Original subtitles

-Și? -Ce vrei sa spui?

- Ai întrebat-o? - Desigur.

Ei știu foarte bine că banii sunt pentru tine.

Am nevoie pentru copil. Ințeleg asta, nu?

- Asta am spus. - Cum au facut?

Ea ce naiba a spus ?

Esti de partea ei?

-Chiar vrei sa stii? -Da.

„Au nevoie de oameni ca fratele tău pentru interzicerea reproducerii."

-Mă duc la ea. -N-are rost să ne certăm.

Nu am de gând să mă cert, cu siguranta.

Liniște.

Mai simți mirosul...

-O femeie? -Nu, perceptorul de taxe.

Dactilografa lui are parfum de violete.

Chestii ieftine. Om sărac, dar care fura insa.

Bogații sunt mai deștepți, ei doar reglementează afacerile.

Bună seara, domnișoară Cécile.

Nenorocita. Obisnuiam sa fiu altfel cu ea.

Aceste ganduri îmi plac.

A incercat sa se îmbrace mai vesel...

Dar cu ciorapii aceia gri, rochii gri, pălării gri...

E ca un șoricel mic.

Sunt sigur că un șobolan mai mare ar fi foarte bun pentru ea.

Janvier?

Lucas?

Felicitări, sefule.

Ei bine, uite...

Ne-am gândit profund. Sper că e ce trebuie.

Aaaa...

De unde știi că fumez pipă?

Și încă ceva.

A cui e?

Nu aveti nicio idee?

Un cadou de la o adoratoare.

- Cécile? - Așteaptă de trei ore.

Îi spun.

Noroc. Si multumesc.

-Pentru iubire. -La fel.

Curățați putin, băieți.

Deci e a treia oară în două luni ...

cănd un necunoscut intra noaptea în apartamentul în care locuiește mătușa ta...

Muta scaunele in sufragerie ..

-La fel si fotoliul. - Și ?

-Si nu auzi nimic? -Nu.

Pentru că am insomnie, si inghit somnifere.

De fapt chiar dacă nu am luat, nu aud nimic.

Poate este mătușa ta? Care nu are somn.

Imposibil. Are sciatică și abia poate merge.

Din pat abia ajunge in fotoliu.

Fiecare pipa are propriul său caracter...

propriul stil. Asta mă frapeaza mereu.

Nu mă crezi.

-Ba da. -Nu, asta simt.

O știu foarte sigur.

În această dimineață, a fumat tutun. Eu și mătușa mea nu fumăm.

Doar nu inventez si mirosul de tutun. Nu glumesc.

Ești inca speriata. Mă voi gândi la ceva.

Cel mai bine ar fi dacă ati monitoriza casa..

Daca sunteti in zona.

Nu-mi va mai fi frică.

Dă-i domnișoarei Boynet numărul nostru direct.

Mâine îl întreb pe colegul meu din Bourg-la-Reine daca poate fi cu ochii pe casa.

-Iei pipa la curatat ? -Sa vad.

Nu știu unde am lăsat-o.

Are valoare emoțională ?

Nu, îmi pare rău pentru acel copil. A fost dulce.

- Dar e destul de ciudata. - Ai si lăsat-o.

Se gândește ca la ea acasă totul se misca...

mobilier, bibelouri. Este o obsesie.

E nebună?

Nu stiu. Dar are o viață plictisitoare.

Și va rămâne mereu plictisitoare. E un depozit de fantezii.

-Ce naiba? -Mama ei a fost ucisă aseară.

Tatăl este in arest si nu poate avea grija de ea.

Am experimentat multe în 27 de ani. Dar asta ...

- Și tatăl? - Fost militar. El ne-a sunat.

-Spui că el a fost vinovat? -Nu, asta spun vecinii.

- Ce armă? - Cu mâna goală.

Nu poate sta aici.

- Cécile stă în așteptare. - Vedeți mai întâi de soldatul acela.

Se poate lucra?

-Comisarul nu vă primește asa repede. -Este foarte urgent.

-E prins cu altele. -Dă-i un bilet.

Dă-i dar nu-i de bun augur.

Dă-i-o repede domnului Maigret.

Ai semnat ieri pentru Indochina?

-De ce? -Bătrânul meu colonel servește acolo.

-De asta ai nevoie? -Nu.

Aici nu am nimic. Legiunea Străină era mai bună.

-Soția ta ți-a făcut viața mizerabilă? - Nu eu am ucis-o.

Desigur că nu.

Lasă-ți mâinile să le vad.

- Domnișoara Boynet. Spune ca e urgent. - In regula..

Léopold, adu o bere.

Chiar doua.

Unde ai fost noaptea trecuta?

In cafenea. Aveam niste banii pe mână.

Tu stai beat, si acasă soția ta a fost bătută.

Asta se întâmplă des. Dar acum te-a lovit prea tare.

Când am ajuns acasă, era moartă.

-Ai sunat la politie? -Da.

Știi sigur?

Adică, am intrat în panică.

Știam că voi fi banuit. Am plecat si am revenit din nou.

Copilul meu?

La naiba.

Spune.

Mulțumesc, Léopold.

-Spune-i domnișoarei Boynet sa mai astepte. - A plecat deja.

Ce vrei să spui ?

Ar trebui să vorbim. S-a întâmplat ceva groaznic aseară.

-De ce nu ai spus nimic? -Am citit raportul.

- Ai văzut că pleaca? - Cu o clipă în urmă era încă acolo.

-Ai vazut-o pe Cécile cand a plecat? -E plecată?

Da, nu raspunde.

-Mă duc la Bourg-la-Reine. -Vin si eu?

Luati legatura el. Dar lasă-i berea. Asta e tot ce mai are.

- Bunătatea in persoana. - Zici bine.

Nimic nu-mi scapă, dar nu o văd niciodată.

Doar o clipită, daca pot, aduc posta ei sus.

Tu rămâi afară.

Cu câteva săptămâni în urmă a facut o dublura pentru această ușă.

-Ne vedem în curând. - Aici e un telefon?

- Totul e bine cu doamna? - Unde?

E moarta de două, trei ore. Unde este Maigret ?

Jos, la portar.

Cécile, vreau să spun domnișoara Boynet, Azi dimineata, cand s-a intors...

- In apartament? - Nu, abia o văzusem.

Inca ceva: Era cineva acolo aseară cand ai fost in vizita?

Cineva care nu locuiește aici...

Un moment.

Cécile a murit.

Domnule comisar, un mesaj pentru dumneavoastră.

TRIBUNAL

El a fost găsit-o.

- Sugrumata? - Te așteapta cu nerăbdare.

Doctorului ii ia ceva timp sa ajunga. Am vrut să aștepte până ce...

Foarte bine.

-De ce ușa asta nu se închide niciodată? -Se trece ca-n branza.

E prea târziu acum. Oricine ajunge aici.

Nimeni de aici nu-și face treaba.

Si mătușa a fost sugrumată? Cécile probabil știa cine era făptuitorul.

Asta a fost motivul uciderii.

Deștepți băieți. Ți-ai dat seama.

Cécile a venit sa anunte ucigașul. Bine...sa zicem.

Dar dacă l-ar fi văzut, nu ar fi dat alarma ?

Ar fi plecat cu el?

Nu...Corect.

Deci a fost altcineva. Nu știa în cine sa aiba încredere.

Care este concluzia ta sefule ?

Putem trage o concluzie acum ?

Știu un singur lucru: dacă biletul ar fi fost citit, acum nu era moartă.

Asta e concluzia mea.

Se simte vinovat. Știm asta si vom fi umbra lui.

Când am trecut pe lângă sala de așteptare, Cécile stătea acolo cu o geantă în poală.

Mi-a dat biletul pe care l-am adus. A trebuit apoi să aduc berea.

Am coborât, am spalat paharele...

-Când m-am întors, ea nu mai era. -O geantă mare? Știi asta sigur?

Da, foarte sigur. Mare, uzata, o servietă de piele.

Auriol refuză demisia lui Pleven. Ai citit-o?

Fac sâmbătă boeuf bourguignon. Bun?

Nu contează.

Ce e? Am zis ceva gresit?

Nu ai spus nimic. Depresiile tale, asta-i tot.

Nu ești în regula.

Fata aceea, Cécile... Știi?

În această dimineață a fost sugrumată. La mai puțin de 100 de metri de biroul meu.

Pe Quai des Orfèvres?

Ce intorsatura pentru tine.

Bine spus.

Mai ales pentru mine.

Camera lui Cécile și a mătușei ei.

Și Gérard, fratele lui Cécile. Dar asta s-a mutat.

-Stii unde? -Da, în apropiere. 47 Avenue Trudaine.

Lucas, du-te să-l aduci.

-Știi unde trebuie să fie? -O da ...

47 Avenue Trudaine.

Sub Cécile trăiește un Dandurand. Este corect?

Maestrul Dandurand.

- Sta singur ? - Da, e singur.

Cine este comisarul Maigret? Vreau să spun ceva despre Dandurand.

Minte cum respira. Domnul Dandurand este un om îngrijit care locuiește aici de ani de zile.

Dacă folosesc scările de la centrala, întotdeauna sta sa traga cu coada ochiului.

Ultima dată a încercat chiar să...

Charles Dandurand.

Domnul comisar Maigret, presupun?

- Tocmai am fost pe la biroul tău. - Sunteti matinal.

La Curte am auzit vestea cumplită. Sunt complet...

Ai vrea să vii putin? Nicio obiecție, doamnă Isidore?

Îmi pare rău dar trebuie să urcam.

Trebuie să recunosc că sunt devastat. O cunosc de ani de zile.

Intrați.

Un paharel de țuică de prune?

E încă devreme. Dar cu frigul asta...

Cabanais.

Adică asa cred. E semnat oricum.

Frumos, nu?

Va fi o investitie în 20 de ani.

Acest gen va face furori peste ceva timp.

Ai fost pe la birou?

Am vrut sa te anunt.

Am aranjat afacerile Juliettei, de fapt ale doamnei Boynet.

- Ai menționat-o cu prenume. - Ai cunoscut-o bine.

De zece ani, domnule comisar.

Zece ani de prietenie, încredere.

Am avut o relație de afaceri, careia i-am acordat toata atentia.

I-am promovat interesele. Sunt avocat.

- Mai ești? - In barou.

Se pare că un bărbat mai poate face treaba si la varsta asta.

Susținătorii noștri încă ne acorda incredere.

Poate că eram puțin prea intim cu acele personaje marginale...

lucru foarte elegant intr-un fel. Nu?

Ai spus că ești in barou.

Da, asa am zis.

Desigur, sunt șocat. Julieta ...

Și Cécile.

Într-adevăr, și Cécile.

-Crezi că făptuitorul este unul și același? -Nu știu.

Incredibil, strangulare. Si inca de două ori.

Despre Juliette asa ca...

Am fost in preajma ei, se ocupa cam de toate...

- Cam de toate afacerile. - Ce afaceri?

Bordeluri. Adică: clandestine...

De când cu Marthe Richard toate treburi s-au dat peste cap.

Imi pot imagina că te uiti de sus.

Mătușa cu nepoata ei îngrijită.

-Dar biata Cécile... - Nu știa nimic?

Desigur că nu. Imagineaza-ti.

Poate venise să spună.

-A fost cu tine? -Da, o cunosc de acolo.

Observase ca lucruri ciudate se petrec in casă: vizite nocturne...

sunete uneori.

Biata Cécile. Avea ceva de spus.

Juliette primea uneori in vizită un domn, noaptea desigur.

-Dar am fost mereu pe aproape. -Fericit.

Oricum mai devreme sau mai târziu trebuie să joace...

In sfarsit.

Dar ce voiam să-ți spun...

cu deplina incredere desigur:

Cu o seară înainte doamna Boynet...

- Julieta. - Ei bine, Juliette.

Cu o seară înainte ca această dramă sa aiba loc...

m-am alăturat am fost jos și am vazut ca a primit peste 50.000 de franci.

Banii ar trebui să mai existe.

- La ce ora ai plecat ? Chiar după doisprezece. Totul era liniștit.

Cincizeci de mii de franci. Avea un seif sau ceva?

Nu din cate stiu eu. Nu era foarte comunicativa. Ai descoperit deja ceva?

Nimic.

Multumesc.

O știați pe Juliette, de fapt pe doamna Boynet, de mult timp?

După cum v-am spus, zece ani. De când locuiesc aici.

Crezi că figurile interlope...

Trebuie să va intrerup, Pentru a va spune ceva.

Relația doamnei Boynet cu domnul a fost întotdeauna excelenta.

Nu i s-a părut deranjant?

Un bordel este ideal pentru un proprietar. Chiria se plătește la timp.

-Și altele ... -Protecția poliției, cu siguranță.

-Unde erai când Cécile a fost ucisă? -La Curte, așa cum am spus.

Sunt mai putin in activitate, dar tot mi se cere un sfat.

Într-un anumit tip de afacere, stii totusi...

-Unde pe Curte? -La ce oră?

Între nouă și jumătate și zece.

În camera avocaților.

Foștii mei confrați pot confirma. Toată lumea mă cunoaște acolo.

Nu intru. Unde este Cécile?

La doctorul legist.

La morgă?

Aşezaţi-vă.

Vreau sa o vad.

E dreptul tau, dar iti recomand sa nu pleci.

-E sugrumată, nu? -Da.

La secția de poliție, totuși ...e prea mult.

Da, aproape.

Si te lasă rece.

Nu.

Afla că voi găsi vinovatul.

Ai avut-o doar pe ea? Vreau să spun...

- Alti frați sau surori? - Nu.

Fără familie, fără prieteni, nimic.

Singur, așa cum ai spus.

Sigur ești căsătorit?

Da, și am un copil. Dar nu este la fel.

Te-a crescut aici mătușa ?

-Urăsc această casă. -Pentru că aici ai fost nefericit?

Pentru că aici Cécile era nefericită.

Erau încântați, o fata frumoasa.

Dar bătrâna a făcut totul pentru a o face urâtă.

Prin urmare, ai parte de moartea unui frate mai mic din cauza mătușii tale.

Ar fi trebuit să o ucid, intotdeauna voi regreta.

Scuzați-mă ...

Ce vrei să știi acum?

Potrivit lăcătușului s-a lasat usa deschisa..

-Avea o cheie. -O.. da? Când?

Acum trei saptamani. La cererea surorii tale mai mici.

Şi ce dacă?

-O să-mi faci ceva pentru asta? - Asta mă întreb.

Pentru cine a fost acea cheie? Pentru dumneavoastră?

Nu am venit niciodată la mătușa mea.

Atunci a avut-o doar pe Cécile, cea atât de iubită.

E momentul sa ma agit ?

De ce nu mă arestezi imediat? Daca crezi că am făcut-o.

Doar un monstru ca mine poate face asa ceva.

Știi că tragi concluzii mai repede decât mine, mai băiete.

E destul.

-S-a terminat? - Mi-e teamă, doamnă.

Si ea.

Comisare... Comisar sau comisionar?

- Îți las tie asta. - Am vrut să vorbești.

Dar în privat.

Vino.

-Ai dreptate. -Ce vrei sa spui?

Gérard Boynet este vinovat. Am văzut.

Vorbesti serios?

„Comisarul Maigret cu mâna pe umărul făptuitorului.”

-Frumos. -Gasesti?

Deci ai văzut că și-a ucis mătușa?

Nu, dar o ura. Și dacă a fost aici, cred ca a sugrumat-o.

- Sunt multe coincidențe. - Una, da. Cand a ajuns?

Când portarul a scos gunoiul Altfel, nu avea îndrăzneală.

Nu era lumină la mătușa lui.

- Deci ai văzut că a intrat? - Cum te văd acum.

In mai puțin de doi metri? În plină lumină?

-Câți ani ai? -Şaisprezece. Ce vreti sa spui?

- În cazul în care trebuie să depuneți mărturie. - Tot împotriva lui Dandurand?

Doamna Boynet a fost de asemenea ucisa? E destul de puțin.

Nu stiu ce inseamna. El se uita după mine.

-Uneori nu umbli tu după el? -Nu, este la fel de bătrân ca tine.

De inteles. Tu spui ca el e bagacios.

Nu stiu. Spune lucruri urâte.

Asta nu e interesant pentru judecator.

-Unde este bulevardul Trudaine? -Le 500 de metri.

-Te duc acolo? -Ma duc pe jos. Nu e departe.

-Doamna Boynet? comisar Maigret. -Te recunosc. Intră, e frig.

Scuzați deranjul. Asa sunt casele prea mici.

-Soțul tău e acasă? -Îmi pare rău, nu știu unde e Gérard.

Își caută de lucru. E constant pe drum.

Urmează să aplice pentru un loc de muncă la Raffanel, în Rue Rambuteau.

E șomer de mult?

Nu, dar nu-i plac sefii. Uneori face probleme.

-Cum a fost cu mătușa lui? - Aha

Nu m-a vrut nici pe mine și nici copilul.

Văd.

Gérard a fost în noaptea de vineri spre sambata acasa?

Da.

-Nu a iesit deloc ? -Nu.

Știi asta sigur?

Da, domnule comisar. O spun sigur.

Soțul tău poate avea probleme. Are nevoie de ajutor.

Sper că spui adevărul.

Dar nu știu sigur.

Ii zici că am fost ? Trebuie să-i vorbesc.

Nu are pe nimeni de ucis. Nu-l cunoști.

Nu este acolo.

Nu era acasă în noaptea aceea?

-Unde este ? -Nu știu.

A plecat în panică în această dimineață. Nu a zis nimic.

Mă tem.

Janvier? Probleme cu Gérard Boynet.

Du-te și uită-te la Raffanel în Rue Rambuteau.

Daca a fost, să mă suni.

-Unde? -Merg la Dandurand.

Auzim de aici telefonul?

Dacă nu, suntem surzi.

În noaptea crimei ai fost aici la Juliette Boynet.

O cunoști pe micuta Nouchi?

Desigur. Locuim in aceeasi cladire, după cum știți.

Vorbești cu ea?

Știu exact ce vei spune si ce va spus ea.

Moment.

Fata aceea este ceea ce în știință se numeste hiperactiva...

O nimfomana, mai bine spus.

Și ți-a spus că o hartuiesc pe scări...

că de cate ori o întâlnesc ii soptesc tot felul de porcarii

si ca o invit in apartamentul meu...

Pentru a-mi vedea stampele japoneze.

-I-ai arătat asa ceva ?. -Nu am stampe japoneze.

Am unele carti din acest gen...

care nu depăşesc limitele erotismul mic-burghez...

Genul...mai fara perdea.

Și când am chef fac mici glume.

Lucru ce se întâmplă în mod regulat.

Dar nu sunt atât de prost sa hartuiesc fete tinere pe scări.

Am inca fler, nu ca as avea nevoie.

Vă pot da adresa mea preferata...

sunt sigur că informatorii tăi...

sunt cel mai probabil de sex feminin.

Suficient...

Acolo aduc o mulțime de femei pentru toate fanteziile, platite cu ora...

Deci pot sta înconjurat de femei tinere si sanatoase...

pline de experienta multor ani ca dame de companie.

Destul ?

Numărul 1443, Bourg-la-Reine.

Dar mereu merge greu cu ea. Nu toată lumea este atât de răbdătoare și experimentata ca mine.

Va ajunge sa țipe odata de frică iar cineva o va reduce la tăcere.

Un telefon pentru mine. Sau pentru tine.

Pentru unul dintre noi. Sunt la dispozitia ta oricum.

Și?

Nu a fost acolo.

Știi sigur?

Nu, am vorbit cu soția lui.

Deci idiotul circula.

Stati pe pozitii și urmariți procedura.

Foarte incomod, nu?

Am spus de multe ori că ar trebui să ia un telefon.

Coborâm.

Nu m-am simțit niciodată bine in acest apartament.

Îngrozitor, nu? Poate este de la mobilier sau iluminat.

- Îmi permiteti un mic control ? - Depinde cine il face.

- Eu. - Experimentez asta aproape ca pe o onoare.

Dacă nepoții mei aud... Deși nu am.

Dar nu se știe niciodată.

Asa deci?

-Mulțumiri. -Lasa.

Nu știu ce cauți, dar nu am nimic in buzunare ce te-ar putea interesa.

Poate, o scrisoare de dragoste mai veche.

Un fel de talisman.

- Ai citit-o? - Destul, poți pleca.

Mulțumesc foarte mult dar aceasta este propria mea casă.

Nu știu de ce Dandurand spune ca acei bani s-au returnat.

Dar demonstrează că a mințit despre ce s-a întâmplat în noaptea aceea.

Aș dori un mandat de arestare.

Dar nu sunt sigur ca este vinovat.

-Dar clar că nu este nici inocent. -Exact.

Dar este suficient pentru a-l retine?

Nu stiu.

A avut de-a face cu asta.

Doua cazuri de fapt. La ambele crime a fost prin zona.

Este adevărat. Vreau să-l aud ca martor, dar in rest...

Poate merita. E foarte inteligent.

Vezi, verifică-i dosarul. E prieten cu tot felul de smecheri.

Am deja două cadavre. Este mai mult decât suficient.

Arestarea lui provizorie este necesară la stabilirea adevarului ?

Exact. Așa cred de fapt.

Asa fac. In fond sunt juristul.

Dar ești sigur că seiful era gol cand se cauta in apartament?

Nu am fost acolo. Dar găsirea a 50.000 de franci a fost raportata cu siguranță.

Atrage-l din nou sa vorbeasca. Trebuie să fim siguri de cauza noastră.

Mă insa ma scufund din nou în dosarul lui Gérard Boynet.

Pare că e singurul priceput la crime.

E singurul moștenitor al sorei.

-Un încălzitor de picioare? -Da. Băieți, v-ați uitat la asta?

-Fără îndoială. -Dar nu știi sigur.

- Fac multe căutări. - Aceasta este crimă, nu furt din buzunare.

Nu ai inghetat aici stând nemișcat?

Nu, nu chiar.

Fratele a comis cele două crime ?

-Nu știu. -Este o fotografie în ziar.

Am vazut si eu. Ala sunt eu.

Cine sti cee au pus la cale ?

Mă duc la culcare.

Jules, dl. Dandurand, te cauta.

Da ...

Ce vrei?

Am aflat prin relații ...

că există un mandat emis împotriva mea.

Mi-ar fi neplacut daca as fi obligat

Ca pentru asta sa ai probleme

Am crezut că ești mai deștept, Dandurand.

Pot să-mi dai 4529, Bourg-la-Reine?

Florence Boynet? Comisarul Maigret.

Doamnă, sunt sigură că mai comunici cu bărbatul tău.

Florence, spune-mi că nu va fi mai rau.

Cu cât o lungim devine mai vinovat.

Dacă e nevinovat, să spună adevărul...

sa spuna ce s-a intamplat.

Voi asculta tot ce-mi va spune.

Ce mai e ?

Pe pod sau sub pod?

Intr-un sfert de oră sunt acolo. Asteapta acolo.

Ai vrut să ma spovedesc? Ii dau drumul.

Știu că nu este un moment convenabil si nici locul.

Dimineață ai venit la mine.

Soția mea a continuat să insiste ca in Maigret pot avea încredere.

Stiu că este o capcană.

Haide, o să bem o bere.

-Nu vrei sa ma imbeti? -Nu, e doar frig si imi place berea.

-Vrei sa pierdem timpul impreuna? -Gresesti.

Două beri.

Asculta cu atentie ...

Nu tin sa fim amici, sunt multe care încă ne despart.

Dacă vrei sa bati campii, nu dau un ban pe capul tău.

Dar nu am făcut nimic. Nu am ucis pe nimeni.

Dacă vrei să nu te alegi cu ghilotina trebuie sa ma convingi...

spune adevarul. Ca până acum, doar ai mințit.

Ce s-a întâmplat?

Cécile a ucis-o pe mătușă.

Nu ai nimic mai bun?

Ce caut aici?

Cum am putut să fiu atât de prost?

Nu ai nimic, nu?

De aceea mi-am tinut gura.

Pentru că mătușa a fost ucisa de Cécile .

Ca sa nu ajung un nebun am plecat.

Nu sunt întotdeauna la fel de iute la minte.

Mi-a plăcut sora ta.

A ieșit insa atât de fragila, Cécile...

atât de fragilă.

Insa a fost capabilă să omoare.

Nu am considerat ca e capabila sa ucida.

Mai întâi nu am crezut-o.

Abia când am văzut-o pe mătușă, sugrumată, am crezut ca e posibil.

Ce s-a întâmplat?

Începeți de la început. Nu va grabiti.

Ești în apartament.

De ce ai mai trecut pe acolo ?

Intrebase Cécile dacă aș fi vrut să vin.

- Îi era frică. - Da, știu.

Avea o cheie pentru mine. Am putut să intru imediat.

La ce oră ai fost ?

În cursul serii, după cină.

Între zece și zece zece. Când portarul a scos gunoiul.

-De unde stii ca? -Stiu mult mai multe.

Eram foarte tensionat.

Pe hol am auzit-o pe mătușa mea cum refuza sa ma ajute.

Am auzit:

Nici moarta si tot nu primesc vreun un ban.

Eram livid.

Aterizasem intr-un moment prost și pentru unul si pentru celălalt.

Cécile a bănuit, a auzit totul asa ca m-a adus în camera ei.

Acolo am auzit doar sunetele strazii. Macar m-am liniştit.

Ma miscam ca un urs in cusca.

- Cécile mi-a dat două calmante. - Știai că iti fac bine?

Nu, le lua ea în fiecare noapte pentru a putea dormi.

În noaptea aceea nu a mai luat nimic. A trebuit să mă întind în patul ei...

si am adormit.

Când m-am trezit, am fost șocat. Stătea in picioare, cu ochii mari, lângă pat.

A spus: trezește-te, trebuie să plec. Am omorât-o pe mătușa.

Asta e. O sa mă duc la comisarul Maigret.

Nu am inteles nimic din ce zicea.

Am spus că e nebună. M-am dus spre odaie. Întinsa acolo ...

bătrâna, zacea moarta.

nu am inteles nimic. Eram blocat.

A lăsat o geantă și a spus: Totul de la Fontenay-le-Comte este acolo.

Crima, probele, banii de la bordeluri.

Spune din nou.

- Ce? - Despre geanta.

Fontenay-le-Comte, crima, dovezile, banii de la bordeluri.

-Știați ce înseamnă asta? -Nu, încă nu stiu.

Ai crezut? Povestea nu are sens.

Unde este el?

In custodie, potrivit mandatului de arestare.

-Dar nu crezi că e vinovat. -Nu.

Povestea lui depinde de prea multe variabile, legate una de cealalta.

- La fel ca toată viața. - De ce ar fi mințit ?

-De ce a fugit? -Pentru că îi era frică...

că nimeni n-ar crede.

În plus, are putina paranoia.

Toti ucigași o au.

Din fericire, nu am înțeles asta. Dar el este mai mult victimă decât faptuitor.

Îți admir intuiția și nu voi intra în discuții cu tine.

Dar faptele sunt fapte. Și totul pare ca indică că este vinovat.

Arată în direcția lui, dar asta e altceva.

Nu știam că ai facut scoala iezuita.

-L-ai interoga chiar tu? -Mai tarziu.

Acum am altceva in cap.

Probabil că deja bănuiești ca acel Dandurand ar putea fi.

Am raportul tehnic L-am cercetat.

E ridicol să ne agitam ca nu l-am văzut.

Dar singura dovadă împotriva lui e ca

era seara la doamna Boynet iar dimineata la Tribunal.

- Sunt destul de multe coincidențe. - Ți-a spus.

Declarația lui sună foarte credibilă, mai credibila chiar decât povestea lui Gérard.

Pentru că este uns cu toate alifiile, nu implica ca e neapărat inocent.

Ai ceva cu el, nu? Deci nu te cunosc prea bine.

Mi se pare respingător.

Curtea insa nu are aceiasi parere.

Nu avem dovezi concrete împotriva lui.

Iar tipul este avocat. Ne cunoaște munca.

O situație insuportabilă.

Cerceteaza cât de mult vrei, dar nu prea mult.

Inteleg asta. Pentru moment nu-l momesc pe Dandurand.

Momesc pe ucigașul lui Cécile.

Și vreau să evit ca un nevinovat sa ajunga la ghilotina.

Tipul acela era blond. Am vazut chiar eu.

- Îți amintești, pe polonezul ăla? -Nu, ascultă. Aveti ceva de făcut.

Dandurand a spus că era cu avocați din Camera când Cécile este ucisă.

-Ai verificat? -Se poate?

Avem o noua legătură:

Ultimele cuvinte ale lui Cécile catre Gérard.

Au vorbit despre Fontenay-le-Comte, dovezi despre trecutul mătușii lor.

Și asta a vrut să-mi arate.

Cécile nu era cineva care ar putea ucide.

-Gérard insa? -Nu.

Mergem la Fontenay-le-Comte.

Ai adresa acelei doamne mai în vârstă? de la cimitir?

Da, o am notata.

Pentru tine, șefule. Judecătorul Mathieu.

Da domnule ...

vin imediat.

Plecăm mai târziu.

Ai un avocat?

Nu.

Mulțumesc, amice.

Nu, domnule judecător.

Multi din confrații mei sunt niste lichele...

Aș dori să nu folosesc serviciile lor.

Permite-mi sa fiu singur.

In apărarea mea.

Dacă este nevoie de prezenta mea. pentru a dovedi ca sunt nevinovat.

Sa vedem de ce sunt acuzat ?

Care este taxa? Unde este dosarul? Dovezile?

Un magistrat faimos ca tine trebuie să înțeleagă slăbiciunea cazului

absența dovezilor pentru urmărire penală.

Acum stau aici, si simt vergeturile cătușelor la încheieturile mele.

încă tremur de frigul umed al celulei.

Ce am greșit sa fiu tratat în felul ăsta?

"Dintre toate metodele de suprimare cele legale sunt cele mai atroce."

Niciodată nu am auzit mai multe ineptii. Unde ești tu Condorcet?

-De cât timp nu ai mai pledat? -Patru ani.

-Vei avea ocazia acum. -Da, ce sa zic. Nu ai nici o idee ce ocazie.

Mulțumesc că mi-ai dat o pauză.

Dar acesta a fost stilul meu. Am ocazia din nou.

Maigret ar vrea să mă vadă spânzurat, nu? De aceea stau în temnita.

Știi că e procedura. Acesta este legea, nu poliția face asta.

Comisarul nu poate face nimic ...nu da vina pe el.

Nu înțeleg totuși pe omul asta.

Este virtutea însăși. Vezi doar.

Cu pelerina lui de ploaie si

pantofii lui de inspector, e mai faimos decât toţi miniştrii.

Banii sau domnișoarele par sa nu-l intereseze.

Nu și-a inselat soția niciodată Înfiorător de leneș.

Deci un tip ca mine care...

a mai avut afaceri dubioase, ce ofereau oarecare placere...

in plus civilii sunt, pentru el, intotdeauna cei mai corupti.

În timp ce eu, care mai am femei tinere Ajung sa fiu dispreţuit şi chiar...

Logic că vreau să-l călc în picioare ca pe un gandac.

Deci toate mijloacele sunt permise.

Toate fanteziile astea. Eu sa o ucid pe Juliette?

Ea a fost gaina mea cu ouăle de aur.

Cécile era inofensivă, urâta, disperata de săracie.

Deci de ce ? Ce pasiune sa ma determine să o ucid?

Nu, nu face nici un sens.

Și conform codului de procedura penala...

Prin prezenta depun o cerere de eliberarea provizorie.

Doamna Bergaud? Comisar Maigret.

Ce prostie din partea mea. Desigur. Intrați.

Ne-am văzut la înmormântarea acelor sărmane Juliette.

Ce situație îngrozitoare.

Sunt devastata.

Juliette era o prietena buna.

Și nepoata inrozitor, îngrozitor.

Cine poate fi vinovat ?

- Asta cautam într-adevăr, doamnă. - Domnişoară.

Există printre cunoscuții și prietenii doamnei Boynet si ai Juliettei...

Cineva care...

Nu. Nimeni.

Nu știu, chiar nu știu.

Ceva mai ascuns ? Contacte speciale?

Tu știi asta?

Suntem femei singure, fără un barbat care sa ne sustina.

Trebuie să stăm pe picioarele noastre.

Sotul doamnei Boynet a decedat?

Jean-Pierre? A fost în 1934.

- O dramă. - Intr-un accident?

-Intoxicație alimentară. Cutii contaminate. -Botulism?

-Cum ai spus? -Botulism.

Boala marinarilor, care poate duce la orbire, iar uneori la moarte.

Asta a fost, da.

Sărmanul Jean-Pierre. A fost un bărbat singur dar și amuzant.

- Cu ce s-a ocupat ? - Nimic, asta a fost culmea.

A fost mereu disponibil, mereu în mișcare.

Juliette a fost un om bun.

-Ai cunoscut-o bine? -Am fost ca degetele unei mâini.

- Erati cinci? - Nu, doar noi trei.

Au fost atât de drăguți cu mine. Eram singura, trebuia să faca tot singura.

A fost un adevărat dezastru.

Ai ținut legătura cu Juliette?

Nu.

Am fost aici, ei au stat acolo.

Și apoi toate amintirile...

- A plecat mult după moartea lui? - Imediat, când moștenirea a fost aranjată.

Îi plăcea, parea că nu contează ca sta în casa aceea goală. Avea un frate în Bourg-la-Reine.

Era văduv și întrebase de Cécile și Gérard.

-A murit o jumătate de an mai târziu. -Înțeleg.

Văd legatura.

-Casa frumoasa. Cum arată înăuntru? -Da.

-Prea scump pentru o femeie pensionară. -Înapoi la birou?

Da, dar mergi de-a lungul malului în Fontenay. Poate fi interesant.

Are sens ca sta acolo in sezon. Vei vedea ce i-a oferit Dandurand?

15.000 de franci pe trei luni.

-De cand? -Din februarie '34, cred.

Nu s-a întâmplat ceva cu iz politic în luna aceea?

In februarie 1934 bărbatul lui Juliette a murit.

Intr-adevar.

Martorii în legătură cu cazul acelui soldat.

Ce? Lasă-i să mai aștepte puțin.

Destul de interesant.

Cu atât mai mult cand Dandurand spune ca o stie pe Juliette de doar zece ani.

- Unde sunt martorii? - Pe coridor.

Căpitanul Reinhardt. Incantat.

-Miralès vrea să facă o declarație. -Despre ce?

Despre legionarul Roche, care e in arest pentru uciderea soției sale.

Ce ai de raportat?

Roche nu și-a ucis soția. Eu am facut-o.

Tu stii ...

Explicați mai departe.

-De unde sa incep? -Cu inceputul.

Eu și Roche am avut vineri plecarea programata pentru Indochina.

Sunteți prieteni?

De la Bir-Hakeim. Ne-am dorit din nou inrolarea, din nemulțumire.

Și atunci când?

Am venit să bem. Eram franti.

Acolo ne-am prăbușit unul în celălalt.

Soția lui era acasă...

Da, era acasă. Zăcea pe jumătate goală în pat.

Am vrut să fac dragoste cu ea. Am gresit ...

Am mers la ea si cum sta culcata, a țipat și a refuzat.

Pentru a o reduce la tăcere am lovit-o.

Și când a tacut.

Am fugit.

Deci Roche știa că ai fost vinovatul ?

Desigur.

-Nu spune nimic pentru că suntem prieteni. - Și de aceea ai raportat.

Căpitanul m-a indemnat.

Nu mai spune.

Chem un inspector. Ar trebui să-i mai spui povestea inca o dată.

Ceea ce m-a frapat este că după moartea lui Jean-Pierre Boynet...

Numele lui era încă Jean-Pierre?

A început să primească sume Măricele, cam ...

- de mărimea la ... - 15.000 pe trei luni.

Intr-adevar. 15.000 pe trei luni...

Asta e destul de puțin.

O subvenție? O pensie?

Un cadou, poate?

Da, un cadou.

As îndrăzni să nu spun.

Ai fost până la moartea lui Boynet iubita lui Dandurand?

Atunci tu inchei relatia,

iar domnul Dandurand iti face cadouri

de 15.000 de franci la trei luni. Este corect?

Da, vine mai de demult.

-Un om generos. -Da.

Și care a fost momentul?

De la moartea lui Boynet și ruptura cu Dandurand.

nu stiu mai multe.

Iubitul tău s-a arătat extrem de recunoscator ...

si foarte generos.

Mai știi ceva?

Relația s-a încheiat când Boynet a murit.

Nu ...

La scurtă vreme după aceea. Scuzați-mă.

Ai vreo poză din acea vreme? cu domnul Dandurand?

- Unde sunteti împreună. - El este?

Nu.

Îi voi pune aceasi întrebare si lui.

Te rog nu mai minți. Nu ești iubita domnului Dandurand.

Știi mai multe despre moartea lui Boynet. Prin urmare, l-ai putea șantaja pe Dandurand

și pe Juliette Boynet.

Dandurand era iubitul Juliettei. Il uram.

Ea îmi placea.

Erați prieteni din copilărie.

Dacă l-ai urât atât de mult pe Dandurand. Presupun că era reciproc.

De ce?

Nu am marsat la vorbăria lui dulce. Am văzut imediat că era o lichea.

Ce ai descoperit?

Răspunde-mi.

Jean-Pierre Boynet a avut un an îngrozitor.

Încet, a paralizat și orbit. Charles l-a umilit. A fost ...

Crimă.

Charles Dandurand Boynet a facut-o deci în 1934.

De unde ai știut asta?

La farmacia unde lucram, au cumpărat arsenic.

Nu ți-a fost niciodată frică ca vei pati la fel?

Da, dar ...

-Dar? -Mi-am luat masuri de precautie.

- Ce masuri? - E ceva foarte personal.

Asta nu pot spune.

Complicitate la crimă este, de asemenea, foarte personala.

Bine ...

Voi emite imediat un mandat de arestare pentru dumneavoastră.

Poti lua niște lucruri cu tine. Vei dormi diseară în celulă.

Ia ceva calduros. Este destul de racoros.

Din apartamentul lui Dandurand auzise totul.

El știa că ei pot veni la mine sa spuna tot...

si că ei pot dovedi.

Dimineața portarul a dus afară gunoiul.

Fratele și sora au coborât scările.

După zgomotul usii Dandurand a venit dupa ei.

Cécile nu era singura, insa

la strada drumurile lor s-au separat.

Dandurand o urmează. Este ceata.

Are o geantă de piele, plina de dovezi.

Ea sare într-un autobuz.

Ce urmeaza?

Stă acolo...

Asteptandu-ma.

Dandurand cunoaște coridoarele baroului si ale Curtii ca propriile buzunare.

Presupun că în numele meu a trimis pe cineva la ea.

E de încredere acea persoană,caci o urmează...

Ușa dulapului cu mături este în apropiere.

Și de acolo, Dandurand o ataca.

O apucă si o sugruma.

Apoi pleacă, cu geanta.

Dezgustător.

Dar o crimă perfectă.

Si, fără îndoială, a dispărut. Dar poți să-l ridici?

Ar putea fi.

Am auzit că îți place să citești romane.

Atunci ești blocat în tipare cu găsirea criminalilor comisare Maigret.

Un om cu puține cuvinte, dar plin de resurse. Cine ar fi crezut?

O vedere superioara, foarte precisa.

Dar de ce naiba ai face din mine un ucigaș ?

Pentru că asta ești.

-Vrei să citesc scrisoarea? -Nu este nevoie. Sunt singur ca e autentica.

Sub constrângerea unei femeie care a vrut să ma ucida pentru că sotul i-a murit.

Nu sunt un erou, am făcut tot ce a zis și am semnat.

-Inclusiv cecuri, 15 ani. -Şi ce dacă?

Nu am fugit de pericol. Crima va mărturisesc, nu există.

Jean-Pierre Boynet a murit de moarte naturală.

Asta e scris si în certificatul de deces din 1934.

Dar este astăzi, 15 februarie 1950, e refuzat...

de către expertul toxicologic al Tribunalului de la Fontenay.

Cercetarea facuta după exhumare a stabilit

că trupul lui Boynet continea o cantitate imensa de un anumit tip de arsenic.

Cunoscut sub numele de pulbere de șobolani.

Concluzia expertului: crimă.

Orice greșeală este exclusă.

Pot să aprind o țigară?

Ești implicat in uciderea lui Jean-Pierre Boynet ?

Avem ...

Boynet otrăvit. Cu arsenic, singurul lucru disponibil ...

cu participarea iubitei noastre Louise.

-Și domnișoara Boynet? -Cécile?

Ea a vrut să ne denunte, eu insa...

Copil sarac.

Pe de altă parte, ea a avut noroc. Nu a suferit.

Nu mai mult decât atunci când ghilotina ce urmeaza pentru uciderea mătușii ei.

I-a fost teama pentru capul ei.

A avut mare stima pentru tine, Comisare.

Si-a reparat eroarea.

Nu a câștigat nicio considerație. Era invidioasă, lașă...

Urâta chiar. Copilul avea si mai puține calitati. Poate...

Își iubea insa foarte mult fratele.

Chiar m-am gândit vreodată că cei doi...

- Vorbești despre un mort. - Știu. Doar eu am ucis-o.

Dar am avut motivele mele. Voi insa omorâți oameni pentru nimic.

O întrebare rapidă, domnule comisar:

Cum vrei sa inchizi toata aceasta istorie veche?

De ce ai dat inapoi cei 50.000?

Asta mă framanta destul de mult. Din onestitate?

De frică, domnule comisar.

Imediat după moartea Juliettei ar fi început „clienții”...

sa se intrebe unde erau banii.

Știi cât de suspicioși sunt. De aceea am pus banii înapoi.

Am vrut să-i găsești, ca dovadă.

Ești foarte inteligent, Dandurand.

Toată lumea spune asta.

Pot pastra raportul toxicologic ? Pentru arhiva mea.

Desigur, domnule judecător.

Esti fericit ?

Nu.

Nu, nu am câștigat și nu voi dormi bine.

Pentru că, în ciuda intuiției mele, cum o numesti tu...

Nu aveam aproape nimic.

Și Cécile a murit.