Original subtitles

Unde ați fost? Vă așteptăm de o jumătate de oră.

Haideți cu mine. E sus.

A sosit ambulanța.

Intrați.

Apendicită. Trebuie internată. Am sunat deja.

Poate deveni peritonită.

Sunteți domnul Maigret?

Delaunay. Am operat-o pe soția dumneavoastră.

Cum se simte? Foarte bine.

Fără peritonită? Nu. Nu vă faceți griji.

Pot să o văd? Sigur. Haideți cu mine.

Rudă cu comisarul francez? Comisarul însuși.

Foarte onorat. Ce faceți în Belgia? Sunteți ocupat cu o anchetă?

Nu, sunt în vacanță. Aici?

La rudele soției mele. Aveți cinci minute la dispoziție. Nu mai mult.

Sărmanul Maigret.

Te doare? După doctor, operația a decurs foarte bine.

Ai mâncat deja?

Ai mâncat deja? Nu-ți face griji pentru asta.

Iată-ne din nou.

Ce mai e acum, domnișoară Rinquet?

Geme continuu de trei zile. Nu poate fi mutată într-o altă cameră?

Știți că nu sunt locuri la terapie intensivă.

Niciun loc.

Asta promite pentru noapte.

Cum se simte? Bine. Este bine îngrijită.

Nu o durea? A spus că nu.

Dar știi că nu se plânge niciodată. Tocmai când ne-o îngăduiești pe Louise.

Sora ta vine când vrea ea. Uneori mă întreb.

Trebuie să plec. Când te întorci?

Nici o idee. Întâlnire cu Van Raemdonck.

Cum se simte cumnata mea? Operația a decurs bine.

Minunat. Spune-i că vin în vizită poimâine.

Vă rugăm să vizitați patul 15 din camera soției dumneavoastră

Nu știam ce să cumpăr. Flori. Minunat.

Vă simțiți mai bine? Da. Dorm mult.

Atunci sunteți norocos. Speram să pot dormi puțin în timpul zilei...

dar cu ea lângă mine nu închid un ochi.

Ce s-a întâmplat? Ați dori să știți?

Un accident de mașină. Ați văzut cum arată?

Ce faceți acolo? Are nevoie de îngrijire.

Facem tot ce putem, domnule. V-ați luat temperatura?

Nu. Plătesc destul ca să nu fiu nevoit să-mi iau singur temperatura.

Pentru asta trebuie să vă adresați conducerii.

Sigur că o voi face.

37,5. Minunat.

La revedere, doamnă Maigret.

Unde te duci? Mă întorc imediat.

Stimată soră.

Mi-ați scris dumneavoastră acea notă?

Cea care era ieri în buzunarul meu. O notă? Nu, nicidecum.

Sunteți absolut sigură?

Conform regulii ordinului nostru, nu avem voie să vorbim cu nimeni...

decât despre îngrijirea bolnavilor. Bună ziua.

Bună, cumnate. Este după-amiaza noastră de bridge, dar trebuie să plec. Joci tu pentru mine?

Nu joc bridge. Nu știi ce pierzi.

Acolo este soțul surorii mele.

Inspector Maigret? Comisar.

Asta e mai sus? Bineînțeles.

Dragă cumnate, vii și tu? Joi jucăm întotdeauna bridge.

Nu joc bridge. Nu?

Cel mult remi sau whist.

Din păcate, noi jucăm doar bridge. Permite-mi să te prezint.

Acesta este soțul surorii mele, pe care l-ați operat. Comisarul Maigret.

Doctorul Delaunay. Ne cunoaștem.

Încă o dată, mulțumesc.

Sunteți mulțumit de instituția noastră? Foarte mult.

Soția mea era singură îngrijorată de o vecină.

Domnișoara Rinquet, desigur. Nu. O fată tânără.

Godreau. Liliane Godreau.

Vă deranjăm. Nu voiai ceai?

O cunoașteți? Este în comă. Ce are exact?

Întrerupem jocul. Haide, vreau să te prezint cuiva.

Dumneavoastră sunteți, doctore.

De ce ai făcut asta?

Liliane Godreau este cumnata lui.

Cum să știu asta? Acum știi.

Comisar Maigret. Ce încântare să vă cunosc.

Sunt comisarul Mansuy, combatantul criminalității locale.

Jucați bridge? Un joc de neînțeles pentru mine.

Mă gândeam că sunteți un jucător de bridge excelent.

Este un joc de intuiție și logică. Jucați?

Îmi oferă acces la anumite cercuri.

Dar partenerul meu m-a lăsat baltă. Pot să vă arăt biroul?

Cu plăcere.

Desigur, nu este Quai des Orfèvres. Poftiți înainte.

În lipsa unei celule, îi punem în "cușca" noastră.

Mai este încă... Da.

Bețivii reprezintă 90% din clienții noștri.

Inspector Petitjean, comisarul Maigret.

Acolo este camera inspectorilor.

De ce nu a fost ridicat acest portofel?

Erau bani în el și două bilete de tren. Nu știu, căpitane.

Tu nu știi niciodată nimic, Pinchard.

Inspector Philibert, comisarul Maigret.

Ce ai mai făcut acum? A furat un cârnat. Avea asta la el.

Nu am furat. Voiam să plătesc.

Cu acești bani, sigur? I-am găsit cinstit.

Trebuia să-i aduci aici. Bagă-l în cușcă.

Atunci o să claxoneze din nou. Ia-i atunci trompeta.

Camera directorului.

Stă aici în fiecare lună. Fură fleacuri de peste tot.

Nu pare periculos. Sărmanul.

De când s-a întors din Coreea, nu le mai are pe toate la locul lor.

Spitalul de nebuni l-a considerat prea bine, așa că acum ne ocupăm noi de el.

Poftiți de ședeți.

Cunoașteți circumstanțele accidentului Lilianei Godreau?

Desigur. Doctorul Delaunay a dus-o la un concert.

Deci el era la volan?

Da. Într-o curbă, portiera s-a deschis și ea a căzut din mașină.

Ați demarat o anchetă? Ca întotdeauna.

Și? Portiera nu era bine închisă.

Astea se întâmplă.

Judecătorul decide dacă a fost omucidere din culpă și deci dacă devine un caz penal.

Un pahar de lichior de zmeură făcut aici?

Este sora soției lui?

Liliane Godreau. Da. Godreau este numele ei de fată.

Liliane locuiește cu ei...

de când mama ei a plecat la Bruxelles cu un amant.

Familia Delaunay se bucură de multă stimă aici, nu-i așa?

Căsătoria lui cu Odette Godreau a stârnit multă vâlvă.

Dar el nu a ținut cont de nimic. Era nebunește îndrăgostit.

De cât timp? Că sunt căsătoriți? Cinci ani.

E mult mai tânără decât el. El este extrem de gelos.

O supraveghează atent. Dar asta se înțelege.

E o frumusețe. Noroc.

Ăsta da lichior de zmeură bun.

Seamănă una cu alta?

Odette și sora ei. Deloc.

Se pare chiar că au tați diferiți.

A fost mutată pacienta aia? Nu. A murit.

Nu am mai auzit-o. Atunci era prea târziu.

Aceeași Marie, altă pălărie. Cumnată sau nu, e moartă.

Avea doar douăzeci de ani.

Aveți o contribuție pentru coroana domnișoarei Godreau?

Sigur.

Ai mărunți?

De ce aș da ceva? Au destui bani să-i cumpere ei o coroană.

Dacă am putea face mai mult.

Roagă-te pentru ea. Da, asta nu costă nimic.

Doamnă Maigret...

20 de franci. Mulțumesc în numele ei.

Poftiți, domnule Maigret.

Voiați să-mi vorbiți. Poftiți de ședeți.

Aveți vreo plângere?

Am venit să vă cer o favoare.

Știu că călugărițele nu au voie să vorbească despre altceva...

decât despre îngrijirea bolnavilor. Asta e deja o excepție:

De fapt, nu au voie să vorbească deloc.

Dar a trebuit, din cauza familiilor bolnavilor noștri.

Aș dori să am o discuție privată cu una dintre călugărițele dumneavoastră.

De ce? Este personal.

Personal? O călugăriță nu are viață privată.

Poate uneori da. Fără voie.

Asta e un păcat, domnule Maigret.

Bine.

Îmi pare rău că a trebuit să vă deranjez.

La revedere. La revedere, domnule Maigret.

Pot să știu despre ce călugăriță este vorba?

Dacă nu am voie să vorbesc cu ea, nu este necesar.

Este adevărat că sunteți rudă cu doctorul Delaunay?

Nu chiar, dar familiile noastre sunt prietene.

Este un om de mare merit, nu-i așa? Un chirurg strălucit și un bun creștin.

Este director aici de mult timp? Zece ani.

De la moartea tatălui său. Spitalul este în familie de trei generații...

iar mănăstirea furnizează material și asistente încă din secolul al XVII-lea.

De atât de mult timp? Mulțumesc, maică stareță.

Stimată soră.

Domnule Maigret.

Bună ziua, doctore. Cum vă simțiți?

Cum se simte soția dumneavoastră? Mai bine. Dar vrea acasă.

Asta va fi posibil peste câteva zile. Voiați să plecați?

Pot să vă ofer o cursă?

Cu plăcere. Pe aici.

Vă vizitați des familia? Nu, rar.

Ultima dată a fost acum câțiva ani.

Portiera asta se închide greu. Da. Trebuie să tragi de ea cu putere.

Așa a căzut cumnata dumneavoastră din mașină?

Credeți că am ucis-o. De ce aș crede asta?

Asta crede toată lumea. N-ați auzit zvonurile?

Sunt doar zvonuri.

A fost, desigur, un accident ciudat.

Nu credeți?

A fost un accident.

Acolo locuiesc.

O casă frumoasă.

Pot să vă ofer ceva de băut? De ce nu.

De ce face așa? Nu aș ști să spun.

O cunoașteți? Nu am mai văzut-o niciodată.

Doriți ceva de băut? Un whisky?

Cu plăcere. Vin în salon, domnule.

Soția mea, Odette. Este foarte frumoasă.

Este mai mult decât foarte frumoasă. Este un înger.

Poftiți de ședeți.

Îmi reproșez foarte mult acest accident.

O iubeam pe Liliane ca pe o fiică.

Dacă aș fi condus mai încet, poate că portiera nu s-ar fi deschis.

Fără ea, casa asta este îngrozitor de goală.

Înțeleg.

Și ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, sunt acuzat.

Sunt doar zvonuri. Eu sufăr din cauza lor.

Mă simt responsabil.

Gheață? Nu, mulțumesc.

Mulțumesc, Francis.

Pentru sănătatea dumneavoastră.

Aveți dușmani? După mine, nu. De ce?

Are cineva din anturajul dumneavoastră vreun beneficiu din a vă acuza de crimă?

Cineva care răspândește poate aceste zvonuri?

De ce mă întrebați asta? Așa, pur și simplu.

Casa mea vă stă la dispoziție. Nu am nimic de ascuns.

Puteți veni oricând și interoga pe oricine.

Cred că nu este necesar.

Colonele, n-aveți o țigară pentru mine?

Niște tutun atunci?

Vă rog.

Acum că tot sunteți aici, colonele: Trompeta mea e acolo.

Ce-i cu ea? Nu vreți să mi-o dați puțin?

A fost confiscată. Vă rog, colonele.

Sigur sunteți că au fost furate?

Ar fi bine să veniți să declarați. Inspectorul Philibert vă va ajuta.

Foarte bine. Mi-a făcut plăcere.

Se pare că i-au fost furate prosoapele.

Dar este mama notarului, așa că trebuie să fac ceva.

Ce surpriză. Un pahar de lichior de zmeură?

Mai degrabă un pahar de limonadă. Am ceva mult mai bun.

Ce vă aduce pe aici? Vin de la Delaunay.

Ați spus că ați făcut niște investigații la el acasă.

Așa este. S-a plâns? Nu, stai liniștit. Nu-ți face griji.

Ce ați descoperit despre acea portieră, dacă îmi permiteți?

Nu prea multe.

Fără un motiv bun, nu poți să te bagi în treburile unor astfel de oameni.

Locuiește și mama Delaunay acolo? Credeam că am văzut-o.

Limonada este chimică. Asta e pur naturală.

Este făcută de călugări.

Și ei știu totul despre alimentele pământești.

Așa este.

Când am ajuns acasă la Delaunay, am văzut o fată tânără fugind.

Vreo paisprezece ani. Roșcată, cu ochelari.

Aș vrea să vorbesc cu ea. De ce?

Se comporta ciudat. Și Delaunay, de altfel.

Știți cum o cheamă?

Atunci va fi greu. Este doar un sat, dar...

L-ați interogat deja pe servitor? Bună idee.

Cine i-a dat trompeta înapoi?

Pot să iau câteva felii din șunca aia? Noix d'Ardenne.

E gustoasă? Totul aici este gustos.

Este și Francis aici? Încă nu. Vreți să vorbiți cu el?

Îl așteptați curând? Va veni imediat.

Dumneavoastră sunteți omul de la bursă? Nu cred.

Cum așa? Totuși știți cine sunteți?

Fața dumneavoastră îmi este cunoscută. Nu spuneți nimic, îmi voi aminti eu.

Mă numesc Maigret.

Nu se poate. Totuși nu cumva comisarul Maigret?

Ba da.

Închipuiți-vă, comisarul Maigret.

Vă urmăresc toate anchetele. Sunteți atât de inteligent.

Foarte amabil din partea dumneavoastră.

Sunteți ocupat cu o anchetă?

Nu, vreau doar să-i pun câteva întrebări.

Nu vă pot ajuta? Nu cred.

Este vorba despre șeful lui? Dumneavoastră conduceți ancheta?

Despre moartea cumnatei lui. Toată lumea spune că a ucis-o.

Nu fac nicio anchetă.

Și fără dovezi, Delaunay nu a ucis pe nimeni.

Aveți dreptate. Oamenii spun atâtea.

Cunoașteți familia Delaunay? Sigur că da.

Am lucrat la ei înainte. A fost îngrozitor. Bătrâna doamnă e o scorpie.

O cunoașteți și pe tânăra doamnă Delaunay? Nu bine.

A făcut o căsătorie bună. Dar după mine, nu este fericită.

Cu bătrâna aia mereu pe capul ei. Nu e nimic pentru o fată așa tânără.

Și Delaunay este extrem de gelos. Se pare că o închide ziua.

Aici ești. Comisarul Maigret vrea să vorbească cu tine.

Din cauza unei anchete despre șeful tău. Nicio anchetă.

Nu vorbesc despre șeful meu.

Este chiar Maigret. Nu spun nimic.

Nu am nimic împotriva doctorului Delaunay. Dimpotrivă.

Voiam doar să știu dacă o cunoașteți pe fata pe care am văzut-o adineauri în fața casei.

Care vindea bilete de tombolă? Avea păr roșcat și ochelari.

Da. Venea să vândă bilete.

O cunoașteți? Nu am mai văzut-o niciodată.

Sunteți sigur? Foarte sigur.

Poate o cunosc. De ce ai cunoaște-o tu?

Ce s-a întâmplat? Este un telefon pentru tine.

Cine e? Mansuy. Este urgent.

Acolo e.

Mulțumesc că ai venit atât de repede.

Asta e fata pe care ai văzut-o la Delaunay?

Ești sigur?

De ce voiai să vorbești cu ea? Ai suspectat ceva?

Asta, în orice caz, nu.

Am sunat la spital. Nu. Judecătorul vrea neapărat să o vadă.

De ce voiai să vorbești cu ea?

Pentru că a reacționat atât de ciudat când am văzut-o la Delaunay.

Părea îngrozită. De ce?

Asta voiam să o întreb.

Și Delaunay s-a prefăcut că nu o cunoaște.

Ai vorbit deja cu servitorul lui? Ce a spus?

Același lucru ca și șeful său.

Acolo este judecătorul. Domnul de Folletier.

Bună ziua, Mansuy. Ce istorie tristă este asta?

Se pare că a fost strangulată. Probabil devreme în noapte.

Mă întreb ce făcea afară la ora aia.

Știu deja părinții? Cineva este pe drum.

Sigur nu e nimeni din cartier. Ai o listă cu toți vagabonzii?

Se lucrează la asta. Și toate fotografiile au fost făcute?

Aș vrea mai multe fotografii cu gâtul și urmele de strangulare.

Te duc înapoi? Dacă vrei.

Ce părere ai? Nimic.

Dacă ai vreo idee, mi-ar plăcea să o aud.

A mers cineva de-al tău cu mașina la mal?

Atunci aș verifica urmele alea de pneuri.

Mai încet.

Și acum oprește.

Mașina tocmai a fost spălată.

Atunci sigur era murdară.

Notează: pneuri Englebert N3.

Totuși nu-l suspectezi pe Delaunay? Mi-ai cerut părerea.

Francis sigur mi-a recunoscut mașina. Hai, mergem.

Poftiți înăuntru.

Așa putem vorbi liniștiți. Am stat treaaz toată noaptea.

Despre ce este vorba? Vino. Nu vreau să ne vadă nimeni.

Ce s-a întâmplat? Fata aia care a fost strangulată...

Știrile circulă repede aici. Toată lumea vorbește despre asta.

Nu era cumva fata despre care l-ați întrebat pe Francis?

Din păcate, da. Dacă aș fi știut...

Ce? Nu este vina lui.

Șeful său este totul pentru el.

Vrei să spui că o cunoștea? Nu, nu știa cum o cheamă.

Dar o cunoștea după față. Lua lecții de pian de la Odette Delaunay.

Lecții de pian? Asta nu e tot.

Aseară, Delaunay a plecat fără să spună nimic. Nu face niciodată așa.

Deci Francis a rămas să aștepte. În cele din urmă, a plecat.

La ce oră a fost asta? La șapte și jumătate.

Și Delaunay nu s-a mai întors?

De ce nu știe poliția asta? Mansuy și Delaunay sunt foarte apropiați.

Și nu vreau ca soțul meu să aibă probleme cu șeful său.

Mulțumesc. Informațiile dumneavoastră ar putea fi utile.

Cheia. A, da. Scuze.

Nu vreau ca soțul meu să știe că am vorbit cu dumneavoastră.

Puteți conta pe mine. Știam că pot avea încredere în dumneavoastră.

Mulțumesc mult și la revedere.

Bună ziua, soră. Nu este oră de vizită.

Am venit pentru doctorul Delaunay. Nu este aici.

Unde este atunci? Asta nu intră în competența mea.

Trebuie să vorbesc cu maica stareță.

Cu ce vă pot ajuta?

Doriți să vorbiți cu o altă călugăriță în particular?

Nu, cu aceeași.

Regula noastră este încă aceeași. Trebuie să mă ajutați.

Chiar și aici trebuie să se știe că se întâmplă lucruri îngrozitoare.

Puteți explica mai detaliat?

O fată a fost ucisă.

Faceți o anchetă?

Comisarul Mansuy conduce ancheta. Interesul meu este personal.

Spuneți.

Asta este o chestiune de conștiință pentru mine.

Mă întreb dacă fata aia a fost ucisă din cauza mea.

Asta vreau să aflu.

După mine, una dintre călugărițele dumneavoastră știe mai multe.

De ce credeți asta?

Din cauza asta.

Asta am primit de la o călugăriță.

Știe ceva, dar nu a vrut să încalce jurământul de tăcere.

Numărul 15 era Liliane Godreau, cumnata lui Delaunay.

A murit din cauza consecințelor unui accident ciudat.

Care e legătura? Ați început să vorbiți despre o fată.

Nu știu, dar lăsați-mă să vorbesc cu acea călugăriță. Eventual in prezenta dumneavoastră.

Din păcate, nu pot permite asta.

Pot să vorbesc liber? Desigur.

Mă tem că jurământul dumneavoastră de tăcere permite alte crime.

Poate că această călugăriță știe cine este făptașul.

Intra.

Poftiți, soră Marie des Anges.

Ați călcat în picioare fundamentele ordinului nostru.

Regula noastră ne interzice să vorbim cu o a treia persoană...

sau să comunicăm în vreun fel. Nici măcar printr-o notă.

Dar te cunosc.

Sigur ai avut un motiv bun să încalci regula.

Nu am acționat cu ușurință. Nu aveam liniște la gândul...

Care, stimată soră?

Că prin tăcerea mea protejez poate un criminal.

Poți vorbi.

Am vegheat lângă Liliane Godreau în noaptea de după accidentul ei.

Mormăia cuvinte incoerente. Dar câteva lucruri totuși le-am înțeles.

Ce fel de lucruri?

Lucruri îngrozitoare, diabolice. Cum ar fi?

Avea legătură cu lucruri lumești.

Continuă.

Vorbea despre un bărbat. Despre ce urma să facă cu el.

Despre corpul lui. Despre... Asta mi se pare suficient.

Nu mi se pare criminal.

Vorbea și despre un cuțit. Un cuțit african.

Nu făcea decât să vorbească despre asta. Și cuțitul ăla era o armă a crimei.

Cine fusese ucis atunci?

Nu a spus.

Asta a fost tot?

Sunteți sigur? Nu a mai spus nimic?

Nu a spus cine era bărbatul ăla?

Mulțumesc pentru ajutor.

Vă ajută cu ceva, domnule Maigret? Va trebui să mă descurc cu asta.

Aș dori să vorbesc cu domnul Delaunay. Cu ce vă pot ajuta?

Puteam veni oricând, așa că iată-mă. Poftiți înăuntru.

Poftiți cu mine.

Domnul de Folletier, judecător-comisar. Comisarul Maigret.

Vă cunosc de azi dimineață. Erați cu Mansuy, nu-i așa?

A fost atât de amabil să-mi arate cum lucrează.

Sunteți aici din partea Interpolului? Nu, sunt aici în vacanță.

Maigret este rudă cu Lourceau. Henri este un tip drăguț.

Ești invitat și tu la vânătoare? Da. Mergi?

Desigur. Veniți și dumneavoastră, domnule Maigret?

Nu sunt vânător. Nu-mi plac armele de foc.

Atunci sunteți singurul din poliția franceză.

Un whisky? Cu plăcere.

Voiați să-mi vorbiți? Am câteva întrebări.

Data trecută ați spus că pot apela oricând la dumneavoastră.

Dar desigur.

Spuneți. De Folletier este un bun prieten de-al meu.

Pot să știu unde ați fost aseară?

Atunci am fost în vizită la soacra mea, la Hotel des Ardennes.

S-a întors? Pentru înmormântarea Lilianei.

Desigur. Scuzați-mă.

Nu locuiește aici?

O femeie ca ea nu o pot primi sub același acoperiș cu mama mea.

Soția dumneavoastră nu a venit? Este bolnavă.

Până la ce oră ați rămas? Eram acasă pe la unsprezece.

Puteți verifica.

De unde toate întrebările astea? Asta pare o anchetă.

Nu am nimic de ascuns. Continuați.

Pot să-l interoghez pe servitorul dumneavoastră? În prezența dumneavoastră, desigur.

Desigur.

Domnule Maigret vrea să vă întrebe ceva, Francis. Răspunde-i cinstit.

Știi unde este cuțitul african, Francis?

Da, cuțitul african.

Nu este în cabinet? Acolo ar trebui să fie.

Poate putem arunca o privire. De unde interesul ăsta?

Cum cunoașteți cuțitul ăla, de altfel? Aș vrea să-l văd.

Pot să vin și eu?

Desigur. Poftiți cu mine.

Urmați-mă.

Nu există o intrare pe dinăuntru? Nu, nu s-a mai făcut niciodată.

Poftiți.

Acolo era. Într-adevăr. Ciudat. Unde ar putea fi?

Nu l-am atins, domnule.

Ce fel de cuțit este? Un deschizător de scrisori?

Nu-l folosesc niciodată. Deschid corespondența în bibliotecă.

Este mai mult un obiect decorativ.

Este un suvenir de călătorie de la tatăl meu.

L-a adus din Congo.

De cât timp lipsește? Nicio idee.

Nici nu știam că lipsește.

De unde știți de existența acelui pumnal? L-ați găsit cumva?

Nu l-am mai văzut niciodată. Sunt uimit.

Aveți cumva puteri paranormale? Poate.

Ce este în spatele acestei uși? Sala de așteptare.

Aveți consultații și seara? Nu. Până la cinci după-amiaza.

Nu arde niciodată lumina aici? Acum exagerați.

Asta pare o anchetă, iar Delaunay un suspect.

Nu aveți dreptul să-l hărțuiți.

Nu am nicio competență.

Dar pot depune mărturie în chestiunea pentru care sunteți aici:

Am văzut-o pe Claudine Duffieux aici cu puțin timp înainte de moartea ei.

Asta a spus Philippe. Și ce-i cu asta? Nu văd legătura.

Va cunosc reputația, dar acum exagerați.

Viitorul va arăta. Vindea bilete.

Peste tot în zonă, deci de unde interesul dumneavoastră pentru Philippe?

Din cauza deschizătorului ăla de scrisori? Poate fi luat și de un pacient.

Și fata aia nu a fost înjunghiată, ci strangulată.

Deci...

Deci nimic.

Bună ziua, inspector Philibert.

Comisarul Mansuy nu este aici? Este sus.

Domnul Duffieux, tatăl victimei.

Condoleanțe.

Cum stau lucrurile? Nu prea bine.

Un rozariu. Un portofel roșu.

Gol.

Un bloc de hârtie de scris. Lipsesc cincisprezece coli.

De unde știi asta? Se pot număra de sus, prostule.

Scria fiica dumneavoastră multe scrisori?

Fratelui ei din Bruxelles. Erau foarte apropiați.

A fost deja informat? Am trimis o telegramă.

Sunteți gata? Nu chiar.

Și toate astea trebuie sigilate.

O cruciuliță de lemn. O păpușă de cârpă.

Nu este nimic înăuntru.

Ce ar putea fi înăuntru?

Îmi pare rău, dar trebuie să o tăiem.

Înțeleg cum vă simțiți, domnule Duffieux.

Trebuie făcut totul pentru a prinde acel criminal.

Îl vom găsi. De asta mă voi ocupa personal.

Pot să vă pun câteva întrebări?

Colegii dumneavoastră au făcut-o deja. Încă câteva detalii.

După dumneavoastră, ce făcea fiica dumneavoastră acolo la ora aia?

Am spus deja: Asta pur și simplu nu se poate.

Fiica mea nu era o fată de stradă.

Nu putea fi acolo la ora aia.

Cineva trebuie să o fi ademenit acolo.

Aveți vreo idee cine?

Știu doar că era o fată cumsecade.

Mergea Claudine des la familia Delaunay?

O dată pe săptămână.

Lua lecții de pian de la doamna Delaunay.

A spus că era foarte talentată.

Ce faci aici? Te căutam.

La birou au spus că ești aici. Asta nu-mi convine. Trebuie să vorbesc cu tine.

Mă pui într-o situație foarte neplăcută.

După Folletier, eu te-aș fi însărcinat cu conducerea anchetei.

Nu am spus asta. Dar el asta crede. Este furios.

Poliția belgiană este cumva mai puțin bună decât cea franceză?

A spus asta?

Știi că m-am ocupat de acest caz pur și simplu din întâmplare.

Dacă nu vrei să te ajut, plec. Așteaptă.

Calm.

Este ciudat. Un vagabond? Asta e prea convenabil.

Nu am spus nimic.

Mi-ar plăcea dacă ai vrea să-mi dai un sfat.

Este mai mult un sentiment.

De ce Delaunay? Nu știi ce-ți asumi.

Un prieten al judecătorului. Cunoaște un ministru.

Știi cum se închid mereu rândurile ăștia. Da. În Franța e și mai rău.

Atunci îți poți imagina poziția mea.

Tu nu-l suspectezi pe Delaunay atunci? Asta nu e suficient.

Vreau să aflu adevărul.

Atunci amândoi vrem același lucru.

Trebuie să merg la înmormântarea Lilianei Godreau.

Pot să vin cu tine?

Bine. Dar fără scene, dacă înțelegi ce vreau să spun.

Femeia aia de lângă Delaunay, este mama lui?

Da. Și femeia aia cu părul alb este mama Lilianei.

Unde este Odette Delaunay? Știi doar că este bolnavă?

Este înmormântarea surorii ei. Ce are?

O cădere nervoasă, se pare. Și o lasă singură?

Aparent. Nu mai este copil.

Trebuie să vorbesc puțin cu domnul judecător.

Domnule Popineau.

Voiam să vă mai întreb ceva.

Ați avut probleme din cauza cuțitului african?

Nu am mai auzit nimic despre el. A fost găsit?

O zi bună în continuare. Spuneți-mi:

Nu ați mai văzut-o pe Odette Delaunay de mult timp?

De când este bolnavă. Cine o îngrijește?

Domnul. Este medic. Dar desigur.

Deci nimeni nu a mai văzut-o de atunci?

În afară de domnul și mama sa.

Trebuie să merg să pregătesc masa.

Nu aveam ceva stabilit? Doar l-am întrebat ceva.

Asta o să spună imediat. Și ce-i cu asta?

Mie îmi pasă. Sigur ai învățat și tu asta:

Întâi dispare victima, apoi arma crimei.

Un cuțit lipsește. Și o persoană. Cine atunci?

Soția lui Delaunay.

Ridicol. Știi ce spui? Mi se pare...

Delaunay este mai presus de orice suspiciune.

Merg. Te las la Lourceau?

Nu, o să merg puțin pe jos.

Ne mai vedem.

Bună seara, domnule Pinchard. Colonel.

Ai fost eliberat? Nu furasem portofelul ăla.

Îl găsisem. Nu fur.

Și asta atunci? Ce?

Asta.

Umbla pe stradă și acum o aduc înapoi, colonel.

Asta e frumos din partea ta. Da, colonel.

Dar acum nu mai ai nimic de mâncare.

Într-adevăr, colonel.

Tine.

Întâi vreau să știu ceva de la tine. Portofelul ăla...

L-am găsit. Unde?

Asta puteți să știți, colonel: aproape de bivuacul meu.

Unde este asta? Lângă lac.

Și unde este asta? În pădurile de acolo, colonel.

Deci era pe malul lacului?

Sunt trei lacuri acolo. Era pe malul celui mai mic lac.

Poftiți. Mulțumesc, general.

O să vă scriu. Promit.

Toată lumea promite, și apoi nu mai auzi nimic.

Mai vine. Nu plecăm imediat.

Și munca ta atunci? Nicio problemă.

Și sora ta și Henri totuși vor ca noi să rămânem?

Atunci tu nu vrei să te întorci?

De obicei, te plictisești după trei zile. Acum nu.

Și mai urmează o partidă de vânătoare.

Ți-am promis un cerb cu coarne imense.

Un cerb frumos cu coarne enorme.

Domnilor, v-am promis un cerb cu douăsprezece coarne...

cu coarne ca un candelabru.

După mine, l-am ochit.

Din păcate, asta a fost doar un țap.

O lovitură frumoasă. Cerbul nobil a mers în direcția aia.

O să-l prindem. Robert și Charles Edouard, urmați pârâul.

Delaunay, Laforme, drept înainte.

Noi mergem pe drum.

Vii cu mine, Maigret?

Mai am ceva de reglat cu tine.

Mi se pare foarte deranjant comportamentul tău față de Delaunay.

Ce am făcut atunci? Îl urmărești constant.

S-a plâns? Nu, dar este dureros.

Îmi pare rău, dar faptele vorbesc de la sine.

Totuși, nu poate ști până la minut ce a făcut în seara aia, nu-i așa?

Totuși nu o să-mi spui că-l suspectezi?

Totuși da. Și de ce atunci?

În declarațiile servitorului său și ale personalului hotelului...

lipsește o jumătate de oră pe care nu o poate explica.

Nici eu nu mai știu ce făceam atunci. Nu te întreb pe tine.

Poate că eu sunt criminalul. La asta nu mă gândisem.

Nu, serios: De ce-l suspectezi pe Delaunay?

Este ridicol.

Îl cunosc de ani de zile. Dacă ar fi fost criminal, aș fi știut.

Cum atunci? Nu știu.

La naiba. Suntem împușcați? Cine a fost ăla?

Robert, ai tras tu? Nu.

Unde sunt Folletier și Delaunay? Nicio idee.

Bună ziua, domnule Maigret.

Tocmai am văzut cerbul. Este acolo. Doriți să-l vedeți?

Ce s-a întâmplat?

Vă caut de două ore. L-am arestat pe criminalul Claudinei.

Un anume Williquet. A recunoscut.

Cum așa? S-a predat singur.

Cine ar fi crezut.

Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să văd suspectul, domnule judecător.

Veniți, atunci discutăm asta la o băutură.

Unde vă aflați? Lângă stiva aia de lemne.

Atunci mergem acolo.

Acolo nu a fost găsită. Era lângă barcă.

Scoateți-i cătușele.

Deci acolo vă aflați?

Arătați.

Ce s-a întâmplat? S-a opus? Nu, a vrut singură.

Ce voia? Ce credeți? M-a ademenit aici.

Ea v-a ademenit aici? Asta spun.

Și apoi?

Apoi și-a ridicat fusta.

De la sine? Da. Voia să o ating.

Și ce ați făcut? Am atins-o.

Stătea sau era culcată? Stătea. Acolo.

Și dumneavoastră? Stăteam lângă ea.

Arătați.

Am luat-o și ea a permis.

De ce ați ucis-o atunci?

Eram excitat, dar dintr-o dată nu a mai vrut.

M-a zgâriat. Uitați.

Mi s-a pus un văl pe ochi și am lovit-o. A fugit, am alergat după ea.

Unde a fugit? Acolo.

Lângă barcă.

Aici am prins-o. Și apoi?

Apoi m-a lovit cu piciorul. M-a durut atât de tare că mi-am pierdut capul.

Ce ați făcut atunci?

I-am strâns gâtul și apoi s-a terminat.

Ucideți o fată tânără pentru că vă lovește cu piciorul?

Nu era o fată tânără, domnule judecător.

Era o curvă.

Avea codițe și purta șosete albe, dar era o curvă.

O adevărată fată de stradă.

Așa e destul.

O curvă, domnule judecător.

Ce crezi despre asta?

Ai verificat urmele alea de anvelope?

Englebert N3?

Corect. Cam 120 de mașini de aici circulă cu ele.

Inclusiv cea a lui Delaunay.

Și mașina maicii superioare, dacă vrei să știi.

Te-ai înșelat, dar nu vrei să recunoști.

Ești un prost perdant. Eu nu joc.

El nu face niciodată așa ceva fără un motiv bun. Ce motiv are acum atunci?

Nicio idee. Nu-l mai întreb nimic.

Și de aceea se preface că ești nebun. Îți mulțumesc.

În vacanță ar putea să se ocupe mai mult de tine. Dar ce face?

Bună ziua, cumnate.

În așteptarea ta, am stat puțin la taclale. Ceai?

Se pare că suspectul a recunoscut?

Așa pare, da.

Sunt obosită. Mă duc să mă odihnesc puțin.

Ce s-a întâmplat?

Ce te frământă?

Vreau să plec. Vreau acasă. De ce?

Trebuia să ne întoarcem duminică și acum este marți. Am multe de făcut acasă.

Cum ar fi? De exemplu, perdelele din cameră.

Sora ta a spus că trebuie să plecăm, nu-i așa?

Nu a spus asta.

Pur și simplu m-am săturat de toate vorbele astea pe la spate.

Ți-ai pierdut mințile cumva?

Stăm la sora mea și tu o indepartezi de cele mai bune relații ale ei...

care sunt importante pentru munca lui Henri.

Familia Delaunay. Toată lumea este împotriva ta.

Știu.

Acuzi un om onorabil fără nicio dovadă.

Nu este nimic de reproșat lui Delaunay. Doar tu îți închipui tot felul de lucruri.

Toată lumea este împotriva mea și tu, se pare, la fel.

Nu. Știi bine asta.

Dar asta nu este poliția judiciară din Paris. Tu nu ești șeful aici.

Știu că am dreptate.

Cuțitul ăla al lui Delaunay există și a dispărut.

Și au dispărut trei persoane:

Liliane, care a murit într-un accident ciudat.

Claudine, care a fost strangulată.

Și cine este a treia?

Odette Delaunay. De pe 12 nu a mai fost văzută.

Și toate trei se cunosc bine. Criminalul Claudinei este arestat.

Desigur. De ce ușor când se poate greu? A recunoscut.

Îmi strici relația cu sora mea pentru a avea ultimul cuvânt.

Vrei să pleci? Atunci plecăm. Mâine.

Du-te și spune-i surorii tale vestea bună.

Domnule Maigret.

Urcați. Doriți să încărcați bagajele?

Tocmai vin de la domnul și doamna Lourceau.

Nu știam că plecați deja azi.

Ce s-a întâmplat? Nu ați citit ziarul?

Ce scriu ei despre Claudine... Ca și cum nu ar fi de ajuns că a murit.

Tipul ăla a spus orice.

În curând pierzi trenul. Vin imediat.

I-am spus deja comisarului Mansuy, dar nu vrea să asculte.

Claudine a mea nu era o fată de stradă.

Nu ar fi mers niciodată cu tipul ăla. Sunt de acord cu dumneavoastră.

Atunci trebuie să mă ajutați. Trebuie să auziți, domnule Duffieux:

Asta intră sub competența poliției belgiene.

Pot doar să dau sfaturi.

Nu puteți pleca pur și simplu. Îmi pare rău.

Călătoriți prin Bruxelles? Puteți să treceți pe la fiul meu?

I-am trimis două telegrame, dar nu a răspuns.

Poate este plecat. Nu l-am mai văzut de săptămâni.

Vă rog, dacă aveți timp. Rue des Eperonniers 24.

Doriți să-l recitiți și apoi să-l semnați?

Pot să plec acum, inspector? Aveți numele și adresa?

Ca de obicei. Atunci puteți pleca, doamnă.

Ce oră a menționat? După patru.

Ia te uită. Nu plecasei? M-am întors.

Asta mă așteptam.

Asta-mi convine. Vino. Trebuie să vorbesc cu tine.

Sunt într-o mare încurcătură. Ce s-a întâmplat atunci?

Raportul de autopsie al Claudinei Duffieux. Sigur o să-ți placă.

Avea nisip sub unghii și în haine și păr.

Ca și cum s-ar fi opus și ar fi fost târâtă pe o suprafață nisipoasă.

Unde a fost găsită nu era nisip. Dar la trei kilometri mai departe...

la groapa de nisip. Între casa lui Delaunay și a ei?

De unde știi asta? Așa mi-am imaginat.

Tu te prefaci mereu că știi totul.

Dacă suspectul tău a mințit, rămâi fără criminal.

Și dacă a mințit. Ai văzut femeia care tocmai a plecat?

Asta e a cincea care spune că era beat criță la ora aia.

Ce să bei? Nu. Asta nu mă miră.

Nimic nu te miră.

Se zvonește deja peste tot. Trebuie să o auzi pe soția mea în curând.

Feriți-vă de opinia soțiilor.

De ce inventează un idiot așa ceva?

Îi fac proces. Insultă la adresa autorității.

Săracul amestecă fantezia cu realitatea.

Am văzut mulți ca el.

De ce nu ai spus nimic atunci? Ai fi ascultat?

În orice caz, acum trebuie să găsesc repede un criminal.

Dacă ai vreo idee, mi-ar plăcea să o aud. Gata cu misterele.

Ideile mele nu ți-au plăcut.

Nu, pentru că tu vei pleca din nou în curând. Trebuie să continui cu ei aici.

Vrei să-l arestezi pe criminal sau nu?

Ai dovezi?

Am avut două ore de escală la Bruxelles. Atunci m-am dus la Emile Duffieux.

Care e legătura? El nu a mai fost văzut de pe 12.

La acea dată, doamna Delaunay s-a "îmbolnăvit" și nici ea nu a mai fost văzută.

Deci Delaunay și-a ucis soția. Ce prostie.

Faptele vorbesc de la sine.

Și știi unde a mers Emile Duffieux în weekendul de 12?

Cum ar trebui să știu asta? Potrivit portarului, era aici.

În fiecare weekend. Și nu la părinți, pentru că ei nu l-au mai văzut de săptămâni.

Încă ceva. La poșta lui Emile era, în afară de telegramele părinților săi...

și o scrisoare cu antetul lui Delaunay.

Ce scria în ea? Portarul nu a vrut să o deschidă.

Deci nu ai citit-o.

Trebuie să permiți percheziționarea casei lui Emile și să confiscăm scrisoarea aia.

Percheziția este un pas mare. Și dacă e o alarmă falsă?

Trebuie să-ți asumi riscuri.

Nu voi solicita un mandat de percheziție pe baza unor presupuneri.

Atunci vino.

Înapoi la Delaunay? Ce o să spui?

Nicio idee. Vedem noi. Cum adică, "vedem noi"?

Dacă e ceva de văzut, e acasă la Delaunay.

Ce s-a întâmplat? Vezi femeia aia?

Da. Nu ai recunoscut-o?

Nu. Cine este atunci? Odette Delaunay.

Întoarceți. Delaunay și-a ucis soția. Da, da.

Urmărește-o de la distanță.

Grăbește-te.

Oprește.

Unde intră? La Olga. O croitoreasă.

Acolo.

Oprește în fața magazinului.

Vino.

Doamnă Delaunay?

Cine sunteți? Nu mă cunoașteți.

Vă urmăresc de ceva timp.

Cine sunteți?

Un prieten al lui Emile.

Un prieten al lui Emile?

L-ați văzut?

Este iubitul dumneavoastră?

Aici v-ați întâlnit, nu-i așa? El intra pe ușa din spate...

și dumneavoastră veneați aici pentru o "probă".

Nu spune nimic, draga mea. Sigur lucrează pentru soțul tău.

Doamnelor. Comisarul Mansuy.

Spuneți-le cine sunt. Acesta este comisarul Maigret din Paris.

Suntem implicați într-o anchetă privind asasinarea Claudinei Duffieux.

Există o scrisoare cu antetul Delaunay în casa lui Emile Duffieux...

fratele Claudinei. Îl cunoștea soțul dumneavoastră?

Nu. Scrisoarea aia este a mea.

Cum așa? Nu a citit-o Emile?

Ce scria în ea?

Asta e personal. Puteți conta pe discreția noastră.

Este important să răspundeți. Sunteți dumneavoastră și Emile va iubiți?

Ăsta e locul nostru de întâlnire. Singurul loc unde am voie să merg singură.

Soțul ei o închide. Nu are voie nicăieri fără să dea socoteală.

Vă ține sub cheie?

Am primit somnifere câteva zile.

Când mi-am dat seama, nu le-am mai luat.

Ați fugit?

De ce?

Azi am reușit să scap din camera mea.

În sufragerie am văzut într-un ziar titlurile despre uciderea Claudinei.

Atunci mi-a fost frică și am fugit.

De ce v-a fost frică?

Nu știu.

S-a asigurat Claudine că scrisoarea dumneavoastră ajunge la Emile?

Da. De unde știți? Am văzut-o ieșind din casă.

Ați aruncat scrisoarea de la fereastra camerei spre ea, nu-i așa?

Ea ne trimitea scrisorile.

În timpul lecțiilor de pian.

Și de ce nu de data asta?

Soțul meu nu mă mai lăsa să văd pe nimeni. De când?

De pe 12.

Acum duceți-vă acasă.

Nu vreau să mă întorc, comisar. Trebuie.

Dar nu aveți de ce să vă temeți. Mansuy și eu mergem cu dumneavoastră.

Putem suna de aici?

Sună-l pe judecător și spune-i să vină la Delaunay.

Mai ai nevoie de dovezi? Bine atunci.

Domnilor.

Unde ai fost? Eram foarte îngrijorat.

Aproape.

Mama a sunat că ai fugit pur și simplu.

Am lăsat totul din mână și am venit imediat. Ce s-a întâmplat?

Ne-am permis să vă aducem soția acasă.

Sperăm că nu vă deranjează.

Asta a dus, de altfel, la o conversație interesantă.

Despre ce?

Despre Emile Duffieux.

Cine? Unde este?

Pe cine întrebați? Pe Emile Duffieux.

Cum ar trebui să știu asta? Nici măcar nu știu cine este.

Totuși, știți bine că este iubitul soției dumneavoastră?

Glumiți. Asta ar dovedi un gust prost.

Tu le-ai spus asta?

De ce inventezi așa ceva? Asta nu e rezonabil, nu-i așa?

Nu, nu e rezonabil.

Îl iubesc. Și aș fi fugit dacă nu mi-ai fi dat somnifere.

Erau calmante.

Ai o cădere nervoasă gravă, știi bine asta.

Vreau să plec.

Departe de aici și la Emile.

De ce mă umilești de față cu acești oameni?

Nu vreau să te umilesc. Dar acum nu mai poți să mă oprești.

Dacă chiar vrei să pleci...

ar trebui să te schimbi. Bine?

Mă duc să-mi fac valiza.

Du-te.

Îmi pare rău. Veniți totuși.

Luați loc.

Îngrozitor să văd femeia pe care o iubesc degradându-se așa.

Vreți să spuneți că e o prostie?

Asta se înțelege de la sine. Este bolnavă.

Neplăcut este că soția dumneavoastră nu este singura care spune prostiile astea.

Avem un martor: croitoreasa.

Soția dumneavoastră și iubitul ei se întâlneau la ea.

O femeie de talia ei nu este credibilă. Mansuy?

Este necăsătorită, dar... Nu este o companie potrivită pentru Odette.

Domnule Folletier. Alain. Ai venit exact la timp.

Sunteți încă aici?

Bună ziua, Mansuy. De ce m-ai chemat?

Sunt evoluții noi în cazul uciderii Claudinei.

Asta poate să vă spună mai bine comisarul Maigret.

Dacă nu mă înșel. Un nou criminal? Într-adevăr.

După mine, criminalul stă în fața noastră.

Sunteți încăpățânat.

A ucis-o în jumătatea de oră lipsă din declarația sa...

la groapa de nisip pe unde trebuia să treacă spre casă.

Am cronometrat. Metode franceze.

Dar a fost găsită la trei kilometri distanță.

A fost dusă acolo cu mașina și lăsată.

Urmele de anvelope găsite de echipa lui Mansuy sunt foarte clare.

Și motivul?

Știa de aventura soției sale cu Emile Duffieux.

Cine mai e și Emile Duffieux ăsta?

Asta miroase a calomnie.

Doamna Delaunay ne-a spus despre aventura aia.

Odette iarăși delirează. Aveți dovezi pentru afirmația aia?

Urmați-mă.

Duminică, 12, după ce i-a administrat soției sale somnifere...

doctorul Delaunay s-a dus la Emile Duffieux...

care o aștepta pe Odette cu două bilete spre Bruxelles în portofel.

Cu o scuză, poate o discuție de la bărbat la bărbat...

l-a ademenit aici și l-a ucis...

cu cuțitul african care era acolo.

S-a întors?

Fata îl luase să-l curețe.

L-ați căutat când s-a dovedit că dispariția ridica semne de întrebare.

Cine mai delirează acum?

Comisar Mansuy, interogați-o pe servitoare.

Vedeți că doctorul Delaunay și-a ucis rivalul cu o armă redutabilă.

Liliane Godreau a văzut ce s-a întâmplat. De aceea este moartă acum.

A fost un accident. Ușa nu se închidea bine. Prostii absolute.

Într-adevăr. Cum ați ajuns la asta?

Asistenta care o îngrijea a auzit-o pe Liliane delirând despre crimă.

Sora Marie des Anges. Poate depune mărturie.

O asistentă incompetentă căreia nu-i dau doi bani.

Minte. Presupunând că minte.

Atunci totuși e ceva ce nu înțeleg: Cât de departe ați fi vrut să mergeți?

Ați fi vrut să-i dați soției dumneavoastră somnifere veșnic?

Croitoreasa era următorul martor pe care ați fi vrut să-l eliminați?

Sau eu însumi? Delirați.

Mai e ceva.

Veniți cu mine.

Veniți cu mine, doctore?

L-a târât pe acest drum.

Nu a putut merge departe. Corpul unui bărbat este greu.

Asta e ridicol.

Aici își ascunde Pinchard sticlele.

Uneori și doarme acolo.

Miercurea trecută a fost ziua lui norocoasă: A găsit un portofel plin cu bani...

cu două bilete de tren spre Bruxelles.

Ciudat, într-un loc atât de izolat. Cum adică? Nu vă pot urmări.

Portofelul ăla era al lui Emile. Sora lui avea unul la fel.

Unde este portofelul ăla? Pe birou.

Pinchard îl avea când a fost reținut.

Credeam că a fost furat, dar nimeni nu a venit să-l ia.

Și ce dovedește asta? Sunt doar presupuneri.

Ce spui. Scrisorile mele.

Unde sunt scrisorile mele? Ce scrisori, dragă?

Scrisorile lui Emile. Le-ai luat tu?

Du-te în casă.

Așa a aflat, desigur, de aventura ta cu Emile Duffieux.

Nu știam nimic. Negați?

Vreți dovezi? Vi le voi da.

Dovada se află aici cu o piatră legată de gât.

L-ai ucis.

Monstru. Calm, Odette.

L-a ucis.

Doctore.

Nu credeți că ar fi mai simplu să spuneți adevărul?

L-ați ucis?

Era un ticălos.

A abuzat de ea. A pângărit-o.

Îi păsa doar de statut.

Orice femeie bogată ar fi fost bună. Mă iubea.

Nu te iubea.

Te iubesc. Tu ești femeia ideală pentru mine.

Și apoi te arunci la un asemenea prost.

Mă iubea. Taci.

Vino.

Nu stați aici.

Vino, doamnă. Nu stați aici.