Original subtitles

Scuzaţi-mă. Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Scuzaţi-mă. Faceţi loc.

În seara asta, aşa zisul magician Lionel Shrike

face o altă încercare tristă de a atrage atenţia

executând ceea ce el numeşte "o ispravă imposibilă".

Seiful este făcut din cel mai rezistent fier.

Nu poate fi perforat sau desfăcut.

Şi totuşi, Lionel Shrike crede că poate să evadeze.

Tată! Tată!

Hei, amice.

Ai reuşit să vii, nu?

Acum... vezi scaunul ăla de acolo? E cel mai bun loc posibil.

Este Lionel Shrike genul de magician care să poată reuşi asta?

Sau în realitate asta îl depăşeşte?

O să vă lămuriţi în privinţa asta.

Care este problema?

Nu vreau să te duci.

Dylan, haide. Am discutat despre asta.

Îţi aminteşti? Cu asta mă ocup.

Trebuie să le demonstrez tuturor acestor sceptici că se înşeală.

Bine? În plus...

Întotdeauna am ceva în mânecă.

Ai ceasul ca al tatălui tău?

Bine. Câte secunde?

300.

300. Poate cu câteva mai puţin.

Te iubesc foarte mult.

Bine. Ne vedem mai târziu, uriaşule.

Doamnelor şi domnilor, Lionel Shrike!

Va putea să-şi ţină respiraţia?

Va putea cumva să evadeze din seif?

Trei, doi, unu...

Doi, trei,

patru, cinci, şase, şapte, opt...

296...

297, 298, 299, 300.

303, 304...

Au trecut cinci minute,

şi nu l-am văzut şi nu ştim încă nimic despre Lionel Shrike.

Mişcaţi-vă!

Tată!

Tată! Tată!

Dă-mi drumul!

Tată!

Nu! Tată!

Tată! Dă-mi drumul!

Găsiţi-l!

Ochii.

Poate că nu mint...

dar să nu credeţi nicio clipă că nu pot fi minţiţi.

Să vezi înseamnă să crezi.

Dar este adevărat?

Oamenii îi văd pe Cavaleri că pe nişte Robini Hood nobili.

Sunt?

Sau sunt nişte hoţi obişnuiţi?

Depinde de unde priveşti lucrurile.

Uitaţi ce ştiţi. Ei au jefuit o bancă în Paris de pe o scenă din Las Vegas.

Au jefuit un magnat din domeniul asigurărilor

de sute de milioane de dolari

şi au dispărut de pe un acoperiş din New York.

Întotdeauna aruncând bani asupra fanilor lor devotaţi.

Uitaţi ce nu ştiţi.

Au lăsat pe cineva în urmă.

I-au înscenat asta. Să ţină geanta.

Pe mine.

Ascultaţi, Cavalerilor?

Când o să apăreţi la suprafaţă, şi o să o faceţi...

o să fiu acolo aşteptându-vă.

Pentru că, ţineţi minte ce vă spun,

o să primiţi ce meritaţi.

În modalităţi la care nu vă aşteptaţi.

Dar pe care le meritaţi cu prisosinţă.

Pentru că eu cred într-un singur lucru,

ochi pentru ochi.

Bine ai venit, Daniel Atlas.

Cu cine vorbesc?

Solicit să văd faţa din spatele acestor lucruri.

Ai pus multe întrebări.

Şi ai făcut multe plângeri.

Poţi să fii sigur că te-am auzit.

Oare? Pentru că nu...

- Ai încredere? - Nu.

În liderul tău? În colegii tăi Cavaleri? Poate chiar în noi?

Nu-mi place că trăim ascunşi de un an de zile.

Nu-mi place că fiecare mesaj pe care-l primesc de la Dylan este:

"Aşteaptă. Ai răbdare.

Ochiul are un plan."

Aşteaptă. Ai răbdare.

Ochiul are un plan.

Astea sunt jocuri şi nu mă mulţumesc.

Crezi că tu eşti cel care ar trebui să-i conducă pe Cavaleri,

nu Dylan.

Dacă asta doreşti,

rămâi pe drumul ăsta.

Ai încredere că talentele tale unice

şi mintea ta remarcabilă nu vor trece neobservate.

Avem o nouă misiune pentru Cavaleri.

Dylan are un plan şi o să vă adune în curând.

Acum pleacă!

Carolina de Nord, Florida, Maryland, Maine.

Vorbim despre întreaga coastă.

Trebuie să văd nişte rezultate.

Hei. Scuze.

Foarte rapid. Poţi să vii câteva minute?

Acum am treabă, Dylan.

Nu, ştiu. Este în regulă. Hei. Hei, toată lumea. Îmi pare rău.

Îmi pare rău pentru asta.

Sună-l pe primar.

Mulţumesc mult. Gemeni, nu? Bine.

Vine şi el?

Bine, uite, nu te-aş fi scos din mijlocul acelei şedinţe

dacă nu era ceva important.

E vorba despre Cavaleri.

Se petrece ceva aici, şi se petrece acum.

Mesaje pe internet. Societatea magică a elitelor.

Sunt zvonuri în legătură cu Cavalerii

şi că se petrece ceva cu Octa, compania gigant din domeniul software-ului.

Ştiu cine este Octa.

Îmi pare rău, dnă, dar acum două luni

am trimis oameni în Philadelphia pentru că el ştia...

Şi am spus că am greşit.

- Ştia că Cavalerii... - Am recunoscut că am greşit.

Urmau să atace summitul euro-atlantic bancar.

Am dovezi.

- Lasă-l să vorbească. - Mulţumesc.

Comunicaţii.

Contacte între cine cred că ar putea fi Daniel Atlas

şi cine ar putea fi Merritt McKinney.

Ce probe ai? E-mail-uri? Telefoane mobile?

Transcrieri?

- Porumbei. - Ce?

Îmi pare rău, te referi la informatori?

Nu, mă refer chiar la porumbei. Porumbei care transportă mesaje.

Bine? Magicienii lucrează cu porumbei.

Porumbei.

Urmăreşte-mă.

Porumbelul ăsta de aici...

Aici este Daniel Atlas. Acelaşi porumbel.

East Village.

Acelaşi porumbel, West Village.

Strada 42, porumbel. Strada 65.

Tocmai până sus la Podul George Washington

pe un vas cu un tip

care seamănă leit cu Merritt McKinney.

Şi ce înseamnă toarte astea?

Ştiu eu ce înseamnă.

Nu înseamnă nimic. Sunt nişte prostii.

- Poţi să spui ceva nou? - Nu, pentru că...

Cum de acum doi ani ai fost atât de aproape...

Crezi că m-am chinuit să-mi distrug propria investigaţie?

- Că sunt atât de idiot? - Dar ştii ce cred acum?

Cred că eşti inteligent, dar vrei ca toţi ceilalţi să creadă că eşti un idiot.

Bine, încetaţi.

Cowan, ştiu că sunt nouă aici, dar din câte îmi dau seama,

şi cei care nu te cunosc cred că eşti un nenorocit.

Tu nu mă cunoşti, dar în primul meu an la Academie,

ai ţinut o prelegere.

Ai numit-o "Jocul lung".

Ai vorbit despre busola morală.

Despre cum tu credeai în a ta neabătut.

Şi m-am gândit: "Tipul ăla...

Într-o bună zi vreau să fiu acel tip."

Iar acum... un porumbel?

Tehnic, au fost mai mulţi porumbei, dar înţeleg ce spui.

Bine. Uite ce o să fac.

Vrei să-ţi iei liber o zi să te duci singur, în regulă.

Dar nu o să aloc resurse unei alte vânători de cai verzi.

Am venit să curăţ mizeria asta, nu să o măresc. Îmi pare rău.

Şefa, mulţumesc.

Îţi promit, nu o să fie o vânătoare de cai verzi.

O să-i prindem pe acei Cavaleri.

Este grozavă.

Problema este...

Când eşti doi oameni în acelaşi timp,

unul dintre ei o să-l împiedice pe celălalt.

Şi când o să se întâmple asta,

o să fiu acolo.

Am reţinut.

- Bună! - Cine eşti?

- Ce cauţi în... - De fapt, e o povestire amuzantă.

Cum ai intrat în apartamentul meu?

Mi se pare amuzant. Nu amuzant cât să râzi.

Sau ţie nu ţi s-ar părea că e amuzant de râs.

Eu cred că este amuzant. Bănuiesc că totul este relativ.

De fapt, eu... Nu, asta nu este...

Am ajuns în cartier, iar acum sunt aici,

şi poate...

Bine.

Serios, cum ai intrat aici înăuntru?

Eşti un fel de fană înnebunită, sau ceva de genul ăsta?

Dumnezeule. Nu, nu, nu, te recunosc.

Ai făcut acea chestie de nota B

"truc magic de tocilari", nu-i aşa? Ai scos...

Am scos o pălărie din iepure.

- O pălărie din iepure. Aşa este. - Da.

Ştiu că nu a funcţionat.

- Nu, de fapt a fost dezgustător. - Mai mult pentru iepure.

Da, ei bine, căderea a fost evidentă iar trupul tău este subţirel.

Aşa că, dacă nu te superi

ieşi de sub canapeaua mea şi...

Acum stau aici. Nebunie!

Apropo, chestia aia cu iepurele?

Asta a fost acum opt ani, bine?

De atunci am devenit mult mai bună.

- Da? - Da.

Bine, vino aici. Ce vrei?

Am vrut să te cunosc. Pe toţi.

Vreau să fac parte din Ochi, bine?

Am spus-o. Da. Şi vreau să-mi folosesc magia în scopul binelui,

ca tine, Merritt şi Jack în mod special.

Aşa este. Ştiu că Jack este în viaţă.

Ştiu că şi-a înscenat propria moarte.

Sunt o mare fană a morţilor înscenate.

A fost o nebunie!

Ce este asta? Nod de camionagiu?

- Da. - Este groaznic.

- Jenant. - Bine.

Apropo, îmi pare foarte rău că te-a părăsit Henley.

- Dumnezeule! - Îmi pare rău.

De fapt, asta este puţin mai bine.

Ştii ce am auzit? Despre Henley? - Ce?

Am auzit că s-a săturat să aştepte.

Şi-a pierdut credinţa, aşa că a vrut să plece,

iar Ochiul i-a permis.

Dar cine ştie, nu-i aşa?

În probleme sentimentale este foarte dificil de spus.

Adică, poate s-a săturat de tine.

Te-ai gândit vreodată la asta? Probleme de control?

Poate nu ai legat-o suficient de strâns.

Uite ce o să se întâmple.

O să stai aici şi o să încetezi să mai vorbeşti,

iar eu o să dau un telefon,

şi în cinci minute, or să vină nişte oameni...

Totul este în încheietura mâinii.

Lasă ca inerţia cărţii să muncească pentru tine.

Acestei ultime aruncări îi spun "Grajdul".

Nu e rău deloc.

Vrei să vezi o frumuseţe?

- Da, vreau. - Poftim.

Şi... bingo bango bongo.

Este bine. Nu, nu, e bine să fii pozitiv,

în ciuda faptului că nu ai făcut absolut niciun progres într-un an.

Da.

Pe câtă vreme, în ce priveşte hipnotismul,

elevul aproape a devenit profesor.

Îmi place încrederea ta,

dar ai putea spune că ai cel mai bun profesor.

- Da. - Ştii, ai dreptate. Ai dreptate.

Profesorul tău cu siguranţă nu ştie ce face.

Apropo, asta era cartea ta de ieri?

Chiar era.

Mă gândeam eu.

Nu e rău deloc.

Dacă pot să-l hipnotizez pe Danny înainte să-l loveşti tu o carte,

am o săptămână patul de sus.

Bine, s-a făcut.

Danny, ce mai faci, omule?

Uită-te fix la palma mâinii tale şi când ochii tăi îşi schimbă focalizarea,

o să începi să observi...

Totul, pentru că nu sunt hipnotizat. Nu funcţionează. Te rog, să nu devii ca el.

Nu ştiam că faceţi trucuri de petrecere

când nu sunt pipiţe prin jur pe care să le impresionaţi.

Cred că am încetat să mai impresionăm tipe

din... 1937.

Bine, cineva a intrat în apartamentul meu, în regulă?

O amatoare care ştia totul despre mine,

totul despre plecarea lui Henley,

şi totul despre noi.

Ea este.

Hei!

Bună.

Ai cunoscut-o pe Lula.

Am cunoscut-o. Ce caută aici?

Sunt noul Cavaler!

Sunt fata Cavaler.

Da!

Nimeni. Nu se bucură nimeni.

Jack? Ceva?

Dylan, spune-mi ce se petrece aici.

Ei bine, Lula este pe scenele underground de un deceniu,

şi cred că are un talent real,

şi aş vrea să o încerc pe scenă...

- Ca să echilibreze duo-ul. - Ce?

Nu, vorbeşti serios, omule?

După ce a plecat Henley, ai spus că o să mă pot întoarce din nou pe scenă.

Nu cineva care tocmai a venit.

Ţi-am spus că o să mă gândesc la asta şi m-am gândit.

Am mare nevoie de tine în spatele scenei, alături de mine, încă o perioadă.

Dylan, haide. Am stat în spatele scenei întreaga mea viaţă.

Ceea ce este o crimă, aş putea să adaug. Ai văzut faţa acestui om?

Oricât aş aprecia adausul feminin la grup,

peste ceea ce ne oferă Atlas,

cred că adevărata problemă este că suntem în asta...

Da, problema este că repetăm de luni de zile

pentru ceva ce nici măcar nu ştim ce este.

Şi o să continuaţi să exersaţi până când...

Până când o să funcţionăm ca un singur organism.

Ştiu, te-am auzit spunând asta.

Chestia este că atunci când spui asta, cred că te referi la noi, nu la tine.

Ascultă, primesc ordine direct de la Ochi.

Bine? Apoi vi le transmit vouă.

Dacă nu-ţi place asta, eşti binevenit să pleci.

Nu, nu plec nicăieri, dar sunt... Am grijă singur de mine.

Băieţi, pot să intervin rapid?

Pentru că cred că înţeleg ce se petrece aici.

Voi sunteţi o familie unită uimitoare.

- Eu sunt cea nouă... - Suntem orice, în afară de o familie.

În regulă, ei bine, mama mea

l-a înjunghiat efectiv pe tatăl meu în gât o dată.

Aşa că sunteţi precum familia mea.

- Efectiv? - Dar... Da.

A fost un accident, cred.

Bine. Aşadar, asta înseamnă că chiar o să facem ceva?

Da.

Cu toţii aţi auzit de Octa şi de directorul lor executiv playboy, Owen Case.

Partenerul său, Walter Mabry, a murit acum un an.

- Vreţi să ştiţi unde duc toate astea? - Da.

Octa găzduieşte lansarea noilor telefoane mobile de generaţie următoare.

Odată ce telefoanele sale vor ajunge pe străzi,

le vor transmite informaţiile userilor pe piaţa neagră.

Asta înseamnă că Octa le vinde informaţiile private pentru profit.

Aşa că, Ochiul a hotărât să le dezvăluie intenţiile.

Misiunea noastră este să preluăm controlul asupra prezentării.

Repetiţiile s-au terminat, băieţi.

Asta este ceea ce am aşteptat.

Acum este timpul să ne apucăm de treabă.

Bine aţi venit, membri Octa, bloggeri şi jurnalişti.

Suntem încântaţi că participaţi alături de noi la evenimentul nostru special.

Ziua de astăzi marchează începutul

unei noi călătorii strălucite în reţelele sociale.

Ultimul nostru produs, Octa 8...

Chei, telefoane mobile, iPad-uri, în coş.

Mulţumesc, dle.

Nu vă putem permite să trimiteţi mesaje, să postaţi pe tweeter,

să înregistraţi sau să mâncaţi.

Îmi pare rău, o să avem mare grijă de ea pentru dumneavoastră.

Apropo.

Un memo pentru pază chiar de la Case.

Câţiva invitaţi surpriză. Urmaţi-i instrucţiunile, da?

Suntem în regulă, mă îndrept spre camera de control.

În regulă. Mulţumesc, Jack.

Atlas, du-te.

Nu, Dylan, nu pot...

Ce? Care este problema?

Nu, sunt prea mulţi oameni...

Atlas, Owen vine chiar acum.

Bine, mă duc acum.

Opreşte-te.

- Bine. - Mulţumesc.

Pascal, avem nevoie de tine în bucătărie.

Uite, discursul este despre libertate, bine?

Ceea ce încercăm să "vindem" aici, este libertatea.

Ce parte din asta nu înţelegi?

- Pentru Dumnezeu! - Ştiu, îmi pare rău.

Dle Case. Sunt John de la departamentul juridic.

Am nevoie de semnătura dumneavoastră.

Mulţumesc foarte mult.

Fă asta şi adu-mi-l înapoi.

Hei, amice! Zâmbeşte!

- Cine eşti? Ce naiba? - Aşa. Cine sunt eu?

Este ziua pentru fotografii. Nu ţi-a spus Julie că e ziua pentru fotografii?

- Ziua pentru fotografii? Ce eşti... - Politica companiei.

- Uite, am o treabă de făcut. - Şi eu am o treabă de făcut.

Stai puţin. Ce este asta?

Am nevoie de verificare aici. Paza?

Cu cine vorbeşti prin staţie? Hei! Asta este legitimaţia mea.

Numele meu este Bo Walsh, mulţumesc mult.

Hei, eu sunt Bo Walsh!

Nu tipul ăsta. Nu este el Bo Walsh.

Calmează-te, te rog.

Hei! Hei, ce se petrece?

Tipul ăsta a venit aici şi mi-a pus o lumină în ochi.

Eu încerc să-mi fac treaba. Tipul ăsta... verifică-i legitimaţia.

- Cine este tipul ăsta? - Eu sunt Bo Walsh, nu el.

Aici scrie: "Ospiciul Evans".

- Mark D. Stooge." - Stai puţin.

- Nu am mai văzut asta niciodată. - Îmi pare rău, dle Walsh.

- Haide, dle Stooge. - Aşteaptă. Nu este el dl Walsh!

- Haide, să mergem. - Ce se petrece aici?

Eu sunt Bo Walsh, nu el!

Dumnezeule, nu mai poţi avea încredere în nimeni din oraşul ăsta, nu-i aşa?

Dă-mi drumul! Uite, vreau să dau un telefon.

- Vreau să-mi chem şeful! - Hei, hei! Ce se petrece?

Vreau să-mi sun şeful, şi cretinii ăştia...

Hei! Dă telefon, Este dreptul tău, dle.

Este dreptul meu.

- Ce naiba? - Eşti nebun. Să mergem.

Asta nu este... Unde este telefonul meu?

Unde este telefonul meu?

- Atlas, Stooge a părăsit clădirea. - Bine.

Circuitele sunt ale noastre. Părăsesc spatele scenei.

Doamnelor şi domnilor, Owen Case.

În regulă. Lula, arată-le acestor tipi ce ştii să faci.

Preiau eu de aici. Clark a spus să iei o pauză.

Ce pauză? Cine este Clark?

"Cine este Clark?" Asta este amuzant.

Închipuieşte-ţi dacă i-aş spune asta lui Roger... ar înnebuni.

- Nu face asta! - Ce?

Cine naiba este Roger?

Lisa ştie că nu ştii cine este Roger?

- Nu ştiu cine este Lisa. - Glumeşti din nou?

- Nu ştii cine este Lisa? - Nu, nu ştiu. Pleacă de aici.

Asta este periculos... Distrugi carnea.

Nu mă obliga să mă duc la Brian!

- Nu ştiu cine este Brian! - De ce te comporţi aşa?

- O să mă duc direct la el. - Dă-mi asta!

Dumnezeule!

Ce-mi faci?

- Ajutaţi-mă! - Ajutaţi-o. Duceţi-vă!

Bea puţină apă.

Îmi dau seama după figura ta că eşti înspăimântat de curgerea sângelui,

lucru care este absolut îndreptabil într-o clipă

prin concentrarea asupra curgerii cuvintelor mele

în timp ce pluteşti,

motiv pentru care te concentrezi asupra comenzilor mele.

Ai ajuns atât de departe în viaţă

ascultând de o singură voce, vocea din mintea ta.

Asta este acea voce.

Uită-te la lumină.

Ascultă-ţi propria voce.

Dumnezeule.

Ce este asta? Este un prosop miraculos?

Mulţumesc foarte mult. Ştii ceva?

M-ai învăţat că nu sunt făcută pentru munca asta.

Demisionez!

Adu un alt prosop.

Mulţumesc şi la revedere.

Dumnezeule.

Bun venit tuturor!

Şi acum, momentul pe care l-aţi aşteptat cu toţii...

- Bună treabă, dnă. - Mulţumesc.

Muzica radicală cu Octa 2.

Sunt emoţionat şi nici măcar nu merg pe scenă.

Ştii, am auzit că dacă eşti emoţionat,

poate fi de ajutor să ne închipui, unul pe celălalt dezbrăcaţi.

De fapt, trebuie să-ţi închipui că publicul este dezbrăcat.

Nu, asta este nou. Asta este o ştiinţă nouă.

Aşa că, nu ştiu.

Vrei să... Ar trebui să încercăm.

Nu am dispoziţia necesară.

Cred că rămânem noi doi, amice.

Ce? Să ne imaginăm unul pe celălalt dezbrăcaţi? Nu. Nu, mulţumesc.

Hei, uite. Recunosc, de la gât în sus sunt probleme.

Dar de la gât în jos, este în regulă.

Owen Case.

Bună dimineaţa, "Octa-liţi".

Bună dimineaţa, "Octa-liţi".

Am emis pretenţia...

Am emis pretenţia că Octa 8 este o magie pură.

Dar adevărul este că asta e doar unul dintre lucrurile pe care le spun...

Adevărul este că asta este doar unul dintre lucrurile pe care le spun...

Când în realitate, gândesc altceva.

Când în realitate...

gândesc altceva.

La ce altceva mă gândesc?

Ei bine, ei sunt aici ca să dezvăluie unele dintre

fabuloasele mele minciuni şi ipocrizia mea,

şi ca să execute unele dintre cele mai uimitoare numere de magie

pe care le-aţi văzut vreodată...

- Ei sunt cei mai grozavi... - Magicieni din lume.

Sunt aici ca să dezvăluie cât sunt de escroc.

Doamnelor şi domnilor,

vă prezint Cavalerii!

Salut, New York!

Mulţumim foarte mult.

Hei, e grozav să revii.

Aţi cunoscut-o pe noul nostru Cavaler, Lula?

- Te simţi bine, nu-i aşa? - Mă simt grozav.

Grozav.

Mulţumesc, mulţumesc. Bine.

Vrem să vă vorbim despre viaţa voastră privată.

Ce înseamnă viaţa voastră privată pentru voi?

Pentru că, se pare că pentru Owen Case, nu înseamnă absolut nimic.

Nu, de fapt înseamnă mai puţin decât absolut nimic.

Vedeţi voi, îşi bate joc de viaţa voastră privată, o dispreţuieşte.

Aşa este, şi nu vorbim despre lucrurile cu care aţi fost deja de acord

când aţi semnat, probabil fără să citiţi,

termele şi condiţiile Octa 1 până la Octa 7.

Dylan, FBI-ul este aici.

Bine. Nu-ţi face griji pentru asta.

În regulă, urmăm planul C-4.

Blochează uşile.

Hei, şefa, mă bucur că eşti aici.

Nu face asta.

Băieţi, uitaţi, trebuie să ocolim, să intrăm prin spate.

Cavalerii ăştia sunt şireţi, bine?

Au planuri de rezervă pentru planurile de rezervă.

Hei, îmi pare rău, nu vreau să mă laud, dar ţi-am spus.

Încetează cu minciunile, Rhodes. Am primit un telefon anonim acum o oră.

Confirmă tot ce i-am spus.

Despre ce vorbeşti?

Ai trimis agenţi în Detroit şi în Philadelphia?

Ai ţipat "Lupul!" ca să nu-i trimitem aici?

- Şefa, te rog. - Continuaţi să deschideţi uşile.

Spune-mi te rog că nu crezi fantezia nebună şi paranoică a lui Cowan.

Înainte să ne începem spectacolul,

l-am făcut pe Owen să fie de acord cu termenii şi condiţiile noastre.

Aşadar, tot ceea ce el a considerat cândva privat...

Ceea ce crede că este privat...

Da, tot ceea ce a considerat cândva privat, este acum...

Dumnezeule.

Aşa cum le place să spună Cavalerilor,

magia este despre controlarea percepţiilor.

Îi vedeţi ca fiind campionii adevărului, dar chiar sunt?

Sau asta este doar o alta dintre iluziile lor?

- Ce se petrece, Rhodes? - Asta e o nebunie.

Trebuie să-i ducem pe toţi la cealaltă intrare.

- Să mergem, în spate. - Nu. Tu rămâi aici.

Aşadar, de vreme ce este evident că le plac secretele...

să dezvăluim unele dintre secretele lor.

Danny, toată lumea, plecaţi de pe scenă.

Anulaţi.

Jack, du-te cu ei. Ne întâlnim mai târziu.

Vă amintiţi moartea lui Jack Wilder?

Dacă v-aş spune că nu doar că este în viaţă, ci de fapt este chiar aici?

Şi ştiţi cine mai este aici?

FBI-ul.

Să le dăm drumul, bine?

Iar acum, pentru marea dezvăluire...

Mergeţi! Mergeţi! Spre scenă.

Există un al cincilea Cavaler,

iar el este cel mai mare infractor dintre toţi.

Agentul FBI, Dylan Rhodes.

- Ştiam eu. - Ce?

Asta este mult mai profund decât ştii, şefa.

Crezi că te uiţi la un lucru...

- Dar nu ai nicio idee. - Cine eşti?

Acelaşi care am fost întotdeauna.

Băieţi, îmi pare rău.

Cred că glumeşti.

- Trebuie să ajungem pe acoperiş. Mergeţi! - Cine sunt tipii ăia?

Cui îi pasă? Haideţi!

- Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă! - Continuaţi să mergeţi!

Cum naiba putea să se întâmple asta?

Credeam că Dylan avea totul sub control.

Da. Se pare că nu era aşa.

Poate tu eşti cel care a turnat, Dan.

- Pe unde te-ai furişat? - Nu face asta.

Să nu îndrăzneşti nicio secundă să insinuezi că am avut...

- Nu insinuez. - Asta este...

Să ne întoarcem la camioneta, haideţi!

- Rămâneţi împreună! - Mişcaţi-vă! Mişcaţi-vă!

Lula, haide!

Vin!

Ce naiba se petrece?

Nu trebuia să fie o camionetă?

Unde naiba suntem?

Haide!

Hei, hei! Aşteaptă, a pus tubul greşit?

Nu, l-am pus în camionetă. Ştiu că am făcut asta!

- Da, pentru că nu suntem în camionetă acum. - Probabil cineva a mutat tubul.

Suntem într-un restaurant chinezesc.

- Plec! Linişteşte-te! - Ceva este foarte în neregulă.

Bine. De ce suntem aici?

De ce îmi este al naibii de foame?

Da, şi mie mi-e ciudat de foame.

Asta nu are nicio logică.

Bine, îmi pare rău.

Cel puţin, şi ştiu că asta nu e o consolare prea mare,

dar se pare că acum suntem înconjuraţi de mâncare chinezească.

Nu-i aşa?

Prieteni, cred că locul în care suntem aici nu se numeşte "mâncare chinezească".

Pur şi simplu se numeşte...

"Mâncare".

Stai, ce spui? Cum este asta posibil?

Cred că în limbajul vostru, cuvântul este...

"Magie".

Tipul ăla arată exact ca tine.

Arată exact ca tine. Vezi asta acum?

Chase.

Trebuie să recunosc, este exact cum am auzit despre întâlnirea cu Rolling Stones.

Sunt mult mai scunzi în persoană.

Vă amintiţi că v-am spus despre tipul care m-a înşelat la totul?

El este fratele meu geamăn, Chase.

Stai, tu ai făcut asta?

După cum vedeţi,

şeful meu nu se joacă.

Nu înţeleg ce se petrece acum. Absolut deloc.

Bine, lasă-mă să-ţi explic.

Aţi sărit de pe un acoperiş din New York şi aţi aterizat în Macau.

Zis şi Vegas al Chinei.

Schimbare rapidă.

Nu vă place?

"Cei mai mari magicieni din lume"

sunt obiectul trucului magic al altcuiva?

Nu este asta poetic?

Nu? Ştiţi ceva,

nu o să vă las să-mi stricaţi bună dispoziţie.

Plecaţi. Dispăreţi. Indiferent.

Şi ştiţi cum se spune:

"Ce se întâmplă în Macau..."

Ei bine, nu ştiu restul,

pentru că este în limba chineză...

Hei, mulţumesc, prieteni!

Primim informări precum că infamii Cavaleri

au preluat controlul astăzi asupra lansării produsului Octa.

Oricum, ei au fost cei păcăliţi.

Am aflat de miraculoasa înviere a lui Jack Wilder.

Şi uimitoarea revelaţie că agentul FBI Dylan Rhodes

a lucrat ca o cârtiţă în FBI.

Întrebările sunt foarte multe astăzi,

în timp ce o vânătoare internaţională este în desfăşurare

pentru prinderea lui Dylan Rhodes şi a bandei sale de infractori iluzionişti.

Hei, serios, unde sunteţi, prieteni?

Sunt la locul de întâlnire. V-am lăsat mesaje.

Nu mi-a răspuns nimeni.

Sunaţi-mă, vă rog!

La bursă au fost câştiguri uriaşe şi pierderi modeste în ziua de joi.

Hei, spune-mi că eşti în siguranţă. Unde eşti?

Chiar acolo unde m-ai lăsat acum 18 luni,

agent Rhodes.

Thaddeus?

Cum te simţi când pierzi totul?

Slujba. Identitatea. Motivul pentru a trăi.

Cum te simţi să nu ai controlul, poate pentru prima dată?

Ce vrei?

Eşti un prost, agent Rhodes. Întotdeauna ai fost.

Unde sunt ei?

- Nu îţi spun la telefon! - Unde sunt?

Şi dacă te întrebi dacă eu am fost în spatele eşecului recent al Cavalerilor,

o să te las să-ţi dai seama singur.

Hei, te-am înfundat odată, o să o fac din nou.

Nu mă joc, Thaddeus.

Nu este jocul meu, agent Rhodes. Este al tău.

Tu l-ai început când m-ai încuiat într-o celulă.

Asta este doar mutarea mea.

Următoarea este a ta.

Nu!

Dă-mi drumul!

Tată! Ajută-mă! Tată!

Tată!

E vorba doar de unghiuri moarte.

Când te uiţi fix la ceva,

şi nu îl vezi. De ce?

Unghiuri moarte.

Am învăţat asta împreună, nu-i aşa, frate?

V-a spus că am fost parteneri cândva?

Nu? Nici nu credeam. "Cei doi Mini-McKinney."

Chasey şi un ursuleţ

O să vă sperie

Magia celor doi McKinney.

Super.

Apoi într-o bună zi, aveam 12 ani,

şi Virginia Von Welsheim

avea o petrecere grozavă mai încolo pe stradă.

Pe mine m-a durut burtica şi n-am putut să mă duc.

Ursuleţul s-a dus singur, şi a prins gustul să facă trucuri magice singur,

şi m-a dat afară din trupă.

Dumnezeule.

Chase, ai câştigat! Recunosc. Spune-ne doar cum ai făcut-o.

A venit la uşa ta un tip de la livrări acum o lună cu o mică "za".

"Za"?

Pizza?

Aici este apartamentul D3375?

Nici măcar pe aproape.

Dormi!

Relaxează-te, pluteşte,

lasă-te purtat, visează...

Cazi.

Aşadar, când a făcut asta, colegul meu de uter,

a descărcat toate informaţiile tale private,

iar angajatorul meu a avut tot ce-i trebuia.

Mulţumesc.

Cum ai ştiut unde să-l găseşti?

- Asta este o întrebare foarte bună, Atlas. - Bine.

Urmaţi-i pe paznici. Vă vor duce la şeful meu.

M-a făcut plăcere să joc jocul ăsta de-a şoarecele şi pisica cu tine, frate.

"Miau".

Distracţie plăcută la nisip.

- Îmi pare foarte rău. - Da, ar trebui să-ţi pară.

Să nu mă mai acuzi niciodată că am trădat, bine?

Credeţi că Ochiul vede asta?

Ştiţi, că poate asta este ceea ce vor ei?

Şi exact la momentul potrivit,

or să intervină şi noi o să spunem:

"Da! Slavă Domnului că sunteţi aici!

Slavă Domnului! Exact la timp, Ochiule!"

Şi apoi o să sărbătorim,

şi totul va fi meritat la sfârşit?

Nici eu nu cred asta cu adevărat, aşa că...

Este în regulă.

Mă bucur foarte mult să lucrez cu voi.

Vă rog, intraţi, intraţi.

Aşteaptă, îmi pare rău, cum lucrezi cu noi?

Ei bine, la fel ca un magician care scoate un iepure dintr-o pălărie

lucrează cu acel iepure.

O să lucrăm împreună. Da.

Şi vreau să mă prezint.

Da, eşti Walter Mabry. Ai murit acum un an.

Da. O idee pe care am luat-o de la tine, dle Wilder.

Dacă îţi înscenezi moartea, lumea îşi lasă garda jos.

Pot să controlez câteva companii,

inclusiv pe cea a vechiului meu partener, Owen,

ca un consorţiu de aşa zişi acţionari anonimi.

Şi asta încalcă câte legi bursiere?

Cred că le încalcă pe toate.

Pe toate.

Vedeţi voi, voi toţi vreţi un public.

Aveţi nevoie cu disperare de unul.

Serios, este foarte trist.

De aici şi abilitatea mea de a vă captura.

Pe de altă parte, eu vreau exact contrariul.

Vreau să fiu, şi sunt

100% ascuns.

Ştiţi de ce?

Da, pentru ca să fii la vedere este ceva pentru oameni.

Nu, pentru că într-o lume de supraveghere totală,

adevărata libertate stă în a nu fi văzut.

Nu poţi să controlezi lumea fiind în lume, la vedere.

- Urmaţi-mă. - Da.

- Urmaţi-mă. - Bine. În regulă.

Tu ai scos o pălărie dintr-un iepure. Asta a fost ceva foarte deosebit.

Acum aproape opt ani şi jumătate.

Aşa că, nu e nevoie să pomenim de asta.

Nu putem fi făcuţi responsabili de adolescenţele noastre.

Nu-i aşa, "Magicolio"?

"Magicolio", asta a fost acum 15 ani.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Ador magia.

Ca voi şi ca mulţi alţii care nu reuşim să facem sex în liceu,

am încercat şi eu magia.

Dar, spre deosebire de voi, am reuşit să evoluez

spre magia adevărată.

Ştiinţa, cum poate aţi auzit că se numeşte.

Aşadar, vreţi să ştiţi, prieteni, cum v-am adus aici?

Ştim cum ai făcut-o.

- Nu, nu ştiţi. - Ba da.

- Ne-ai furat fişierele despre spectacol... - Opreşte-te.

- Apoi evident, ne-ai hipnotizat. - Nu. Serios, opriţi-vă.

Lumina stroboscopică a fost un amestec de pulsuri binaurale, precum...

Am spus să vă opriţi!

Poate voi nu vă distraţi, dar eu da.

Ai un mod neobişnuit de a o arăta.

Aşadar...

Cum am făcut-o? Uşor.

Vedeţi voi, magicienilor le place să controleze percepţiile altor persoane.

În starea voastră de agitaţie,

aţi văzut cele mai simple indicii. Tubul negru, acoperişul.

Iar minţile voastre au completat restul.

Dar tubul pe care trebuia să coborâţi era la 7 metri în dreapta voastră.

Haideţi, staţi jos, staţi jos. Nu vă împiedica nimeni.

Nu te supăra dacă o să stau jos.

Oricum, odată ce aţi ajuns în tub, da, aveţi dreptate...

Lumina conţinea

litere ultraviolete care pulsau cuvântul "Dormi".

Şi asta, combinat cu sunetul, v-a pus imediat într-o fază alfa a somnului.

Dormi, dormi, dormi.

Şi de aici încolo a fost doar distracţie.

Şi pot să vă asigur,

nu ştiţi ce s-a petrecut.

Excursia noastră la Macau

Este înspăimântător.

Foarte înspăimântător.

Asta nu este frumos.

Da, magia este o chestie uşoară,

adică, dacă îţi pui în minte să faci asta.

În regulă, este suficient. Aşadar, de ce suntem aici?

În afara faptului de a te da mare cu cât de inteligent eşti.

Ei bine, pentru început, cel pe care l-aţi jefuit anul trecut,

eu investisem

foarte mulţi bani în companiile lui,

aşa că, mulţi bani din ce aţi furat, erau de fapt ai mei.

Vestea bună este că este foarte uşor să mi-i daţi înapoi.

Am nevoie doar de abilităţile voastre.

Owen şi cu mine eram precum "The Beatles", dacă "Beatles" ar fi fost...

Mici ca nişte elfi?

Genii.

Sunt foarte sigură ca "Beatles" erau genii.

Şi ca ei, am avut un vis.

Puteam crea magie adevărată?

Şi bănuiesc că unul dintre voi a reuşit să împlinească acel vis, dar n-ai fost tu?

Asta ar vrea el că tu să crezi.

Viziunea mea a fost un amestec perfect de eleganţă şi tehnologie.

Dar Owen a vrut-o pentru el, aşa că m-a umilit

dând în vileag fişierele mele private Consiliului Directorilor

şi i-a convins că sunt instabil.

I-ai făcut o fotografie în timp ce dormea?

M-a dat afară din propria mea companie,

iar acum îşi asumă creditul pentru un cip care nu este doar cheia unui computer,

ci a fiecărui computer de pe planetă.

Poate decripta orice, poate depăşi orice firewall,

poate manipula pieţe şi poate spiona pe oricine.

Iar acum este vândut celui care oferă mai mult.

Dacă eşti atât de bogat, de ce nu-l cumperi?

Ca să primească el banii?

Şi cu plăcerea? Nu.

Nu, nu, nu.

În afară de asta, de ce l-aş cumpăra, când vă pot pune pe voi să-l furaţi?

Mâine este prezentat diverşilor doritori,

printre care şi ţintelor voastre,

o echipă condusă de un gangster sud-african.

- Un gangster sud-african? - Da.

Cum o să depăşească paza echipa voastră, de voi depinde.

Dar odată ce o să faceţi asta, trebuie să-l inspectaţi şi să-l furaţi.

Asta e tot?

Haideţi, asta este perfect pentru voi, nu-i aşa?

Sunteţi magicieni şi sunteţi hoţi.

Ce te face să crezi că am lua măcar în considerare să facem asta?

Aşteptaţi, aveam un motiv. Care era? Da.

Vedeţi voi, acasă sunteţi nişte infractori căutaţi.

Dar aici, eu controlez poliţia, cazinourile, media.

Pot să vă ofer o nouă viaţă, fără să staţi ascunşi.

Şi... dacă nu faceţi asta, o să pun să fiţi ucişi.

Ştii ceva?

Nu fur nimic pentru tine.

Nu până când Dylan nu-mi spune că este în regulă.

- Serios? Unde exact este Dylan? - Nu contează.

Da, sunt de părerea lui. Aşa că, poţi să ne omori,

pentru că nici eu nu o să fur nimic pentru tine.

Mi se pare că se formează un consens, Walter,

credem că blufezi.

- De fapt, o să o facem. - Ce?

Suntem în Macau. Aici este cel mai vechi magazin de magie.

O să luăm proviziile de care avem nevoie şi o să o facem.

Mulţumesc.

Ar trebui să fie amuzant. Chase o să vă ducă dimineaţă la magazinul de magie.

Insigna.

Serios?

Mulţumesc.

Agent Cowan.

Actul de identitate.

Da. Mulţumesc.

Se pare că dl Bradley este în continuare la cină.

Da? Spune-i că pauza s-a terminat.

Ce?

Cavalerii. Thaddeus Bradley: "Sunt o victimă"

Bine, mi-am făcut mutarea. Aşa că, unde sunt? Nu am timp de prostii.

Eu am tot timpul din lume, datorită ţie.

Şi nu am apucat să-mi termin homarul,

ceea ce mă face foarte morocănos.

Bine, să încetăm cu tâmpeniile. Ce vrei?

Pentru început, poţi să te lipseşti de interpretarea unui tip dur.

Eşti prea disperat ca să fii credibil.

Am întrebat ce vrei.

Ai folosit formularul 219 ca să-mi percheziţionezi camera,

ai găsit o legătură între mine şi cei patru Cavaleri.

Ceea ce înseamnă

că mă poţi scoate de aici pentru 24 de ore.

Vrei să te scot de aici?

Vreau să mă scoţi.

Ai nevoie doar de un ordin de extrădare,

pe care o să-l găseşti în tăviţa aia de lângă imprimanta mea.

Dylan, nu am avut nicio legătură cu dispariţia Cavalerilor tăi.

Aţi fost atraşi într-o capcană.

Şi precum a făcut Dorothy când a ajuns în Oz,

începi să realizezi

că singura cale de a ieşi

este să treci prin.

Iar eu sunt singurul care te poate duce acolo.

Ai locul ăsta la mâna ta.

Nu ai nevoie de mine să te scot de aici.

E vorba doar despre răzbunare.

Cred în "ochi pentru ochi".

- Aşadar, vrei să mă distrugi? - Absolut.

Crezi că o să joc în continuare micul tău joc?

Ştiu că o să faci asta.

Pentru că oricât ai încerca să găseşti

un vinovat în spatele acestor lucruri,

va trebui să dai vina doar pe tine.

Când micuţa ta răzbunare s-a încheiat cu încarcerarea mea acum 18 luni,

te-ai plictisit, ai devenit neglijent. Ai încetat să mai fii atent.

Şi aici ai pierdut.

Aşadar,

poţi să te salvezi,

sau poţi să faci o înţelegere cu mine,

şi să-i salvezi pe cei patru Cavaleri,

şi să încetezi să ne mai pierzi timpul amândurora.

Să furăm ceva

pentru acest băieţaş narcisist? Nu-mi place.

Dar ce-mi place mai puţin este că tu ai hotărât pentru noi.

Da? Îţi place că suntem de râsul lumii magicienilor,

şi că suntem fugari în lumea reală?

Walter are dreptate. Nu avem unde să ne ducem.

Dar putem îndrepta asta.

- Putem îndrepta? - Da.

Aşadar, acum eşti oficial parte din echipă?

- Scuză-mă? - Da...

sunt sigur că la asta s-a referit Dylan

când a spus că ar trebui să lucrăm toţi ca un singur organism.

Da, asta este un basm pe care şi-l spune singur Dylan, apoi ni-l spune nouă.

Uitaţi, chiar dacă facem furtul ăsta, nu o să ne lase niciodată să plecăm.

Nu putem avea încredere în Walter, bine?

Ochiul are o istorie în Macau.

Ei sunt singurii în care putem avea încredere.

Dacă putem ajunge la ei,

ne pot dovedi nevinovăţia şi ne pot scoate naibii de aici.

Este un plan prost, omule.

Hei.

Bună, ce mai faceţi?

Avem nevoie de câteva lucruri modificate.

De fapt, până mâine. Ne cam grăbim.

Şi...

Nu aveţi nicio idee despre ce vorbesc, nu-i aşa?

Bine aţi venit la "Iong's". Numele meu este Li. Nu Bruce Lee.

- Ce? - V-am făcut-o.

- Bine. - Priviţi.

Unde a dispărut?

Şi acum este lângă capul meu. Foarte amuzant.

- 20 $. - 20 $?

Nu, mulţumesc. Ne cam grăbim.

- 10$. - Nu.

Două la preţ de unul.

Bine, în regulă. Doar dă-ne ce ne trebuie, bine?

Bine. Mulţumesc mult, Jack. Ia astea, te rog.

Da.

Aşadar, avem nevoie de o rezistenţă Keplinger,

avem nevoie de şi de un fluid dur, de un mecanism Sanada,

mâneci, şine. Totul din plastic, dacă poţi.

Ce?

Este vreo problemă?

Bunica vrea să ştie de ce din plastic? Plasticul este ieftin.

Îmi pare rău. Da, avem nevoie din plastic, pentru că noi...

O să trecem printr-un detector de metale foarte sensibil, bine?

Aşadar, plastic, nimic. Metal...

Este detectat.

Ce a spus?

A spus că doar pentru că vorbeşti rar şi dai din mâini

nu înseamnă că ea înţelege brusc limba engleză.

Da.

Ne pare foarte rău, Este rasist.

Hei, frate, ascultă, ştiu că singurul lucru asupra căruia am căzut de acord

este că părinţii noştri au avut un copil în plus.

Aşa că, ce-ar fi să-i lăsăm pe copii să se joace cu jucăriile lor,

şi să mergem să bem o băuturică?

Dacă este gratis, vin.

Grozav.

Prieteni, o să ne întoarcem imediat.

Bine, copii, dădacele vă veghează.

Nu faceţi nimic din ce nu mi-ar plăcea.

Bine. Distracţie plăcută.

Hei.

Hei, pot să-ţi folosesc telefonul? Este important.

Sigur.

- Din partea casei. - Mulţumesc.

- Pe cine suni? - Aranjez să predau responsabilitatea.

Aşadar, aşa am contactat Ochiul?

Ai făcut-o singur?

Poate.

Dumnezeule. Lui Dylan nu o să-i placă asta.

Nu sunt îngrijorat de ce îi place lui Dylan.

Bine? Fac asta pentru noi.

Ce este în neregulă cu chestia asta?

Hei, linişteşte-te, este doar o jucărie de copil.

Da, asta am crezut şi eu.

Bine. Lasă-mă să...

Îmi pare rău, îmi pare rău. Iisuse.

Hei, poţi să deschizi asta?

Ştii, e precum naşterea.

O persoană intră în spital,

ies două.

Vorbeşte în timp ce mergi.

O să-ţi spun în avion.

Ce avion?

Sursele mele îmi spun că Cavalerii tăi sunt în Macau.

Ce este cu privirea asta?

Nu e treaba ta.

Cine sunt sursele tale?

Doar nişte prieteni vechi.

Când o să avem cardul, unde mă duc?

Şi... 0 la 52.

Ei bine, este perfect. Este un scor perfect.

Cum este cu fetele?

Adică, relaţii?

Ce?

Uite, nu este ceva de care sunt mândru,

dar fiecare fată de care mă apropii,

sfârşesc prin a le îndepărta încrederea.

Şi apoi portofelul lor.

Aşa că...

Le iei portofelele?

Da.

Le iei vreodată centurile?

Sau, ce zici

de nişte alune de la barul hotelului?

Nu ştiu de ce le iei pe astea.

Îmi pare rău, credeai că sunt precum celelalte fete?

Jack...

Bine. Aşadar este o piaţă mai jos pe stradă.

Mă întâlnesc cu un bărbat cu o pălărie albastră.

El o să anunţe oamenii potriviţi şi o să ne ducă acasă.

Tu du-te să-l iei pe Merritt, bine? Avem multe de făcut.

Şi, hei, pune-ţi centura.

Nu, nu este... Ea mi-a scos-o şi...

Ştii, cel mai trist moment al vieţii mele

a fost când am descoperit

că mi-ai furat toţi banii şi ai fugit.

Nu am realizat decât până acum

câţi din acei bani ai folosit pentru faţa ta.

Serios, este ciudat să ai mai mult păr în nas decât pe cap?

Apropo, data următoare când faci un transplant de păr,

ai putea să vrei să iei în considerare

să ceri altceva decât par pubian al unui bătrân.

Ştii ceva? Eşti un bufon, ursuleţule.

Iar acest mic truc al tău

prin care tragi de timp în timp ce prietenii tăi îl înşeală pe angajatorul meu...?

Nu o să funcţioneze.

Chase! Când o să mă priveşti în ochi,

o să descoperi că vrei să dormi.

Când o să te trezeşti, o să implori iertarea lui Merritt

şi o să realizezi că nu o să fii niciodată nici jumătate din omul care este el.

Merritt,

îmi pare foarte, foarte rău

de cât de patetic este elevul tău.

Hei, un mic pont cu privire la tehnica ta de surpriză.

Îi lipsesc toate acele mici elemente ale surprizei.

Hei, a fost amuzant, ursuleţule.

Ar trebui să repetăm asta cândva.

Ei bine,

Am avut foarte mult timp să fac cercetări, şi ştii,

am greşit. Cred că Ochiul ar putea fi real.

Credeam că nu crezi toate astea.

Aş minţi dacă aş spune că nu am crezut

că acest drum va duce la marele vrăjitor din spatele cortinei...

- Şi, la sfârşit, aş putea să-i văd faţa. - Asta nu o să se întâmple.

Chiar dacă soarta Cavalerilor ar depinde de asta?

Ascultă-mă. Te-am scos de acolo.

Nu schimbăm acum termenii înţelegerii.

- Tu m-ai pus acolo înăuntru! - Da.

Pentru că meritai să fii acolo.

- Ascultă, nu ţi-am ucis tatăl. - Ce?

Bine, bine, să terminăm cu prostiile.

Ştiu cine eşti,

Shrike.

Ştiu că mă învinuieşti pentru moartea tatălui tău.

Ştiu că tu crezi că eu l-am ademenit să facă trucul care nu i-a reuşit.

Ştiu că timpul petrecut în închisoare a fost rezultatul

unui complot împotriva mea, din răzbunare, timp de 30 de ani.

Presupunând că asta este adevărat, crezi că ţi-aş spune acum?

Omule...

30 de ani.

30 de ani şi cel mai lung truc magic creat vreodată.

Doar ca să mă pui în închisoare.

Bine.

Cum te-ai simţit să mă vezi acolo înăuntru?

A fost aşa cum sperai?

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Minţi.

A fost o experienţă seacă.

Vrei să ştii cum de ştiu?

Ştiu pentru că tu ştii.

Întotdeauna este mai mult

decât ce se vede la suprafaţă.

Aşadar, ce, trecutul nu s-a întâmplat, iar tu nu eşti cine cred eu că eşti?

Nu-mi spune că în 30 de ani

asta este prima dată când ţi-ai pus întrebarea asta.

Eu nu sunt tatăl meu.

Nu o să îmi afectezi mintea, bine?

Crezi că mă atragi într-o capcană? Nu faci asta.

Sunt disperat, ceea ce înseamnă că sunt periculos.

Singura mea îngrijorare este sănătatea şi bunăstarea Cavalerilor.

Iar tu o să mă duci la ei. Dacă nu o să faci asta,

îţi promit că o să ajungi mult mai rău

decât într-o celulă comodă undeva.

Dacă Cavalerii nu au nevoie să-i salvezi?

În regulă. Aşadar, laboratorul este făcut din două straturi distincte,

perimetrul de securitate

şi camera de curăţare.

Stick-ul pe care-l căutăm ar trebui să fie în acest miez.

Aşa că va trebui să ajungem acolo jos nedetectaţi, să-l luăm,

şi să-l înlocuim cu o replică.

Acum, să ajungem la cip. Chestia cu cipul e că e foarte subţire.

Din fericire, este similar în formă şi greutate cu o carte de joc,

aşa că va trebui să ne îmbunătăţim abilităţile cu cărţile.

Asta nu este bine.

Aşadar, cum intrăm? Hannes Pike.

El este fiul gangsterului sud-african.

Este invitat cu ceea ce par a fi

câţiva membri ai echipei de pază.

Un doctor, pentru a consulta, şi cineva pe nume Buffy.

Da, se pare că călătoreşte cu câte o tipă diferită în fiecare săptămână.

Mă întreb care dintre noi va juca rolul tipei.

Hei, pot să intru?

La sunetul liniştitor al aparatelor de joc

aluneci într-o stare calmă de somn liniştit.

Jack, pentru o clipă or să creadă că eşti Hannes,

aşa că condu-i afară şi ţine-i ocupaţi.

Ai încredere completă în oamenii tăi.

O să îi pui să se ocupe de totul,

iar tu o să aştepţi în maşină.

Şi... deschide ochii, eşti treaz. Du-te.

Scuză-mă. Oamenii ăştia mă urmăresc.

Poate vreţi să le controlaţi buzunarele.

Apoi, avem puţin timp să ne infiltrăm în laborator

şi să ducem cardul la piaţă,

unde o să-l predau Ochiului,

ca să putem să mergem cu toţii naibii acasă.

Hannes, vechiul meu prieten.

Mă bucur foarte mult că ai putut să vii.

Ştiam eu că ai un punct slab pentru clasicul război al licitaţiilor.

Ce mai faci?

Am încredere deplină în oamenii mei.

- Ce am spus, băieţi? - Cu siguranţă.

Dar sunt sigur că ai vrea să vezi cu ochii tăi.

Să-l ţii în mână, să verifici calitatea materialului.

Sau nu. De asemenea, este în regulă.

Ei bine, dacă vreţi să mă urmaţi...

Va trebui să puneţi deoparte tot ce aveţi din metal.

Ceasuri, inele, etc.

Da, desigur.

Scuzaţi-mă că întreb...

Unde v-am mai văzut?

Nu ştiu, probabil la unul dintre multele mele simpozioane.

Coperta de carte!

Trebuie să spun, dr. Michaelakis,

sunt un mare fan.

Mulţumesc foarte mult.

Care carte? Au fost foarte multe.

Întotdeauna vorbeşte Hannes băieţaşul pentru tine, doctore?

Doctore?

Îmi pare rău, când spui "băieţaş", te referi la Buffy, aici de faţă?

Desigur.

Hannes preferă termenul "uşuratic"

pentru toate jucăriile lui băieţeşti.

- Da. Aşa este. Asta e bine. - Am notat.

Apropo, am primit e-mail-ul tău, dr. Michaelakis.

Ai avut o îndoială cu privire la abilitatea noastră

de a menţine constantă temperatura camerei

fără să folosim refrigeratoare sau alte metode de scădere a temperaturii,

sau metode de corecţii ale erorilor.

Vrei să lămureşti?

- Sigur. - Da.

Da, am trimis acel e-mail.

- Zilele trecute, te-am văzut. - Da, l-am trimis.

Aşadar, ce dă?

Îmi pare rău, ce dă...

Cred că ceea ce încearcă să spună...

De fapt, au o întâlnire adulţii, Buffy.

Bine.

Vrei să ţii asta?

- Da, sigur, doctore. - Mulţumesc.

Acum... fiecare elev de clasa a şaptea, chiar şi cei proşti,

cunosc a doua lege a termodinamicii.

"Toate sistemele ordonate au tendinţa de a se dezordona."

Dezordine!

Aşa că, o să te mai întreb o singură dată, dle, ce dă?

Ei bine, de fapt este ordinea topologică.

Apariţia efectelor cuantice la nivel macroscopic.

Aşadar, de fapt, asta este ceea ce dă.

Mulţumesc.

Ştii, Buffy nu este un nume rău pentru tine.

Ştii, piele de bou, solid, încordat.

Asta e bună. Ai găsit un dicţionar pe undeva?

Gata de măritat.

Asta e bună. Mulţumesc. Bine.

Aşa.

Îmi pare rău, îmi pare rău.

Stick-ul este din metal. Cum o să-l scoatem?

Da. Nu ştiu.

Aici este locul unde este găzduit.

1.319 milioane de kilometru cubi de rezonanţă digi-sinaptică.

Dar, desigur, ceea ce ne deosebeşte pe noi de orice altceva de pe planetă

este procesorul,

căruia îi spunem în glumă "mătura magică".

Mătura?

Are puterea de a goli conţinutul

din orice sistem de computere de pe planetă

şi apoi magic să le măture în coşul tău de gunoi.

Mătură. Este amuzant.

Uitaţi-vă, cercetaţi-l cât vreţi,

şi spuneţi-i lui Hannes că îi aşteptăm oferta luni.

Mulţumesc.

Dumnezeule. Cred că sunt alergic la ceva de aici.

La ce ai putea fi alergic de aici dinăuntru?

Camera asta este sigilată ermetic.

Asta este. Sunt alergic la sigilările ermetice.

- Da. - Se întâmplă asta.

Vă rog să vă depărtaţi de computer.

Asta este un lucru.

Doar până când îşi revine.

O să avem nevoie de nişte antibacterial...

Aveţi şerveţele cu alcool?

Trebuie să ai mâinile sterile dacă ai intenţia să te apropii mai mult.

Am fost înţeles?

Îmi pare rău. Nu am putut...

Nu, sunt bine.

Să-i luăm medicamentul în ţara asta.

Da.

Nu putem risca nicio contaminare.

Va trebui să stai departe de sistem.

Mulţumesc foarte mult. Mulţumesc.

- În regulă. Poftim. - Dacă ai terminat.

Îmi pare rău pentru asta. Bine. Sunt bine.

- Păţeşte asta uneori. O să treacă. - Alergii.

- Alergii. Nu ai ce face. - Da.

Ei bine, ai putea face tu ceva, doctore.

Eşti bine?

Percheziţionaţi-i, vă rog.

Nu tocmai am făcut asta?

Bine. Vreau un diagnostic complet al sistemului.

Asta este complet inutil.

Sus, sus.

Bine.

Hei! Pot să merg singură.

Îmi pare rău.

Hei!

Pot să fac singură asta.

Abia ne-am cunoscut, omule.

Mâinile acasă, ţine-ţi mâinile acasă.

Hei!

Ochii mei sunt aici sus, omule.

Ţie îţi place asta?

Hei, sunt bine.

Întoarce-te.

Tu ai ceva?

Nu ştiu. Nu poţi să ai încredere în nimeni.

Sunt bine.

Nu au nimic la ei.

Faceţi verificările finale şi scoate-ţi-i de aici.

- Bine. - Mergem din nou în direcţia asta. Ura.

Nu vorbesc limba.

Vezi?

Ce ţi-am spus, omule? Nu avem nimic.

Mulţumesc, amice. Apreciez asta.

Este ceva la o podea mare albă,

mă face să vreau să dansez.

Hei, mulţumesc că ne-aţi primit.

Este o chestie grozavă.

Bine, voi sunteţi foarte serioşi cu paza, nu?

Bine.

Am toate lucrurile? Simt că am venit aici cu mai multe lucruri.

Am venit cu mai multe lucruri?

Nu crezi asta?

Bine.

Dle, cred că ai în continuare portofelul meu.

Îţi aminteşti că ţi l-am dat când am intrat?

Ar fi frumos să plec cu el.

Trece portofelul.

Îmi pare rău, cureaua mea.

Cred că asta e totul, nu-i aşa?

Mulţumesc.

- Asta nu e o jucărie, Buffy. - Îmi pare rău.

Mergeţi, mergeţi, mergeţi!

Bine. Lăsaţi-mă la piaţă ca să pot duce asta Ochiului.

Mi-ai cerut să te sun când încep să fugă de colo colo ca nişte găini fără cap.

Ei bine, asta se petrece.

Aici ţi-au spus sursele tale că vor fi?

Nu, aici mi-au spus sursele mele că am putea găsi un răspuns.

Probabil îţi cunoaşte munca.

Scuzaţi-mă.

Dnă, i-ai văzut pe oamenii ăştia?

Spune că nepotul ei a vorbit cu liderul lor.

Este în spate.

Ce?

Nu te miri că vorbesc mandarina?

Dacă mandarina ta era bună...

m-aş fi mirat.

Coşciugul către lumea de dincolo.

Întotdeauna este o lovitură,

o zonă ascunsă sau oglinzi.

Publicul crede că pur şi simplu a dispărut.

Dar întotdeauna era ascuns undeva înăuntru.

Cred că ăsta e prototipul pentru cel pe care l-a făcut tatăl tău.

El, ca mulţi alţii în decursul anilor,

îşi comandă de aici proviziile.

Desigur.

Din cauza asta m-ai privit în felul ăla

când am spus că ei sunt în Macau.

Tatăl tău venea aici când erai mic.

Poţi te rog să mă laşi puţin singur?

Crezi că eşti singurul care se întreabă de 30 de ani

ce s-a întâmplat?

Nu eşti.

Lionel era un magician complet.

Fie a aranjat balamalele

ca să poată lovi uşa cu piciorul ca ele să iasă,

fie avea acces la încuietoare dinăuntru,

ca să o poată desface cu acul.

Se zvoneşte

că seiful era făcut din metal ieftin şi s-a îndoit.

Totuşi, întotdeauna avea ceva în mânecă.

Doar dacă şi-a atins limitele,

şi i-a expirat timpul.

Scuzaţi-mă.

Bunica are ceva ce vreţi voi.

Asta a fost al tatălui tău.

A pus să i se facă mai multe din astea.

Şi Cavalerii?

I-am auzit vorbind.

Unul dintre ei, Atlas, se întâlneşte cu cineva

la piaţa din apropiere.

Nu erau doi?

Mutarea ta

În ce-l priveşte pe fostul agent Rhodes,

locaţia sa este acum prioritatea voastră numărul unu.

Îl dăm în urmărire internaţională.

Avem Interpolul, inclusiv cooperarea cu autorităţile locale.

Agent Cowan.

Presupun că nu ai fost tu

cel care a intrat în închisoarea federală Newburgh,

şi care apoi a ieşit cu Thaddeus Bradley 30 de minute mai târziu?

- Ce? - A folosit legitimaţia ta.

De faci, Rhodes?

Piaţa Taipa

- Atlas, hei. - Dylan.

- Am greşit, îmi pare rău. - Ce cauţi aici?

Acum sunt aici să ajut.

Bine, cu siguranţă nu avem nevoie de ajutorul tău.

Ştiu că am greşit, bine?

Da, ai pus în pericol vieţile tuturor.

- Unde sunt toţi? - Unde sunt toţi?

De fapt, acum nu pot fi văzut cu tine.

Acum mă ocup eu, bine? Apreciez că ţi-ai găsit timp...

- Să preiei controlul o perioadă. - De fapt mă întâlnesc...

- Da? - Da.

- Dar acum mă ocup eu, bine? Da. - Te ocupi tu?

Arăţi ca şi cum ai avea nevoie să te odihneşti, amice.

Cu cine te întâlneşti aici?

Nu mă întâlnesc cu nimeni.

La "Iong's" mi-au spus că te întâlneşti cu cineva.

La "Iong's"?

Bine, da. Nu, eu...

Mă întâlnesc cu cineva de la Ochi.

Da. Au căzut de acord să schimb acest cip de computer pentru a ne recupera vieţile.

La asta s-a ajuns. Sper că eşti fericit cu situaţia în care ne-ai pus.

Vorbeşti cu Ochiul?

Da.

De ce vorbeşti cu Ochiul?

Atlas.

Atlas, dă-mi stick-ul.

Dylan, nu mai eşti liderul nostru, bine?

Nu eşti eroul nostru.

Nu lucrezi la FBI.

Nu eşti magician.

De fapt, nu eşti nimic.

Şi am avut încredere în tine un an de zile.

Aşa că, dacă vrei cu adevărat să ne ajuţi...

Dacă vrei cu adevărat să ne ajuţi, pleacă.

Înţeleg. În regulă.

Pa.

Salut, salut. Da, pe mine m-ai sunat de la magazinul de magie.

Totuşi, a fost foarte amuzant

să ştiu că fugi de la laborator

doar ca să mi-l dai aici.

Chiar credeai că o să te las să pleci?

Cum ai făcut asta?

Fiecare are "butonul" său.

Îl apeşi şi ei orbesc.

Al tău, evident, este orgoliul.

"Rămâi pe traseu.

Te aşteaptă schimbări importante.

Ai încredere că talentele tale unice

nu vor trece neobservate."

- Tu ai fost. - Da.

Merritt a descărcat toate fişierele voastre,

dar de unde crezi că am putut să-l găsesc? Din telefonul tău.

Solicit să văd faţa din spatele tuturor acestor lucruri.

De fapt, ţi-ai pus telefonul de un pad bi-wave.

Din nou,

ştiinţa a învins magia.

- Aşadar, stick-ul? - Nu.

Am înţeles!

Am înţeles, am înţeles.

- La naiba, Dylan! - Aşteptaţi, lăsaţi-i!

Chiar credeai că o să plec când îmi spui?

Dă-mi stick-ul!

Dă-mi-l. În regulă. Să nu mai pui niciodată la îndoială ce îţi spun.

Dă-i drumul de aici!

- Aşadar, stick-ul. - Du-te naibii.

Băieţi.

Îmi pare rău! Îmi pare rău!

Parcă este 10 ca voi.

Haideţi, face doar trucuri.

Acolo este! Duceţi-vă!

Dylan, priveşte păsărelele frumoase cum zboară... şi dormi!

Nu funcţionează cu mine.

Nici măcar ca distragere a atenţiei?

- O treabă bună. - E plăcut să te implici.

Hei, prieteni! Prieteni! Hei!

Tocmai l-am văzut pe Dylan. S-a întâmplat ceva.

Cum adică tocmai l-ai văzut pe Dylan?

Dylan este aici? Ce s-a întâmplat?

- Atlas. - Nu ştiu. Nu ştiu.

Ce fac?

Ăia sunt oamenii lui Walter.

Vor asta.

Ce naiba? Cum de încă mai ai aia?

Asta este seiful lui Lionel Shrike.

Ce naiba vor cu el?

Bine, trebuie să urmărim camionul ăla.

Sigur îl au pe Dylan. Nu avem mult timp.

Ce vrei?

Tu trebuie să înţelegi ceva foarte important.

Noi...

suntem imagini în oglindă.

Vezi tu, ca tine, am o mare legătură cu tatăl meu.

Şi ca tine, nu o să mă opresc de la nimic

ca să răzbun răul care i s-a făcut.

Ştii care e singura diferenţă dintre tatăl tău şi al meu?

Al meu este încă în viaţă.

Ridicaţi-l.

Aşadar,

acesta este omul

care şi-a petrecut întreaga viaţă complotând împotriva mea.

Nu ţi-aş fi cunoscut figura

nici dacă aş fi fost pe un panou în faţa geamului dormitorului meu.

Dar tu ţi-ai petrecut... cât, 30 de ani

gândindu-te la a mea?

Când a murit tatăl meu,

compania ta de asigurări a refuzat cererea de despăgubiri a mamei.

- Nici măcar nu ştiam... - A murit săracă!

Cine era mama ta.

Era o cifră,

un nanobit într-un flux de informaţii.

Pentru că pentru tine nimic nu este personal,

şi totul şi toţi sunt doar nişte numere, nu-i aşa?

Aici te înşeli, dle Rhodes.

Odată ce te-ai făcut cunoscut, devine foarte personal.

- Fiul meu... - Da, sociopatul.

Chestia amuzantă este

că am şapte aşa zişi copii legitimi.

Plângându-se mereu, pretenţioşi,

copii cretini.

Am un copil ilegitim care seamănă foarte mult cu mine.

Ideea este că vrea ceva,

iar eu, ca orice părinte bun,

nu o să mă opresc de la nimic

ca să-i dau.

Cavalerii tăi au ce vrea el.

O să ne dai acel obiect şi pe Cavaleri

nouă, acum.

Nu.

Dylan, aş vrea să te bucuri de acest moment

pentru că asta este consecinţa

răzbunării tale personale care prinde viaţă

şi te priveşte fix în faţă.

Vreau să ştii că după ce o să mori,

nu o să ne oprim, o să distrugem totul în care crezi,

începând cu Cavalerii şi sfârşind cu Ochiul.

Acum, gândeşte-te în trecut

când stăteai lângă malurile râului privind coborârea tatălui tău,

în ruşine şi discreditat.

Durerea psihică groaznică pe care o retrăieşti de ani de zile.

Eu am simţit acelaşi lucru acum doi ani

când tu ai golit nu doar averea tatălui meu,

ci şi demnitatea sa!

Şi ţi-a făcut plăcere să faci asta.

Asta ar trebui să-ţi readucă nişte amintiri din copilărie.

- Vrei nişte ceai? - Mulţumesc.

- Eşti pregătit? - Poţi să începi.

Bălăceală!

Treabă făcută!

Iadul o să pară ca o zi la spa

când o să terminăm cu aceşti Cavaleri.

- Nu crezi? - M-ai convins la "iad".

Te iubesc foarte mult.

Întotdeauna păstrez ceva în mânecă.

Aş vrea să pot smulge din fundul sufletului meu

o urmă de remuşcare,

dar nu pot.

Aşa că, o să mă limitez la afacerea curentă

şi o să încerc să nu zâmbesc prea mult.

Şi... mulţumesc

pentru că mi l-ai dat pe dl Dylan Rhodes.

Înţeleg că s-a făcut.

Efectiv a ajuns la fund.

Acum,

unde sunt Cavalerii?

Sunt nişte oameni cărora le place să interpreteze.

Mândria, orgoliul lor...

Nevoia lor de a fi adoraţi este mult prea puternică

ca să-i ţină prea mult departe de luminile rampei.

Dacă ei nu or să se facă cunoscuţi,

o să te găseşti

într-o poziţie foarte similară

cu a dlui Rhodes.

Ne-am înţeles în privinţa asta?

La fel de clar precum apa sub care este el.

O să primeşti restul

când o să-i am pe Cavaleri.

Dylan!

Dylan, haide, amice, respiră!

- Dylan. - Dylan?

Dylan, haide!

Eşti în regulă.

Iisuse! Ne-ai speriat ca naiba, omule.

Eşti în regulă, frate?

Bine!

- Mulţumesc! - Măcar atât puteam să fac.

Nu. Puteai să faci mult mai puţin.

Asta nu era o opţiune.

Ai încasat-o pentru noi, a fost ceva imens.

Cu adevărat, omule.

Mulţumesc că m-aţi scos. Serios.

Da.

Tu ai ieşit singur. Noi am făcut partea uşoară.

Efectiv, în cazul meu,

eu doar am stat pe ţărm în timp ce Atlas a sărit în apă

şi te-a scos.

Vorbesc serios.

Hei, prieteni, ceva nu este în regulă.

- Ce este în neregulă? - Ce?

Este fals.

Ce?

Nu, am avut stick-ul.

Stick-ul cel bun. Jur, a fost în mâna mea.

În laborator. Şi apoi l-am pus în carcasa aia mică.

- Şi i l-am dat lui Atlas. - Aşa este. Iar eu i l-am dat lui Dylan.

Este vreo şansă să-l fi rătăcit la un anumit moment?

Nu. L-am luat de la tine şi apoi l-am strecurat înapoi în haina ta

când te-am împins.

Oricum ar fi, am plecat fără nimic.

Da, dar ei or să vină după noi ca şi când am avea ceva.

Nu. Bine. Recunosc că cineva a fost mai bun decât noi.

Bine? Cumva.

Dar nu sunt de acord că nu avem nimic.

Pentru că suntem cu toţii aici.

Asta înseamnă că avem ceva.

Ascultaţi, cu toţii ştim că Walter n-o să se oprească până când nu o să obţină acel cip.

Şi suntem singurii care ştim că este în viaţă.

Nu putem să plecăm pur şi simplu.

Nu asta fac Cavalerii.

Este un citat...

De fapt, îi aparţine magicianului

care m-a făcut să vreau asta de la bun început.

Este:

"Cea mai mare putere a unui magician stă învăluită întotdeauna

în pumnul său gol."

"Şi însăşi ideea că poate convinge lumea

că el, de fapt, poartă cu el un secret."

Citatul este al lui Lionel Shrike.

Aşa este.

Atunci, ce spuneţi? Că ar trebui să ne prefacem că avem ceva ce nu avem?

Care este cea mai mare spaimă a lui Walter?

Să fie văzut.

Şi ce face stick-ul?

Stick-ul poate decripta orice.

Poate deschide o intrare secundară în orice computer

de pe planetă.

- Inclusiv al lui. - Da.

Bine, nu doar că îl facem să creadă că îl avem,

dar şi că o să-l folosim ca să-l dăm în vileag şi să-l distrugem.

Avem nevoie de un plan.

Dar nu avem timp.

Ne avem unul pe celălalt şi suntem cinci.

Dar, de asemenea, avem nevoie de provizii, nu-i aşa? Şi de resurse.

Şi probabil de mai mult de cinci oameni.

Chiar credeţi că nu aveţi ajutor?

Vorbeşte engleza. Desigur. Da.

Ştiţi de ce nebunul este cea mai puternică carte de tarot?

Nu pentru că persoana care o trage este nebun.

Este nebun

pentru că are un nou început,

şi ca urmare, poate deveni

orice.

Aţi fost aleşi.

Voi toţi.

Nu pentru cine sunteţi,

ci pentru cine aţi putea deveni.

Când spui "aleşi"...

Faceţi parte din Ochi?

Da.

Facem parte din Ochi.

Fiecare v-aţi îndoit de existenţa noastră.

V-aţi întrebat

dacă noi, privim cu adevărat.

Privim.

Întotdeauna am văzut.

Asta este cel mai bun magazin de magie din lume.

Ştiţi ce spune, nu-i aşa?

Da.

Că acum avem resurse şi ajutor.

Mulţumesc.

Aşadar, cine face asta?

Eu.

Da, eu.

Să facem asta.

Ai văzut asta?

Nu, nu, nu.

De curând am fost păcăliţi.

Am fost dat în vileag şi readus dintre morţi.

Aşa că ne-am gândit că este potrivit să facem acelaşi lucru

celui care ne-a făcut asta.

Miezul nopţii, Ajunul Anului Nou. Londra.

O să facem o serie de spectacole

care toate or să conducă la marele nostru final,

aşa că, fiţi foarte atenţi la fiecare truc.

Cheamă-l pe tatăl meu. Fugi!

Vreau Interpolul, Scotland Yard-ul, pe oricine avem în Londra.

Ce ştim despre Rhodes?

Oriunde sunt Cavalerii, acolo este şi el. Să mergem la aeroport.

Pregătiţi-vă pentru o noapte sălbatică,

pentru că şi noi, vom readuce pe cineva dintre morţi.

Toată lumea, să mergem!

În faţa celei mai mari scene din lume...

lumea reală.

Ştii că te înşeală, nu-i aşa?

Că te duc într-o capcană?

Da, dar ameninţarea este reală.

Cardul poate accesa orice calculator de pe planetă, inclusiv ale noastre.

Îl au, de ce nu l-ar folosi ca să ne dea în vileag?

Pe mine. Tot ce am făcut noi.

Este reală, dle McKinney?

Ameninţarea este reală.

Aşadar, cum stăm în faţa lor?

Trebuie să ajungem la Londra înainte de miezul nopţii.

Suntem aici în Londra, în Ajunul Anului Nou, iar mulţimea este foarte numeroasă.

Localnici şi turişti deopotrivă

se pregătesc de petrecerea anului.

O înregistrare video de pe internet a devenit foarte accesată a infamilor

magicieni Cavaleri care au reapărut.

Au promis o apariţie măreaţă

dar se va sfârşi cu arestarea lor în direct la televiziunea naţională?

Sau va fi un fel de dezvinovăţire?

Cine ştie unde vor apărea?

Oricum, ştim însă că oricând şi oriunde va fi asta, lumea va urmări.

Da, mesaje, postări pe tweeter, pe instagram.

Orice scrie "Cavaler", care se laudă că i-a văzut pe Cavaleri,

strânge-i laolaltă.

- Tată, pe cine avem a pază? Oamenii tăi? - Pe oricine vrei.

Ei bine, îi vrem pe toţi şi pe toţi prietenii lor.

Oricine vrea să lucreze.

Să fie în oraş, ca să poată ajunge oriunde în 60 de secunde.

Salut! Hei!

Numele meu este Jack Wilder.

La naiba, mă simt bine să revin.

În regulă, adunaţi-vă în jur. Ascultaţi-mă.

Vreau să vă spun ceva foarte scurt.

Ştiţi cu toţii trucul cu cele trei cărţi, denumit şi "Găseşte dama"?

Un truc executat de şarlatanii din stradă peste tot în lume.

De ce de şarlatanii de pe stradă?

Pentru că imediat ce mergi la masa de joc, pierzi.

De fiecare dată. Lăsaţi-mă să vă demonstrez.

Cât faceţi asta, să găsim o regină în mărime reală.

Te rog, doamnă, vrei să fii regina mea?

Nu-ţi face griji, îţi garantez,

sunt 50% şanse că o să te întorci după spectacol.

Cu capul în direcţia aia. Mulţumesc foarte mult.

În regulă, să ne găsim un valet care să o servească pe regina noastră!

Aveţi încredere în mine, domnilor.

Ştiu acum cum lucrează tipii ăştia.

Vor începe cu o tachinare.

Câteva mici apariţii.

Ceva care să te ademenească, precum...

Ei bine, precum trucul cu trei cărţi, unde dispare tipul,

"Priviţi aici, dar, nu, nu, priviţi aici!"

Doar că atunci când toate aceste mici trucuri se vor fi terminat,

singurul lucru la care o să vă uitaţi

este interiorul propriului tău colon, cu cuvintele

"Cavalerii" scrise peste tot.

Cu sânge.

Înţelegem imaginea, dle McKinney.

Şi ridică-te din fotoliul meu.

Salut, toată lumea!

Apropiaţi-vă, haideţi!

Bine, bine, ascultaţi.

În seara asta o să fac ceva să zboare

folosind magia.

- Sunteţi pregătiţi? - Da!

O să iau un vas foarte mare,

o să-l fac să zboare acolo şi să aterizeze pe Tamisa.

Puteţi face faţă acestui lucru?

Se aplică aceleaşi reguli ca mai înainte.

Tot ce trebuie să faceţi este să priviţi regina.

Este foarte simplu.

- Sunteţi pregătiţi? - Da!

Tată, uită-te la asta.

De unde vine asta?

Lângă râu. Se pare că spectacolele au început.

Dar nu suntem singurii care le-am găsit.

- Ce vrei să spui? - Este pe Channel One.

- Să schimbăm pe 2. - Aşa.

L-am găsit. Avem o locaţie.

Este Jack Wilder. Sunt Cavalerii.

Bine, plecăm. Să mergem, să mergem.

Primesc acum coordonatele.

Întoarceţi-vă. Ascundeţi-vă după cărţi.

Începem.

Schimbaţi!

Încă o vedeţi?

Vreţi să revin înapoi?

Bine, în regulă. Trec mai departe.

Şi... schimbaţi!

Unde este ea?

La capăt? Sunteţi siguri?

În regulă, pot să primesc bătăi la tobă de la omul meu din spate?

Mulţumesc foarte mult.

Uite-o pe fata mea.

Nu e fata mea. 100% fata voastră.

Dar doar în această situaţie.

Bine, dar trebuie să mă încălzesc puţin înainte. În regulă?

Aşa că, lăsaţi-mă să fac să zboare ceva mic, precum...

Zboară, zboară, zboară!

Nu-i aşa? Uitaţi-vă la asta!

Haideţi, oameni buni.

Un public pretenţios. Tu, zboară!

- Eu? - Verifică-ţi fermoarul.

Vă place asta?

Sprijiniţi această relaţie?

Tipul ăla avea o pasăre în pantaloni. Asta este dezgustător.

Recepţionat. S-au raportat două apariţii.

- Ne îndreptăm spre Piaţa Greenwich. - Fă-mi legătura cu Thaddeus.

Thaddeus, FBI-ul este aici. Se apropie.

Lasă-i să se apropie. Asta vor Cavalerii.

Ei bine, dacă ajung ei primii? Nu putem permite asta.

Îţi garantez că nu vor ajunge primii.

Găseşte modelul.

Dacă faci asta,

vei putea să le ieşi în faţă

înainte să ajungă la trucul final.

Dacă asta te face să te simţi mai bine,

o să mă ocup eu de FBI.

Bănuiesc că m-aţi găsit!

Avem o a treia locaţie.

Bine, toată lumea, am găsit un model.

Dă-mi imaginea 2,

13 şi 21.

Ce naiba este asta?

Opreşte imaginea şi măreşte-o.

Cum naiba s-a întâmplat asta?

Este mort. L-am privit înecându-se. Cum naiba s-a întâmplat asta?

Având în vedere că s-a întâmplat, întrebarea pertinentă este:

"Ce o să facem în legătură cu asta?"

O să-l oprim, tată. O să-l oprim.

Unde este haina mea?

Walter, ca să ştii, nu mi-a plăcut ideea cu seiful.

Ştiu unde se duc.

Următorul spectacol este al lui Merritt şi este lângă râu.

Chase, trebuie să ajungem la el

ca să putem găsi punctul de intrare al Cavalerilor pentru finalul lor.

Am de făcut o mărturisire.

Mi s-a spus că am probleme cu controlul.

Am aflat că este foarte greu să controlezi oamenii,

aşa că o să încerc să controlez ceva

care este mult mai uşor decât oamenii.

O să încerc să controlez vremea.

Da, ploaie...

Ar fi puţin dificil să fac să plouă, nu-i aşa?

Asta ar fi ceva ce doar Dumnezeu poate face, nu-i aşa?

O să fac ceva ce Dumnezeu nu poate să facă.

Nu doar că o să fac să fie senin. Nu, nu, nu.

O să o fac să se oprească.

Dumnezeu poate face asta?

Nu, nici nu credeam.

Ce ziceţi să facem ploaia să urce?

Mă urmăriţi în continuare?

Priviţi regina din stânga. Să facem asta.

Întoarceţi-vă.

Schimbaţi!

Arătaţi-mi dama.

Arătaţi-mi dama!

În capăt? În capăt?

Ştiţi ceva? Încep să mă simt prost.

Doar pentru că pot să simt

că sunteţi atenţi.

Doar că, ştiţi, din păcate, este o atenţie greşită.

Da, avem nevoie de o pasăre nouă.

E foarte drăguţă. E foarte drăguţă!

Să o omorâm, bine?

Merritt, treci în poziţie.

S-a făcut, Dylan.

Sunt pe drum. Ne vedem acolo.

Lulă, aşteaptă, bine?

Dar dacă... nu ştiu, să ne dezlănţuim?

Primim relatări din întreaga Londră

în timp ce Cavalerii au preluat întregul oraş pentru spectacolul lor.

Hei, frăţioare, unde te duci?

- Te rog, frate, nu face asta. - Unde te duci?

Spre nord, sud, est?

Est. Turnul Londrei?

Podul Tower? Lângă Podul Tower? Tamisa!

Te duci la Tamisa!

Eşti foarte uşor de "citit"!

Frate, dacă există vreo şansă ca noi să avem vreodată o relaţie...

Nu există. Unde este locul spectacolului final?

Zona Southbank? Greenwich?

Greenwich.

Ştiu unde te duci. Ştiu unde...

Ai grijă, boschetarule.

Hei, Merritt. Haide. Spune-mi că glumeşti. Cum?

Unde?

Rahat. În regulă. În regulă, mă ocup eu.

Nu-ţi face griji pentru asta. O să-i previn pe ceilalţi.

Îmi pare rău. Doar...

Ce? Tocmai v-am spus că...

Un apel telefonic.

- Alo? - Lula.

Dylan. Da.

Sunt cam ocupată acum.

Încheie. Să ne întâlnim la punctul de întâlnire, acum.

- Ce? - Acum!

A fost un act al lui Dumnezeu?

Nu. Nu, nu, nu, a fost un act făcut de mine,

de luminile stroboscopice

şi de dispozitivele de imitat ploaia.

Şi sper că aţi fost atenţi.

Pentru că o să trebuiască să ştiţi toate astea pentru final.

Aşadar, cum am făcut-o?

Am folosit o trapă Barry?

Poate câteva schimburi sau câteva copii?

Jack, pleacă, acum!

Ştiţi ceva? Urăsc să spun asta.

O să trebuiască să aşteptaţi ca să aflaţi. Ştiu.

Îmi pare rău. Îmi pare rău. Vă iubesc pe toţi.

Lula, pleacă!

Trebuie să plec.

Lăsaţi-ne să trecem, FBI!

Mişcaţi-vă, mişcaţi-vă! Haideţi!

Trimiteţi nişte oameni în parcul ăla! În parc, acum!

O să vă săturaţi cu aperitivele?

Sau o să vă păstraţi pentru felul principal?

Unde naiba sunt Cavalerii?

Puteţi să-i fugăriţi cât vreţi. O să sfârşiţi prin a vă prinde propriile cozi.

Sau, puteţi să-i lăsaţi să vină la voi.

Aşadar, cum o să fie?

O să-i fugăriţi?

Sau o să faceţi o înţelegere cu mine?

Din nou? Cum am fost găsiţi din nou?

Este în regulă, este în regulă. O să scurtăm finalul.

- Unde este Merritt? - Bine. Nu ştiu.

Sunt aici.

- Unde este Lula? - Sunt chiar aici!

Ce naiba s-a întâmplat?

Afurisitul meu de frate s-a întâmplat. Nu vă faceţi griji în privinţa lui.

Trebuie doar să ajungem la destinaţie.

Lula, te descurci cu chestia aia?

Pot să merg cu ea.

Ai pus şi băieţilor întrebarea asta, sau doar mie?

Da, bună observaţie.

- Să mergem! - Nu, Jack.

Rahat!

Jack este căzut. Trebuie să-l luăm.

Haide, mişcă!

- Jack! Du-te, du-te! - Asta este frâna.

Asta este acceleraţia. O să-ţi dai tu seama.

Haide, urmează-mă!

Asta e tot?

- Hei, eşti pregătit? - Da!

Urcă.

Da!

Bine, prieteni, vin!

Iisuse!

Vin!

- Ridică-te! Haide! - Bine.

M-aţi prins.

Chestiile astea sunt foarte periculoase!

- Haide! - Mergeţi!

Urcaţi-l! Mişcaţi-vă!

Ce se petrece?

Unde sunt?

Ar trebui să sosească din clipă în clipă.

Asta dacă or să fie aici până la miezul nopţii.

Bine, simt frica.

Frică.

Furie, furie.

Full!

Ajunge.

Terminasem.

Mă bucur foarte mult să vă văd din nou pe toţi.

Dar de vreme ce suntem prieteni atât de vechi,

să sărim peste formalităţi.

Unul dintre voi

are ceva ce vrem.

Aşa că, predaţi-l.

Nimic?

Serios?

Stai jos!

Haideţi, haideţi!

Haideţi! Haideţi! Grăbiţi-vă să-i mutaţi rapid, înainte să poată face ceva.

Luaţi luminile alea de pe mine!

Urcaţi-vă în avion!

Hei!

Urcaţi-vă în avion!

- Hei! - Hei!

Da, decolează imediat.

Ştiţi, faceţi să fie aproape prea uşor.

Adică, chiar şi încercările voastre ilare

de a deveni imprevizibili,

urmează acelaşi model de fiecare dată.

Aranjare, aranjare, aranjare... marea dezvăluire.

Care în seara asta urma să fie la miezul nopţii,

în mijlocul Tamisei? Spuneţi-mi dacă mă apropii.

Ei bine, va fi o mare dezvăluire, şi va începe acum.

Stick-ul, băiete.

- Nu. - Bine.

Începeţi cu ea.

Hei, hei, hei!

- Dă-i-l. - Danny, dă-i cardul.

- Dă-i-l. - Danny, haide.

O să-l privim mai îndeaproape.

Bine, vă datorez scuze.

Liderule, ar fi trebuit să planifici o scăpare, bine?

- Amândoi suntem. - Bine, suntem amândoi.

- Băieţi, haideţi! - Haideţi, opriţi-vă!

- Tu... - Ce?

Ca să-ţi salvezi mica prietenă!

Să-mi salvez... Avea un cuţit la capul ei!

Sunt un Cavaler, cretinule!

În regulă, ştii ceva? Nu este momentul!

Şi tu, care e treaba cu tine, omule?

Uite, nu o să murdărească cu sânge scaunele astea.

Probabil or să ne arunce din avion.

- Serios? - Îmi pare rău că vă întrerup,

dar trebuie să vă felicit.

Şi să vă mulţumesc!

Este real.

Ce?

Este real?

Adu-i aici.

Ai spus că este real?

Despre ce vorbeşte?

Mişcă!

Bravo, băiete.

Şampanie Cote du Marisule.

Este cea mai scumpă sticlă

de pe Pământ.

1,2 milioane $.

Şi am păstrat-o tocmai pentru această ocazie.

Sincer, aceeaşi sticlă, la "Liquor Shack", costă 700.000.

Hei.

Ai obţinut ce voiai.

Aşadar, asta înseamnă că ne dai drumul?

Ştiind ce ştiţi despre noi? Nu.

Eşti sigur?

Chase, ce ar trebui să facem?

Aruncaţi-i din avion.

Spuneţi-vă rapid ultimele cuvinte, toată lumea!

Nu! Haideţi! Nu!

Rămas bun.

Dumnezeule! Nu!

Aşteptaţi! Vreau doar să spun...

Am venit pe lume într-o familie nepotrivită,

dar o părăsesc în familia potrivită.

Vă iubesc, prieteni!

- Nu! - Nu, nu, nu!

Aşa te-am dat afară din pântec.

Nu!

Cine urmează?

Nu, aşteptaţi! Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Nu, nu, nu!

- Daţi-mi drumul! - Aruncaţi-o!

Dumnezeule!

Grăbiţi-vă şi închideţi uşa aia!

Se face rece aici înăuntru.

Bine, dă-i drumul, Jack!

Nu, nu, nu!

Mult creier, dar nu suficienţi muşchi.

Asta a fost distractiv!

Noroc!

Bravo, băiatul meu.

Iisuse!

Nu, ar trebui să aibă gustul ăsta?

Nu, deloc.

Ce naiba se petrece?

Bine, veniţi să îi prindeţi!

- Haideţi. - Ieşiţi.

Doamnelor şi domnilor...

Cavalerii!

Nu, ar trebui să te simţi bine, omule.

Ai prevăzut corect.

Tamisa, miezul nopţii.

Ajunul Anului Nou. La mulţi ani!

Incredibil!

- Acţionăm acum. - Totul tocmai s-a schimbat.

- Toate ajutoarele în poziţie, urgent! - Am plecat.

Tu rămâi aici înăuntru!

Desigur.

Mişcaţi-vă! Mişcaţi-vă! La o parte din drum!

Mulţumesc foarte mult, Londra!

Am vrea să-l recunoaşteţi nu doar pe vechiul nostru prieten Arthur Tressler,

dar şi pe tânărul şi genialul său fiu, Walter Mabry.

Care a executat una dintre cele mai grozave iluzii

văzute chiar şi de către noi.

Uimitor, a revenit din morţi!

Dar înainte să facă asta,

a dezvăluit pe cineva.

Şi noi credem că este corect să-i facem

o prezentare aşa cum trebuie.

El este prietenul şi liderul nostru.

Dylan Shrike!

- Treci aici! - Da!

Aşadar, în mod normal

doar magicianul, asistentul lui şi câteva ajutoare de încredere de pe scenă

cunosc secretul trucului.

Dar în seara asta, în acest truc,

voi toţi de aici din jurul Tamisei.

Şi de vreme ce transmitem în direct pe internet,

toţi cei din jurul lumii

ştiu deja totul.

Doar tipii ăştia de aici sunt singurii care nu ştiu.

Aşa că, să vedem cât de atenţi aţi urmărit spectacolele noastre.

Amintiţi-vă când jucam "Găseşte dama."

Am spus că am folosit o trapă Barry.

Câteva schimbări clasice şi câteva copii?

Ei bine, aşa am schimbat şoferul camionului.

Care ne-a dus la un hangar copie

unde ne-am folosit de nevoia voastră de a ne grăbi,

şi frica voastră de a fi văzuţi v-au făcut să faceţi munca pentru noi.

Ia-mi luminile alea din ochi!

Aşadar, avionul.

Cum l-am făcut să zboare?

Ei bine, am folosit ventilatoare,

lumini şi dispozitive de ploaie.

Evident, toate astea se bazau pe faptul ca noi să fim prinşi.

Dar aveam nevoie să fim siguri că voi veţi face exact ce voiam noi să faceţi

odată ce ne prindeaţi.

Fratele meu Chase,

care era sfătuitorul tehnic al echipei învinse,

ne-a învăţat că totul este vorba despre unghiuri moarte.

Ştiu unde vrei să ajungi!

Şi... surprize.

Ai grijă, boschetarule.

De ce nu urmăreşti tu ce ceas port,

şi unde priveşti... şi dormi!

Va fi ideea ta de a-i arunca pe Cavaleri

din avion.

Dacă toate astea sunt confuze pentru voi,

aş putea poate să vă pun la curent mai târziu.

Probabil o să ne vedem peste cât... între trei şi cinci ani?

Haide, bate palma.

Hei! Răzbunare, frate!

Practic, le-am arătat totul.

Cum să ne răpească, cum să fure lucrul care este chiar acum în buzunarul tău.

Ştiţi, chestia asta de aici,

despre care ai spus că o poţi folosi să manipulezi pieţele,

să influenţezi guverne, şi să spionezi pe cine vrei.

De asemenea, ai putea, după cum ai spus, să controlezi publicul fără să fii la vedere.

Oamenii ăştia distrug vieţile oamenilor.

Spionând întreaga lume, jefuindu-vă de dreptul la intimitate.

Şi fac asta ascunzându-se în întuneric.

Aşadar, în tradiţia Cavalerilor, suntem aici să-i dăm în vileag.

În seara asta, ei,

ca noi toţi,

păşesc în cele din urmă în lumină.

Mulţumim tuturor. Noi suntem Cavalerii şi o să ne întoarcem foarte curând!

Cinci, patru, trei,

doi, unu!

Hei, ne grăbim. Să ne mişcăm.

Uitaţi-i!

- Sunt mai mulţi înăuntru. - Să nu mă atingi, naibii!

Cavalerii sunt pe...

Rahat!

Rămâi cu ei!

Toată lumea, împrăştiaţi-vă!

Nu pleacă nimeni de pe barja asta!

Rhodes, opreşte-te imediat! Nu mişca!

Asta conţine totul.

Nu doar Walter şi Tressler, ci şi toate afacerile lor.

Toate contactele lor, întreaga reţea.

De ce Dumnezeu te-aş crede?

Ţi-am spus.

Sunt acelaşi care am fost întotdeauna.

Mişcaţi-vă! Haideţi! Să mergem! haideţi, haideţi!

Eu nu fac parte din această organizaţie! Eu sunt Merritt.

Sunt ţapul ispăşitor! Sunt ţapul ispăşitor!

10 minute.

Acum joci jocul lung.

Tată, îţi promit că o să îndrept asta.

Nu poţi. Încetează să-mi mai spui tată.

Au fost foarte multe femei, nu am nicio idee al cui bastard eşti.

Ce?

- Ce s-a întâmplat? - A dispărut pur şi simplu. Vino cu mine.

Cum adică a dispărut?

Oamenii nu dispar pur şi simplu.

Realizezi că nu are puteri magice!

- Hei, prieteni. - Hei!

- Mă bucur să vă văd. - Mă bucur să te văd, Li.

Intraţi.

Bună dimineaţa.

Bine aţi venit.

Sunt mândră de voi.

De voi toţi.

Am multe să vă arăt.

Veniţi.

Veniţi.

Tată.

Da.

Tatăl tău şi cu mine am fost parteneri.

Interpretam rolul a doi rivali.

Eu eram cel realist.

El era cel idealist.

Ne-am gândit că era distragerea perfectă.

Da, în public, îl atacam.

Singurul lucru la care nu ne-am gândit

a fost că o să decurgă atât de rău.

De ce?

De ce nu mi-ai spus niciodată nimic?

Nu ştiu.

Numeşte tu asta.

Ruşine, vină.

Regret.

Hei, prieteni, poate vreţi să veniţi să vă uitaţi la asta.

Priviţi.

Te-am pus în închisoare, omule.

De ce n-ai spus ceva atunci?

Ei bine, ştii, voiam să o fac.

Dar apoi, erai foarte grăbit să-ţi arăţi motivaţiile personale, încât...

Ei bine, sincer

mi-a stricat plăcere surprizei.

Mi-am arătat slăbiciunea.

Ei bine, asta a arătat că nu erai pregătit.

Dar când te-ai întors în celula mea,

ai renunţat la cei 30 de ani de răzbunare împotriva mea,

pentru Cavalerii tăi.

Şi mi-am spus:

"Asta este băiatul lui Lionel."

Şi am ştiut că e datoria mea

să mă îngrijesc ca el să devină magicianul care era născut să fie.

Tot ce a rămas atunci era...

Să ating fundul.

Aşadar, seiful,

ceasul de mână al tatălui meu,

tu ai făcut toate astea?

Walter şi Tressler, au fost şi ei implicaţi în asta?

Ştiam că Walter se ascunde.

Spectacolul Octa a fost o înscenare ca să-l expunem publicului.

Şi... ai avut dreptate în legătură cu Cavalerii.

Aveau nevoie să înveţe să lucreze împreună ca un singur organism.

Acum ştiu de ce îmi păreţi atât de cunoscuţi.

Sunteţi Cavaleri, nu-i aşa?

Bine.

Dar nu poate fi vorba doar despre asta.

Ştii, cele mai bune trucuri

funcţionează la foarte multe nivele.

Iar cel mai profund,

cel puţin pentru mine,

este chiar acest moment.

Îmi pare rău, Dylan.

Îmi lipseşte tatăl tău.

30 de ani este o perioadă foarte lungă să te agăţi de ceva, nu-i aşa?

Da, este.

Aşadar, ce urmează?

Am rămas fără mutări. Şi am obosit.

Haide, tu eşti cel care a spus că crezi că acest drum

va duce la marele vrăjitor din spatele cortinei.

Aşa am spus.

Şi că în cele din urmă o să poţi să-l priveşti în ochi.

Asta fac.

Acum este jocul tău.

Joacă-l cum crezi de cuviinţă.

Oricum, sugestia mea,

este să-ţi găseşti un succesor.

Salut. Bine, aşadar...

Ei bine, evident, avem câteva întrebări.

Bine?

Prin "câteva", cred că vrea să spună cinci milioane.

- Da. - Ei bine...

Mult noroc tuturor.

- Ce?! - Bine, vezi tu, asta nu este corect.

- Haide. - Asta nu este corect.

Asta o să mă facă foarte nervoasă!

Nu chiar acum.

Apropo...

Nu daţi atenţie cortinei.

Este o cortină.

Duceţi-vă, duceţi-vă.

Să vezi înseamnă să crezi.

Dar este adevărul?

Depinde de unde priveşti lucrurile.

Ascultaţi, Cavalerilor?

Când o să apăreţi,

şi o să o faceţi,

o să fiu acolo aşteptându-vă.

Pentru că, luaţi aminte ce vă spun,

o să primiţi ce meritaţi,

în feluri în care nu vă aşteptaţi.

Dar pe care le meritaţi cu prisosinţă.

Pentru că eu cred într-un singur lucru

"Ochi

pentru ochi."