Original subtitles

Crimă sângeroasă la Montfort-l'Amaury.

American bogat și servitoare uciși cu lovituri de cuțit.

Văduvă de diplomat ucisă în somn cu 18 lovituri de cuțit.

Comisarul Maigret conduce cazul.

Comisarul Maigret arestează un spălător de vase de la La Coupole.

Ucigașul doamnei Henderson după gratii.

Trădat de urmele de pași.

Talpa de cauciuc îl trădează pe măcelarul din Montfort-l'Amaury.

Heurtin își declară nevinovăția în ciuda dovezilor copleșitoare.

Joseph Heurtin condamnat la moarte.

Ghilotina pentru măcelar.

Sper că știți ce faceți, domnule comisar.

Sigur, domnule judecător.

Dar, domnule director...

Bine. Cum doriți.

Și dacă acum evadează?

Adresa lui? Sigur.

Noutăți? Doarme.

A întrebat de cineva? Nu. Și proprietarul nu-l cunoaște.

A fost greu de urmărit. Mai întâi la Montparnasse.

S-a uitat de două ori în interiorul restaurantului La Coupole.

Căuta pe cineva? Poate.

Și apoi?

Se pare că nu știa unde să meargă. Ca un bețiv care și-a pierdut drumul.

A vorbit cu cineva? Atunci aș fi văzut.

Și apoi? Apoi a venit aici. O plimbare lungă.

A studiat îndelung mașinile parcate...

și apoi a intrat.

A băut o cafea cu rom și acum doarme.

Am revenit.

Puțin discret, da?

Da? O cameră cu vedere spre Sena.

Singur? Da. Este și telefon?

Desigur. Cât timp stați? Încă nu știu.

Suntem plini. Aș vrea să văd asta.

Binoclul meu.

Vreți să mă conectați cu La Citanguette?

Într-adevăr, bistroul de vizavi.

Dați-mi clientul de la bar.

Este doar unul.

Sunt vizavi de tine, la hotel. Mai sunt noutăți?

Nu, îl văd bine. Încă doarme.

Ai grijă să nu te vadă când coboară.

Ești sigur că proprietarul nu a spus nimic?

Te sun înapoi. Veți sta mult aici?

Poate. Aș dori niște bere și tutun.

Nu avem tutun. Atunci du-te să cumperi.

Ești sigur că nimeni nu a urcat la primul etaj, Dufour?

Cum adică, la al doilea?

Mă uit la primul de o oră.

La naiba.

Sunt ocupate. Atunci eliberează una.

Cine sunteți? O cameră sau răscolesc registrul.

Dă-o pe asta.

Ce este? Sunt eu, Juliette.

Am nevoie de cameră. Dar am plătit în avans.

Poliția.

Înainte.

Voyeur. Hai, te rog.

Înăuntru.

Restul.

Poftiți.

Lasă-l să urce.

Uite ce scrie în ziar, șefu'.

Evadarea condamnatului, un truc polițienesc obscur.

Ce ghinion. Poate că nu.

Du-te să vorbești cu redactorul-șef. Îl cheamă Ledoux.

Sperie-l bine. Ne este cunoscut.

Înainte lucra în imobiliare.

Pun pariu că a primit o scrisoare azi dimineață.

La Citanguette. Repede.

Închide, te rog.

Dă-mi clientul din fața ta.

Heurtin vine. Ai grijă să nu vadă ziarul.

Repede, Dufour. Fă ceva.

N-am putut face nimic. Cum se simte Dufour?

Am sunat doctorul. Alți răniți nu sunt?

Din cauza lui e. Din cauza nenorocitului ăluia.

Am încercat, domnule comisar, dar...

Ministrul Justiției a fost de acord. Așa este.

A trebuit să cooperez cu experimentul dumneavoastră.

Și acum uitați-vă.

O să fie un scandal mare. Vă puneți cariera în joc.

Cariera mea mă privește doar pe mine, domnule judecător.

Dacă nu-l prind pe vinovat săptămâna asta, demisionez.

Deci Heurtin. Vinovatul.

În plus, cred că o viață omenească merită un scandal.

Ce o să faceți acum?

Nu știu.

Nu înțeleg încăpățânarea dumneavoastră.

Heurtin trebuie să fie ucigașul. Totul indică spre el.

Urmele și amprentele lui, martorii din Montfort-l'Amaury.

Și având în vedere evenimentele recente...

Eu am găsit acele dovezi. A trebuit să-l arestez pe Heurtin.

Nu trebuia să-l lăsați să scape. Caut adevărul.

A ucis două bătrâne în somn.

Poate.

18 lovituri de cuțit. A fost un măcel.

Ce mai vreți? Un motiv. Sau o confesiune.

Heurtin nu cunoștea victimele și nu s-a furat nimic.

Ce dovedește asta?

Că ipoteza unei crime brutale este absurdă.

Atunci ce?

E nebun sau e nevinovat.

Și ce aveți de spus în legătură cu asta?

Că am dreptate. Asta a aflat Ici Paris nu din surse proprii, ci de la un informator.

Un complice?

Nu vă urmăresc.

Pe Heurtin nu l-a surprins că a putut evada. Probabil se aștepta la asta.

Ce știi tu despre asta?

Știu doar că cineva nu poate merge pe jos de la Montfort la Paris într-o oră.

Dar nu mai circula niciun tren și nu avea bani de taxi.

Judecătorul Benneau.

Vine. Pentru dumneavoastră, domnule comisar.

Torrence?

Perfect. Du-l la Moers.

A scris cu stânga, dar de cineva care nu era stângaci.

Bărbatul, pentru că e un bărbat...

știe sigur că aceste scrisuri seamană, mai ales majusculele.

După părerea mea, vorbește și scrie mai multe limbi.

Este cineva cu o inteligență peste medie.

Nu știu dacă...

Spuneți.

După părerea mea, e un jucător.

Cuvântul "înțelege" este scris și puternic, și nesigur...

ca și cum ar fi un concept cheie, dar nu oferă nicio certitudine.

Acest om se joacă clar cu moartea.

Dar îi și este frică de ea.

Grafologia nu este o știință exactă.

Dacă judecătorul va accepta asta...

După dumneavoastră, acest om nu este deci un criminal.

Sigur că nu. Autorul acestei scrisori este un intelectual.

Un strateg. Ceea ce nu înseamnă că este inofensiv.

Dar după părerea mea, nu poate ucide.

Și pata aia, ce e? Cafea cu lapte.

Și hârtia?

Tocmai am analizat-o. Provine de la La Coupole, în Montparnasse.

Un bar american. Au propria lor papetărie.

Ați avut o vacanță plăcută? Minunată. Am navigat în fiecare zi.

Nu sunteți deloc bronzați.

Pot să comand ceva?

O bere.

Ce fel de bere? Obişnuită. Aveți și chibrituri?

Mulțumesc.

Pe curând?

Pot să vă întreb ceva?

Dacă nu sunteți de la fisc. Aveți niște hârtie pentru mine?

Cineva v-a întrebat recent același lucru. A băut cafea cu lapte.

Știți câți oameni vin aici în fiecare zi?

Lasă-mă să termin ce am de spus.

Pentru asta trebuie să vorbești cu avocatul meu.

Noutăți despre Heurtin, Janvier?

Lasă-i să caute în continuare. Nu au voie să oprească investigația.

Cum se simte Dufour?

Pensie? Ce pensie? Dacă cumva crezi...

Nu, Françoise. Îți vei primi partea, dar nimic mai mult.

Spune-i să stea acasă câteva zile.

Dacă sună judecătorul Benneau, spune-i că totul merge bine.

Fii foarte politicos cu el.

Trei zile de ploaie și fără poker. Arăți impecabil.

Anna, totul bine?

Richard. Cum mai mergi? William. Asta e poțiunea mea magică: Irina.

Abia a ajuns la Paris.

Vorbește puțin franceză. Vrea să devină model.

William nu are prea mult talent la pictură.

Cum mai mergi?

Încă trei manhattans, Georges. Lucien, cum mai mergi?

Mai stați mult la Paris, Betty? Până când William își va face din nou prieteni.

Un pahar de porto, doamnă Crosby? Vă rog, Bob.

Cum a fost vremea la Deauville? Sigur a plouat toată săptămâna?

Cunosc bine locul. Am lucrat cinci ani la cazinou acolo.

Bill, cum mai mergi? Patru manhattans? Perfect.

Domnule comisar.

Nu mă așteptam să vă văd aici.

Veniți des aici? De ce nu?

Imi cunoașteți soția, nu?

Îți mai amintești de comisar? Desigur.

Doriți ceva de băut? Mulțumesc, sunt deja servit.

Edna. Scuzați-mă.

Totul bine? Excelent. Și cu tine?

Ne așezăm?

E adevărat ce scrie în ziar? Ce scrie atunci?

Că ucigașul mătușii mele a evadat.

Așa e. Chiar înainte de proces.

Ce o să faceți acum? Așteptăm până îl găsim.

Mergem la cină? Cu plăcere, domnule senator.

Dar nu în seara asta. Soția mea deja gătește.

Mâine atunci? Am stabilit.

La Maxim's. Excelent.

Trebuie să vă dau înapoi cheia vilei.

Mai am altele. De altfel, nici eu nu am mai fost acolo.

Totuși, ați moștenit-o. Un cadou deprimant, domnule comisar.

Vreau să vă prezint o prietenă:

Fiica unui magnat al hârtiei din București.

Edna Reichberg. Edna, acesta este comisarul Maigret.

Luați loc, domnule comisar. Sigur beți ceva cu noi?

Încercați un manhattan. Sunt fantastice aici.

Încă trei manhattans, Bob.

Edna este o cântăreață remarcabilă.

Mergeți să o ascultați în Saint-Germain.

Pentru Edna. Pentru viață.

Pentru viața noastră, dragă.

Noutăți despre Heurtin? Nu.

Dar până la sfârșitul săptămânii îl avem. Dacă totuși vinovatul este prins.

Să stai acasă, am spus. Deja mă simțeam mai bine.

Așa că m-am gândit...

Ce puneți la cale?

Totul bine? Două cafele, ca de obicei?

Vin imediat.

O bere?

Cocktailul de ieri.

Un manhattan? Imediat.

Doamna Crosby a sosit deja. Vorbește la telefon.

Sunteți din nou aici, domnule comisar?

Cocktailurile sunt bune și sunt destule de văzut aici.

Voiați să vorbiți cu soțul meu? Nu, nu asta.

O să fie aici imediat. Ne-am întâlnit la prânz.

Doriți ceva de băut? Cu plăcere.

Ucigașul sigur este încă în libertate?

Investigația încă n-a dat niciun rezultat.

Scria ceva despre asta în ziar.

Nu trebuie să credeți tot ce scrie în ziar.

Îmi fac griji pentru William.

Este tulburat de evadare. Nu-mi place deloc.

După părerea mea, noaptea trecută n-a închis un ochi.

Dormiți separat?

O chestiune de obișnuință. Sau o alegere conștientă, dacă doriți.

Înțeleg.

Credeți?

Oricum, eu sunt soția lui.

Îl cunosc mai bine decât oricine.

Moartea mătușii sale a fost un șoc enorm pentru el.

A auzit vestea când s-a întors din Los Angeles.

Și acum evadarea asta.

Nu are de ce să-și facă griji, din câte știu eu.

William este un bărbat complicat, domnule comisar.

Pare foarte calm...

dar de fapt este foarte nervos. Și uneori chiar agresiv.

Ne tot întâlnim.

Îmi pare rău că am întârziat, dar n-am reușit să ies din Paris.

L-ați prins deja pe ucigaș? Nu, încă nu.

Doriți ceva de băut?

Trei manhattans, Bob. Imediat.

Acolo e Edna. Aproape ați intrat în același timp, draga mea.

E Juliette Gréco a României.

Să ne așezăm, domnule comisar.

Am de gând să merg la cumpărături.

Vii cu mine, Betty? Ah, de ce nu?

În Rue Saint-Honoré am văzut rochii superbe.

Dacă sunt negre, sigur îți stau bine.

Existențialiștii adoră culoarea doliului. Arată atât de intelectual.

Sigur vi se pare o cafenea ciudată, La Coupole.

Nu mai ciudată decât închisorile sau secțiile de poliție. Telefon pentru dumneavoastră.

O clipă.

Vești proaste?

Nu, nimic important.

Întâlnirea noastră mai este valabilă?

Cu mare plăcere. Vom fi acolo, domnule senator.

Îmi pare rău, dar trebuie să plec undeva. E vorba de mașina aia pe care vreau să o vând.

Vrei să merg cu tine? Nu e nevoie.

Mă întorc cât de repede pot. Mai ești mâine la Paris?

Îmi pare rău. Dar sigur ne mai vedem până plecăm.

Sigur.

Vrei să mergi la prânz? Din păcate, trebuie să mă întorc la birou.

Știu un restaurant rusesc bun. Atunci mergem noi, Betty?

Prânzim și cinăm regulat împreună în ultima vreme. De ce nu?

Vreți să beți un aperitiv cu noi, domnule comisar? Hotelul Lancaster.

Voi face tot posibilul.

Ce înseamnă asta? Ce vrea tipul ăsta?

Uite, Bob. Gonește-l.

Lasă-l în pace pe omul ăla.

O foaie de hârtie, vă rog.

Repede.

Inspectorul Torrence, vă rog.

Caviar.

Cu vodcă? Cu vodcă, da.

Și un pachet de țigări americane.

În sfârșit. Era timpul.

Încă una. Și repede.

De ce a trebuit să vin? Uită-te discret la ușa din spatele tău.

L-ați găsit. Se pare că da.

N-ar fi mai bine să...

Bea, pleacă și nu-l pierde din ochi.

115 franci pentru caviar, 85 pentru vodcă...

15 pentru țigări și 12 pentru cafea. În total 227 de franci.

Frumos, dar n-am bani.

Așa că notează, plătesc mâine.

Este ceva? Domnul acesta spune că plătește mâine.

El are... Știu.

Nu aveți bani la dumneavoastră. Niciun ban.

Și comandați caviar. Bun pentru sănătate.

Sunteți sigur că nu aveți bani? Asta spun.

Excelent.

Du-te după un agent, Patrice.

El acolo.

A comandat caviar, vodcă și țigări de lux...

și acum nu vrea să plătească.

Nu azi, dar mâine da.

Explicați asta la secție.

Înainte. Veniți liniștit cu mine.

Pe mâine.

De obicei nu facem așa ceva, domnule comisar.

Dar în cazul lui...

Cine e ăsta? Îl cheamă Radek sau Radeche.

Un ceh. Îi spunem Ariciul de mare.

Stă aici toată ziua. În mod normal bea doar cafea.

Nu-i dați niciodată pe datorie? Nu am încredere în el.

A sunat Torrence? Nu. Judecătorul Benneau, da.

Spune-i că l-am prins pe Heurtin.

Dacă sună Torrence, vreau să vorbesc cu el.

Este adevărat că vă numiți Radek?

Se pare că vă place să călătoriți. Asta nu e o crimă.

V-ați născut la Praga și aveți 28 de ani.

Studiați medicina. Nu mai fac asta.

După profesorul Grollet eram cel mai bun student al său.

De ce atunci ați renunțat la studii?

Nu mai aveam chef. Mă plictiseam.

Nu știam că aveți aici o cameră de tortură.

Nu s-ar putea puțin mai încet? E un bețiv.

De ce ați făcut asta?

Nu vă urmăresc. Ați mâncat și băut fără să plătiți.

Sunteți acuzat de mâncare și băutură fără plată.

Ce aveți de spus în legătură cu asta? Nimic.

Știți că asta se pedepsește cu două săptămâni de închisoare?

Cu suspendare. Pentru că nu am cazier.

Pot?

Unde locuiți?

Asta variază. În apartamente ieftine, pentru că am puțini bani.

Deci nu aveți mijloace de trai?

Și totuși exist.

Părinți?

Probabil am un tată care umblă pe undeva.

Mama mea era servitoare. A murit acum doi ani.

Uneori îmi trimitea niște bani.

Săraca, ar fi făcut orice pentru mine.

Și cum vă întrețineți de atunci?

Uneori fac niște traduceri.

Și lucrați pentru Ici Paris? Ce vreți să spuneți?

Parcă nu știi. Și Heurtin, vă spune ceva numele ăsta?

Pot să-ți spun pe nume? Răspunde.

Nu-i ăla ucigașul evadat?

Unde erai în noaptea de 28 octombrie? La secția de poliție. Să mă dezalcoolizez.

Pot să verific asta.

Între timp, o noapte la arest sigur îți va face bine.

După cum doriți.

Are vreo legătură cu cazul de crimă?

Sună la Montparnasse și întreabă dacă a fost în celulă acolo în noaptea de 28 octombrie.

Și urmărește-l când va fi eliberat.

Și zece fac 100.000.

Data viitoare, la o asemenea sumă, ați putea să mă anunțați cu o zi înainte?

Aveți grijă să nu vă înțepați în ace.

Domnule comisar. Vă deranjez?

Aveam nevoie de bani francezi. Pentru mașină.

Cunoașteți un ceh pe nume Radek?

Nu din câte știu.

Cine e atunci?

Nu mă așteptam să veniți atât de repede. L-am invitat pe comisar.

Îl cunoști pe vreun Radek? Nu. De ce?

Și acel bărbat pe care îl căutați, Heurtin?

Este o chestiune complicată. Veți redeschide ancheta?

Deja am făcut-o.

Și alibiul lui Radek, se confirmă?

Ai grijă să fii la timp la arest.

Nu-l pierde din ochi.

Pentru două persoane, da. Aceeași masă ca de obicei.

L-au mai arestat pe cehul ăla la sfârșitul lui octombrie?

Da. Era beat mort. Nu voia să plece.

A făcut multă gălăgie și a deranjat clienții.

Ce trist arătați.

Voiați să vorbiți cu mine. Sigur e vorba de Crosby.

Credeți că este în pericol?

De ce? Nu știu.

Pare schimbat de ieri.

Își face griji pentru evadare.

Poate. Oricum, noaptea trecută nu a dormit.

De cât timp vă cunoașteți?

Patru ani.

Ai o voce minunată.

Nu chiar.

Crosby a spus vreodată ceva despre moartea mătușii sale?

Nu. Cu o zi înainte trebuia să mergem împreună la Chamonix.

Betty rămăsese în Los Angeles.

Dar William a trebuit să se întoarcă neateptat în America.

Tocmai plecase, când s-a întâmplat tragedia.

De ce a trebuit să se întoarcă în America? Soția lui trebuia operată.

Data fusese devansată.

Îmi fac griji.

Ieri, William a cumpărat o armă. Nu-i stă în fire.

Este un bărbat simplu, blând.

Uneori chiar puțin laș.

Nu trebuie să aibă nimic de-a face cu violența. Hai, Edna.

Te așteptăm.

Nu înțeleg nimic, șefu'. La stația Montparnasse eram chiar în spatele lui.

S-a urcat într-un tren care pleca...

și când am mers după el, nu l-am mai văzut nicăieri.

Atunci a coborât pe cealaltă parte.

Torrence. Mă întrebam deja...

Unde ești?

Stai unde ești. Vin imediat.

Vino cu mine, Dufour.

A intrat acolo acum o oră.

La Coupole nu are tocmai o intrare de serviciu șic.

N-am putut suna mai devreme. Umbla continuu.

Așteaptă aici.

Nu poți rămâne aici.

Te implor, Joseph.

Ascultă-mă, în numele lui Dumnezeu.

În curând vin bucătarii.

Te cunosc. Te vor denunța.

Și te consideram ca pe fiul meu.

Cum ai putut face așa ceva?

Trebuie să pleci de aici.

Bună ziua, comisar.

Cafea?

Pentru mine nu. Lapte cald, vă rog.

L-ați văzut? Unde e?

L-ați servit?

Și-a plătit datoria și chiar a lăsat bacșiș.

Pot?

De cât timp e Crosby aici? Zece minute.

Apoi a fost un telefon pentru el.

A coborât înainte sau după Radek? Cred că după Radek.

Un whisky.

Nu se poate așa ceva, așa de devreme.

Știți deja mai multe?

Și dumneavoastră? De ce?

Mașina nouă. Am renunțat la ea.

Din păcate, trebuie să mă întorc mai devreme în SUA.

E ceva cu soția dumneavoastră? De ce?

Când plecați?

Încă nu știu. Mâine sau poimâine.

De ce? E vreo problemă?

Pot să vă ofer ceva? Nu, mulțumesc.

Am o întâlnire.

Pe curând, domnule Crosby.

Un coniac. Nu merge? Imediat.

Înapoi? Am dormit excelent.

Luați loc. Așa e mai ușor de vorbit.

Sigur știți deja că mi-am plătit datoria?

Într-adevăr.

Poate doriți o gustare de caviar?

Cu două păhărele de vodcă.

De unde aveți toți acești bani? I-am primit de la un prieten.

De cât timp sunteți în poliție, domnule comisar?

20 de ani? 25 de ani?

Reconstituirea crimelor e o meserie dificilă.

Unele lucruri nu pot fi dovedite sau depășesc logica obișnuită.

Uneori, totul indică într-o anumită direcție. Dar nu cea corectă.

Din puncte de plecare greșite rezultă concluzii greșite.

Știu că mă suspectați în cazul Heurtin.

Dar cum vă imaginați asta?

Nu am nicio legătură cu Heurtin. Și nici cu Crosby.

Și cu siguranță nu cu doamna Henderson și nenorocita ei servitoare.

Și în seara crimei eram în celula de dezalcoolizare.

Un alibi mai bun aproape că nu există.

Unde vrei să mergi?

Scutiți-vă de efort. Nu vă puneți cariera în pericol.

Aveți un făptaș ideal. Un idiot abrutizat.

Pot?

Nu veți găsi un făptaș mai bun.

Poftă bună, comisar.

Repede, șef. Heurtin.

Nu-l pierdeți din ochi.

Vertebrele au primit o lovitură, dar s-au menținut bine.

Inima e bună și ea, dar e foarte slăbit.

Dacă moare, va fi din epuizare.

Mai mult nu pot spune.

Iartă-mă. E vina mea.

Nu muri. Ești nevinovat.

Vila Montfort-l'Amaury Ora 16:00

Când? El și prietenul dumneavoastră tocmai au plecat.

Împreună? Da.

Prietenul dumneavoastră s-a așezat lângă el. După două pahare de vodcă au plecat.

Helga, am poștă pentru tine.

O dragoste de vacanță? Ești geloasă.

Mă întorc la ora patru. Fix la patru.

Era vreo scrisoare și pentru ceh? Nu.

În mod normal primește câteva scrisori pe săptămână. Acum nimic de două săptămâni.

Chiar cred că nu ai ucis pe nimeni.

Dar dacă vrei să scapi de asta, trebuie să-mi explici câteva lucruri.

Ce făceai în miezul nopții în vila aia din Montfort-l'Amaury?

Cine ți-a dat adresa? Și de ce?

Spune ceva. Nu i-am omorât.

Nu i-am omorât. Atunci cine?

18 lovituri de cuțit.

Îl cunoști pe bărbatul ăla care a fost arestat ieri la La Coupole?

Și pe William Crosby?

Îl cunoșteai deja înainte de proces?

Datorită ție, a primit o moștenire grasă: peste douăzeci de milioane de franci.

Știi că i-a dat bani lui Radek, bărbatul pe care îl așteptai?

Nu i-am omorât. Sunt nevinovat.

Ai fost de două ori la La Citanguette. De ce?

Cine e ăsta? Un client.

Clienții tăi nu sunt tocmai sănătoși. Cum îl cheamă?

Cum îl cheamă?

Te-a întrebat ceva. Ce vă privește pe voi?

Acum m-am săturat. Cum îl cheamă? Valachine.

De ce a murit? Nu sunt doctor.

Atunci era bolnav? Dacă ești sănătos, nu mori.

Ce naționalitate avea? Jumătate ceh, jumătate francez.

La poliție asta se numește bastard.

Plătea? Când avea bani.

Aici nu ne aruncăm clienții afară. De ce?

Oamenii de aici sunt săraci și toți au o poveste.

Valachine a stat la închisoare.

Avea mașină? Un 203, dar nu pornea niciodată.

De cât timp nu mai conducea cu ea? Habar n-am.

Mai primea bani. Cu ei voia să-și cumpere o mașină nouă.

Îl cunoașteți pe acest bărbat?

Niciodată nu l-am văzut.

Nu trebuia să rămâi cu Radek? Știu unde e.

Deschide. Pleacă. Lasă-mă în pace.

Nu i-am omorât.

Nu am vrut.

Predă-te.

Nu aveți voie să intrați aici. Cum ați intrat?

Pe ușă.

L-ați lăsat pe Crosby să vină aici?

Nu știam că e aici. Și nici invers.

Provine dintr-o familie de bancheri cu legături în diplomația franceză.

Vă dați seama ce înseamnă asta? Va fi un scandal.

Erai aproape. Nu a fost o coincidență.

Am găsit un mesaj. Scris de un ceh, un anume Radek.

Crosby i-a dat bani.

Și încerc să aflu de ce și cum.

Acest american, în ciuda relațiilor sale în cercurile diplomatice...

ar putea fi complice la moartea mătușii sale.

Foarte puțin probabil. Citiți raportul meu.

A sunat ministrul Justiției. Execuția este luni.

Luni. Ați auzit bine?

Nu am găsit nimic despre Heurtin.

Dar a fost un mort. Un anume Valachine. Poate a fost implicat în caz.

De ce? Are cazier.

Pentru ce? De toate. E destul de complicat.

Valachine era un militant troțkist. Și era nebun.

Stătea regulat într-un spital de nebuni. Adora tot ce avea lamă.

Când a fost eliberat? Vara asta.

Atunci era deja grav bolnav. Cancer osos.

A fost sub tratament până în octombrie la profesorul Grollet.

Grollet? Sunteți sigur? Da. De acolo îl poate cunoaște pe Radek.

Și am găsit mănuși și papuci...

în mașina lui. Un 203 negru.

Vorbește prost franceza, dar... Felicitări, Richard.

Atmosfera e bună. Nu, o cafea, vă rog.

L-ați văzut pe tânărul inspector care a fost la mine azi dimineață?

Două manhattans, două bloody marys, două chipsuri și două măsline.

Ce face soțul dumneavoastră în prezent? Nu sunt chiar la curent.

Recepția a spus că sunteți aici.

Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? Pot să vă vorbesc puțin?

Știați că soțul dumneavoastră trebuia să meargă după-amiază la Montfort-l'Amaury?

Nu poate să meargă unde vrea?

Vreau doar să știu dacă știați că mergea după-amiază la vilă.

Nu. A spus că azi dimineață a primit un telefon.

Avea o întâlnire de afaceri care-l va ține ocupat toată după-amiaza.

Mergem la cină cu prietenii.

O să vină imediat.

I s-a întâmplat ceva?

Soțul dumneavoastră s-a sinucis, doamnă.

S-a împușcat în cap.

Soțul dumneavoastră a murit, doamnă Crosby.

Când am intrat în vilă...

voia să mă împuște. Era clar speriat.

Știți de ce?

Mă tem că soțul dumneavoastră a fost implicat în moartea mătușii sale.

Unde e acum? În laboratorul criminalistic.

Chiar n-ați auzit niciodată de un anume Radek?

Bărbatul ăla care stă mereu și bea cafea cu lapte.

Nu. Am mai spus asta.

Soțul dumneavoastră s-a întors în Statele Unite cu o zi înainte de crimă.

Asta a fost din cauza operației dumneavoastră, nu-i așa?

N-am fost niciodată operată.

Încă niciun Manhattan? Nu, nu acum.

Înțelege, Corinne. Mai am nevoie de timp.

Atunci spune pur și simplu că nu vrei să divorțezi.

Îți scriu de un an post restant. Ridicol.

La telefon este comisarul Maigret.

Aveți un abonat post restant pe nume Radek?

Radek. Cu R.

A venit azi dimineață să ridice o scrisoare?

Într-adevăr. Deci un plic gros?

Cu inițialele R.R.? Frumos.

Vă mulțumesc.

Deloc rău.

Dar, desigur, a fost de fapt o joacă de copii.

Acum știți deci că azi dimineață am primit bani poste restante.

Bani care ieri încă erau în buzunarul lui Crosby.

Foarte bine. Dar de ce?

Știți că a mai căzut o victimă? Nu-i adevărat.

Groparii fac afaceri bune.

Deci Crosby se temea de dumneavoastră. Nu mă miră deloc.

Crosby? De unde ai scos-o pe asta?

Mă refeream la Michel Valachine.

Prietenul tău.

Nu am prieteni.

Hai, comisar, să bem una.

Nu înțelegeți nimic.

Du-te acasă. Mai vorbim mâine.

Grăbește-te.

Nu-l învinovăți pe băiat. M-a urmărit pas cu pas.

Angajații dumneavoastră sunt de o calitate excepțională.

Să sărbătorim seara asta. Aici se sărbătorește mereu ceva.

Ai ceva să-mi spui? Poate.

Ce bei? Dau eu.

Nimic.

Eu o vodcă dublă și țigări americane.

Alcoolul este singurul lucru care ține oamenii inteligenți pe picioare.

Este un medicament pentru minte.

Vorbește-mi despre Crosby. Crosby cel excelent.

Unde ar cina în seara asta? La Maxim's? La Tour d'Argent?

Dar în ceea ce privește banii, e un zero.

Când mătușa lui a fost ucisă, avea datorii de peste 600.000 de franci.

Prietenii lui se interesau de sănătatea ei din cauza moștenirii.

Și i-a sărutat doar mâna pentru a-i simți pulsul.

Acum este bogat. Dar rămâne ceea ce a fost mereu:

Un copil capricios, răsfățat capabil de lucruri îngrozitoare.

Știți că vrea să divorțeze pentru a se căsători cu Edna Reichberg?

Pentru el, moartea mătușii sale a fost o binecuvântare.

Nu te căsătorești cu fiica industriașului Reichberg...

un evreu din București, dacă nu ai bani.

Pentru sistemul judiciar, domnule comisar.

Funcționează perfect. Puteți fi mândru.

Am fost la La Citanguette.

L-am văzut pe bărbatul pe care îl căutați.

Valachine. Șoferul 203-ului negru.

De ce nu ai spus că te-a dus la Montfort?

Eraiți împreună în vilă, nu-i așa?

În 203 erau mănuși și papuci.

Foarte inteligent. Nu a lăsat urme.

Dar tu da.

Cum ți-a venit ideea să comiți o crimă cu pantofi cu talpă de cauciuc?

Nu i-am omorât.

Din păcate, ești singurul care spune asta.

Și așa va rămâne. Valachine e mort.

Înțelegi ce înseamnă asta?

Ești singurul care își poate salva pielea. Vorbește.

Atunci spune-mi ce știi despre Radek, bărbatul din La Coupole.

Atunci ajută-mă.

Nu mai pot face nimic pentru tine. Te duci la ghilotină.

O cafea, vă rog. Imediat.

Edna își primește mereu corespondența aici? Nu, e prima dată.

Discreția este una dintre regulile noastre.

V-am cerut o cafea.

O foaie de hârtie, vă rog.

Specialitatea casei: stridii proaspete în fiecare dimineață.

Dați-i asta domnișoarei Reichberg.

Mă bazez pe discreția dumneavoastră.

Întrebați la hotel dacă a sosit astăzi poștă pentru domnul și doamna Crosby.

Dacă totul e bine, sunt două scrisori. Da, două.

Scrise cu majuscule.

Deschideți-le, citiți-le și dați-le înapoi la recepție.

Dacă e ceva, veniți să-mi spuneți.

La La Coupole, desigur. Unde altundeva?

Stridiile. Poftă bună.

Ați dormit bine?

În visele dumneavoastră, desigur, mă vedeți deja cu cătușe.

Nu am niciun motiv să vă arestez.

Nu am nimic împotriva dumneavoastră. Nimic care să intereseze un judecător.

Asta mă bucură.

Și totuși, vreți să aflați adevărul. Încă mai aveți acel impuls nesănătos.

Vă curge prin sânge, ca cancerul la alții.

Dacă aș fi în locul dumneavoastră, l-aș fi lăsat pe Heurtin să fie executat.

Atunci ați fi fost promovat.

Asta am și făcut.

Vreți să spuneți... A fost executat azi dimineață.

Sigur a strigat după mama lui.

Nu, a murit cu demnitate.

Nu vă cred. Atunci îmi pare rău.

L-ați văzut pe William, domnule comisar? Îl caut de ieri.

La hotel nu l-au văzut. Nu înțeleg nimic.

Nu-i nimic. L-am văzut azi dimineață.

Trebuia să vă dau un mesaj.

Nu pot spune nimic. Nu cu el aici.

Cine e ăsta? Mai târziu.

E o scrisoare pentru dumneavoastră. E un mesaj de la mine înăuntru.

Nu s-a găsit nimic pe mănuși. Nu mai e important.

Du-te la Montfort. Vin mai târziu.

Crosby ar fi trebuit să-și întrerupă din nou șederea în Franța?

Ce te privește? Sunt ca dumneavoastră.

Mă interesează oamenii și relațiile lor cu ceilalți și cu ei înșiși.

Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă incoruptibila Edna Reichberg...

ar afla că Crosby și-a ucis mătușa?

Doar pentru moștenire.

Și dacă acea drăguță doamnă Crosby ar afla și ea...

și ar descoperi că banii erau destinați căsătoriei cu Edna?

Imaginați-vă.

Și apoi îl avem și pe Crosby, care se teme...

și, fără îndoială, a cumpărat o armă.

Asta e un experiment uman minunat...

care trebuie să se termine tragic.

Deci îi vedeți pe oameni ca pe șobolani de laborator?

Uitați-vă în jur și veți vedea singur.

Viața, iubirea, moartea. Oamenii sunt niște brute stupide.

Își spun unii altora anecdote superficiale.

Iată-i, încremeniți în timp, prizonieri ai obiceiurilor lor.

Uitați-vă. Își spun unii altora aceleași lucruri până la saturație.

Reconstituie situații și se prefac că au valoare.

Trăiesc în trecut.

În jurul dumneavoastră vedeți comunitatea pe care o apărați:

O adunătură de paraziți ridicoli.

Și care e poziția ta, Radek?

Eu nu exist.

În această lume nu există loc pentru o ființă superioară.

Nu veți înțelege niciodată. În ciuda inteligenței dumneavoastră...

faceți parte dintre cei care cred că totul are un motiv.

Dar lumea cunoaște și întâmplarea și absurditatea.

Așa l-ai convins pe prietenul tău Valachine? Nu am prieteni.

Încercați să dovediți contrariul.

Aveați dreptate. Scrisorile erau la recepție.

Du-te la Montfort. Janvier și Dufour sunt deja acolo.

Așteaptă-mă.

Mă duc să iau o gură de aer. Vin cu tine.

Ce face Crosby la ora asta în camera mătușii sale?

O adevărată reuniune de familie.

Dar cred că mai lipsește cineva.

Acum devine cu adevărat interesant.

Cum va reacționa Crosby, lașul...

la două femei care cunosc adevărul și se urăsc?

Una îndrăgostită, alta atașată de poziția ei socială.

Nu vă duceți să vedeți ce e?

Cum vrei tu, băiete.

Vino.

O luăm de la capăt.

Valachine, desigur, nu a aprins lumina.

Datorită planului casei de la Crosby, știa exact unde era dormitorul.

Un spirit superior nu este afectat de nimic...

că în această cameră au fost ucise două femei.

Și apoi nu am luat încă în calcul a treia victimă.

Înăuntru.

Crosby s-a sinucis.

Aveai dreptate. Se temea să fie acuzat de complicitate.

Dar nu a comis nicio crimă. Nu singur, cel puțin.

I-ai oferit serviciile într-o scrisoare anonimă la La Coupole.

Nu vă cunoșteați.

Dar știai că avea datorii și era dispus la orice pentru a le plăti.

Ce reprezentau acei 100.000 de franci...

în comparație cu o moștenire de douăzeci de milioane?

Crosby a acceptat oferta ta.

A trimis cheia și un plan al vilei...

poste restante unui necunoscut cu inițialele R.R.

Deci ție, Radek.

Și apoi s-a întors repede în SUA.

Ridică-te.

Crosby a murit ieri.

L-ai adus sub un pretext fals la vilă...

și planul tău a reușit.

Nu am spus nimic pentru a te lăsa să mergi mai departe...

ca să faci o greșeală. Și ai făcut-o.

Dar să ne întoarcem la dubla crimă.

Aveai cheia și planul. Acum mai trebuia să inventezi un alibi...

și să cauți un criminal.

Pentru că o ființă superioară nu-și murdărește mâinile.

Criminalul devine Michel Valachine, nebunul ăla...

pe care îl cunoscusei la spital la profesorul Grollet.

Știai că era incurabil bolnav, dar el nu știa.

Voia să fie sigur că scapă nepedepsit.

Așa că i-ai oferit un țap ispășitor.

În acel moment intră în scenă Heurtin.

A fost un plan diabolic. Voiai să comiți crima perfectă.

O crimă care ar fi făcut de râs atât sistemul judiciar, cât și poliția.

Foarte interesant.

Din păcate, toți cei despre care vorbiți sunt morți...

și nu aveți nicio dovadă.

Îl recunoști pe acest bărbat?

Ți-a dat adresa acestei vile pentru un jaf?

Da.

Felicitări. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, aș sărbători asta la La Coupole.

S-a întâmplat?

Experimentul nostru a reușit.

Nu putem decât să fim mulțumiți. Pot să vă ofer o cursă?

Nu, mulțumesc. Trebuie să ne dezmorțim picioarele.