Aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră.

Luați loc.

Îmi pare rău.

Luați loc.

Ați văzut pe cineva în casă?
Pe cumnata dumneavoastră.

A spus că eram beat?
Mi-a arătat o sticlă de băutură.

Nu-i ușor, am un singur fiu.
Ați văzut-o pe mama lui?

Se preface că e bolnavă. Din tactică,
atunci nimeni nu îndrăznește să spună ceva.

Sora ei se ocupă de gospodărie în locul ei,
după cum spune ea.

De ce vreți să vorbiți cu mine?
Veneați des la cumnatul dumneavoastră Courson?

O dată pe lună,
să-i aduc bani.

Sigur știți. Îi aduceam
în fiecare lună alocația.

Atunci sigur ați văzut țeava asta
pe biroul lui.

Cred că da.
Asta e singura noastră dovadă concretă.

Poliția încă nu înțelege
cât de importantă e.

Credeau că cele trei crime
erau identice.

Dar prima e complet diferită.
Când criminalul a venit la Courson...

nu avea armă la el. Nu intenționa
să-l omoare.

S-a întâmplat ceva
care l-a împins la fapta asta.

Comportament provocator al lui Courson,
sau poate un gest amenințător.

Celelalte două crime sunt diferite.

Văduva și Gobillard au fost uciși cu sânge
rece, cu premeditare.

Criminalul avea deja arma,
a atacat ca să omoare.

La Courson era neînarmat,
pentru că țeava era deja pe birou.

Ce părere aveți?
Despre raționamentul meu.

După mine, cazul e rezolvat.
Aș vrea să înțeleg.

Când ai de-a face cu un nebun...
Nu era vorba de un nebun.

Cel puțin nu de un nebun
în sensul obișnuit.

Și asta înseamnă?
O să încerc să fiu clar.

Cineva se duce seara la Courson,
pe față, fără intenții rele.

Din motive necunoscute,
ajunge să-l omoare.

Nu lasă urme
și ia arma cu el.

Deci nu voia să fie prins.
Îl cunoștea pe Courson și venea des pe acolo.

Dacă poliția caută în direcția aia,
îl găsesc pe criminal.

Dar dacă se mai comite o crimă,
cu aceeași armă, în altă parte...

o altă victimă, care n-are nicio legătură
cu criminalul sau cu Courson...

poliția nu se uită la
relațiile lui Courson.

Toată lumea crede că e vorba
de un nebun. Și așa s-a întâmplat.

Pentru siguranță,
ca să-și întărească teoria...

criminalul mai omoară pe cineva,
pe stradă, primul bețiv care-i iese în cale.

Judecătorul, procurorul
și poliția pun botul.

Numai dumneavoastră nu.
Și nu numai eu.

Opinia publică uneori greșește, dar uneori...

se bazează pe intuiție
copilărească sau feminină.

L-au arătat cu degetul pe fiul meu.
Nu, pe familia asta.

Majordomul dumneavoastră a scris asta.

„De ce nu e interogat personalul?”

Voia să fie auzit, dar
nu îndrăznea să meargă la poliție.

Nu știe nimic.
Camera lui dă spre stradă.

Ați vorbit cu el?
Încă nu.

După mine, e supărat
că nu e plătit.

Deci știți și asta.
Vreți să spuneți ceva, domnule Vernoux?

Cum adică? Fiul meu...
Nu, acum vorbim despre dumneavoastră.

Cât timp ați avut bani, vanitatea
v-a fost satisfăcută. Erați un om bogat aici.

Haide, astea sunt chestiuni private.

Ați pierdut mulți bani
în ultimii ani?

Ancheta nu e încă finalizată.

Din motive neclare, ancheta
nu s-a desfășurat conform regulilor.

E inevitabil
ca personalul dumneavoastră să fie interogat.

Afacerile dumneavoastră vor fi investigate,
extrasele de cont vor fi verificate.

Atunci se va dovedi
ceea ce toată lumea crede de mult timp.

Duceți o luptă disperată ca să salvați
restul averii dumneavoastră.

Casa asta frumoasă
nu e decât o fațadă.

Sunteți la capătul puterilor, disprețuit
de familie acum că nu mai câștigați nimic.

Vor fi implicați, fără îndoială,
psihiatri.

Nu știu la ce concluzie vor ajunge.

Dar am spus deja că prima crimă
nu a fost comisă de un nebun.

Celelalte două au avut un scop precis,
dintr-un raționament pervers.

Nu cumva pretindeți...
Nu pretind nimic. V-am văzut jucând bridge.

Vă place să câștigați. Credeați
că puteți câștiga și partida asta așa.

Eu nu joc jocuri.
Aș vrea să vă avertizez.

Un nou măcel
n-are niciun rost. Dimpotrivă.

Înțelegeți ce vreau să spun?

Unde ai fost?
La o bere la cafenea.

Ancheta continuă. O să interoghez
personalul lui Vernoux.

Și Louise Sabati?
E în afara oricărui pericol.

A mai spus ceva?
Puțin. E încă slăbită.

Voia să moară cu iubitul ei.

Oamenii nu le-ar fi
permis niciodată să fie fericiți.

I-a spus despre crime?
Despre tatăl său?

Crezi că el e.

E nebun?

Psihiatrii vor stabili asta.
Tu ce crezi?

Oamenii care sunt în deplinătatea
facultăților mintale nu ucid.

E doar o părere.
Nu e foarte ortodoxă.

Arăți deprimat.

Aștept.
Ce?

Să se întâmple ceva.
Azi?

Da, sper.
De ce?

Am fost la Hubert Vernoux.

Ce i-ai spus?

Ce? Spune-o.

E în camera lui. Groaznic,
sparge tot în jur.

Hubert, mă auzi? Calmează-te.
Puteți să mă lăsați în pace.

Spuneți-le scorpiilor alea să mănânce
fără mine. Târfe jegoase.

Vreți să mor?

Dispăreți, nu mai e nimic de luat de aici.
O să sparg tot, nemernicilor.

Trebuie să mor?
O să vedeți voi.

M-am uitat pe fereastră afară.
Are un cuțit de vânătoare. Fă ceva.

Unde e fereastra aia?

Lăsați-mă în pace. Târfele alea
vor să mor.

Lăsați-mă să mor în pace.
Doamne ferește, ce nivel.

Nu vă apropiați. Lăsați-mă.
Nu faceți prostii.

O să vă ajutăm.
Nu vă apropiați. Lăsați-mă.

Totul e bine, e doar o zgârietură.
Când a văzut sângele, a leșinat.

O să pun un bandaj.
Mulțumesc, Chabiron.

Ai evitat ceva mai rău.
Nu s-ar fi sinucis.

De unde știi asta?
El nu.

Dar fiul său da.

Mă duci la gară?
Desigur.

Acum depinde de tine.
Da, într-adevăr. O să fie dureros.