Original subtitles

ACUM ŞASE ANI

Totul e puţin cam... haios,

dar e o imensă bătaie de cap.

L-am găsit pe fostul proprietar,

că banca mi-a semnalizat cecul.

- Au făcut asta? - Da, da.

Nu ştiu ce s-a întâmplat.

Dar a trebuit să completez nişte formulare

ceea ce e plictisitor...

- O, Doamne! - Pe aici!

Să mergem! Nu te uita la el.

- Te-a plictisit? - O, Doamne!

Ron, era foarte nerăbdător să te vadă.

- Dar... asta mă face să mă simt prost. - Nu trebuie.

Da, e al naibii de plictisitor.

Până la urmă te-ai distrat?

Nu ştiu.

Cred că...

Ştii ceva? Uneori simt că e vremea pentru o schimbare.

Chiar îmi place ce fac.

Dar oamenii mă stresează. Câteodată...

Îmi spun: "Fă cum vrei tu!”

Se pare că nu-ţi place să ai un şef.

Poate nu-mi place.

Ar trebui să lucrezi pentru tine. Eşti minunată.

- Mulţumesc! - Da.

De fapt, chiar m-am gândit la asta.

Chiar m-am gândit.

N-am dezvoltat ideea, dar...

Când i-am avut pe Seth şi Natalie,

mergeam la şedinţe şi încercam să pompez lapte.

Şi nu exista nimic pe piaţă

nu era... o pompă de sân portabilă şi elegantă.

Şi mă gândeam: "De ce nu pot să fac asta?”.

"Pot să aduc eu pe piaţă aşa ceva?”

Şi am contactat câţiva prieteni care au mers la şcoală de afaceri,

ca să văd cât de greu poate fi.

Se pare că este chiar realizabil.

La naiba, te-ai gândit la asta!

Sigur că da!

Dacă tot vom face o schimbare,

dacă voi încerca să fac ceva,

acum e momentul.

Ştii? Trebuie să renunţi la tot şi să o iei de la capăt.

Mă simt în stare să fac asta.

- Sigur! - Eşti de acord?

Hai s-o luăm de la capăt.

- Ce? - Să ne dăm demisia!

- Adică... şi tu? - Da, o facem amândoi!

De fapt, am şi eu o idee

la care mă gândesc de ceva vreme.

Ce este?

Barb, e ceva care cred sincer că va ajuta oamenii.

- Şi cred că va fi distractiv. - Bine!

Tata a ajutat oamenii în fiecare zi din viaţa lui.

- Eu nu ajut pe nimeni la Fisher Robay. - Aşa e.

- Te-ai îmbătat. - Da, sunt beat. Cui îi pasă?

Şi sincer vorbind?

Ar trebui să le arătăm copiilor că nu trebuie să se plafoneze.

Poţi să faci ce-ţi place.

- Da. - Da. Aşa-i!

Stai puţin...

- Chiar facem asta? - Da!

O, Doamne!

ÎN PREZENT

Se mişcă repede şi el.

- Cum naiba face asta? - Da.

Nu trebuia să trimitem mesajul ăla vocal la Tecca.

O să stau aici afară, o să păzesc casa peste noapte.

Totul va fi bine!

Bine, în regulă.

Mulţumesc!

MIŞCARE DETECTATĂ

PERSOANĂ DETECTATĂ

ALERTĂ

Ron?

- Da? - Vai!

- Bună! - Bună!

Ia te uită!

- M-ai speriat de moarte. - Am avut şedinţă cu investitorii.

Şi nu putea merge mai rău.

Eram agitată, iar George a început să bea prea mult

şi n-a mai scos o vorbă.

A fost aşa rău!

Îmi pare tare rău.

- Unele lucruri pot fi... un coşmar. - Ţi-o aminteşti pe Susan Asso?

A făcut asta.

Se ocupă de asta doar de câţiva ani.

Are un înger de investitor.

- Le vând în Brookstone. - Ce face asta?

Deci îl pui peste pleoape aşa,

îl apeşi uşor în jos, vibrează şi cumva,

cred că se formează lasere mici,

şi pătrate care te calmează.

Brookstone este...

o porcărie.

TECCA = COMPANIE FANTOMĂ

DAR EI CHIAR FAC SCAUNE

FAC COMPONENTE ŞI LE ASAMBLEAZĂ

MUNCA SE FACE NUD

Asta e chiar ciudat.

- Alo? - Mike, e ciudat,

dar cred că s-ar putea să pună ceva în scaune.

- Adică să ascundă ceva în ele? - Nu ştiu.

Nu ştiu.

- Ce asculţi? - Porno, bine?

Te uiţi la filme porno în faţa casei mele?

Doar ascult sonorul. Îl închid.

Trebuie să fac rost de un scaun şi să-l fac bucăţi.

Ce naiba... Am intrat pe un site nou.

- Mike. - Tot apar nişte ferestre.

La naiba! Doamne! Lucrul dracului!

- Trebuie măcar să-l actualizez. - Rămâi afară.

E CEVA ÎN SCAUNE?

TECCA REDEFINIM LUXUL CLASIC

PUNE ÎN COŞ FĂRĂ STOC!

Asta e chiar ciudat!

Bună!

Sunt aici pentru băieţi. O să-i înfăşor în prosoape.

Pardon?

Colecţia de figurine Fab Four din 1965 pe care o vindeţi, vă amintiţi?

Îl iau mai scump decât voiam,

şi vopseaua căzută de pe nasul lui Ringo, de care nu-ţi pasă deloc?

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Colecţia de figurine The Fab Four din 1965

pe care o vindeţi mult prea scump

şi nu lăsaţi din preţ chiar dacă nasul lui Ringo e gri.

Cred că ai greşit adresa.

- E adresa de pe eBay. - Eu nu vând nimic.

- Atunci de ce ai postat? - N-am postat.

O, Doamne!

Nu-mi vine să cred.

La naiba!

Îmi pare rău pentru confuzie. O zi bună!

Cum?

Cine era?

Un tip care credea că vând ceva pe eBay.

A, bine.

E încă afară.

- Pleacă, te rog! - Nu pot.

Nu vezi că plâng?

Trebuie să mă liniştesc.

Vrei să o iau razna?

Nenorocitule!

Să trecem la Canton.

- Alon, ai ceva noutăţi? - Da, şi una nostimă.

Am primit un feedback foarte pozitiv

la ideea sculpturii lui Jim Brown.

- Unde e Douglas? - Nu a venit astăzi.

Am încercat să-l sun, dar nu răspunde.

Douglas Ashley.

Probabil se simte jenat de petrecerea greşelilor.

Nu poţi lipsi pentru că te simţi jenat.

Căci, până la urmă,

banii pun lumea în mişcare.

Mulţumesc, Alon! Şi ca să ştiţi,

Jeff pregăteşte o surpriză pentru toţi mâine,

pentru că sunteţi grozavi.

Nu prea ştiu ce se întâmplă...

- N-am ştiut că aveam întâlnire azi. - O, nu.

Vreau să ţi-l prezint pe dl. Stevens.

Vine de la Loebleene HR Consultants ca observator extern.

Foarte incitant. E un caz foarte incitant.

O să vă observe pe tine şi pe Amanda într-un mediu mai relaxant

ca să se asigure că nu există probleme.

Ce naiba?

Ce legătură are asta cu scaunul rupt?

Am văzut o poză cu tine la absolvirea liceului

când o ţineai pe Amanda de umeri,

şi suntem îngrijoraţi,

pentru că tu ne-ai spus că n-aţi fost împreună în liceu.

N-am fost împreună în liceu.

Era...

cam fraieră.

Era o tocilară. Era...

Sinucidere socială.

Mama ei lucra în subsolul şcolii.

- În subsol? - Da.

Ieşea pe o uşă mică, murdară, ca să-i dea Amandei prânzul.

Lucra la ţevi sau aşa ceva.

- Ron, ai un apel. - Sunt într-o şedinţă.

Cred c-ar trebui să răspunzi.

Alo?

Dle Trosper, aceasta este cea mai urâtă parte a muncii mele

Nu vă putem reprezenta.

- Poftim? - Nu aţi fost selectat.

Aveţi trăsături cam exagerate.

Cine sunteţi?

Sunt Malt de la agenţia de modeling Vendrome Faces.

Aţi făcut cerere pentru a fi angajat ca model.

N-am făcut nicio cerere. Nu ştiu despre ce vorbiţi.

- Aţi făcut cerere. - N-am făcut. Nu vreau să fiu model.

Ştiu că nu sunt model. Vă rog ceva.

Nu mă mai contactaţi pe mine sau acest birou niciodată.

Ron, scuze că te deranjez.

Ai vreo idee ce surpriză ne va face Jeff?

Crezi că va fi un desert, o carte, sau...?

Nu ştiu.

Sunt foarte îngrijorat.

O ţineam de umeri? Era la finalul piesei. Juca rolul unei cerşetoare.

Daor nu era Merelda.

Ar fi absurd să fi uitat că ea a fost Merelda.

Salut, dragă.

Ce se întâmplă cu...?

De ce avem atât de multe rahaturi în casă?

Trebuie să ieşi din birou pentru că am de lucru, deci...

Alt investitor?

Sper ca da.

E o femeie foarte îngrijită.

E foarte interesată.

De fapt... îmi spune "ursoaica dată naibii”.

Şi m-am gândit... Aş putea să o agăţ.

Vom vedea.

Ce tare, felicitări! E super tare.

M-a întrebat dacă sâmbătă am putea lua cina împreună.

Voi încerca, dar sunt foarte ocupat.

Nu conta pe mine.

- Bine. - Da.

O să vedem ce se întâmplă. Cum decurge totul.

Da, vom încerca...

....un material care va funcţiona

ca umplutură pentru sân,

dar şi ceva ce poţi pune în maşina de spălat vase.

Ceva ce poate fi versatil.

Hai să vorbim despre asta mâine.

Bine, mulţumesc din nou! La revedere!

Cum a mers cu investitorul?

Nu l-am făcut să zâmbească.

Ce?

M-am tot uitat la el,

aşteptând să zâmbească.

I-am arătat totul, toate traseele şi...

nu a fost impresionat.

Aşa că am decis să merg un pic mai repede.

M-am gândit că dacă va simţi briza pe faţă, va zâmbi în sfârşit.

Nu s-a întâmplat.

Aşa că am accelerat.

Am văzut un buştean peste care ştiam că pot trece.

- Şi... ce s-a întâmplat? - N-am putut trece.

- A zburat în parbriz. - Ce?

Nu a trecut prin el, dar l-a lovit cu capul frontal.

Ca şi cum l-ar fi împins cineva în scaun.

Şi...

nu mai vorbea.

Apoi a început...

să-şi frece mâinile

spunând: "Nu ştiu...”

Ron, unde e acum?

L-am dus înapoi la hotel. A spus că vrea să doarmă puţin.

O, Doamne!

Pur şi simplu, n-a înţeles ce încercam să fac.

Tot vorbea despre ecrane LED

pentru a prezenta dinozauri preistorici.

E interesant...

Nu e! Nu asta încerc să fac!

E o încercare de a trăi în prezent. E o terapie pentru soldaţi.

Ca să se poată adapta la condiţiile de pace.

Să poată trăi în continuare la limită, dar nu la fel de periculos ca în război.

Mă duc să vorbesc cu Arturo. Mi-a trimis nişte planuri noi.

Habar n-are ce vreau să fac. Nu înţelege deloc.

Bine, şi cât ne-ar costa asta?

Nu contează. Trebuie să funcţioneze.

Trebuie să le arătăm copiilor că îşi pot urma visele.

- Aşa-i. - Trebuie să meargă.

Nu mă mai întorc la Fisher Robay. Niciodată.

Mai bine mor.

Mai bine mă sinucid.

Andrew Bohlo de la Protecţia Mediului

este îngrijorat de efectele exploziilor asupra faunei locale.

Mă ocup eu. Putem minimaliza aceste lucruri...

Stai puţin, scuză-mă.

- Alo? - Bună!

Sunt Carol, de la agenţia de modele Superstars.

Sper că aveţi o zi bună, dle Trosper.

Am vrut să vă sunăm să vă informăm că nu aţi fost ales,

dar aţi fost aproape să fiţi ales pentru Inside Battery.

Ce?

V-au plăcut, dar l-au ales pe Bahld Harmon. A fost mai bun.

Despre ce naiba vorbeşti? Cine e Bahld Harmon?

Bahld Harmon, legendarul model plinuţ.

Cine a spus că vreau să fiu model?

Dle Trosper, ne-aţi trimis un e-mail cu multe fotografii portret

aşa că v-am selectat, şi aţi fost foarte aproape.

Ce e-mail?

Care a fost adresa de e-mail?

RonTro28@gmail.com

Nu sunt eu. Nu e adresa mea de e-mail.

Cineva se dă drept mine. Ce naiba se întâmplă?

Cineva îi face pe oameni la serviciu să creadă că încerc să fiu model,

şi asta mă face să par nebun!

Nenorociţilor!

Ron?

Dr. Stevens.

Ce faci?

Eu... o sunam pe mama. Mă relaxam.

În biroul meu temporar?

De ce n-ai nimic aici?

Păi... de aceea am primit asta.

Ajută-mă să scot din clădire un scaun de birou.

- Nu poţi să-l scoţi pe rotile? - Nu pot fi văzut împingându-l pe rotile.

Pune-l în maşină.

Chevrolet Impala gri

cu un autocolant Liceul Dublin Jerome.

Mulţumesc!

Ce naiba? Ăsta a fost mai bun ca mine?

De ce mi-ar păsa?

Hei, gaşcă! Să aveţi o zi de joi minunată!

În următoarea oră,

în parcare, va fi o rulotă cu gogoşi.

- E Ralph's sau Miss Maddy's? - O, Louis! Chiar aşa?

- Miss Maddy's, desigur! - Fain!

Ce păcat că Douglas nu e aici. Îi place New Orleans.

- Douglas n-a venit nici azi? - Nu.

- Louis, locuieşti în apropiere, nu? - Aşa e.

Ar trebui să-i duci o gogoaşă ca să-i ridici moralul.

Bine, am să iau două.

Una o să i-o duc lui,

iar pe celălaltă o s-o mănânc în maşină pe drum.

Mă bucur că n-am mâncat ceva dulce la prânz.

Credeam că surpriza va fi o operă de artă sau un accesoriu de buzunar.

Dar ceva îmi spunea că va fi dulce.

Ron, trebuie să încerci produsele Miss Maddy's.

- Le gust. - Bravo!

Vreau să te văd mâncând.

O să mă vezi cum o să mă îndop!

Bine.

LA NAIBA! DOAMNE!

N-ar fi trebuit să trimitem mesajul ăla la Tecca.

Unde e Douglas?

Asta e adresa de pe eBay.

Aţi solicitat să fiţi unul din modelele noastre.

Ne-aţi trimis un e-mail cu poze portret.

RonTro28@gmail.com

Ce naiba?

O, nu...

Ce naiba se întâmplă?

Doamne, ce se întâmplă aici?

- Staţi deoparte... - Ce se întâmplă?

E casa mea! E familia mea acolo!

- Sunteţi Ron Trosper? - Da, e casa mea!

Aţi spus că donaţi un ou mare şi verde secţiei?

Tecca a donat oul meu mare şi verde staţiei de poliţie!

- Ce? - Unde naiba ai fost?

Am crezut că intru într-o baie de sânge!

Am văzut poliţiştii şi am plecat. Îmi pare rău.

Am crezut că o s-o văd pe Barb cu gâtul tăiat!

- Trebuie să te linişteşti. - La naiba!

Nu ştiu ce vor mai face cei de la Tecca.

Trebuie să-mi mut familia. Nu ştiu ce să fac.

Am o soluţie să-ţi scot familia din casă, fără ca ei să afle.

Trebuie să sun un prieten şi să-i cer o favoare.

E un escroc, dar pot să o fac.

Bine, fă-o.

- Ce? Ron, unde mergem? - Suntem infestaţi.

- Ce? - Da, e un coşmar.

- Soţul dv. a găsit nişte gândaci. - Vai!

Trebuie să dăm cu insecticid imediat.

L-am găsit în sertarul tău cu lenjerie intimă.

Era băgat în cei mai mici chiloţei.

S-ar putea să dureze câteva zile.

- Mă duc să fac bagajele... - Le-am făcut eu deja.

- Dragă, poţi să...? - Seth, să mergem!

Mergem la hotel şi o să lucrez de la...

un mic centru de afaceri pentru câteva zile.

Nu ştiu cât va dura.

Ar trebui să staţi aici.

Tara are o camera de oaspeţi imensă.

Părinţii tăi stau aici? Dar e noaptea de sex.

Glumesc. Mi-ar plăcea să fim împreună.

Asta ar... asta e...

Da, mi-ar plăcea mult.

Pare grozav. E atât de grijulie.

Da, ne vedem în curând!

- La revedere! - La revedere!

- O, Doamne! - Ştiu...

- Barb! Să stăm la Tara? - Ron, trebuie să încercăm să o agreăm.

- Tara e tare. - Seth...

Scuze.

Seth, tu dormi pe canapea. Fără lovituri. Nici măcar pe margine.

Iar voi staţi în camera Burger.

- Îmi pare rău să aud asta. - Nu te îngrijora.

Dorm aici când mă doare genunchiul.

- Serios? - Da, nicio problemă.

Îi spun mereu lui Natalie că avem prea multe prostii în camera asta.

- Sunt lucrurile ei. - Da.

O, Doamne, nu vă uitaţi!

Este noul burger al lui Wendy.

E cu migdale şi ardei iute.

Da, nu iese prea bine în fotografii.

Miroase urât.

Nu miroase urât. Miroase a burger. E bun.

Bietul Seth.

Incredibil. Mulţumesc, Doris!

Trebuie să ne spui povestea din nou.

- Iar? - De la-nceput.

Ce se întâmplă?

- Louis e un erou. - Ce?

I-a salvat viaţa lui Douglas.

L-a găsit pe podea, în bucătărie.

Frigiderul căzuse peste el şi stătea sub el de două zile.

Vai de mine!

I-a făcut chiar şi o baie înainte să ajungă paramedicii.

Ce drăguţ din partea lui!

Tare, nu?

Louis şi Douglas. Nebunie curată.

Ron, vreau să vorbesc cu tine despre e-mailul pe care mi l-ai trimis.

E-mailul de pe contul personal.

- Eu... - Ştiu că munceşti din greu.

Dar nu e corect să ceri o mărire de salariu acum,

atât de agresiv.

- Doamne! Eu nu... - Eşti cam lacom, Ron.

Tuturor ne place să fim plăţi mai bine.

Dar n-o spunem.

Nu spunem: "Ne place să fim plătiţi.”

Ştiu asta.

Îmi pare rău...

TECCA FEEDBACK DE LA CLIENŢI

PRODUSUL A FOST LA NIVELUL AŞTEPTĂRILOR?

TE-AI POTOLIT, RON?

DA NU

APELURI TELEFONICE: 8 MESAJE TEXT: 6

Ţi-am furat nenorocitul de scaun ca să vezi dacă e ceva în el.

Unde naiba e toată lumea? Miroase bine aici!

- Chiar? - Da, miroase tare bine.

Tara mă pune să adaug măsline la orice.

Cred că sunt dezgustătoare,

dar ea spune că totul e fad fără ele, aşa că...

Eşti fericită cu Tara?

Ce? Tată, mă mărit cu ea.

Ştiu asta. Dar eşti fericită?

Am văzut cum ţi-a luat materialele artistice şi le-a aruncat în dulap.

Îţi plăcea arta. Era visul tău.

- Era doar un hobby, tată. - Nu trebuie să fie arta.

Cred că ar trebui să găseşti ce te pasionează,

şi...

să te ocupi de asta.

Tată, opreşte-te! Mă stresezi.

Nu vreau să fii implicată doar susţinând-o pe Tara.

Dar asta faci tu pentru mama şi eşti fericit.

- Ce? - Eu admir asta.

Chiar admir cum reuşeşti să te retragi în umbră

şi să o susţii.

Natalie...

- Eu nu fac asta. - Nu o faci?

Nu.

Nu mă retrag în umbra nimănui.

Natalie...

Fac ceva ce depăşeşte orice vis ar putea avea cineva.

Natalie,

expun o mare conspiraţie criminală.

Ce tot spui, tată?

Nu glumesc. Vorbesc serios.

Vorbesc foarte serios.

Cred că o firmă care face scaune e folosită ca paravan

pentru a introduce ilegal opioide în ţară pentru o mare companie farmaceutică.

De unde ştii asta?

Azi-dimineaţă, am desfăcut un astfel de scaun, Natalie.

Am analizat fiecare piesă.

L-am făcut bucăţi.

Şi am găsit ceva.

Lipseşte o piesă.

Încă din 1972,

majoritatea scaunelor au o pârghie hidraulică orizontală

la baza scaunului.

În acest articol, am aflat asta,

spune că această piesă se numeşte apendicele scaunului.

Scaunul Tecca pe care l-am desfăcut,

are o gaură în locul acestei piese,

dar apendicele nu e.

Asta înseamnă că vine în fabrică cu ea,

apoi cineva o scoate.

De ce?

Părţile componente ale scaunului Tecca

sunt făcute în Ungaria şi asta e ciudat.

Majoritatea pieselor provin din alte colţuri ale lumii.

Dar Ungaria e celebră pentru un singur lucru:

sunt cei mai mari producători de tebaină,

din care se face oxicontină şi oxicodonă.

Şi tebaina poate fi ca o mică pensulă, ca un beţişor,

care poate încăpea într-un apendice de scaun

dacă acesta e gol.

Directorul Economic de la firma mamă a companiei Tecca,

acest tip, Ken Tucker,

e în consiliul de administraţie a mai multor companii.

Una dintre ele e Brucell Pharma.

Cred că introduc tebaină în scaunele alea nenorocite

ca să evite FDA şi vama.

Fără reglementări. Scaune sunt peste tot.

Sunt invizibile. Nimeni nu se gândeşte la ele.

Sunt perfecte pentru un băţ de oxi-tebaină.

O mică pensulă. E perfect.

Uimitor!

- Pot să văd telefonul tău? - Sigur ca da.

E puţin ud. L-am ţinut strâns.

Doamne, ce inteligent! Cum ţi-ai dat seama?

Mi-am dat seama pentru că am văzut.

- I-ai spus mamei? - Încă nu.

Până acum, doar tu ştii. Nu vreau să se îngrijoreze.

- Pare a fi ceva foarte serios, tată. - Da, super serios.

Vreau doar să ştii

că te iubesc, că am încredere în tine şi că te susţin.

Adică, te iubesc, am încredere în tine şi te susţin.

Doamne!

Doamne!

Ce naiba îmi faci?

Nu mai spune asta. Te iubesc foarte tare!

Şi eu te iubesc.

Bine, acum mă duc să fiu eroul mamei tale.

- La revedere, Natalie! - La revedere!

În ce parte erai? Pentru că te uitai la mine.

Mă uitam la tine când spuneai povestea aia despre Seth.

Am crezut c-o să plângă.

Chiar credeam c-o să plâng,

- pentru că asta simţeam. - Mă scuzaţi.

Da, pentru că ştiai ce faci.

Ştiai exact ce faci.

Ron, sunt Steven.

L-am găsit pe Ken Tucker. E cu mine!

Draga mea, trebuie să plec. Ceva la serviciu.

- Bine. Eşti bine? - Da, totul e bine.

Trebuie s-o rezolv imediat.

- Mulţumesc pentru seara asta! - Cu drag!

- Noapte bună! - Noapte bună! Ne vedem, George.

TATA

Dacă nu reuşesc să rezolv asta, sunt complet terminat.

Ce să fac? Ce naiba să fac?

Pot să mai iau jeepuri. Să cumpăr teren, aş putea...

Cred că aş putea cumpără altă proprietate

să mai construiesc ceva.

Ce mai este acolo?

Nu e nimic acolo.

Doar să te plimbi cu maşina.

Te-ai prins.

Ai înţeles.

E OK.

O să-şi revină.

Nu putem decât să-i spunem că îl iubim,

că avem încredere în el

şi suntem alături de el.

Subtitrare: Roşu Florin Mugurel Pentru TransPerfect Media