Original subtitles

E mai greu de identificat decât un cadavru.

Indiferent ce limbă vorbești, el doar zâmbește.

Mă întreb dacă știe măcar că vorbim despre el.

Fără acte de identitate.

Nu avea pete pe haine?

Niște praf în buzunare și noroi pe tălpi.

Ăsta e o pistă. Dacă ar fi adevărat.

Nu avem nicio idee cine este și ce face aici.

Și cicatricea?

Trebuie să aibă cam o lună. E de la un glonț.

Îngrijită bine, spun doctorii. Dar ar putea avea și alte leziuni.

De-asta nu spune nimic? Probabil.

Deci bâjbâim în întuneric. Așa e.

Dacă punem o fotografie în ziar, sigur îl va recunoaște cineva.

Sigur va fi recunoscut.

Întrebarea este dacă cineva va vrea să-l recunoască.

Vi se pare schimbat?

Mai ales părul ăsta. În fotografie are alt păr.

Principalul e că l-ați recunoscut.

Domnișoară Legrand.

Spune-mi Julie.

Sunteți în serviciul lui de opt ani. Aproape opt ani.

Câți ani aveați când ați venit la el? Abia șaisprezece.

Chiar nu înțelege nimic din ce spunem?

Dacă e așa, ascunde bine asta.

Va rămâne mereu așa?

Cred că memoria îi va reveni de îndată ce va fi acasă.

Atunci va putea povesti ce s-a întâmplat cu el.

Asta ar simplifica lucrurile.

Recunoaște casa.

Deschide ușa.

Spune exact ce s-a întâmplat.

Am spus deja totul.

Deci acum șase săptămâni? Cinci.

Luni ar fi fost șase săptămâni.

Deci nu ați observat nimic special în acea seară.

Și-a băut ceaiul de plante și s-a dus la culcare.

Nu, în acea seară era de serviciu ca șef de port.

Asta depinde de maree. În acea seară trebuia să meargă în port.

Deci a plecat. Ce ai făcut tu atunci?

M-am dus să dorm.

Și ai reușit? Da.

După aceea nu l-ai mai văzut? Până azi.

Și când te-ai trezit a doua zi?

Atunci s-a dovedit că patul lui era nefăcut.

Se întâmpla des? Să doarmă în altă parte?

Doar pentru serviciu.

Altfel dormea mereu acasă? Da.

Singur?

Spune, Julie. Singur?

Nu primea prietene?

Nu venea nimeni în vizită? Nimeni.

Ce ai făcut, tot timpul cât el a lipsit?

Am așteptat.

Credeai că se va întoarce?

Nu, credeam că a căzut în apă.

În port? Un om care nu bea niciodată?

Era ceață densă în acea seară.

Mai târziu s-au gândit că poate a plecat.

Unde? Tocmai asta nu înțelegeam.

Dar dumneavoastră veți afla, nu?

Dumneavoastră veți afla, nu?

Nu-l veți lăsa baltă, cum au făcut ceilalți?

Li se părea normal să dispară. Dar așa ceva nu e normal.

Și nici să se întoarcă ca un fel de fantomă.

Dumneavoastră sunteți șeful de port?

E un cuvânt mare.

Sunt mai degrabă un fel de agent de circulație aici.

Și dumneavoastră cine sunteți? Comisarul Maigret de la poliție.

L-ați adus înapoi pe domnul Joris? Îl cunoașteți?

Sunt înlocuitorul lui, știți.

Când e el, nu sunt eu și invers.

Asta limitează contactul.

Nu vă place de el? Ba da, dar suntem foarte diferiți.

El e un domn. Un marinar adevărat.

Căpitanul Yves Joris. Breton în suflet și oase. De primă clasă.

Nu un șobolan de uscat ca mine.

Totuși, ați navigat și dumneavoastră? 12 ani de navigație de coastă.

Nantes-Bordeaux, dus-întors. Atunci prefer să rămân în port.

Ce nave au plecat în noaptea în care a dispărut Joris?

Asta a fost pe 23 martie. Într-adevăr.

A doua zi a trebuit să suplinesc.

Pot să merg la cafenea?

Aveți o listă?

Da, în biroul căpitanului.

Poate nu a plecat cu nava. Dar nici nu s-a dus să înoate.

Notați orele? Navighează doar laFluxul este mare.

Fluxul durează ceva timp. Nu-i așa de rău.

Cum e acum cu fluxul?

Asta a fost ultima care a plecat.

Veniți să bem ceva?

Acesta este comisarul din Paris.

Luați loc, comisar.

L-ați adus pe domnul Joris înapoi?

Așa este.

E adevărat că și-a pierdut mințile?

Într-adevăr. Nu mai vorbește.

Același lucru, vă rog.

Servitoarea lui i-a recunoscut fotografia în ziar.

Am văzut-o și noi.

Se poate, dar ea a venit.

Logic. Ea are un interes.

Julie Legrand e din sat? Nu, din Port-en-Bessin.

Tatăl ei e așa-zis pescar acolo.

Dacă ar pescui la fel de mult cum bea, marea ar fi goală.

Cum vi se pare situația dintre Julie și căpitanul Joris?

Au o relație? Nu-i cunoaștem atât de bine.

Totuși, el vine pe aici uneori? Sigur, asta face parte din treabă.

Atunci bea ceva. Și e întotdeauna foarte politicos.

Dar după un pahar pleacă.

Nu se amestecă cu oricine.

Nici Julie nu mai, fițoasa aia.

Vine de nicăieri, dar se crede cine știe cine.

Spuneți asta din cauza fratelui ei?

Vorbeam despre fratele lui Julie.

Știți totuși că are un frate? Și încă marinar.

Navighează pe un vas de coastă care acostează regulat aici.

Louis Legrand de pe Saint-Michel. Îl cunoașteți, nu?

Noi îi spunem Louis cel Mare.

De aceea nu ne-am dat seama imediat.

Îl vedem doar când Saint-Michel intră în port.

Și nici atunci nu coboară de pe navă.

Nu-și caută sora? Nu, Joris nu-l suportă.

De ce nu?

Pentru că a stat șase ani la închisoare?

Glumiți cu noi, nu?

Sunteți bine informat. Asta face parte din meseria mea.

E sus.

Numărul e pe ușa camerei.

Ce zgomot e ăsta? Ăsta-i cornul de ceață.

O să facă așa toată noaptea? Cât timp e ceață. Te obișnuiești.

Domnule comisar.

Domnule comisar. Trebuie să veniți imediat.

Încă două minute de răgaz. Cel mult trei.

Ultimele zvâcniri. Privirea e deja stinsă.

Nu mai poate respira. Gâfâie după aer.

S-a terminat.

Apropiați-vă. Observați ceva neobișnuit?

Stricnină. Asta se vede chiar și fără autopsie.

O să aibă loc, desigur, dar știu deja.

Ce spuneam? Stricnină. Probabil s-a trezit cu sete.

Tu ai umplut carafa cu apă? Da. Aseară.

El... îi plăcea să aibă apă lângă pat.

N-ai auzit nimic?

Totuși, probabil a strigat. Așa se întâmplă întotdeauna.

Mai ales la început, durerea e groaznică.

Nu mai vorbea. Ce vrei să spui?

Ați mai văzut așa ceva?

Un testament.

Chiar n-ați mai văzut asta niciodată?

Moșteniți totul.

Nu știam că e atât de bogat.

Nu era bogat.

Acum zece ani a moștenit o fermă. A vândut-o.

Nu mai are altă familie? Toți au murit.

O arestați? De ce? Nu o să fugă nicăieri.

N-ar ajunge departe.

În plus, acum locuiește în propria ei casă.

Nu pot elibera un certificat de deces.

Nici nu cere nimeni asta.

A fost otrăvit. Nu vom încheia ancheta înainte de a începe.

Vom face o autopsie și toată tevatura.

Comisar Maigret? Sunt Eugène Grandmaison, primarul.

Ieri am ajuns prea târziu să vă salut, azi dimineață am fost la vânătoare.

Vânați și dumneavoastră? La Paris rar am ocazia.

Aici vânăăm mai ales rațe. Foarte palpitant.

Eu vin de la țară.

Despre vânătoarea de potârnichi și iepuri știu puține.

Dar vânătoarea de rațe merită încercată.

Se întâmplă atât de repede, încât trebuie să nimerești din prima.

Ea l-a otrăvit, nu?

Într-adevăr, a fost otrăvit.

Nu ați arestat-o încă pe servitoare?

Totuși, am auzit de la doctor... Ce?

Nu sunt de la poliție, dar nu știu cine altcineva ar putea fi.

Și ea are un motiv.

Tohmai ea moștenește de la el?

Să fi fost ea și prima dată?

Înainte de a fi otrăvit, cineva a încercat să-l omoare pe căpitanul Joris.

O, da. Asta scria în ziar.

Vă puteți imagina că ea ar fi împușcat pe acel om sărman?

O cunosc prea puțin, dar pare puțin probabil.

Un complice, poate?

Atunci de ce l-ar fi adus de la Paris?

Nu m-am gândit la asta.

Sper să se elucideze crima.

Tentativa de crimă e totuși altceva, nu-i așa?

Sigur trebuie să merg?

Dumneavoastră sunteți aici cel mai înalt reprezentant al autorității.

Atunci o să mă schimb. Și o să-mi avertizez soția.

Mă așteptați puțin?

O figură ciudată. Foarte închis.

Îl cunoșteați bine? Nu prea.

A navigat pentru mine. Ce vreți să spuneți?

Suntem o familie de armatori.

De fapt, și-a făcut toată cariera la noi.

Înainte de a deveni căpitan de port, a navigat 28 de ani.

Deci lucra deja pentru tatăl meu. Un om de nădejde.

Julie. Unde oare e?

Este cafea?

Aveți copii, domnule primar? Unul.

Un fiu? Și el vânător?

Încă nu, dar o să fie. Are doar unsprezece ani.

De altfel, e la internat, la părinții Maristen.

Doriți să mergem în salon pentru cafea?

Dă-mi aici, Julie. Aici cu hârtia aia.

Ai grijă. Cineva îi vrea răul șefului tău. Louis.

Sigur e fratele tău? Numele lui e dedesubt.

Când a dat asta?

Ieri, desigur. Când erai cu mine la Paris.

Dacă aș fi găsit-o mai devreme. Ce-ai fi făcut atunci?

L-aș fi protejat. De cine?

Cine îi voia răul? Toată e vina mea.

Sărmană fată.

Ce teatru ieftin.

Încă mă mir că nu s-a tăvălit pe jos.

Joris s-a purtat prea frumos cu ea. I s-a urcat la cap.

Credeți că era amanta lui? De unde să știu? Foarte posibil.

Totuși, ea a fost singura care i-a recunoscut fotografia.

Toată lumea l-a recunoscut pe Joris. Dar ea a reacționat.

Nimeni nu avea chef să facă drumul ăla lung până la Paris.

Ar fi putut spune și ea asta. Locuia cu el.

Trebuia să dea de știre. Măcar ca să scape de el.

Mai întâi crede că e mort. El dispare.

Poate l-a aruncat în port. Împreună cu fratele ei.

Știți totuși că a făcut închisoare, nu?

Îl aruncă în port, dar n-au noroc. El se întoarce.

Cum se întoarce atunci?

Poate e pescuit de vreo navă.

Între timp, ea descoperă testamentul.

Acum trebuie să-l omoare. Mă urmăriți?

Eu, desigur, nu sunt de la poliție.

Dar știu cum sunt oamenii de aici.

Știu cum gândesc.

Nu degeaba mă votează.

Am registrul la mine.

Ați ghicit bine. Pe 23 martie Saint-Michel a fost aici.

Ia te uită. Am ghicit bine.

Acum că Joris e mort, asta nu mai contează atât de mult.

Pot să merg la cafenea? Da.

L-a mai văzut cineva pe fratele lui Julie aici după 23 martie?

Barca lui nu a mai fost pe aici, deci nici el.

El a fost aici ieri. Serios?

Nimeni nu l-a văzut.

Nimeni n-a văzut cine a pus otravă în apa lui Joris. Totuși, el e mort.

Încep să mă satur de minciunile dumneavoastră.

Nu mint.

Știu sigur că Louis cel Mare coboară de pe navă.

Deci ați mințit în privința asta.

Mai ascundeți ceva?

Pe 23 martie, Saint-Michel a trecut pe la sfârșitul fluxului.

Încă putea trece ușor prin ecluză.

Dar s-a făcut destul de târziu pentru a pleca.

Pe canalul navigabil, apa e deja atât de mică încât aproape atingi fundul.

Îți asumi riscul ăsta doar dacă te grăbești.

Se grăbea atât de tare Saint-Michel?

Se pare că da. Dar după ce au trecut prin ecluză, au rămas să aștepte.

Nu înțeleg nimic. Nici eu.

O să vină în curând. Atunci puteți întreba.

Salut, Delcourt. Salut, Lannec.

Salut, Louis cel Mare.

Totul bine pe aici? Da. Ați venit devreme.

Am navigat repede. Lui iar îi era grabă.

S-a întors Joris? S-a întors și a plecat iar.

Ce vrei să spui? A murit.

Otrăvit. În prima noapte când s-a întors acasă.

Comisarul din Paris investighează cazul.

Căpitane Lannec? Vreau să vă pun câteva întrebări.

Și dumneavoastră.

Dumneavoastră sunteți Louis Legrand, fratele lui Julie, nu?

Nu trebuie să-mi aduceți aminte de trecutul meu la închisoare, știți?

Deci asta e toată echipajul.

Doar trei oameni pentru o navă atât de mare.

E mai mult decât suficient. Și Louis cel Mare face cât doi.

Atunci ieri sigur nu v-a fost ușor, fără Louis cel Mare.

Cum v-ați descurcat?

Tu erai la țărm ieri.

Sau pretinzi că nu e așa?

Dacă spuneți dumneavoastră, așa o fi.

I-ai spus surorii tale că căpitanul Joris era în pericol.

Am avut dreptate sau nu? De unde știai?

Era clar, după glonțul ăla.

Voi navigați pe canal. Eu rămân la țărm.

Te duci la sora ta? Am grijă.

Nu suport atâta jelire.

Ca să încărcăm marfă în port, nu avem nevoie de el.

Și?

Știți deja de ce a navigat Lannec în noaptea aia?

Nu. A spus că era dreptul lui deplin.

Louis cel Mare e la țărm. L-am văzut mergând.

Unde stă dacă nu e la sora lui? Pe o barcă veche.

Unii marinari pur și simplu nu pot dormi la țărm.

În spatele docului ăla, acolo.

De ce nu mă lăsați în pace?

După mine, mai e cineva acolo.

Veniți să vedeți, dacă vreți să știți neapărat.

Ce caută șalupa aia acolo, naiba?

Ei, Doamne ferește. De unde a apărut chestia aia?

Ce idiot își lasă șalupa să plutească în doc?

Ia un cârlig de acostare și leag-o.

Saint-Michel? Asta mă miră. Se mai întâmplă.

Nu-i de ei să fie așa de neglijenți. De nimeni.

L-am prins.

Pe vremea asta, o șalupă stă pe punte și nu în spatele navei.

Fac ce vor.

Poate a folosit-o cineva? Pentru ce?

Ca să meargă la țărm înainte de ecluză. Nonsens.

Un tip plăcut. Un marinar bun.

Mai doarme cineva în afară de Louis cel Mare pe barca aia veche?

Poate oricine să intre? Libertate totală.

Dar doar Louis cel Mare are chef.

Pot să dau un telefon? Poftiți.

Bună seara, Maigret la telefon.

Puteți să solicitați brigada mobilă din Paris?

Nu, e urgent.

Maigret la telefon. Dați-mi-l pe Lucas.

Lucas? Am nevoie de întăriri.

La bordul Saint-Michel e ascuns un om.

Singur nu pot ține totul sub observație.

Nu, nu l-am văzut. Dar sunt sigur.

Așteaptă să se întunece. Altfel ar atrage prea mult atenția.

Cred că e din clasa superioară.

Țin sub observație barca unde se ascunde.

S-ar putea să fie o noapte lungă.

Da, asta știu.

Dar nu două nopți la rând.

Dacă nu poți veni, trimite pe altcineva.

Nu-mi pasă cine. Dar să vină repede.

Aveți poftă, nu-i așa? Nu sunt singurul.

Louis cel Mare tocmai a băgat și el destul de mult în el. Sau nu?

Dar poate nu era doar pentru el.

Oare sunt amândoi? Habar n-am.

Unde ar putea să meargă ea?

Julie Legrand, o cunoști, nu?

Unde ar putea să meargă?

Nu. Acolo nu aveți voie să umblați.

Nu te vei lupta, nu?

Sfântă Maria a mării, fă ca planul lui Louis să reușească...

și să fim fericiți pe 20 martie.

Trei zile mai târziu, căpitanul Joris a dispărut.

Ăsta era planul vostru?

Sunteți toți o apă și un pământ.

Judecători, polițiști.

Pentru o prostie la 20 de ani plătești toată viața.

Fratele meu a fost condamnat și pedepsit. Dar asta nu e de ajuns.

Ce plan aveați?

Oricum nu mă credeți.

Nu aș fi vrut ca Louis să-i facă rău domnului Joris.

Care era planul vostru?

Louis întâlnise un om bogat. În Anglia sau ceva de genul.

Voia să cumpere un iaht. Louis a vorbit cu șeful lui despre asta.

Ăsta voia de mult să vândă Saint-Michel.

Fratele tău era intermediar? Urma să primească un comision.

Și după vânzare, ar fi putut să rămână la bord.

Cunoaște nava și e un marinar bun.

Cine e cumpărătorul? Un francez? Un străin?

Nu știu.

Nu mă credeți, nu?

Credeți că vă mint? Nu cred asta, Julie.

Pune asta la loc.

Oricum e prea târziu acum.

Niciodată nu e prea târziu.

Louis cel Mare.

De ce te uiți așa la mine? El nu e aici.

Vedeți totuși că șalupa e la chei, nu?

L-ați văzut plecând?

Da. Și șalupa e legată. Dar l-ați văzut pe el?

L-am văzut coborând de pe navă. Singur? Era cineva cu el?

Cine trebuia să fie cu el? Doar Louis cel Mare vine pe barca aia.

Bună ziua, comisar.

Ce faci aici? Am venit să vă ajut.

Lucas n-a găsit pe altcineva. Dar tu nu știi nimic.

Niciodată nu ieși de după birou.

Din cauza astmului, dar îmi merge din ce în ce mai bine.

Vreau pe cineva care să mă ajute, nu pe cineva pe care trebuie să-l învăț totul.

Voi face tot posibilul.

Ești la curent cu cazul?

O să mai audă Lucas de asta. Hai, mergem să bem o bere.

Nu beau niciodată alcool. Atunci iei ceai de plante.

Deci mint toți. Unii doar tac.

Și Julie? Fata care l-a recunoscut?

Aia chiar nu minte.

Ea spune ce știe, dar nu știe nimic.

Dacă Louis cel Mare n-ar fi fugit. Louis cel Mare?

De fapt, ai ascultat? Da.

Louis Legrand. Fratele, marinarul. Înțelegi?

Da. Doar că nu știam că-l cheamă Louis cel Mare.

Dacă nu ți-aș fi spus, acum știi.

Poate știu unde e Louis cel Mare.

Din taxi am văzut un marinar.

Șoferul chiar a spus:

„Uite, Louis cel Mare merge în vizită la primar”.

Accentul ăla poți să-l lași deoparte, știi?

Bine, atunci mă duc la primar. Tu ții barca aia sub observație.

Bună ziua, domnule comisar.

Sunteți rănit? Ați avut un accident?

Am căzut pe scări și m-am lovit rău.

Veniți pentru anchetă?

Ați căzut pe scări? Ce spaimă trebuie să fi fost.

Mai ales pentru doamna Grandmaison.

Ce legătură are soția mea cu asta?

Sigur s-a speriat când ați căzut pe scări.

Nimeni nu m-a văzut căzând. Eram singur.

Soția mea e la Paris, de fapt.

Și fiul meu e la internat. Sunt singur acasă.

Din câte aud, ancheta nu avansează prea mult.

Servitoarea e încă în libertate și dumneavoastră vă plimbați cu ea pe plajă.

Deci doamna Grandmaison e la Paris.

Acolo ne petrecem o parte a anului.

Mergem regulat la apartamentul nostru.

Primesc plângeri. Mă rog, nu plângeri adevărate.

Dar cetățenii mei se întreabă ce faceți.

Înțeleg asta.

Sunteți vânăt și umflat.

Cum ați căzut exact? Pur și simplu. Pe jos.

Mai degrabă pare că ați primit un pumn zdravăn.

Ați auzit asta? Chiar am auzit ceva.

Chiar după ușă.

Louis cel Mare, ce surpriză. Intră.

Ce păcat că ai venit abia acum.

Altfel l-ai fi putut prinde.

Apropo, ce faci aici? L-am chemat eu.

Am început și eu o anchetă.

Aveți ceva împotrivă să-mi continui ancheta?

Mai am câteva întrebări pentru Louis Legrand.

Vreau și eu să știu câteva lucruri de la el.

Sper să aud rezultatele anchetei dumneavoastră.

Ce faci acolo? Trebuia să ții barca sub observație.

Omul ăla a coborât la țărm. Într-adevăr atrage atenția.

Un domn de la cursele de cai. Lipsește doar binoclul.

Unde e? L-am urmărit.

Nu știe că l-am urmărit până aici.

S-a ascuns în spatele casei. Ca și cum ar aștepta pe cineva.

A dispărut.

Oare a intrat?

Scuzați. Mi-am uitat pipa.

Domnul de la poliție și-a uitat pipa.

Aduceți-ne ceva de băut. Da, după ce își recuperează pipa.

Dacă nu vă găsesc pipa în salon...

nu o veți găsi în locuri unde nu ați fost, domnule comisar.

Atunci sigur e altundeva.

E înăuntru, șefu'?

Cele trei ferestre luminate sunt de la salon.

Sigur poți să te uiți înăuntru. Destul de sus, nu?

Urcă-te pe zid.

Trebuie să mă ajuți, șefu'. Singur nu reușesc.

Ce vezi?

Nimic. Doar un colț al camerei.

Atunci mai trage-te puțin.

Peste zid.

Și?

Ce fac? Ciudat. Joacă dame.

Joacă dame?

Tipul pe care l-am urmărit nu e acolo.

Sau stă într-un unghi mort.

Marinarul câștigă la dame.

Îl face pe primar. Asta-mi va da de furcă.

Cum arăta exact celălalt? Foarte șic.

De ce șic? Cu diamante în urechi?

Nu, dar se vedea că are bani.

Purta un costum deschis la culoare. Nu se temea să se murdărească.

Vreo 35, 40 de ani. Păr închis.

Și unde e acum?

Are legătură cu bărbatul pe care l-am găsit?

Bărbatul care a fost ucis?

Uită-te, nu pune întrebări.

Auziți asta, șefu'? Ce anume?

Sună telefonul. E acolo înăuntru.

Primarul răspunde. Nu, Louis cel Mare îi dă un pumn.

Ăsta trebuie să fie omul nostru.

La telefon. Tipul ăla șic.

Ține totul sub observație, mă întorc imediat.

Bună seara, căpitane.

Bună ziua, domnișoară. Comisar Maigret de la brigada mobilă.

Sunteți iar aici? Sigur lucrați zi și noapte.

Tocmai ați pus pe cineva în legătură cu domnul Grandmaison, primarul.

De unde a venit apelul ăla? De la bufetul gării?

Rămâneți la telefon. Nu închideți.

Cât de departe e prima gară? Cel puțin doisprezece kilometri.

Prin fabrica de conserve e mai scurt.

Mai lung, vreți să spuneți. Merg pe acolo în fiecare zi.

Merg și eu pe acolo în fiecare zi.

O jumătate de oră cu bicicleta? Cam așa, da.

Mai sunteți acolo, domnișoară?

Vreți să mă puneți în legătură cu secția de poliție?

Du-te să vezi dacă nu lipsește vreo bicicletă.

Cu secția de poliție? Vreau să vorbesc cu inspectorul de serviciu.

Vreo 35, 40 de ani. Înstărit. Brunet. Înalt.

Ultima dată semnalat într-un costum deschis la culoare.

Verificați dacă a mai sunat pe cineva de la bufetul gării.

Dacă a luat trenul, alertează toate gările.

Trebuie să-l prindem.

Ai notat totul bine?

De îndată ce afli mai multe, sună-mă la cafeneaua din port.

Dacă sună cineva pentru mine, mă găsești mai departe pe stradă.

La casa primarului? Exact.

Mi-a dispărut bicicleta.

De asta mi-era teamă. O să se întoarcă.

Când? Mâine.

Atunci cum mai ajung acasă diseară?

Așa nu vei vedea mare lucru. M-am speriat de moarte.

Dormeai, nu? Nu.

O să adoarmă și ei în curând. Nu mai joacă dame.

Menajera s-a culcat. Am văzut lumina sus.

Și ei s-au pus pe băutură. Amândoi?

Mai ales Louis cel Mare. Îi place.

Încearcă primarul să-l îmbete?

La naiba, șefu'. Acum că spui.

Vine cineva pe jos.

Sigur e pentru mine. Mă întorc imediat.

A fost la ghișeu.

Voia să meargă la Paris, dar nu era niciun tren.

N-a găsit nici mașină de închiriat nicăieri.

Atunci a cumpărat o mașină sport second-hand. Una galbenă.

Tocmai l-am pierdut la garaj.

A lăsat o bicicletă. Plus o despăgubire pentru proprietar.

Ai numărul mașinii ăleia? Da, domnule comisar.

Blocați toate drumurile spre Paris. S-a făcut deja.

Atunci arestați-l. Pe ce motiv?

Furt de bicicletă.

Aveți vești despre bicicleta mea, domnule comisar?

O primești înapoi mâine. Cu niște bani.

Poți să iei o cameră în seara asta. Sunt nebun să fac asta. Prefer să păstrez banii.

Cum ați intrat? V-am speriat?

Ușa era deschisă. Ce faci acolo?

Ciocolată cu mult zahăr, foarte hrănitoare.

Oricum nu gătesc singură. Vrei și tu o cană?

Ce părere avea domnul Joris despre primar?

Navigase pentru el în trecut. Asta știu. Altceva?

Mergeau uneori împreună la vânătoare. Dacă primarul nu găsea pe altcineva.

Atunci îl ruga pe domnul Joris să meargă.

Credeți că o să am probleme? De ce?

Cu moștenirea.

Am o scrisoare de la notar. E mult mai mult decât credeam.

Domnul Joris ascundea bine cât de bogat era.

De ce ai avea probleme?

Într-adevăr, n-am făcut nimic.

Nici fratele tău, nu?

Louis bea prea mult, dar asta e tot.

Domnul Joris spunea mereu că trebuie să aibă grijă cu asta.

Cum merge treaba între primar și fratele tău?

Nu prea bine? Ați auzit ceva despre asta?

Au fost probleme cu primarul.

Credea că Louis face prea mult zgomot noaptea.

Nimeni nu-l suportă pe primar. Nici măcar ca armator nu e plăcut.

Chiar dacă plătește mai bine decât restul, e urât.

Nu doar de Louis.

Te înșeli. Fratele tău și primarul sunt cei mai buni prieteni.

Chiar joacă dame împreună.

Nu te îndepărta prea mult de casă, Julie.

S-ar putea să mai am nevoie de tine.

A mai sunat cineva pentru mine? Da.

Care a fost mesajul? N-au spus nimic.

Nu trebuie să sun înapoi?

Poftim, un sandviș.

De unde știați că-mi e așa de foame? Și mie mi-era foame.

Ce fac acolo înăuntru? Deja dorm pe jumătate.

Continuă să te uiți în timp ce mănânci.

Vrei să știi cum stau lucrurile?

Omul tău a fost arestat.

Tu trebuie să-l identifici formal.

E un străin. Un norvegian.

Are cetățenie franceză și-l cheamă Raymond Martineau.

Totuși, o să se plângă la ambasada lui.

Uite, șefu'. Îi dă o bătaie soră cu moartea.

Ce? Louis cel Mare îl bate pe primar.

Vino jos. Hai, sari.

Sprijină-te de zid.

Ai dreptate. Îl altoiește bine.

Ce facem, șefu'? Vino cu mine.

Ai deschizătorul de conserve la tine?

Cum ați intrat? Asta e violare de domiciliu.

Omul ăla v-a lovit. Ce știți despre asta?

Sau poate nu l-ați lovit?

Am avut o neînțelegere care ne privește doar pe noi.

Ascultă bine, Verduret.

Cineva ca domnul nu se lasă maltratat așa...

dacă nu are nimic de ascuns.

Asta nu accept.

Uite. Du-te și deschide.

Toată lumea îl cunoaște pe domnul Martineau din Norvegia.

Eu unul nu cunosc pe nimeni aici.

Sigur sunteți de la poliție? Puteți să-mi spuneți ce reprezintă asta?

Deci nimeni nu știe nimic.

Domnul primar se lasă bătut liniștit.

Fără niciun comentariu.

Domnul Martineau e un necunoscut și nici el nu cunoaște pe nimeni.

Nici măcar pe Louis cel Mare, cu care totuși și-a petrecut noaptea...

pe o barcă dărăpănată.

A trecut pe aici din întâmplare.

Înainte să încerce să fugă la Paris.

Apropo, de ce Paris, domnule Martineau?

Trebuie să răspund la asta? Aș aprecia mult dacă ați face-o.

Pur și simplu ador Parisul.

În comparație cu Parisul, Norvegia e destul de plictisitoare.

Deci nu vreți să spuneți nimic. Nici voi.

O să aflu oricum, știi.

Și atunci o să aveți serios de furcă cu mine.

Vă duc des navele în Norvegia, domnule primar?

Nu la fel de des ca înainte, dar se întâmplă.

Vreți să spuneți pe vremea când căpitanul Joris lucra încă pentru dumneavoastră?

Într-adevăr, Joris naviga spre Norvegia.

Acolo l-a întâlnit pe un anume Martineau?

Oare știe Louis cel Mare?

L-ai lovit pe primar azi după-amiază...

ca să afli ceva pentru Martineau.

Ce anume?

Și de ce nu depuneți plângere? Ba sigur că da. Împotriva dumneavoastră.

Las totul în seama ambasadei mele.

În acest caz, vă rog să rămâneți la dispoziția justiției.

Pot să vă vorbesc în privat, șefu'?

Ține-i bine sub observație.

Oricum nu aveți nicio dovadă. Ce altceva să fac?

Mai devreme sau mai târziu, unul va vorbi. Și dacă nu?

Ăsta e riscul.

Până la noi ordine, sunteți în arest la domiciliu. Un agent vă va supraveghea.

Acest abuz de putere vă va costa scump.

Domnul Martineau ia o cameră deasupra cafenelei...

unde va fi supravegheat de inspectorul Verduret.

Cred că asta e totuși a dumneavoastră.

Vii cu mine, Louis cel Mare.

Unde ai fost, Louis cel Mare?

Trebuie să plecăm. Peste două ore e reflux.

Așteaptă la bord. Mai întâi am nevoie de el.

Urcă la bord. O să răcești.

Ciudat să fim aici trei în casa unui mort.

Încerc să-mi imaginez cum era.

Un marinar care făcea ce voia.

Când nu a mai putut naviga, a rămas să locuiască în port.

Ca să poată auzi în continuare marea.

Nu spunea multe, dar avea inimă.

Pe tine te-a mai certat bine de câteva ori, nu?

A făcut-o pentru că te plăcea.

Și pe sora ta o plăcea foarte mult.

Acum a murit. N-a fost o moarte frumoasă.

De când a fost ucis mișelește...

dintr-odată nu mai are prieteni.

Eu sunt singurul care-l apără.

Pentru că nu vreau să las ucigașul lui să scape.

Dar nu aud decât minciuni.

Am spus tot ce știu.

Așa e, Julie. Problema e că tu nu știi nimic.

Fratele tău știe ceva. Dar nu vrea să spună nimic.

Ascultă. Ajută-l pe comisar.

Vezi?

Știi cum numim în meseria mea un tip tăcut ca tine?

Un suspect.

Și tu ești chiar un suspect ideal.

Acum că a murit căpitanul Joris, sora ta primește moștenirea.

Scoate-ți asta din cap.

Nu-l arestați.

Vino și încetează cu prostiile astea.

Spune ce știi, altfel mergi la închisoare.

Spune că n-ai făcut nimic. Știu că așa e.

Nu fi idiot.

Oricum știu că sunteți înarmat. Vreți să mă arestați?

Am timp. Mai întâi mergem la bordul Saint-Michel.

Nu plecați în seara asta. Vom discuta.

E și celălalt la bord? Célestin? Da.

Trebuie să fie și el aici. Vreau să vorbesc cu voi trei.

Așează-te. Și tu.

Spune-i să se așeze. Dumneavoastră sunteți căpitanul, Lannec?

Așa scrie în orice caz în registru.

Unde e registrul, de fapt? Pot să-l văd?

Uite. Surprizele nu s-au terminat încă.

Căpitan: Joseph Lannec.

Marinar: Célestin Godet. Proprietar-armator: Louis Legrand.

Deci dumneavoastră sunteți noul proprietar.

De curând. Din 20 martie.

Trei zile înainte de dispariția domnului Joris. Ciudat, nu?

Pățește des așa? Înțelege doar bretona.

Pun pariu că domnul Martineau a cumpărat barca și dumneavoastră sunteți doar un paravan.

Ce vrea în schimb?

Ce făceați voi trei aici...

în ziua în care a dispărut domnul Joris?

Prostule. N-ai un ban, dar ai o barcă care valorează milioane.

Și asta pentru un fost deținut.

Ce zgomot e ăsta? Sigur e vântul.

Mă duc să văd. Fără glume, da?

Oricum e barca mea, nu?

Nu-i nimic.

Du-te să vezi, Célestin.

Credeam că înțelege doar bretona.

Îl aud vorbind cu cineva.

L-ai legat bine? Cu noduri marinărești.

Și acum? Îl lăsăm în urmă.

Trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să-l găsească până mâine.

Așteaptă, anunț poliția.

Nu înțeleg niciun cuvânt.

Ce mai aștepți? Poliția.

Sunt comisar de poliție. Oricine poate pretinde asta.

Dezleagă-mă.

Uite, Saint-Michel a eșuat.

Sigur a plecat prea târziu din nou. Prea puțină apă pe canalul navigabil.

Vrei să mă dezlegi acum?

Vedeți? N-au vrut să aștepte fluxul.

Unde sunt? Nu mai e nimeni la bord.

Trebuie să-l avertizez pe primar. Sigur știe deja.

Nu, sigur doarme încă. Sau e la vânătoare.

Azi nu, crede-mă pe cuvânt.

Sunteți supărat, nu? Nici vorbă, Verduret.

Sigur a învățat să facă noduri la cercetași.

Cu experiența dumneavoastră, așa ceva nu mi s-ar fi întâmplat.

Acum du-te repede la poștă.

Primarul nu mai primește telefoane.

Și dacă vrea să sune el? Nu transmiteți nimic, notați numerele.

Apoi trimiteți un anunț de căutare pentru Lannec...

Louis cel Mare, Célestin și Martineau.

Ce mai vreți de la mine acum? Lăsați-mă, mă doare capul.

Domnul Martineau a dispărut. Bravo.

A plecat cu Louis Legrand pe Saint-Michel.

Lasă-l să se întoarcă repede în țara lui.

Din păcate pentru el, Saint-Michel a eșuat.

Totuși, probabil a trecut deja granița.

Ce părere aveți? Ce să cred?

Oare a părăsit țara?

Dacă nu, atunci mai are ceva de făcut aici.

Dar ce?

L-ați văzut pe primar? Trebuie să vină.

Doar el poate da permisiunea de remorcare.

El, sau proprietarul. Dar trebuie să remorcăm înainte de flux.

Lasă să remorcheze. Trebuie oricum, nu? Îmi asum responsabilitatea.

Dumneavoastră reprezentați autoritatea. Remorcați.

Șefu'.

A sunat? La o școală, la 60 de kilometri de aici.

O școală? Un internat. La părinți.

Mă gândisem la orice, în afară de asta.

François Grandmaison este într-adevăr elev la noi.

Da, are unsprezece ani.

Fiul armatorului, da.

Doamna Grandmaison și-a luat fiul azi dimineață.

Crezi că vine, mamă? Sigur.

Dar nu știe unde suntem.

În locul ăsta ne întâlneam mereu înainte.

A trecut mult de atunci? Da.

Tu nici măcar nu erai născut.

Poate a uitat. Ba nu.

Uite, poliția.

Sunteți arestat, domnule Martineau.

El e tatăl meu.

Știu, deși mi-a luat ceva timp să înțeleg.

Dumneavoastră sunteți Hélène Grandmaison, soția primarului?

V-ați luat fiul de la școală.

Voiați să fugiți cu domnul? M-ați urmărit.

Așa ați putut să-l găsiți.

Din cauza mea îl arestați acum?

Sigur lucrați la ordinul soțului meu?

El vrea, desigur, să-l arestați pe Raymond.

Dar pe mine nu mă mai duceți acasă.

Asta trebuie să decideți singură.

Dacă ne opriți, știți ce se va întâmpla.

Legal, François e fiul lui, deci trebuie să mă întorc.

Vreți asta? Sunteți plătit pentru asta?

Înțeleg că sunteți supărat pentru șmecheria pe care v-am făcut-o.

Dar nu fiți mândru de asta.

Singura mea crimă e că-mi iubesc fiul și pe această femeie.

Nu-l cunoașteți pe soțul meu. E mai șmecher decât credeți.

Întotdeauna știe să-și impună voința.

Crede că François e al lui?

Nu, a știut întotdeauna.

Totuși, s-a căsătorit cu ea. Mi-a furat fiul și soția.

Și acum vreți să-i recuperați.

De ce ați așteptat atât de mult?

Ne-am revăzut abia acum doi ani.

Credeam că François era fiul lui Grandmaison.

Că Hélène m-a înșelat.

Conform avocatului pe care l-am angajat, legea e împotriva noastră.

Și probabil și dumneavoastră.

Investighez doar uciderea căpitanului Joris.

Restul nu mă interesează.

Atunci lăsați-ne să plecăm. Noi nu l-am ucis pe Joris.

Dar știți cine a făcut-o.

Dacă nu vreți să spuneți nimic, foarte bine.

Mai bine ați merge la soțul dumneavoastră.

În afară dacă mai aveți ceva de spus.

Vino, François.

Raymond a venit în secret în Franța. Ne-am revăzut.

Trebuia să ne ascundem, din cauza lui François.

Știam că soțul meu nu-l va lăsa niciodată pe François să plece.

Așa a apărut planul cu Saint-Michel.

Urma să plecăm noaptea.

În Norvegia urma să punem totul oficial în ordine.

A mers prost.

Grandmaison ne-a prins.

A înnebunit de furie și a tras. Glontul l-a nimerit pe Joris.

L-am dus în Norvegia să-l îngrijească.

Nu mai puteam veni aici. Așa că l-am dus la Paris.

Poliția o să aibă grijă să ajungă unde trebuie, am crezut.

Nu știu.

L-a tratat ca pe propriul său fiu.

Cred că în felul lui îl iubea.

N-aveam idee că Grandmaison o să se răzbune pe Joris.

De unde să știu?

Poate se temea că o să vorbească.

Nu au mai venit copii.

Nu voiam asta, așa că am avut grijă să nu se întâmple.

Sună oribil, dar după părerea mea...

a fost jignit că un fost angajat s-a întors împotriva lui.

Nu-i păsa că plecam.

Dar voia să-l păstreze pe François.

De aceea trebuia să meargă la internat. Așa ne-a despărțit.

Trebuia să am adresa școlii ăleia.

Știam că Grandmaison se temea de violență și că Louis cel Mare îl ura.

Așa că l-am întrebat dacă vrea să facă puțină presiune.

Nu, nu mi-era milă.

Oricum era un ucigaș.

Cum a reușit să vă scoată din țară după naștere?

Aveam 20 de ani și eram plin de datorii.

Ar fi făcut totul public dacă nu plecam imediat.

Acum am făcut bani și pot plăti totul înapoi.

Nu mai contează. Totul e acum al fiului dumneavoastră.

Casa, compania de transport maritim și restul.

Aveți din nou o problemă cu certificatul de deces?

A fost un mic accident în timp ce-și curăța arma.

Sunteți de la poliție.

Totuși, o navă destul de bună. Pot să ies cu ea imediat.

Bună idee. Atunci vei fi un pic uitat.

Mai sunteți supărat pentru aseară?

Aproape uitasem deja. Așa că mai bine taci.

Lasă-i să plece.

La ce oră pleci? Trebuie să-l întrebi pe căpitan.

Dacă totul e încă întreg, putem fi pe mare peste două ore.

Mulțumesc, domnule comisar.

De aceea trebuia să moară?

De aceea a fost ucis?

Da, voia să-l ajute pe Martineau.

Pe care l-a întâlnit întâmplător în Norvegia.

Au început să vorbească și căpitanul a înțeles totul.

S-a dus la Hélène Grandmaison și a pus la punct tot planul.

De ce?

Poate pentru că-i plăcea să vadă oamenii fericiți.

Dar mai ales pentru că nu-l suporta pe primar.

O să mai locuiești în casă?

Nu, o vând. Fără el mă simt îngrozitor de nefericită aici.

Știți, între domnul Joris și mine...

nu s-a întâmplat niciodată nimic.

Niciodată.

Eram prea timizi pentru asta.