Original subtitles

Nu vă supărați.

Aceasta este camera mea.

Cu siguranță vă place mai mult aceasta.

Și dumneavoastră atunci? Eu voi dormi în biroul meu.

Foarte amabil din partea dumneavoastră, dar nu vreau să vă deranjez.

Nu mă deranjați. Dorm aici destul de des.

O să merg prin camera surorii mele. Atunci nu vă voi deranja.

Cineva ne spionează. Vorbiți franceză.

Sunteți sigur? Da. Ar putea fi tatăl vostru vitreg?

Poate. Ce ne pasă. Peste o săptămână s-a terminat. Atunci plecăm.

Acesta este pistolul dumneavoastră?

Nu răspund.

Totul indică spre dumneavoastră, domnule Duclos. De ce nu cooperați pur și simplu?

Nu trebuie să vă ajut, inspector.

Încă o dată, sunt jurist și îmi cunosc drepturile.

Ca cetățean francez suspectat de o infracțiune, cer...

asistența poliției franceze. Doar atunci voi răspunde la întrebările dumneavoastră.

Excelent.

Salut, șefu'. Bună, Ari.

Ați avut o călătorie bună? Cam lungă. Și fără bere la bord.

Putem lua una acum.

Să luăm una? Ai progresat, trebuie să spun.

Inspectorul Lognon îmi trimite romane polițiste franțuzești.

Și dumneavoastră? Ați mai învățat puțină finlandeză?

"Bună ziua, o bere, vă rog". Asta-i tot?

Până acum da. Dar dacă trebuie să mă întorc la fiecare șase luni...

Din păcate, nu cunosc alt polițist francez.

Și clientul nostru nu e ușor. E un băgăcios.

O pacoste. A, da, sigur.

E bine că mă corectați când fac greșeli.

Deci, o pacoste, profesorul nostru Duclos.

La birou enerva pe toată lumea. De aceea stă acum aici.

Sunteți de la poliția franceză? Comisarul Maigret, de la Criminalistică.

Dumneavoastră sunteți profesorul Duclos? Sociolog la Sorbona.

Dar mai ales cunoscut ca criminolog. Într-un fel, suntem colegi de breaslă.

V-am cerut doar pentru siguranță. Mă descurc și singur.

Mi se pare captivant. Chiar amuzant, dacă poliția nu ar fi atât de insistentă.

Și dacă nu ar fi fost un mort.

A, da, săracul om.

V-am cartografiat exact locul crimei.

Aici aveți o copie. Parter, etajul întâi, al doilea...

Primul etaj.

Asta mai târziu. Spuneți-mi acum ce știți.

Un moment, vă rog.

Permiteți-mi să vă prezint: Leena Liikanen. Ea conduce hotelul împreună cu tatăl ei vitreg.

Încântat de cunoștință. Bună ziua, comisar.

Pot să vă arăt camera?

Ea era amanta victimei.

Camera pariziană. Am decorat-o eu însămi.

Îmi place Franța. Vi se pare frumoasă?

Foarte frumos. Nu seamănă cu o cameră de hotel. Vă mulțumesc.

Sigur ați locuit la Paris? Franceza dumneavoastră este atât de bună.

Nu suficient de bună. Am fost acolo doar un an.

Am studiat la Alliance Française. Am avut chiar lecții cu Duclos.

L-ați invitat dumneavoastră aici?

Nu, nu-l cunosc suficient de bine pentru asta.

Eram doar una dintre mulții săi studenți.

Cu siguranță v-a remarcat.

Ați veni pe această insulă uitată de lume doar pentru mine?

Nu, Anita Kari organizează acele prelegeri.

Cumnata săracului Konrad.

Veți reuși să găsiți criminalul?

Sper. Dacă mă ajutați.

Voi face tot posibilul.

Îl iubeam foarte mult.

Mi-am ținut prelegerea în această clădire. Într-o sală minunată.

Un mare succes, un public select... Select?

Mic.

"Crima ca act social", da, ce să vrei...

Ce vreți să spuneți? Asta a fost tema prelegerii mele.

Societatea noastră își generează de fapt propriile sale infracțiuni, "crimele" sale.

Deci cel care l-a ucis pe Konrad nu are nicio vină?

Luați asta în derâdere. Nu, deloc.

Sigur îl citați pe Lombroso și pe Freud... Nu, pe colegul meu elvețian Grosz...

Merge mult mai departe, desigur. Și concluzia dumneavoastră finală este:

Nu închisori, ci spitale. Nu-i așa?

Analiza dumneavoastră diferă de a mea. Din fericire.

Spune, Ari, pe insula asta nu circulă deloc mașini?

Nu, e prea mică. Toată lumea merge pe jos sau cu bicicleta.

Mașinile sunt folosite doar de poliție și ambulanță...

și de gropari. De firmele de pompe funebre, adică.

Știi, Ari, de unde vine termenul de "înmormântare"?

Elisa Porola, soția lui Konrad. Condoleanțe sincere, doamnă.

Vă mulțumim că ne primiți.

Anita Kari, sora ei. Condoleanțe sincere, doamnă.

Putem să vedem casa?

Poftiți, comisar.

Recepția a fost în această încăpere? Da.

De fapt, Konrad voia doar să danseze.

A invitat-o imediat pe Leena la dans. Leena? De la hotel?

Da. Nu avea ochi decât pentru ea, chiar și în timpul prelegerii mele.

Și dumneavoastră?

E foarte încântătoare, asta e adevărat.

Dar mi s-a părut nepotrivit, mai ales față de soția lui.

În afară de asta, ați mai observat ceva?

Am vorbit mai ales cu Anita Kari. E doctor în drept.

M-a întrebat părerea mea despre funcția socială a avocatului într-un caz penal.

Chiar nu ați mai observat nimic?

Nu, dar a fost amuzant să văd cum un băiat în costum de marinar, Leo...

a reacționat la comportamentul lui Konrad și al Leenei.

Evident, voia și el să danseze, dar ticălosul nu l-a lăsat.

Nu-l prea aveți la inimă pe Konrad Porola, nu-i așa?

Nu am nicio părere despre el.

A venit la prelegerea mea din cauza Leenei.

Și după dans, a căutat-o din nou.

Așa este. Leena a spus că el a urmărit-o cu bicicleta.

Au vorbit puțin. La întoarcere, a fost împușcat mortal.

Camera mea. După cum vedeți, este adiacentă băii.

În mod normal, aceasta este dormitorul Anitei Kari.

Cât timp sunt eu aici, ea doarme în birou.

Stă aici destul de des când o supără piciorul.

Ați văzut că șchiopătează.

Și ușa asta? Conform planului meu...

asta este ușa spre dormitorul lui Konrad și al Elisei Porola.

Când ați urcat sus? După ce au plecat oaspeții.

Konrad mai era? Da. La scurt timp după aceea a plecat...

chipurile ca să închidă casa. Și apoi?

Mi-am luat rămas bun de la Elisa și am urcat, împreună cu sora ei.

Ne-am spus noapte bună și ea a intrat în biroul ei.

Mi-am pus puțin ordine în hârtii și m-am așezat aici...

ca să iau notițe pentru următoarea mea carte.

Tocmai lucram când am auzit cele două împușcături.

Părea că au venit din camera asta.

M-am dus la baie și m-am lovit cu piciorul de pistol.

De aceea l-am și ridicat.

Apoi am auzit zgomote în curte. Am alergat acolo.

Era lumină? Nu, altfel nu aș fi ridicat chestia aia.

Ați aprins lumina înainte de a coborî?

Pentru că pistolul ăla... Da, da, am înțeles deja.

Șapca aia a fost găsită acolo? Acolo, da.

Și trabucul? Pe scară.

Am fugit din casă și m-am ciocnit de doamna Porola.

Am alergat spre Konrad, iar Anita a ajuns acolo câteva secunde mai târziu.

Konrad era pe moarte. Ochii îi erau deja sticloși.

S-a uitat la mine și a spus: Mixi, mixi?

Asta înseamnă "de ce" în finlandeză.

Și abia în acel moment mi-am dat seama că țineam pistolul în mână.

Ați primit deja un raport balistic?

Încă nu. De ce?

Mă întreb dacă trăgătorul nu era afară, la nivelul primului etaj...

și nu din baie.

După ce l-a ucis pe Porola...

a aruncat arma pe fereastra băii...

iar dumneavoastră ați ridicat-o. Asta vreți să spuneți?

În această etapă a investigației, fiecare ipoteză e buna.

Vreți să știți părerea mea, în această etapă? Foarte mult.

Un expert de primă clasă aude două împușcături...

ridică arma crimei și se grăbește cu ea spre victimă.

Și sunt doi martori la asta.

Știți bine că într-o astfel de situație... Acționați reflexiv?

Domnule Duclos, ce motiv ați avut să-l ucideți pe Porola?

Ce fel de insinuări sunt astea? V-am pus o întrebare.

Răspunsul este: Nu, nu am avut niciun motiv să-l ucid pe Porola.

Încă nu sunt atât de sigur de asta.

Nu înțeleg. Credeți că... Eu oricum nu cred.

Îmi fac investigația, nimic mai mult. Îmi voi aminti asta.

Doar amprentele lui Duclos.

Dar poate putem găsi proprietarul.

Acest tip de pistol este folosit mult de armată încă din al Doilea Război Mondial.

O să investigăm.

Comisarul șef Hösting, șeful poliției insulei.

Încântat de cunoștință, comisar șef. La fel, comisar.

Franceza mea nu este la fel de bună ca a lui Ari.

Îmi pare rău că a trebuit să veniți din Franța.

Nu-i nimic. Înțeleg foarte bine că îl suspectați pe Duclos.

Avem un...

Un nou suspect.

Da, un bărbat cunoscut aici sub numele de Norppa.

Șapca pe care am găsit-o în baie este a lui. Și pistolul la fel.

Și trabucul? E un trabuc cubanez.

Norppa fumează doar pipă.

Cine e Norppa? Un prieten al lui Konrad.

Nu are niciun motiv. Dar asta nu interesează poliția.

Îl suspectează de contrabandă. Dar nu au reușit niciodată să-l prindă.

Înțeleg.

Cine conduce ancheta asta, dumneavoastră sau celălalt?

Eu. Am un rang mai mare decât Hösting. Dar am fost trimis de Helsinki, deci...

Deci lucrați pur și simplu cu loialitate și plăcere împreună.

La fel ca polițiștii de oriunde din lume. Loiali și cu plăcere.

Ăsta-i el.

Acum vă las singur. Feribotul spre Helsinki pleacă peste zece minute.

Apropo, între timp v-ați căsătorit?

Nu. Dar sunt logodit. Bine, aproape.

Vă gândiți la asta. Așa e, șefu'. Mă gândesc la asta.

Serios? Foarte serios.

La revedere, Ari. Pe mâine.

Se poate mânca și în localul tău? Cred că da.

Gustos? Vă cunosc gusturile.

Asta depinde de progresele dumneavoastră în finlandeză.

Spuneți:

Hering cu cartofi prăjiți.

Mai doriți ceva, profesor? Nu, nimic.

Mă gândeam.

Comisar, încă un ultim pahar?

Dacă, desigur, nu este interzis ca suspectul să chefuiască cu poliția.

M-am mai gândit la ce s-a întâmplat adineauri.

Comportamentul meu cu arma crimei nu se încadrează în categoria "act ratat"?

E târziu, nu credeți?

Ați putut să vă amuzați pe seama mea după-amiază.

Atunci trebuie să mă ascultați puțin acum.

Deci spuneam că ridicarea pistolului...

și ținerea lui sub nasul victimei...

mi s-a părut atât de stângace încât trebuia să fie intenționat. Inconștient atunci.

Voiați să-l ucideți, dar nu ați făcut-o.

Într-adevăr.

Dar un lucru tot nu-mi dă pace.

Pentru că nu-l cunoșteam pe Konrad.

De ce aș veni până aici ca să ucid un necunoscut?

Întrebați-vă subconștientul.

Atunci sigur veți auzi răspunsul.

Și altfel, pot să vi-l dau eu.

Evident, dumneavoastră știți deja răspunsul, nu-i așa?

Cine știe? Vodca dumneavoastră este delicioasă.

La revedere.

Cheia mea, vă rog.

Ați putea suna la Turbigo 4217 în Paris...

și să trimiteți un coniac în camera mea?

Intrați.

Avem doar vodcă, dar este foarte bună.

Sigur.

Vă mulțumesc, domnișoară.

Domnule Maigret, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat adineauri.

Îl iubeam foarte mult pe Konrad. Urma să plecăm împreună, mâine.

Și acum trebuie să-l înmormântez mâine.

Bună seara, doamnă Maigret. Aveți un moment?

Elisa Porola și Anita Kari.

Se poartă demn, nu-i așa?

Asta e Irma, menajera familiei. Vă amintiți?

Tânărul Leo cu Norppa. Nu se poate...

Șapcă frumoasă. E nouă?

Nu se simte confortabil. Ce a spus?

Că și-a pierdut șapca și că asta nu vă privește.

Poliția îl suspectează pe tipul ăla cu șapcă de contrabandă, nu?

Norppa, da. Marfă poloneză. Polonia e acolo, dincolo de Marea Baltică.

Nouă ne place foarte mult vodca lor. La noi se numește "Cântecul Varșoviei".

De aceea a crezut și poliția că Konrad era complicele lui Norppa.

Konrad, contrabandist?

Eu l-aș cataloga mai degrabă ca pe un Don Juan.

Toate femeile alea de la înmormântarea lui o duceau destul de greu.

Erau și studenți de la școala navală unde preda el.

Dar care e legătura cu contrabanda?

Apele dintre insulițe.

Înainte să devină profesor, Konrad navigase mult...

pe așa-numitele "drumuri ale heringului". Sunt pline de stânci.

Vama nu se descurcă acolo.

Norppa reușea mereu să scape de ei, dar avea nevoie de Konrad pentru asta.

Știau oamenii de pe insulă asta? Sigur că știau.

Când spuneau că merg să prindă rechini câini...

toată lumea începea să cânte "Cântecul Varșoviei".

Înțeleg perfect că Norppa e furios.

Și-a pierdut șapca, i-au ucis ghidul, poliția e pe urmele lui...

Merge bine șantierul lui naval? Nu la fel de bine ca înainte.

În ziua de azi ai nave cu carene din plastic. Urâte, dar mult mai ieftine.

Nu vă este foame?

Ba da, dar nu chiar atât de tare.

Încă nicio veste de la armată despre pistol?

Și banca durează atât de mult să dea informații?

Depinde. Doriți să vedeți conturile lui Norppa?

Da, ale șantierului și ale lui personal.

Îl suspectați și dumneavoastră deja?

Nu mai mult decât pe el.

Se înțelegea bine cu Konrad? Foarte bine.

Konrad îi dădea lecții particulare. Matematică.

Pare îndrăgostit nebunește de Leena.

Spuneți-mi un bărbat normal care să nu fie îndrăgostit de ea.

Dacă gelozia este motivul, puteți suspecta toți bărbații de pe insulă.

Fie sunt îndrăgostiți de Leena, fie Konrad s-a culcat cu soțiile lor.

Ce credeți?

Ari, știi că eu nu gândesc.

Sunteți gata?

Vreau să mai văd o dată baia.

Știți bine că suntem în doliu.

Îmi pare rău. Dar cu cât așteptați mai mult să căutați vinovatul...

cu atât mai mare e șansa să scape.

Era ușa de jos deschisă, în seara aia? Konrad urma să o închidă mai târziu.

Deci oricine putea să-l aștepte pe Konrad înăuntru, să tragă, să intre în baie...

și să fugă nevăzut în panică. Așa e?

Ar fi posibil, domnișoară? Nu știu.

Totul s-a întâmplat atât de repede. Și când l-am văzut pe Duclos cu pistolul ăla...

A spus că l-ați invitat aici pentru prelegerea aia. Îl cunoașteți?

Nu, dar Franța și Finlanda întrețin relații culturale.

Și Leena a profitat de asta, nu?

Știați că l-a întâlnit pe profesorul Duclos la Paris?

Deci și el.

Deci cunoștea atâția bărbați?

Chiar ați venit să inspectați baia...

și să mă interogați despre ce știți deja de mult?

Printre altele, da. Printre altele.

Ce vreți să spuneți cu asta, domnule Maigret?

Sunteți la curent cu aventurile cumnatului dumneavoastră?

Aventuri?

Că se culca cu alte femei? Cu Leena, de exemplu?

Printre altele, da. Printre altele.

Da, Konrad se culca cu foarte multe femei.

Uitați-vă doar.

Și ea s-a culcat cu Konrad.

Toată lumea știa că avea o aventură cu Leena.

Și sora dumneavoastră știa asta?

Dacă știam ceva, comisar?

Că Konrad și Leena...

Asta știam, da.

Konrad era un bărbat foarte șarmant.

Nu putea să spună nu femeilor. Asta se știa.

Și l-am iubit așa cum era. Nu-i așa, Anita?

Da. Ne va lipsi foarte mult, domnule Maigret.

Foarte mult.

Știu că nu gândiți, dar nu credeți că Konrad și cele două surori...

Cum se spune? Aveau un triunghi? O relație triunghiulară.

Și menajera încă.

Și Leena. Printre altele.

Nopțile de iarnă sunt foarte lungi aici. Și trebuie să faci ceva.

Între timp, mor de foame.

Bună seara, comisar. Pot să primesc ceva de mâncare?

Sigur. Ce ați dori?

Lăsați asta pe seama mea. Luați loc.

Bună seara, domnule Duclos. Bună seara.

Ați mai descoperit ceva? Dumneavoastră?

Știți bine că am voie să plec doar sub supravegherea dumneavoastră.

Într-adevăr, domnule Duclos.

Ce-i asta? Un fel de mâncare englezească.

Dar fără carne și afumată. O mâncare scandinavă.

Deci o cunoașteți. O mâncați des?

Niciodată, dar trebuie să fie o primă dată.

Încercați vodca.

Nu-i deloc rea. Aveți dreptate.

Spuneți, domnule Duclos.

Încă nu știu cine este ucigașul...

dar se apropie de final.

Am analizat toate aspectele dramei unul câte unul și acum...

Da, și acum?

Acum cineva ca dumneavoastră poate profita și poate duce cazul la bun sfârșit.

Vă ascult, domnule Duclos.

Probabil sunteți catolic...

deci cunoașteți obiceiurile țării. Sunt luterani până în măduva oaselor, protestanți.

Uită-te pe fereastră și vezi aproape ambele capete ale insulei.

Toată lumea se spionează reciproc.

Un scandal ajunge imediat la cunoștința întregii populații.

Și comportamentul lui Konrad era de ceva timp un scandal insuportabil.

Konrad și Leena erau în aceeași închisoare.

Societatea contra două figuri marginale care încearcă disperate să iasă.

Dacă asta e adevărat, Konrad și Leena ar fi trebuit să ucidă.

Plănuiau ceva și mai rău: să întoarcă spatele societății.

Și ea a lovit înainte ca ei să lovească.

De ce Konrad și nu Leena?

Nicio societate nu elimină pe cine o face să continue să existe, femeile.

Dacă cineva din casă comite o crimă, întreaga casă este vinovată.

Deci dumneavoastră sunteți vinovat.

Sunt un potențial ucigaș, asta e adevărat.

În prelegerea mea am expus crima perfectă...

comisă de un bărbat cu sânge rece, inteligent.

Pur intelectual vorbind...

Nu aș numi un motiv pur intelectual pentru Leena.

Și nici pentru dumneavoastră, presupun.

Nu înțeleg în ce măsură Leena...

În ce măsură Leena este un motiv? Câți ani aveți, de fapt?

39 de ani. De ce?

Și Leena are abia douăzeci. Ați cunoscut-o la Paris, nu-i așa?

Sunt îndrăgostit de ea și l-am ucis pe Konrad din gelozie. Cam așa?

Și de ce nu?

Nu ați fi primul bărbat de patruzeci de ani care își ucide tânărul rival din gelozie.

Raționez puțin cu dumneavoastră.

Comit o crimă într-un mod atât de stângaci...

încât toate dovezile împotriva mea pledează pentru nevinovăția mea. Da?

Bine văzut.

Dar în cazul ăsta, tot rămân suspectul numărul unu.

Dacă insistați... Sau aveți pe altcineva în minte?

Pe mâine. Seară plăcută, Ari.

Dacă tot întrebi de conturile bancare ale lui Norppa...

întreabă și de ale lui Porola.

Ale lui Konrad? Da.

Și de ale celor două surori.

Oprește-te.

Du-l la hotel. Eu mă voi ocupa de el.

Sângerează.

De ce ți-e atât de frică? Frică?

Crezi că te acuzăm?

Nu e adevărat. Eu nu l-am ucis pe Konrad.

Ce făceai în seara crimei?

După petrecerea de la Konrad?

Am mers cu Leena, dar nu pentru mult timp.

Avea o întâlnire cu Konrad. Voia să plec.

Și ai făcut asta? Da.

M-am întors pe jos la școală. Eram extrem de nefericit.

Știai că Leena urma să plece cu Konrad?

Mi-a spus în seara crimei. Când ai cerut-o în căsătorie?

Da. Cum știți asta?

Erai deja înapoi la școală în momentul crimei?

Ai auzit împușcăturile?

Și nu te-ai dus să vezi?

Nu știam că era Konrad.

Și nici nu mai puteam pleca. Este o școală militară.

După ora zece, poarta se închide.

Du-te.

Pot să... E aproape zece.

La tine e noapte? Ce noroc ai. La noi, noaptea nu durează nici trei ore.

Dacă se poate numi "noapte".

Înaltul Nord, da.

Nu te-am trezit, nu?

Încă nu știu.

Intrați.

Am comandat o bere.

Sigur.

Nu-i nimic. Și eu. Noapte bună.

Bere dumneavoastră, comisar.

Bere mea? O, da.

Asta era soția mea. Este geloasă?

Nu, nu cred.

Tatăl tău vitreg se poartă mereu așa cu bărbații?

Dacă se poate descurca cu ei, da. Nu-ți place așa de mult, nu?

Nu. Îl adoram pe tatăl meu.

Știți că aveți același prenume? Iulius.

A murit când aveam nouă ani. Trei ani mai târziu, mama l-a întâlnit pe Liikanen.

Și ea a murit când locuiam la Paris.

Iulius este acum un nume demodat. Și în Franța?

Da, la fel ca Alexandre sau Auguste.

Liikanen. Nici măcar nu-i mai știu prenumele.

Se înțelegea bine cu Konrad?

La fel ca și cu Leo. Deși cu Konrad nu ar fi îndrăznit niciodată să se bată.

Domnișoară Leena... Spune-mi doar Leena.

Aș fi foarte încântata.

Știa tatăl tău vitreg că urma să pleci cu Konrad?

Nu sunt sigură. Cred că da.

El era cel care vă spiona, chiar înainte de crimă?

Nu știu. Nu am putut vedea. Poate că da.

Dacă ar fi fost așa, v-aș fi spus cu siguranță.

Trebuie să plec. Noapte bună, domnule Iulius.

Cântecul Varșoviei.

În noaptea asta l-au lăsat pe Norppa să plece.

Vama l-a găsit când tocmai își încărcase marfa.

A fugit, dar fără Konrad nu a putut scăpa de ei.

Și pe insulă l-au înconjurat. I-am auzit noaptea asta.

În barca lui nu s-a găsit nimic. Norppa a avut, din fericire pentru el, destul timp...

să arunce toată încărcătura peste bord. Atunci nu au putut să-l rețină.

Dar la bancă am aflat lucruri foarte interesante.

Anita Kari, Elisa Porola, Konrad, Norppa și șantierul lui naval...

Am cerut extrasele din ultimii cinci ani.

Cele ale Anitei și Elisei nu sunt interesante.

Trei ani la rând, Konrad și Norppa depun aceleași sume la aceleași date.

Brusc, asta încetează pentru Konrad, dar pentru Norppa continuă.

Cu sume mai mari, și în același moment...

Șantierul lui Norppa are probleme din cauza carenelor de plastic.

Deci?

Crezi că Konrad îi împrumuta bani lui Norppa.

Trei ani la rând, deci s-a adunat o sumă considerabilă...

Pe care nu a putut să o ramburseze când Konrad, care voia să plece cu Leena, i-a cerut-o.

Și atunci și-a ucis prietenul.

Sunt scrisori pe masă. Pare furios.

Ne uităm.

Ce fel de scrisori?

Calm.

Scrisori pe care Konrad le-a scris fiicei dumneavoastră vitrege. Uitați-vă în buzunare.

Nu vă rușinați, inspector.

Soțului meu îi plăcea foarte mult să scrie iubitelor sale.

Înainte de căsătoria noastră, îmi scria și mie des, deși locuiam foarte aproape.

Draga mea, adorată. Sânii tăi, fesele tale, corpul tău mă înnebunesc.

Finețea coapselor tale, mirosul de...

Sunteți șocat? Asta e destul de poetică.

De obicei, Konrad nostru era mult mai direct.

Îi plăcea să facă dragoste prin scrisori.

Aici, de exemplu.

Nu, cred că asta e prea mult pentru domnul Liikanen.

Prietenul dumneavoastră o va traduce când veți fi între voi.

Ați primit ce ați vrut, deci...

Săracul.

După mine, e îndrăgostit de fiica lui vitregă.

Asta e tot ce voiați să știți?

Am dori să vedem scrisorile pe care Leena i le-a scris lui Konrad.

Probabil sunt aici.

Le-ați citit, doamnă Porola?

Vreți să știți dacă eram geloasă pe Leena. Deci nu.

Știam că sunt de la ea, dar nu le-am citit niciodată.

De mult timp nu mă mai interesa viața amoroasă a soțului meu.

Mai doreați să știți ceva, comisar?

Ianuarie. 30.000 în contul lui Norppa, 30.000 în cel al lui Konrad...

și 30.000 în caietul lui.

Luna următoare, aceeași poveste.

Și aici. Noiembrie, 70.000 în contul lui Norppa...

nimic în cel al lui Konrad, dar 35.000 între paranteze în caietul lui.

Exact la aceeași dată.

Trei ani la rând, Konrad împrumută această sumă lui Norppa.

Și în partea de jos a paginii este suma totală a tot ce a împrumutat.

Cât înseamnă asta în bani francezi?

20 de milioane de centime. Asta chiar e un motiv.

Îmi pare rău. Într-adevăr, nu-l suport pe tipul ăla.

Hei, voi. Ieșiți. Interzis. Dispăreți.

Spune... Că nu am autoritate.

El e ăla, cu Konrad și cu cele două surori?

Dacă ar fi vrut să-l omoare, spune el, ar fi făcut-o pe mare.

Și ne-a numit...

Da, cred că am înțeles.

Ce scrie de fapt?

Dragoste... Dragoste perfectă...

să fim împreună pentru totdeauna...

să plecăm împreună...

Asta e interesant.

Doamna Porola a găsit scrisorile de la Leena.

Vreau să i le dau înapoi. Unde este?

Bună ziua, domnule Duclos. Vă rog să ne lăsați singuri.

Lucrez.

Și eu. Pentru dumneavoastră, întâmplător.

Atunci, domnule Maigret.

Mă voi întoarce imediat ce terminați.

Sau mai târziu. Dacă pot, cel puțin, fără dumneavoastră. Îmi doresc să vă fiu de folos.

Vă rog, domnule Duclos.

Doriți să vorbiți cu mine? Tocmai vă găteam ceva delicios.

O surpriză. O veți vedea peste două ore și douăzeci și cinci de minute.

Surpriza încă se coace. Se coace?

Luați loc.

Doamna Porola mi-a dat scrisorile pe care i le-ați scris soțului ei.

Vi le dau înapoi acum...

cu excepția scrisorii despre care voiam să vorbesc cu dumneavoastră.

Liikanen, vreți să plecați?

Cum rămâne cu vânzarea aia? Hotelul este al dumneavoastră?

În proporție de 75%. L-am moștenit pe jumătate când a murit tatăl meu.

După moartea mamei, Liikanen și eu am moștenit fiecare jumătate din partea ei.

Până am devenit majoră, acum șase luni, el era șeful.

Ați găsit un cumpărător?

Da. A doua zi după prelegere trebuia să se semneze contractul.

Când ați vorbit cu Konrad în seara crimei...

i-ați spus atunci că veți primi banii a doua zi?

Da. De aceea urma să plecăm imediat.

Și spionul ăla a auzit asta? Absolut.

Dar nu știu cine era.

Leo era într-adevăr înapoi la școală înainte de comiterea crimei?

Din cauza arestării lui Norppa și a scrisorilor alea...

am uitat complet.

Gardianul nu l-a văzut trecând, dar nu e sigur.

Se poate intra și ieși pe acolo nevăzut? Sigur.

În acest caz, nimeni nu are alibi și toată lumea are un motiv.

Asta e perfect adevărat.

Ați văzut cât e ceasul?

Pe mâine, Ari. Pe mâine.

Încă puțin?

Nu, asta ar fi prea mult bine.

Și dumneavoastră? Ați mâncat deja? Încă nu.

Dar ce este de fapt?

Rechin câine înăbușit în bere, vodcă și încă una alta.

O rețetă de la bunica mea. Tatăl meu o adora.

Asta pescuiau Norppa și Konrad. Rechin câine polonez.

Nu rămâne nimic ascuns de dumneavoastră.

Spune, Leena.

Înainte să plecați, Konrad avea nevoie de banii pe care Norppa i-i datora?

Nu. Hotelul aduce destul cât să trăim trei ani din el.

Și Norppa știa asta?

Nu. Konrad voia să-și recupereze banii oricum, înainte să plecăm.

Dar eu...

Konrad nu a fost ucis pentru banii lui, nu?

Asta ar fi prea îngrozitor.

Nu am mai putut să vă avertizez. Sunt noutăți.

Șeful vrea să vă spună personal.

Cunoașteți Cântecul Varșoviei.

Noroc, domnule Maigret. Pentru dumneavoastră și pentru poliția franceză.

Ancheta s-a încheiat. A fost găsit vinovatul?

Aproape. Știm cine este.

Franceza mea nu e bună. Spune tu, Ari.

Înainte să ajung aici azi dimineață, un martor vorbise cu poliția.

Leo. Exact.

A recunoscut că nu se întorsese imediat la școală în acea seară.

A mers să-i spioneze pe Leena și Konrad?

Da, și apoi l-a urmărit pe Konrad. Nu a văzut crima, dar a auzit-o.

A văzut un bărbat fugind. I-a văzut puțin fața.

Este un marinar. Un străin.

Îl căutăm. Bănuim că este un act de răzbunare.

Un marinar care a fost odată pedepsit de Konrad, când era ofițer.

Acostează aici în port. Îl vede pe Konrad. Îl ucide.

Ancheta s-a încheiat. Duclos este liber. Puteți să vă întoarceți cu el.

Vă mulțumesc.

Aș dori să-l interoghez pe Leo. Dacă sunteți de acord, desigur.

În regulă. O să-l aduc imediat.

Un marinar străin care vine să-și regleze o veche dispută.

Vrea să scape de mine atât de mult?

Bună dimineața, comisar.

Nu-ți fie frică. Nimeni nu vrea să-ți facă rău.

Nu l-am ucis. Jur. Nu jura. Spune doar adevărul.

Te-a rugat Norppa să spui povestea asta?

El a fost cel care a văzut că i-ai spionat și l-ai urmărit pe Konrad?

Și ai văzut un marinar și un bărbat fugind?

Care va face închisoare pe viață sau va primi pedeapsa cu moartea?

Vă jur... Nu jura.

El este, nu-i așa? Da.

Datorită ție, l-au arestat. Este aici.

Trebuie doar să spui: El este. Nu, nu este el.

De unde știi?

Nu am văzut pe nimeni. Dar nu am făcut-o eu, jur.

Gata, Leo. În ceea ce mă privește, poți să pleci acum.

Nu. Mai am câteva întrebări pentru tine.

Cred că ați terminat acum cu ancheta dumneavoastră, domnule Maigret.

Puteți pleca, împreună cu domnul Duclos.

Acesta este documentul pentru domnul Duclos.

La revedere, domnule Maigret.

O să-l arestez pe vinovat.

Ești liber să pleci.

O telegramă de la armată.

Arma crimei era într-adevăr a lui Norppa.

Ari, pot să te rog ceva? Cu toată plăcerea.

Sunt câteva lucruri pe care le vreau din biroul lui Norppa.

Poți să te ocupi de asta?

Ca ofițer de poliție finlandez însărcinat cu ancheta?

De exemplu.

Care?

Asta și asta.

Ce trebuie să facă acolo?

Inspectorul însărcinat cu ancheta declară că aceasta nu este încă închisă...

și m-a rugat să-l asist. Nu-i așa, inspector?

Într-adevăr. Sunt câteva lucruri care mă interesează.

Pot?

Norppa? Asta nu se poate.

Povestea aia cu pistolul nu dovedește nimic.

La Norppa nu era niciodată nimic încuiat. Foarte bine i-ar fi putut fi furat.

Este ridicol. Norppa îl plăcea prea mult pe Konrad.

Erau foarte apropiați, toți patru.

Mașina aia o cumpărasem împreună și nu ne-am certat niciodată din cauza ei.

Nici după accident?

V-a spus Norppa despre accident?

Toată insula știe despre el.

Nici măcar după accident. Am devenit adulți, m-am căsătorit cu Konrad...

și ne vedeam mai rar.

Aici pare că și Konrad, și Norppa sunt îndrăgostiți de dumneavoastră.

Și aici. Sunteți o frumusețe. Foarte drăguț din partea dumneavoastră, dar nu este așa.

Știți cum gândesc bărbații despre femeile șchioape.

Cel mult le compătimesc. Știți foarte bine...

Că au fost cu mine în pat. Amândoi.

Slavă Domnului că au fost bărbați cu mine în pat.

Dar se căsătoresc cu tine.

Îmi place foarte mult asta. Este și pe biroul meu.

Deja văzuseți asta, nu-i așa? Așa este, da.

Pot să mai văd o dată baia?

Stai aici.

Acum tu ești ucigașul. Ține-l.

Ăsta e pistolul tău.

Lovești de două ori pe margine și apoi te ascunzi în cadă.

Și șapca?

Nu mă interesează. Așteaptă semnul meu.

Du-te.

Nu atinge nimic.

Ieși.

Mulțumesc, doamnelor.

Tocmai vorbeați despre un accident de mașină. Cel al lui Norppa?

Spuneți-mi mai multe despre el.

Vino repede. Liikanen a înnebunit.

Cine-i ăsta? Ce se întâmplă aici?

Cred că voia să cumpere hotelul.

Liikanen a înnebunit complet. A înjurat-o și a lovit-o pe Leena.

S-a dus să-și ia pistolul și acum îl ține ostatic pe săracul ăsta.

Și ce a spus ea?

Că nu va vinde și că trebuie să lase pistolul jos.

Ce faceți, șefule?

Nu cedează. Pur și simplu te împușcă.

Credeți? Ce-i asta? Nu te amesteca.

Dacă vinde, vă împușc pe amândoi.

Nu vinde, Liikanen. Și de ce nu, comisar?

Pentru că omul ăsta nu mai vrea să cumpere. Îi e prea frică.

Vorbiți franceză? Puțin.

Ați înțeles ce am spus acum? Da, domnule.

Atunci repetați că nu mai vreți să cumpărați acest hotel.

Ați înțeles asta? Cine spune că e serios?

O să vă arăt eu.

Dați-mi arma dumneavoastră.

Ce se întâmplă?

Nimic. S-a terminat.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule Maigret. De data asta este într-adevăr o despărțire adevărată.

La revedere și dumneavoastră, domnule Duclos. Sunteți liber.

Înainte să plec și să-l las pe Duclos să meargă, totuși vreau să știu cine este adevăratul vinovat.

E o glumă? Dacă da, atunci dovedește un gust prost.

Sunt liber pentru că vinovatul este cunoscut. Nu-i așa?

Sunteți sigur de asta?

Cine este atunci vinovatul?

Norppa. O, da?

Dacă știți mai bine decât noi, arestați-l dumneavoastră pe vinovat.

În seara asta. Înainte să vă întoarceți în Franța.

Sigur nu pun la îndoială calitățile poliției finlandeze.

Știu că poate să-l aresteze pe vinovat.

Comisarul Ari cunoaște adevăratul curs al evenimentelor, de altfel.

Dacă nu reușesc, mă spânzur.

Atunci trebuie să mă întorc să reglez traficul. Și iarna, la Helsinki...

Taci.

Va fi bine, serios. Și sunt acolo.

Și cu asta te vei descurca.

Dacă spui dumneata...

Credeți că Norppa este nevinovat? Da, șefule.

Banii, pistolul, șapca în cadă, țigara... O abundență de dovezi.

Nu l-a ucis pe Konrad, dar îl cunoaște pe vinovat și îl protejează.

După cum am spus mai devreme: Dacă cineva din casă este vinovatul, întreaga casă este vinovată.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor. N-aveți pentru ce.

Știați că Leena voia să vândă hotelul?

Nu. Dacă aș fi știut... L-ați fi ucis pe Konrad?

Vă cred cu plăcere, așa cum v-am văzut adineauri.

Dar sunteți prea impulsiv ca să puneți în scenă așa ceva.

Dar tu, Leo. Ești devorat de gelozie...

Vă jur că... Nu mai jura.

Minți de la început.

Nu mai, șefule.

Nici el, nici Norppa nu vor acuza vreodată pe Anita Kari sau pe Elisa Porola.

Anita Kari și...

Dar de ce?

Ari are dreptate. Una dintre aceste două femei l-a ucis pe Konrad.

Cu sânge rece și cu premeditare.

De ce am fi făcut asta? Din gelozie? Asta nu are niciun sens.

Știți că escapadele soțului meu ne erau cunoscute.

Și că nu-mi păsa deloc.

Așa este. Dar de data asta ar fi plecat de lângă dumneavoastră.

Poate că ar fi durat un an între ei.

Imediat ce ar fi apărut probleme financiare, s-ar fi întors.

Gândiți la fel, domnișoară Anita?

Cred că da.

Dar nu sunteți sigură.

Nu m-am gândit așa.

Sunt convinsă de contrariul.

Aș vrea să-l întreb pe Norppa, dar el nu înțelege franceza.

Poate ne ajută Leena. Eu?

De cât timp aveați o relație cu Konrad?

Aproape doi ani.

Mai avea și alte femei? La început da, mai târziu nu, credeam.

Propria lui soție, desigur, și Anita.

A spus că el și Elisa nu mai erau intimi des.

Și Anita? Asta era altceva.

Cum să explic asta?

Era încă intim cu ea, dar din milă.

Asta nu-i adevărat. Este o minciună oribilă.

Konrad m-a iubit întotdeauna.

Și Norppa era îndrăgostit de dumneavoastră.

Mulți bărbați erau îndrăgostiți de mine, înainte...

Înainte de accident. Da, înainte de accident.

Norppa era la volan?

Am citit într-un articol despre accident că era beat mort.

Băusem cu toții. Dar numai dumneavoastră sunteți acum invalidă.

De aceea Norppa nu spune că v-a văzut furându-i pistolul.

Nu aveți nicio dovadă. Vorbiți prostii.

Nu trebuie să reacționez la insinuările poliției franceze. Sunt avocat.

Acest interogatoriu nu este valabil din punct de vedere legal, dar vreau să-mi finalizez ancheta.

Ari, vrei s-o întrebi dacă a decis să comită crima...

când și-a dat seama că el venea la ea nu din dragoste, ci din lașitate.

Rușine. Cum îndrăzniți să spuneți asta.

Nu credeți totuși ce...

Leena nu a inventat asta.

Konrad a spus-o el însuși. În scrisoarea asta și în asta.

Să citesc pasajele?

Ca să ajungă în baie și să tragă...

Anita trebuia să treacă prin camera mea sau prin cea a profesorului Duclos.

A trecut Anita prin camera dumneavoastră, profesor?

Răspunsul este: nu.

Nici prin a mea nu a trecut. Jur.

Vă cred. Am un motiv bun pentru asta: Nu erați în camera dumneavoastră.

Leo, cine era jos când s-a tras?

Și de data asta spui adevărul. Nu era doamna Porola?

Stătea lângă ușa din față. Părea paralizată.

Am crezut că ea fusese cea care trăsese.

Apoi a ieșit domnul Duclos cu pistolul în mână.

Și după aceea Anita Kari.

Bine, domnule Maigret. Eram jos. Dar ce dovedește asta?

Leo a venit alergând câteva secunde după împușcături.

Am avut destul timp să ies din baie...

Erai jos, Elisa.

Îl așteptai pe Konrad pentru că voiai să vorbești cu el.

Am făcut zgomot intenționat ca Duclos să știe că sunt în camera mea.

Apoi am intrat în baie.

Îl așteptam pe Konrad.

Am tras și apoi m-am ascuns în cadă, așa cum bănuia Maigret.

Dar de ce?

Voiam să vorbesc cu el. Cine știe, poate ar fi rămas...

Din milă pentru invalidă.

Când a spus că va pleca, am plâns.

Am încercat să-l opresc. Știi ce a spus?

Fii drăguță, Anita. Încearcă să înțelegi.

Totuși, am fost foarte drăguță cu tine toți acești ani, nu-i așa?

Foarte drăguță, a spus el.

Și a spus asta cu un zâmbet atât de îngrozitor.

Înțelegi acum?

Am aranjat ca un coleg să vă aștepte la Helsinki...

și să vă ducă la aeroport.

Mulțumesc, Ari. Cred că formăm o echipă bună împreună.

Îmi place să aud asta, șefule.

Dacă mai aveți nevoie de cineva la Paris...

Ce mai vrea ăsta acum?

Înainte să plecați, vreau să vă mai mulțumesc. Pentru că m-ați achitat, desigur...

dar și pentru colaborarea dumneavoastră. A fost o experiență extrem de fascinantă.

Sunt primul criminolog care a trăit un caz de la început până la sfârșit.

Și fiți sincer. V-am pus pe drumul cel bun, nu-i așa?

Tu ce crezi, Ari? Sunt ca dumneavoastră. Nu gândesc.

Dar totuși...

aș vrea să vă mai pun o întrebare. Vă rog.

Când v-a venit ideea că casa era vinovată?

Da, când mi-a venit ideea asta?

Am simțit tot timpul că această casă purta crima în ea.

Această casă are o energie extraordinar de ciudată.