Original subtitles

***AVENTURIERUL***

Traducere şi adaptare text: costinberca & anco

*** *** ***

A fost odată pe vremea regelui Ludovic Preaiubitul,

o armată franceză încartiruită în oraşul german Dreimahl.

Aveam aliaţi celebri: prusacii şi regele lor Frederic

care vorbea franceza fără accent.

În ciuda aparenţelor de data asta, nu ne batem pentru regele Prusiei,

ci pentru Principele bavarez, Karl Albrecht.

Despre ce e vorba ?

O poveste obscură de succesiune şi mai ales, despre război.

În vremea aceea un an fără război, era ca un an fără soare.

Pe atunci, franco-prusaco-bavarezii acţionau în numele onoarei

regelui Ludovic al XV-lea, pe care îl aşteptau dintr-o clipă în alta.

Majestatea sa îşi felicită trupele şi pe comandantul lor, Noailles,

cel mai mare Mareşal din lume, pentru victoria obţinută,

victoria pe care elevii francezi o cunosc drept

victoria franceză de la Dreimahl.

Şi acum, ne îndreptăm spre teatru,

Piaţa teatrului, unde se află armata regală.

Încă o lovitură ca asta, şi-i învingem.

Muschetă, nu-i aşa ?

Maşinăria aia face mai mult zgomot decât stricăciuni.

Totuşi, cred că ne putem apăra cu asta.

Taupin ! Taupin ! Ajungem pe câmpul de luptă !

Măiculiţă, deja aud zgomotul tunurilor !

Ştii bine că şi cea mai mică emoţie mă poate omorî.

Am un suflu la inimă.

Taci din gură, Bravaccio !

Dar o să-i facem praf.

Cu un pumn de gloanţe, mă pun pe picioare.

E linişte în frumosul meu ţinut Bade.

Aţi pierdut ! Predaţi-vă !

Niciodată ! Cu pistoalele astea îl voi omorî pe primul care mă va atinge !

- Şi odată cu el, mă sinucid ! - Atunci o să mori !

- Domnule, mi-aţi salvat viaţa ! - Măcar atât puteam să fac.

- Turcii au fugit ca nişte iepuri. - Sunt nişte laşi.

- Vorbeşti italiana ? - Napoletana.

- Sunt contesa de d'Amalfi ! - Excelenţă !

Ţine !

Mii de mulţumiri, Excelenţă !

Hei, voi de colo !

Eroicule Bravaccio, întreab-o pe doamna unde o lăsăm !

Merg la Dreimahl.

Atunci, urcaţi ! E şi destinaţia noastră.

Să mergem !

Regele !

Regele !

Prezentaţi arm !

Totul este perfect, domnule Mareşal. Regele va fi mulţumit.

Ce porcărie, să fii ţintuit de gută într-o zi ca asta.

Soldaţii luptă cu picioarele, nu mareşalii.

Nici prinţii moştenitori. Nici alteţele ?

Prezentaţi arm !

Omagiile mele, monseniore !

- Ce escortă ciudată, contesă ! - Comedianţii ăştia mi-au salvat viaţa.

Ah ! Încă o victorie în plus !

Auziţi ? De data asta e regele !

Majestatea Sa vă crede că a nimerit în plin carnaval.

- Ce o să zică oare ? Sunt dezonorat ! - Domnule Mareşal, e război !

Regele !

Malvina, s-ar părea că aţi scăpat de turci.

Puţin a lipsit să mă ducă la Constantinopol.

Aţi fi fost floarea haremului sultanului.

- Aşa cum dumneata eşti floarea... - Haremului regal, o puteţi spune !

Pe aici ! Micul corp armat al regelui vă salută !

Dacă vreţi să vedeţi munţii şi minunăţiile...

luna în plină zi, soarele noaptea...

dacă vreţi să râdeţi cu lacrimi şi să cotcodăciţi ca nişte păsări...

sau să-l altoiţi pe jandarm, şi să deveniţi burghezi...

veniţi în seara asta pe Esplanadă, la ora 8, cu un pistol...

- Un taler... - Un ducat...

Un ţechin...

- Sau ce bani aveţi... - Banii n-au onoare.

O veţi vedea pe frumoasa Roşita, dansatoarea din Calcutta

de la Marele teatru din Bregenz.

Cel mai caraghios arlechin !

Pierrot şi măscăricii săi !

Frumoasa Mirabelle, preferata tuturor ţărilor Rusiei !

Şi un personaj original, slujitorul vostru aici de faţă !

Un pitic ravisant, pe nume Passelacet !

Şi în cele din urmă, Marele La Tour ! Îl vedeţi şi-l veţi recunoaşte !

Cel mai curajos dintre trubaduri,

care mânuieşte la fel de bine şi capă şi spadă !

Trăiască regele !

Fără aceşti comedianţi n-aţi fi avut plăcerea

sau neplăcerea de a mă vedea.

Plăcerea, Malvina !

Aţi riscat mii de morţi, pentru a-mi fi alături !

Vă ador !

Francois, vino să te prezint !

Vi-l prezint pe vărul meu Marmande,

locotenent-colonel în regimentul meu de cavalerie. E un adevărat erou.

- Exagerezi ! - Deloc.

Tu te acoperi de glorie,

în timp ce eu stau la curte la Versailles sau la Metz.

Fiecare cu cuceririle sale !

Sunt fericit să-mi pot sluji regele şi capul familiei mele.

Francois, mă bucur pentru tine. Am hotărât să-ţi ofer ceva.

- Perouge nu ţi-a spus nimic ? - Nu.

Du-te să-l vezi, atunci ! O să-ţi facă o surpriză din partea mea.

Ce bucurie-mi faci !

Frumoasă femeie !

Dragul meu, ducele o întreţine de peste un an,

şi are avantajul că regimentul este încă întreg.

Am auzit că ţi-a dat ceva pentru mine.

- Da. O punguţă cu 2.000 de livre. - Un bacşiş ?

- Mareşale, dă-mi telescopul ! - Mă scuzaţi, Sire !

Steagul cavaleriei mele uşoare ? Ce înseamnă asta ?

Sire, e o întâmplare nefericită. Ieri, în timpul luptei, s-a pierdut.

- S-a pierdut steagul meu ? - Da, Sire.

Cred că acum Maria Tereza, se prăpădeşte de râs,

iar eu turbez de furie.

Dle colonel, ce ziceţi de cavalerii Regimentului lui Saint Sever ?

- Sire, dacă aş fi fost în luptă... - Domnule ar fi trebuit să fiţi !

Vă apreciez mult compania,

dar sunt momente în care locul vostru nu e lângă mine.

E foarte bine să fiţi prima sabie a Franţei,

dar trebuie să o scoateţi din teacă în altă parte, nu la Versailles.

Sire, mâine steagul va fi la locul lui sau nu va mai exista cavaleria uşoară.

Contez pe dumneata, domnule.

Ei poftim ! Va înapoia steagul pe care i-am lăsat să-l ia. Ruşinea e a mea.

Iar onoarea e a lui.

Domnule Mareşal, vă retrag comanda !

- Am căzut în dizgraţie, Sire ? - Judecă şi singur !

Te numesc director al Şcolii de război !

Priveşte-l pe La Tour ! Ce bărbat frumos !

Ce bruiaj ! Dumnezeul meu !

Marmande, spune-i Mariei Tereza să înceteze !

Nu mă aşteptam la o astfel de artă din partea unor comedianţi ambulanţi.

- Numai bărbaţii dansează bine. - Femeile mi se par foarte talentate.

Regele Franţei o roagă pe verişoara sa, Maria Tereza,

să oprească timp de două ore, tunurile care tulbură reprezentaţia teatrală !

Majestatea Sa o roagă pe Maria Tereza, ca să întrerupă focurile de tun !

M-am săturat ! Numai acolo este victorie.

Dacă victoria este acolo, înfrângerea este aici.

Nu se mai poate merge aşa, mai departe !

Soldaţii sunt obosiţi, Majestate ! Haideţi să facem pace !

Pace ? Nu ! Vom înceta focul !

Ne odihnim şi apoi repornim războiul !

Dar cu un general mai tânăr, şi cu alţi aliaţi.

Spune-i acestuia că ar trebui să se ducă la culcare !

Da, Majestate !

Desigur ! Francezii se bucură de ei înşişi !

M-am săturat de fanteziile tale !

Cei mai apropiaţi aliaţi ai mei, vor fi francezii !

Pariş !

Încântătorul Paris !

Nu-i aşa ?

Da, Majestate !

Cântecul meu e mimat de animale. În faţa animalelor oricine-i dezarmat.

Fiindcă animalele nu ştiu să vorbească.

Îmi place ca animalele să fie oprimate. De orice formă şi culoare, să fie oprimate.

Căci tot despre animale este vorba.

Nu-i aşa ?

După bătălie totdeauna apar alţi soldaţi.

Să defileze foarte ordonaţi, toţi soldaţii !

În ţinută de paradă !

Ăsta-i războiul de dantelă ! Războiul cel crud, demoazelă !

Război ce-l poartă în zadar, doar luptătorii din budoar.

Ăsta-i războiul de dantelă ! Războiul cel crud, demoazelă !

Război ce-l poartă în zadar, doar luptătorii din budoar.

E un conflict teribil ! Fiecare-i irascibil !

Lupta se duce-aici ! Între şobolani şi pisici !

La cei puternici de le dai şi partea lor din cer,

Ca peştii tac, ca peştii fac, dar tot mai vor... mai cer.

Umblă peste tot !

Tac şi fac ! Tac şi fac ! Tac şi fac ! Tac şi fac !

Căci acest război, e un război albastru şi este un cadou.

Cadou ! Cadou ! Cadou ! Cadou !

În mod firesc apare-acum în timpul cel mai scurt

Un curajos şi bun scrimeor, pe care... îl salut.

Căci în lupta lor pentru Versaille cu doamna de temut,

El i-a propus un joc cochet, şi foarte plăcut.

Şi cum arginţi la ea purta, Doar, doar, războiul l-o scurtă

A dat de'ndată bani grămadă, Drapelu-n cort să-l aibă.

Lui Saint Sever !

Saint Sever ! Saint Sever ! Saint Sever ! Saint Sever !

Ăsta-i războiul de dantelă. Războiul cel crud, demoazelă.

Război ce-l poartă în zadar, doar luptătorii din budoar.

Asta-i războiul de dantelă. Războiul cel crud, demoazelă.

Război ce-l poartă în zadar, doar luptătorii din budoar.

Sire !

Sire, pedepsiţi-l pe acest necioplit, aşa cum merită !

Imediat.

Philippe, nu face faţa asta ! A fost doar o ocazie să mai râdem.

O să-l fac pe câinele ăsta să-şi înghită râsul !

- Sire, mă iertaţi ! - Pentru ce ? Că ai spus adevărul ?

- Cum te cheamă, comediantule ? - La Tour, Sire !

Vei ajunge departe. Eşti plin de isteţime şi curaj.

- Bravaccio, a fost perfect. - Regele ?

Nu, La Tour !

Vă las o clipă. O să-mi facă bine o plimbare.

E excelentă pentru sănătate.

Pe curând ! Voi visa singur la stele !

La stelele trupelor ! La stelele căzătoare,

care nu au privilegiul ca dumneata, să revină în fiecare noapte.

Ştii, că mie nu mi-e frică de nimic în viaţă,

dar în seara asta ai fost prea tare.

Ai grijă bătrâne, s-ar putea să te arzi !

Îl am pe rege de partea mea !

Dar contesa e împotriva ta, iar femeile au întotdeauna dreptate.

Perouge ! Pedepseşte-l pe măscărici aşa cum merită !

Ordinul dvs. va fi îndeplinit, dle Duce !

Ei bine, nu ne mai jenăm ? Cine sunteţi ?

Regele !

- Mi-au făcut-o deja de mai multe ori. - Dar de data asta e de-adevăratelea.

Sire !

Sire, nu arătaţi rău pentru un rege !

Şi dumneata, pentru o actriţă, arăţi mai bine de aproape,

decât de departe.

Dar nu prea de-aproape !

Dacă vreţi să mă retrag, trebuie doar să-mi spuneţi.

Rămâneţi !

Doi paşi înainte înainte... marş ! Întorceţi-vă spre... dreapta !

Scoateţi... baionetele !

N-aveţi dreptul să trataţi aşa un om. O să mă răzbun !

Dacă vrei să te sinucizi, de ce nu spui ?

- E o ruşine ! - Da. Nu mi se pare prea elegant.

Atunci, faceţi ceva !

E dreptul ducelui. Regele nu poate face nimic.

Atunci de ce e rege ?

Pentru a fi mândru că are supuşi precum La Tour.

Ador când vorbiţi aşa, Sire !

DREIMAHL Micul teatru armat al Regelui

- Riquet ! - Da.

- Unde te duci ? - Unde vreau.

Lasă prostiile, Riquet ! Rămâi aici !

În niciun caz ! Trebuie să mă răzbun pe Saint Sever.

- Aşa, în toiul nopţii ? - Acum ori niciodată !

Mai gândeşte-te ! E înconjurat de o gardă de spadasini.

Până să ajungi lângă patul lui, o să te taie ca pe o halcă de carne.

Mă crezi atât de laş, să mă duc să-l omor pe Saint Sever în patul lui ?

Atunci, unde ?

Drept în faţă ! De partea cealaltă a acestor ziduri, la austrieci.

- Vrei să treci la duşman ? - Nu, idiotule !

Nu ! O să-i fac doar o vizită Mariei Tereza în cort, în noaptea asta.

- Vrei să-i furi împărătesei inima ? - Nu inima, ci steagul.

Steagul lui Saint Sever. O să i-l duc regelui.

O să-i tai iarba de sub picioare nobilului duce. Nu-i un plan rău, nu ?

Nu ! Nu... doar că aici nu ne jucăm de-a soldaţii, e o armată adevărată.

N-ai nicio şansă să scapi.

Nicio grijă, bătrâne. Am un plan să fug de acolo.

Riquet, vin cu tine.

Nu ! Mă duc singur. Pe amândoi o să ne omoare.

Adio, bătrâne !

Riquet ! Asta ce mai e ?

În caz că mi se întâmplă ceva, las toţi banii trupei.

Costumele, fardurile, toate obiectele personale,

îi vor rămâne lui Pierrot. La Tour.

Sergent, ai auzit ? Să mergem să vedem !

N-am primit niciun ordin. Lasă-l să fugă !

Foc !

Foc !

Foc !

Alarmă !

Alarmă !

Alarmă ! Veniţi repede !

Ajutor ! Ajutor !

Înapoi ! Înapoi ! Înapoi ! Veniţi repede !

Ce-i asta ? Ce se petrece aici ?

- Foc ! - Foc, Majestate !

Alarmă !

Alarmă !

Wolheim ! Este un soldat în patul meu !

Aghiotant ! Schwartzenberg !

Domnule, vă stăm la dispoziţie.

Sire, în câteva ore cei dintre noi, care vom mai fi în viaţă

vă vom aşeza la picioare steagul.

Sire, v-am răzbunat !

Ai şi isteţime şi curaj.

Verişoara mea va crăpa de furie. Nu-mi puteai face o plăcere mai mare.

Plăcerea este şi de partea mea.

- Frederic ! Daţi-i 2.000 de ludovici ! - Nu, Sire, nu vreau bani.

Vreau să-ţi ofer o recompensă. Ce-ţi doreşti ?

Vreau să-mi apăr onoarea,

să pot umbla înarmat, în loc să fiu bătut ca un lacheu.

Dar, pentru asta trebuie să te înnobilez.

Faceţi-l cavaler, Sire ! Vă rog eu, asta !

Juri să te comporţi mereu cu respect şi verticalitate, demn de un cavaler ?

Jur !

În numele Sf. Ludovic, te fac cavaler !

Tu mi-ai cântat, eu te-am făcut cavaler. Suntem chit.

Dacă nu vă par prea neînsemnat, vă stau la dispoziţie !

Când veţi dori !

La Tour, în gardă !

Dle colonel, steagul a fost recuperat.

Trupele dumitale pot să se întoarcă în cantonament.

Vă veţi acoperi altă dată de glorie !

La dreapta ! După mine, înainte... marş !

Atenţie, monseniore ! Austriecii !

Monseniore, pe aici !

Ajutor ! La Tour, la mine !

Ajutor ! La Tour, la mine !

Monseniore ! Monseniore !

Ascultă... Trebuie să-ţi încredinţez un secret.

Am o fiică, Antoaneta. Am iubit-o pe mama ei...

Are 16 ani şi locuieşte la Paris, la Taupin, Place de L'Estrapade.

- Trebuie să o găseşti. - Contaţi pe mine.

Îi las tot ce am... Tot...

CAVALIERUL DE LA TOUR vinovat de uciderea cu viclenie

a Ducelui de Saint Sever, este condamnat la moarte prin spânzurare,

până la sfârşitul anului.

Informaţi toate posturile de poliţie de pe traseu !

Întocmai, domnule Prevot.

Drum bun, bătrâne Barberin !

Toate cele bune colegilor parizieni şi doamnelor lor !

Mă voi bucura să le retransmit !

Ce linişte ! O linişte de mormânt.

Până şi tunurile au vrut să-i aducă un omagiu lui Philippe şi au tăcut.

E doar din cauza armistiţiului.

Războiul s-a terminat.

Omul pe care l-am urât a ajuns între patru scânduri.

- Ar trebui să mă bucur. - Aşa aş fi crezut şi eu.

Nu pot.

Comediantul care l-a înjunghiat în spate... E prea oribil.

Toţi morţii îşi au preţul lor.

Nu mai dorm. Am sentimentul că eu sunt cel care l-a înjunghiat.

Nu sunteţi vinovat de nimic.

Ba da. Sunt un criminal, chiar şi fără intenţie.

Sunteţi un duce. Ultimul duce de Saint Sever.

- Taci ! - Trebuie să vă obişnuiţi.

Acum totul vă aparţine. Numele, averea, pământurile...

Chiar şi...

Doamnă !

Ei bine ?

Nu e bine. Toate muştele şi-au luat zborul.

Îmi voi dovedi nevinovăţia, dar mai întâi trebuie să mă întorc la Paris.

Şi noi. Te prindem din urmă cu trăsura, Riquet.

Nu, e prea periculos pentru voi. O să mă descurc singur.

Nu face pe curajosul. Au semnalmentele tale.

Priveşte ! N-o să mă prindă.

Riquet, întoarce-te la Paris în seara de Sf. Henri. E sărbătoare.

Ascunde-te bine ! Bariera de la intrarea în Paris !

Stai ! Ce ai acolo ?

Furaje pentru grajdurile regale. Vin aici în fiecare săptămână.

Treci, neghiobule !

Opreşte !

Verificăm fânul ! La mine !

Hai ! E-n ordine ! Mergi !

Pentru Dumnezeu, e cineva în fân !

Opriţi imediat şareta asta !

Grăbiţi-vă ! Ce mai aşteptaţi ?

S-a terminat cu sărbătorirea Sf. Henri !

Tu ce faci Lafleur, dormi ? Grăbeşte-te !

Daţi-i drumul !

- Spune-mi cine e sau te salt ! - Sunt nevinovat. Jur !

Mi s-a făcut doar milă de un biet cerşetor care venea din Germania.

Un cerşetor ? Ăla de acolo ? Şi dacă era La Tour ?!

Gardă !

Aduceţi-l viu sau mort !

Prindeţi-l viu !

Cât fler, câtă subtilitate. E un individ periculos.

Nu trageţi între voi ! Toţi pentru unu şi unu pentru toţi !

Oricum, eu o să încasez recompensa.

Descălecaţi ! Grăbiţi-vă !

Să vină doi oameni cu mine ! Şi tu, Pichon, anunţă-l pe şefu' !

A venit vinul. O să ne facă poftă de mâncare.

- O să crăpăm ! - Pateuri, scoici, organe.

Haide, Aristide ! Ia carnea de vită şi stropeşte-o cu coniac !

- Ce mică e ! - Dar o mâncăm şi pe ea.

Are dreptate. În viaţă trebuie să pofteşti la orice.

Astfel de gesturi sunt inadmisibile din partea unui asociat.

După 12 feluri de vin, nu prea mai ştie ce face.

Şi care e diferenţa, că dumneata eşti tânără !?

Vreţi să spuneţi că nu suntem un exemplu pentru această tânără ?

Dacă nici noi negustorii versaţi, nu dăm un exemplu, Franţa e pierdută !

Şi ne ameninţă revoluţia !

Să mâncăm repede, până nu ne prinde !

- Toinon ! - Domnule ?

Nu uita să serveşti puiul pe pat de ciuperci !

Da, domnule.

- Ce e ? - Te cheamă, Toinon ?

Aveţi îndrăzneală !

Caut o tânără pe nume Antoaneta. Tu eşti, cu siguranţă !

Da, eu sunt. Ce vrei ?

Să-ţi vorbesc. Am să-ţi spun lucruri importante.

- Altă dată, dle La Tour ! - M-ai recunoscut ?

V-am văzut adesea la teatrul de comedie, la curte la Marais.

Atunci, ascultă-mă ! Din cauza ta, sunt urmărit.

- Exageraţi ! Sunt o biată servitoare. - Ba nu ! Eşti fiica unui duce.

- Îmi jucaţi o farsă. - Te rog ! Trebuie să mă crezi.

Cu astfel de poveşti, abordezi dumneata fetele ?

- Cu mine nu ţine. Eu sunt serioasă. - Ascultă-mă !

M-au ajuns din urmă. Ascunde-mă !

- Totul este adevărat ? - Da, e adevărat.

Repede, pe uşa de la intrare !

Purcel de lapte cu prune.

- Sunteţi rănit ? - Nu, nu-i nimic.

Intraţi, repede !

Eu, negustor cu tricorn, am fost acostat în stradă de una din aceste femei.

A trebuit să-l urmăresc pe neghiob din cauza unei umbrele.

Nu mai există pudoare.

De-aţi vedea ce rochii cumpără zdreanţa asta.

Se leagă şi de tinerii căsătoriţi.

Ce ruşine !

Am păţit-o şi noi ! Nu-i aşa, Aristide ?

Noroc că noi avem onoare.

Nu există cale să le punem la punct pe zdrenţele astea.

Ba da, doamnă Cornillion. Există.

Vrei să ne iei în râs ?

Ah ! Soţul meu n-a râs niciodată dle Cornillion !

E un bărbat serios şi resemnat.

Dacă una dintre aceste fete vă abordează pe stradă,

luaţi-o de ureche şi duceţi-o la cel mai apropiat post de poliţie,

şi luaţi un pistol !

Un pistol ? E bine de ştiut.

- Fata va fi deportată în America. - Câtă sălbăticie.

Altceva nu merită.

Înainte să moară, mi-a dezvăluit secretul naşterii dumitale.

Ultimele sale cuvinte au fost pentru dumneata, fiica lui.

Tatăl meu !

Am aflat în acelaşi timp şi de existenţa sa şi de moartea sa.

- Acum, sunteţi ducesa de Saint Sever ! - Nu-mi vine să cred.

Măduva cu prune, e reţeta mea. Ascultaţi !

Un strat de prune coapte, un strat de măduvă,

un strat de pateu de gâscă.

Toate puse pe pat de cartofi prăjiţi şi pere pasate.

Excelent, pentru început !

Aici !

O să ţipăm cât mai tare !

Toinon !

Şi puiul !

Strigaţi împreună cu mine, aşa o să vină !

Şi puiul ! Şi puiul ! Şi puiul ! Şi puiul !

- Dumnezeule ! Cine e acolo ? - Poliţia regală ! Deschideţi !

- Ce mult îmi place asta ! - O să vă explice !

Toinon, deschide !

Veniţi !

- Ce-aţi făcut ? - Mă acuză că l-am omorât pe tatăl tău.

Ce faceţi ? Vine cineva ?

Ce faci Toinon !

- Aici sunt ! - Eşti surdă ?

Dle, căutăm un asasin care a intrat aici.

Un asasin ? Asta-i teribil !

Dle inspector, puteţi conta pe sprijinul meu total.

Nu mă îndoiesc de asta.

Nicolas Taupin, colaborator civil al comisarului Podevin,

secţia Val de Grace.

Asociaţii colegilor mei sunt şi asociaţii mei.

Mulţumesc. Pot să vă ofer găzduire în modestul meu foaier ?

Căutările noastre pot fi periculoase. Alăturaţi-vă invitaţilor !

Dacă e un ordin, mă supun.

Percheziţionaţi casa !

Eu merg în bucătărie.

Nu te teme, copila mea ! Nu sunt rău. Dimpotrivă !

Ei, poftim !

Caut un bandit şi când colo, dau peste o tânără frumoasă.

Un inspector de poliţie nu e milionar, ci un muncitor onest, prost remunerat.

Meritele nu ne sunt recunoscute la justa valoare.

Totuşi, dacă poliţia nu poate trece dincolo de oameni,

nici oamenii nu pot trece dincolo de poliţie.

Am nişte ludovici care stau la soare.

Ţi-i dau ţie frumoaso, dacă mă laşi să te sărut.

Nu cu toată lumea asta aici. Nu îndrăznesc.

Mă copleşeşti. O să-ţi dovedesc recunoştinţa mea.

- Ia-o înainte, draga mea. - Nu, după dumneata.

Sunteţi invitatul meu. Vin imediat.

Grăbeşte-te !

Colegii mei îmi spun "Inimă Bună".

- Repede ! Ieşim pe acoperiş ! - Dar n-o să putem coborî.

Ba da. E ca o joacă de copii. Vino !

- Ce faci ?! - Un sos englezesc.

Lasă sosurile ! Vino !

Deschide uşa ! Chamonot !

Chamonot !

Deschide-mi !

- Unde e servitoarea ? - Nu ştiu.

- A fugit cu asasinul ! - Dă alarma !

Atenţie, toţi gardienii ! Blocaţi zona ! Opriţi fugarul !

Fugi la hotelul Saint Sever, strada Verrerie !

Cere-i vărului tău să ne protejeze !

Dar n-o să pot trece.

Ascunde-te acolo ! Lasă asta în grija mea !

Hai ! Să mergem ! Ţineţi-l bine !

E ca un şobolan.

Cavalere de Saint Ludovic, ai grijă să îl cazezi şi să-l tratezi cu respect !

Îi voi da cea mai bună cameră, de la Châtelet.

La revedere, domnilor. Mi-a făcut plăcere.

- Au prins-o pe Toinon ? - Nu. Fata a dispărut.

Cu tot cu cele 100 de livre.

Ceva nu miroase a bine. O să anunţ pe toată lumea.

- Ce doriţi ? - Să-l văd pe ducele de Saint Sever.

- În ce problemă ? - E ceva personal.

Intraţi !

Urmaţi-mă !

Sunt secretarul personal al ducelui. Îmi puteţi vorbi cu toată încrederea.

Philippe de Saint Sever a fost tatăl meu.

Imposibil !

Înainte să moară, i-a dezvăluit secretul naşterii mele cavalerului La Tour.

E foarte interesant ce-mi spuneţi. Veniţi pe aici !

Vărul meu trebuie să intervină.

La Tour va fi arestat pentru uciderea tatălui meu şi sigur e nevinovat.

E un adevărat scandal !

Ducele va pune capăt acestei erori judiciare. Intraţi !

Distrează-te, nenorocit-o !

- Francois, ai auzit ? - Nu.

Mi-e teamă.

- N-a fost un ţipăt de om ? - Ai o imaginaţie prea bogată.

Nu e imaginaţia mea, ci amintirile.

- Îl regretaţi pe acel Don Juan ? - Ştii bine că nu.

Am trăit un an alături de Philippe în casa asta.

Francois, te rog, să mergem în ţara mea,

unde vom fi singuri, fără o fantomă între noi.

Ar fi prea simplu.

Vreau să mă iubeşti aici, în hotelul lui.

De ce ?

Fiindcă eram gelos pe Philippe şi pe tot ce era al lui.

Francois, jură-mi că n-ai avut niciun amestec în moartea lui Philippe.

Eu n-aş ucide pe cineva pe la spate. O astfel de moarte mă oripilează.

Dacă aş prinde asasinul, l-aş bate ca pe un câine.

Ajunge ! Francois, lasă-mă să te iubesc !

I-ai spus asta lui Philippe, înaintea mea.

Din braţele lui, ai trecut într-ale mele.

În braţele tale, am învăţat să iubesc cu adevărat.

Te rog, scoate-mă din groapa asta !

Aici sunteţi acasă, dră de Saint Sever. Rămâneţi aici !

Ce păcat ! Era o servitoare muncitoare şi curată.

Regret că a fugit ! Trebuia să o fi supravegheat mai bine.

E numai vina banditului La Tour. Tare aş vrea să-i prind urma.

Veţi avea plăcerea, sunt convins.

Când se va face dreptate, mi-o veţi trimite înapoi pe Toinon,

definitiv.

Contaţi pe mine, că am s-o expediez !

Sigur, veţi primi în continuare pensia lunară, în schimbul tăcerii dumitale.

Va fi pe măsura generozităţii voastre.

Aici, se respiră un aer curat.

Aerul libertăţii, pe care-l gustăm cu adevărat

abia când i-am văzut pe alţii putrezind în închisoare.

E cald, nu ?

În cinstea ta, frumosule !

Eşti un mare nenorocit. Îţi urez să crapi cât mai repede.

Nu eşti politicos ! Sigur, ţie nu ţi-e sete.

Eşti proaspăt. Doar zidurile sunt umede.

Într-o zi o să cobori şi tu, şi acolo o să rămâi.

Ştiu că poate fi descurajant, în ceea ce te priveşte.

Venisem să stăm de vorbă, dar cu tine nu se poate.

O să mănânc ceva... deşi nu mi-e foame.

Important e să ai ce pofti !

Nu ţi-e ruşine să te porţi aşa în faţa mea ?

Doar de tine depinde. Un singur gest şi totul s-ar putea aranja.

Scuzaţi-mă, dle inspector, îmi puteţi acorda câteva minute !?

Haide, grăbeşte-te !

- Semnezi ? - Nu. Nu eu l-am omorât.

Sigur că nu, o fi fost împăratul. Cu ăsta, uite !

E imposibil !

Fără îndoială tu i-ai înfipt cuţitul în spate !

Ai terminat cu gălăgia ? Pleacă imediat.

Şi munca mea ?

O reiei când te chem !

Du-te de acolo ! Mă întorc !

Vezi ? Totul se termină aşa. Acum, semnează !

Nu.

Oh ! Ascultă ! E spre binele tău. Trebuie să-mi uşurezi munca.

Sunt un poliţist cu idei moderne, şi un tată de familie care urăşte violenţa.

Te-am văzut la treabă cu micuţa Toinon. M-ai supărat mult.

Dar noi doi suntem făcuţi să ne înţelegem.

Ai un avantaj în faţa mea: eşti frumos.

Mulţi dintre colegii mei, bărbaţi cu experienţă de două secole

ţi-ar putea aranja gâtul. Mă doare sufletul, să ştii !

Dacă semnez, pot conta pe dumneata ?

O să vedem ! Poliţistul nu are cuvânt !?

- Dă-mi hârtia ! - În sfârşit, eşti rezonabil.

Cum să semnez cu cătuşele astea ?

- Mi-e sete ! - Sigur ! Acum, că eşti amabil.

- Unde vrei să semnez ? - Aici !

Urcă tata, Charmont !

E rândul lui să stea la soare.

Charmont, uite aici !

Garda ! Garda !

Cred c-ar trebui s-o apuci pe acelaşi drum.

Saltul ăsta mi-e cunoscut.

Prindeţi-l pe bandit, viu sau mort !

Tu de unde-ai apărut ?

Uitaţi-l ! Înoată spre golful Grands Augustins !

Fără somaţie ! La comanda mea !

Foc !

Doamnă contesă !

Trupa vă mulţumeşte că aţi obţinut autorizaţia arhiepiscopului.

Dac-aş fi ştiut că a fost arestat,

aş fi mers la locotenentul de poliţie al regelui, să-l caute.

Dacă v-ar auzi La Tour, ar fi mulţumit. Dar acum nu vă mai aude.

Moartea lui mă răvăşeşte.

Hai, Mirabelle, după el !

Ia jucăria !

Am primit lista de la Corporaţia armurierilor. Sunt 79.

Merită efortul.

- Şi eu ? Eu n-am nimic de făcut ? - Tu eşti agentul meu de legătură.

Ei bine ?

Funeraliile au ieşit bine. Alaltăieri, i-am găsit şi cadavrul.

Acum că La Tour e mort, mă scapi şi de moştenitoare, ai înţeles ?

Chiar în seara asta. Mie-mi plac acţiunile rapide.

Şi mie, la fel ! Eustache !

- Ia te uită, dl Taupin ! - Domnişoara Mirabelle !

Credeam că eşti încă în Baviere.

Îmi pare rău că apar în aşa o ţinută în faţa unei frumuseţi ca a dumitale.

Nu are importanţă. Doar sunteţi negustor de haine !?

Nu, dna Taupin ! Eu am o profesiune liberală.

Da, înţeleg. Asta vă dă libertate mai multă.

Să vă invit la cină la Petit Bouillon du Calvaire !

- Ar fi o nebunie ! - Nu, mi-au făcut un preţ bun.

Iar în seara asta am bilete la cabaretul chinezesc.

- O să ajungi la sapă de lemn ! - Nu.

Nu mai avem putere să strigăm ?

Dormi ? Ţine ! Asta o să te trezească !

E o veste bună, nu crezi ?

... scumpului nostru defunct La Tour !

Dumnezeule mare !

- La ce etaj suntem ? - În al şaptelea cer.

Înălţător !

Nu există cameră mai luxoasă. Dar nu locaţia contează, ci bărbatul.

- Şi bărbatul îţi place ? - Să vedem !

- Puţin, mult... - Pasional ! La nebunie !

Opreşte-te ! Dacă mai dai ceva jos de pe tine, nu va mai rămâne nimic.

Mirabelle iubita mea, iartă-mi nerăbdarea ! Mă simt ca la 20 de ani.

Ai mai mult decât dublu !

Dar sunt în plină formă şi am multă experienţă.

Micul meu Toto ! Ce de aventuri ai avut la viaţa ta !

Atât de multe că le-am pierdut şirul.

- Ce mare seducător ! - N-am ce face, e din naştere.

- Modestia ta e adorabilă. - Sunt şi artist.

Până în vârful degetelor.

- Loviturile tale sunt dulci mângâieri. - Vino aici să-mi spui !

Micuţa mea, nu trebuie să spui de două ori.

Să trecem la lucruri serioase !

Ce ?

- Nenorocito ! - Trădătorule !

E o capcană !

Daţi-mi drumul ! Daţi-mi drumul !

Daţi-mi drumul, bandiţilor !

Terminaţi ! Lăsaţi-mă !

- Ce vreţi ? Bani ? - Nu. O informaţie !

Asta ţi-e meseria mea !

Spune-ne ce ştii de Toinon, faţa ducelui de Saint Sever !

Niciodată !

Să ştii Pierrot, dl Perouge, secretarul ducelui de Saint Sever,

a cumpărat cuţitul de aici, acum şase luni.

Ţi-ai făcut bine treaba, Toto !

Să ştii că-s bun, am 40 de ani. De altfel, ieri am împlinit 40 de ani.

Repede ! Ne întâlnim cu ceilalţi la trăsură !

La Tour o să fie mulţumit, nu ?

În seara asta, va putea ieşi. Trebuie să-l anunţăm pe Pierrot.

Mulţumesc, Pierrot. Mulţumită ţie am ajuns aici.

Trădătorul zicea că e închisă în întuneric.

O voi scoate de acolo.

Pe aici ! Am descoperit trapa.

Aici ! Uite !

Coboară pe frânghie ! O să mă auzi din stradă.

- Nu mă iei cu tine la hotel ? - Nu. Perouge e aici.

- E prea periculos. - Bine. O să stau de pază.

Ajutor ! Lăsaţi-mă !

Taci ! Sunt eu, La Tour ! Nu te teme, nu sunt o fantomă.

De ce ai venit la mine ?

- Vezi cuţitul ăsta ? - Da.

- E al lui Perouge. Am dovada. - Nu vreau.

Philippe de Saint Sever a fost ucis cu arma asta !

Perouge ? E imposibil !

A închis-o pe fata lui Philippe într-o temniţă.

Nu pot să cred.

Arată-mi drumul spre pivniţă, şi-ţi voi putea dovedi !

Vino !

- Ne aşteaptă trăsura. - Bine, să mergem !

- Auziţi ? - Repede ! Deschideţi !

Dă-mi drumul !

Dă-mi drumul ! Dă-mi drumul !

Repede, la secţia de poliţie !

- Mii de mulţumiri, dragul meu ! - Îmi sunteţi dator cu o mie !

E bine, aşa !

Repede !

- Ai văzut cu ochii dumitale ! - N-am văzut decât o trăsură, atât !

Pot să vă arăt pivniţa în care a fost sechestrată fata lui Philippe.

- E absurd ! - Nu, Francois ! Trebuie să mă crezi.

Vino !

- Perouge, ce înseamnă asta ? - Lasă-mă ! Mă sufoci !

Tu l-ai omorât pe Philippe de Saint Sever !

N-ai de gând să vorbeşti ?

Împreună cu Taupin aţi răpit-o pe fata lui Philippe !

- Da. - Acum te-ai convins ?

Şi nu regret nimic. Philippe mi-a furat soţia.

M-am răzbunat pe el şi pe fata lui, pe care n-o veţi mai găsi niciodată.

Niciodată ! Niciodată !

Cavaler La Tour, dacă vă trebuie un avocat apropiat regelui...

Ce ghinion, că sângerez atât !

Curaj, Margot ! Suntem aproape ! La Rochelle e doar la 20 km.

Era scris pe ultima bornă.

Tu ştii să citeşti, iar noi te trimitem în America.

Mergi sau ce faci ?

Sărmana fată ! Atenţie !

Treceţi prin apă !

Niciodată n-am mai băut ceva aşa de bun.

Să iasă toate fetele, altfel vor fi biciuite !

Acum trebuie doar să o luăm în aval !

Mai întâi trebuie să ieşim la un loc plat.

- Hei, pe tine cum te cheamă ? - Domnişoara de Şaiţ Sever.

Nu mai spune ! Ducesă şi-a făcut baia în mosc ?

O să plăteşti, nenorocito !

Carnea asta n-o să se facă niciodată. Ar fi trebuit să mă avertizaţi din timp.

Nicio grijă, tot bună o să fie.

Repede ! Cum se zice !

Bună apă mai au !

Heppe ! Saint Sever şi alte două la alegere, s-o însoţească pe ducesă la fântână !

Să scoată fiecare câte 50 de găleţi ! Asta o să le înveţe minte !

Voi două, mergeţi cu ea !

Câtă îndrăzneală !

Henri ! Veniţi pe aici !

Veniţi !

Poftiţi ! Chitara dumitale !

Dle colonel, solicităm onoarea să vă distrăm Statul dvs. major !

Să fii atentă !

Bună ziua, domnilor.

Veţi vedea acum puţină magie.

Mâna dreaptă e goală ! Mâna stânga e goală !

Ooo ! Dar ce văd aici ? Dar ce văd aici ?

Iată ! Un ou proaspăt, de azi ! Voi face ca acest ou să dispară.

Unde e ? Acolo !

Da, oul !

Atenţie, îl voi face să dispară !

Acum unde e ? Acolo !

Mai repede ! Nu mai am răbdare.

Şi noi murim de foame.

- Asta e pentru mâine ? - Nu, pentru azi.

Pe aici, repede ! Toinon !

Mulţumesc, Henri !

Din cauza mea, eşti aici. Îţi eram dator !

Hai, repejor !

Tu nu dansezi ?

Ce ne-am mai distrat ! Ce spectacol !

Asta pot să fac şi eu.

Nu e greu.

E-atât de simplu !

Daţi-mi drumul !

- Ce s-a întâmplat ? - Deschideţi !

Ridicaţi-vă ! Mai repede !

Veniţi după mine !

La arme !

Fetele au evadat ! M-a îmbrâncit un imbecil.

Prindeţi-le ! După ele ! Fără milă !

Aduceţi-le ! Fără explicaţii !

Prindeţi-le ! Să mi le aduceţi !

Târfe şi tâlhari nenorociţi !

Nicio grijă !

O să ne prindă poliţiştii !

Nu ne mai prind poliţiştii !

Ia-mă cu tine !

- Nici vorbă... dră de Saint Sever. - Am renunţat la toate drepturile mele.

Imposibil ! I-am dat cuvântul tatălui tău !

Nu vreau să te părăsesc ! Te iubesc !

- Toinon ! Eşti fiica unui duce. - Iar tu eşti un cavaler.

Henri, iubitul meu !

- Şi acum... ce facem ? - Mergem la Versailles, la Rege !

Grozav !

Traducere şi adaptare text: costinberca & anco

SFÂRŞIT