Original subtitles

Gata, proștilor, gura!

- Ce pana mea! - Scuze.

Ascultați cu atenție și poate o să învățați ceva.

Poate mergem la film.

Trebuie să mergem la cumpărături. Lista este pe frigider.

- Stai aici și ține-mă de mână, dragă! - Sună-l pe Lasse.

Am terminat-o cu Lasse.

De unde era să știu că voi lua bătaie oricum?

Zice: „Azi vei cunoaște o persoană interesantă

care va avea un impact important asupra vieții tale.”

L-am cunoscut azi la metrou.

Mergea înaintea mea, și-a lăsat pantalonii în vine…

Hai, mamă!

Interesant.

Hei, e al meu.

- Vorbești serios? - Da.

Nu vă certați în fața mea.

Unde te duci?

Mâine începe școala!

Cine mai vine?

Probabil Iisus și apostolii. Nu toți, fiindcă Iuda are…

Aino, nu-mi place atitudinea.

Și nu-mi place nici de tine că rânjești așa.

- Bun. Cine mai vine? - Am zis de Iisus?

De unde era să știu că mocnea atâta furie?

Hei, nu poți să mai stai și tu pe-acasă din când în când?

Putem să facem ceva amuzant, să ne uităm la un film sau ceva.

- Bună! - Bună!

- Ce faci? - Scuze!

- Hei! - Scuze!

Taru! Ce pana mea!

De unde era să știu că nu-i bine să săruți broaștele?

- Vrei să te duc pe plajă? - Da.

De unde era să știu că pot fi și eu fericită?

Cartea Sfântă spune: „El se hrănește cu cenușă…

Nu are oare o minciună în mână?”

Mai vreau una!

- A fost ultima. - Viața îți dă o singură șansă.

Bine, eu o să fiu cea care se hrănește cu cenușă.

- Jessica va fi… - Stâlpul de sare.

Aino o să fie ucigașa. E rândul tău, Jenny.

Nu vreau.

Haide, Jenny!

- Eu o să fiu Lazăr. - Jenny…

Bine, bine.

Și Cartea Sfântă răspunde:

„Dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc i-i vei arde ca un cuptor aprins.”

De unde era să știu că niciuna dintre noi nu va mai sări așa niciodată?

De unde era să știu că totul se va schimba curând?

De unde era să știu că-mi voi aminti mereu acest moment?

- Rahat, ultimul feribot! - Ești sigură?

- Pe aici. - Fugiți!

- Mi-am uitat camera! - N-avem timp!

Nu!

Cât de întâmplător e totul!

Totul ar fi fost altfel dacă străbunicul meu

nu s-ar fi ascuns de gloanțele războiului.

Sau dacă tata n-ar fi fost în același tren cu mama către Oulu.

Dacă nu mi-aș fi uitat camera.

Dacă n-ar fi avut pălăria aia. Sau zâmbetul ăla tâmp.

Dacă n-ar fi avut…

ochii ăia.

Dacă aș fi fost o pisică și aș fi avut nouă vieți,

una dintre ele s-ar fi încheiat la aeroportul din Vilnius pe 17 septembrie

la 12:18.

ȘTERGEȚI? DA.

Dacă n-ar fi avut un nume atât de potrivit.

- Kiss. - Poftim?

Kiss Lucas. Așa mă cheamă. E numele de familie.

- Bine. - Tata e ungur și mama…

Dacă nu m-ar fi amețit cu Kierkegaard și existențialismul.

AUTENTICITATE

ABSURDUL

Dacă nu s-ar fi priceput de minune să fure sticle de vin.

Dacă apa n-ar fi fost atât de rece.

Sau X este minus patru pe șase sau…

Îl cheamă Lucas Kiss.

Studiază filozofia la universitatea din Vilnius, în anul II,

iar formația lui favorită, ca și a mea e Arctic Monkeys.

Drăguț băiat.

Ce-i rău în asta?

- Nimic. - Dacă-ți place așa ceva.

Merge des la cafeneaua Dai…

Dio… Dione

și fumează narghilea.

- Pot să-ți arăt o fotografie. - Nu e nevoie.

Are ochi foarte frumoși.

Și poartă o pălărie! Jenny, e atât de tare! E fabuloasă.

După ce am făcut-o prima dată…

Ai vomat?

Ești la fel de interesantă ca un cosinus și o tangentă la un loc.

Poți să vorbești mai încet?

E cel mai important an din viața ta.

Nu lăsa 12 ani de muncă să se ducă pe apa sâmbetei pentru un băiat!

- Pentru început, plec doar o săptămână. - Cum adică, „pentru început”?

Doamne! Ce vrei să faci, copilă?

În plus, nu-mi permit să-ți plătesc o vacanță romantică în Lituania.

Nici nu trebuie. O să mă angajez.

O zi bună!

O broască nu se schimbă într-un prinț.

Nu prea au nimerit-o în povestea aceea.

Când o prințesă sărută un prinț,

el se transformă în broască.

Mersi, mamă!

Iartă-mă, dar nu vreau să…

Las-o baltă.

Dar nu lăsa o broască să-ți strice viața!

Nu!

O zi frumoasă!

Nu, nu, nu!

Jessica?

- Pe unde ai fost? - Ce cauți aici?

- Te-am așteptat. - În primul rând, ce faci aici?

- Ce fac aici? Tu m-ai invitat. - Trebuia să mă suni.

Te-am sunat de o sută de ori și mi-a murit telefonul!

Nu e problema mea…

Nu e? Ba da, e problema ta!

Înțelegi ce încerc să-ți spun, tâmpitule? Rahat!

Calmează-te! Nu-i nimic.

Cam ciudat mod să-mi spui „bună” în finlandeză, nu?

Vino.

Ți-e foame?

N-am făcut-o niciodată.

Bine.

Sunt multe biserici aici. Vezi crucea aia mare?

E interesant, fiindcă creștinismul a apărut…

- S-a întâmplat ceva? - Am o migrenă.

Bine.

Aș vrea să merg acasă.

Îmi pare rău.

Nu-i nimic.

Da, a fost o săptămână frumoasă,

dar florile frumoase mor toamna.

Așa stau lucrurile, nu-i nimic rău în asta.

Nu putem opri timpul.

Acest moment deja a trecut.

Și…

Cine știe ce urmează?

Cum pot ști ce simt mâine sau în ora următoare?

E viu doar cel care trăiește clipa.

Și fericirea nu e ceva ce putem păstra permanent.

Adio!

Cum am putut fi atât de proastă?

Proastă!

Al dracului de proastă!

Deci?

Era cam prea… frumușel.

În plus, existențialismul e nasol.

Bună, Jessica!

Jessica, arată-ne cum merge chestia asta.

Unde pun tutunul?

Proastă!

Al dracului de proastă!

Poate par lipsită de inimă, dar inima e făcută să fie frântă.

Apoi, o vindeci.

Și se schimbă puțin.

Nu știu cum să-i spun.

Ar putea fi oricine.

Și asta e Viața.

Încearcă tu să desenezi Viața!

Nu-i ușor deloc.

La început, totul e bine. Ai încredere în viață.

De ce am senzația că finalul e trist?

Când, într-o zi, alergi în brațele Vieții…

ești puțin precaut la început, dar începi să crezi că e un accident.

Dar nu-i un accident…

fiindcă…

Viața te face praf.

Sistemul meu se bazează pe o singură regulă simplă.

Niciodată, absolut niciodată…

să nu te oprești.

De-asta am 378 de CD-uri, 252 de DVD-uri, 50 cm de bilete de cinema

ca să mă asigur că nu sunt singură.

Două antrenamente săptămânal, zeci de ore de lucru la Snowboy.

De unde era să știu că tot sistemul se prăbușește cu o singură aruncare?

De unde era să știu că există atâta furie reprimată?

Aino, stai!

De ce n-ai venit ieri?

- E complicat. - Bine.

- Ce e asta? - Proiectul video. Autoportret.

L-ai făcut pe al tău?

Vii în seara asta?

- Pa! - Pa!

Gluma e următoarea: acopăr poarta bine, dar, pe de altă parte,

e ușor să-mi distragi atenția cu un baton de ciocolată.

Minna are bronșită. Trebuie să joci mâine.

- N-am jucat niciodată într-un meci. - Mâine, va trebui.

Dar nu mă descurc.

Dar…

acoperi…

Bine poarta?

Da.

Fiindcă sunt un mascul alfa stilat, chipeș și încrezător zilele astea,

probabil vă e greu să credeți că acum ceva timp,

o încasam măcar o dată pe săptămână.

Înțeleg de ce.

TOCILAR, PĂLUGĂ

Și eu mi-aș fi dat una, dacă aș fi putut.

CHIORUL, FĂTĂLĂU, POVEȘTI NASOALE

Aveam fantezii violente.

Mă temeam că-mi vor citi gândurile

și mă vor arunca în pușcărie ca potențial atacator al școlii.

Am învățat să nu plâng.

M-au dus la celălalt ratat din școală.

În cele din urmă, am înțeles ce să fac. M-au lăsat toți în pace.

Asta a fost prima mea lecție de la Viață, dar nu știu care anume.

Bună!

Bună! Mă tem că-l vom pierde pe Snowboy pentru totdeauna.

Trebuie să cobori.

Am înțeles.

Da, da!

Aino e un zid!

AINO - ZID

Nu face vreo prostie.

Adică?

Nu. Face. Vreo. Prostie.

Bun sfat.

Aino e un zid!

Lasă-mă să cad în direcția corectă măcar de data asta.

Aino e un zid!

- Nu pot să vin și eu? - E o noapte între fete.

De ce tot scapi de mine?

Păi… e distractiv.

Poți să încetezi?

Trebuie să pleci. Pa!

- Pa! - Pa!

Ne cunoaștem?

Mamă, ce urâtă ești!

Dumbo? Scuze, nu-mi amintesc numele tău adevărat.

Nu-i nimeni aici.

Hei!

Hei, așteaptă!

- Ce mai e? - Realizezi cine e?

Poftim?

Las-o baltă. Trage-i două.

- Cum a fost? Ați câștigat? - Schimb regula de bază.

Absolut niciodată nu te opri în fața unei oglinzi.

- Mănânci ceva? - Nu. Poate. În fine.

Uite, Aino!

Un elefant!

- Animațiile tale… m-au uimit! - Mersi! Mi-a plăcut proiectul.

- Scuze că am întârziat. - Am văzut autoportretul lui Taipo.

Putem să-l urmărim pe al tău. Le discutăm mai târziu.

Nu l-am făcut.

De ce?

Dă-mi un motiv pentru care mi-aș filma fața.

Aino, poate fi…

Aino, stai!

Vrei să mergem să bem o cafea?

Vrei să te întorci să vorbești cu Marja?

Bine.

Nu mă lăsa aici.

Te rog.

De ce doar eu am fost pusă în corpul ăsta de rahat?

Parcă zici că am primis adresa greșită din cauza unei erori stupide.

Cum să scap de aici?

- Să mergem. - Aveți două minute.

Putem rămâne aici.

Bine.

L-am părăsit pe nenorocit.

O sută de dimineți!

O sută de dimineți!

O sută de dimineți!

- Arată a otravă. - Este otravă.

Vii la petrecerea de diseară, nu?

Poate.

Aino!

- Pleci deja? - Da, trebuie.

Bine.

Pa!

Grozav.

Nu!

Bună!

Distracție plăcută!

…am așteptat juma' de oră cu ea sculată ca poponarul să termine.

O tot atingea cu cârnăciorul lui…

Uite!

Cine e? Opa, e Dumbo!

Ce mai faci, elefănțico?

Dumbo are iubit!

Și tu ești un animal cumva?

Hei, hei!

Nu-i frumos! Am venit aici să vorbim.

- Ce animal ești tu? - O ciocănitoare.

O ciocănitoare. Mișto.

I-o trăgeam maică-tii.

O ultimă întrebare. Vreau un răspuns sincer.

Cu cine seamănă iubita ta: Kate Moss sau un elefant?

Deci?

Ai un prieten fioros, Dumbo.

Tapio, stai!

Nu asculta idioții ca el.

Regula de bază în noul meu sistem e…

nu există reguli.

Sau poate noua regulă e: cu cât faci mai puține

cu atât mai puține pot merge prost.

Aino, plecăm. La mulți ani!

Și dacă începe să-ți meargă bine, înseamnă că ți-a scăpat ceva.

Sau înseamnă că lucrurile au luat brusc o turnură pozitivă.

Apoi, îți dai seama că nu e un accident.

Viața te bate iar și iar.

Realizezi că Viața e nebună.

Poate să-ți facă orice.

Am un iubit minunat, amuzant și drăguț.

Sunt cealaltă jumătate a cuplului,

care are deja glume și fraze știute doar de noi și momente drăguțe.

Apoi, vreau adrenalină, mă îmbăt

și deviez lumea de la cursul său. Mor din cauza drogurilor și anorexiei.

Evident, sunt ridicol de mică. Și pierdută.

Cine sunt, de fapt?

- Am nevoie la toaletă. - Stai!

Asta e una? O să-ți pierzi mințile?

Nu.

De unde știi? Ai gustat?

Porcule!

Grăbește-te.

TEST DE SARCINĂ

Rahat!

Mai multe fursecuri!

- Ce faci? - Taci!

Ce?

Tati.

Cine sunt, de fapt?

Cine sunt, de fapt?

Nu.

Nu.

O fetiță în interiorul meu.

O mică. Fetiță. Vie.

Nu.

Poți să faci curat? Aștept un musafir deosebit.

- Am avut o zi proastă la muncă. - Iar aduci altul nou?

- Mâine am mate. - Poftim?

Matematică. Examenele de bacalaureat.

Bine, o să chem pe cineva, dar fă cumpărăturile, măcar.

- Pa! - Mami…

Nu-mi spui niciodată „mami”.

- Nu? - Nu.

Ei, bine?

- E ciudat. - Ce e?

E ciudat că totul se întoarce…

cu susul în jos.

Bună, mamă!

Rami.

S-a întâmplat ceva minunat.

Știi că te iubesc.

Rami, idiotule, știu că nu ești în stare,

așa că du-te dracului!

Mai întâi, o fentă cu stânga.

- Sigur că vreau să păstrăm copilul. - Ești absolut sigur?

Văd că nu ești în stare.

Un croșeu de dreapta.

La ficat.

Îmi pare rău că te-am scos din zona de confort.

E prea ușor.

Aveam o relație fără complicații.

Apărarea lui e distrusă.

Ți-ai tras-o, te-ai distrat și acum te poți întoarce la viața de adolescent.

Dezbină și cucerește.

Divide et impera.

Cine sunt, de fapt?

Știi…

nașterea mea și viața ta cu mine…

Am…

Ți-am stricat viața?

Sigur că nu.

- Cum poți spune… - N-am zis asta niciodată!

Spune-mi ce crezi.

Fii sinceră.

O să faci ce vrei, dar…

Dar ce?

Nu știu.

Mersi, mamă.

- M-ai ajutat până-n tindă. - Hei, Taru!

Nu ai curajul să mi-o spui, dar vrei să-mi omor copilul.

Nu înțeleg de ce nu m-ai omorât și tu pe mine.

Cum arăt?

Ești foarte drăguță.

Arăți ca o prostituată egocentrică și nici măcar nu știi să crești busuioc.

Ea e fiica mea.

Bună. Sunt Marco, cu „c”.

Taru. Se pronunță T-A-R-U.

FOAIE DE EXAMEN

Da!

Da!

Acum, am scăpat de rahatul ăsta!

- Înțelegi? - Nu.

Bună, sunt Rami. Pe mesagerie, fraiere!

Ghici ce?

Sunt însărcinată.

Poți să-ți faci chiuretaj.

Au date și tot ce trebuie.

Să-l creștem! O sută de copii, dacă asta vrei.

Da, dacă mă săruți.

Da, dacă mă iubești.

Dacă chiar mă iubești.

Unu, doi, trei.

- Bun. - Ultima dată.

- Clar e ultima dată. - Bine.

Da?

Unu, doi.

Ce e?

- Nu înțelegi nimic! - Eu nu înțeleg?

- Mă piș pe tine! - Rahat… Iartă-mă!

- Am fost… Iartă-mă! - Nu mă atinge!

N-am vrut să spun asta.

Lasă-mă.

Îmi pare rău! Iartă-mă. Uită-te la mine.

El e bărbatul pe care copilul meu îl va vizita la fiecare două săptămâni?

Asta te excită?

Dacă zici nu, ești un mare mincinos. Dacă e da, ești un pervers.

Am primis bursa în Londra.

Trebuie să-i anunț până mâine la prânz.

Nu ți-am spus înainte fiindcă s-au întâmplat multe.

Ce drăguț ești!

Nu plec nicăieri dacă avem curajul să încercăm.

Felicitări pentru bursă!

Haide!

Pe bune!

Poți să lași sarcasmul și ironia deoparte și să fii și tu om aici și acum?

Ce mai vrei? Aplauze?

Cum să învăț să iubesc când tu ești acolo?

Nu mă mai doare faptul că ești atât de egocentristă.

Mă doare să-mi dau seama

că semăn tot mai mult cu tine.

Nu…

- E a ta? - Da.

Mulțumesc!

Nu mai poți avea încredere în Viață,

fiindcă știi că a luat-o razna rău și se poate întâmpla orice.

Nu mai ai încredere în nimeni și nimic.

Începi să ai impresia că tu ești cea nebună.

Așadar, rămâi singură pe pământ.

Devii orfană.

Jenny Lehtonen.

Sunt pizza puzzle-ului care nu se mai potrivește.

Poate sunt de la alt puzzle.

Și nu știu de la care.

Felicitări!

Încetează, Jere!

Poate e mai ușor să-l șterg în Photoshop.

Unde ai pus noua ta adresă?

În bucătărie, pe panou.

Ai un M, un E, un L și un A. Înțelegi ce formează?

Mela! Adică, un bărbat.

Cam ciudat pentru o lesbiană.

Când te muți?

A venit tatăl tău.

Felicitări!

Deschide primul disc…

când ești singură.

Trebuie să plec.

- Păstrăm legătura. - Mulțam!

Pune-o pe cap.

Înseamnă mult pentru mine, de fapt.

Îmi pare rău.

Despre ce vorbești?

Bună, Taru! Mereu ți-ai bătut joc de mine că sunt jalnică.

Poate, de data asta, voi excela.

Se sfârșesc multe etape.

Vreau să spun un lucru simplu.

L-am păstrat pentru final.

Poate-l știți deja.

Jenny?

De ce continui să mă salvezi?

Poate eu țin enorm la tine.

Bună!

M-am privit în oglindă și am văzut o față întunecată.

Evident că nimeni nu vrea să mă cunoască mai bine.

Nu prea știu când am ajuns așa.

Poate pe la șase ani când am fost… abandonată.

Și am continuat să-l aștept pe…

tata.

Ceva.

Poate atunci când mi-am dat seama că sunt ruptă de timpurile astea.

De ceea ce vor oamenii adevărați de la locul ăsta.

Poate nu pot să mă prefac suficient de bine.

Poate am un obiectiv personal.

Poate nu sunt singură.

Dar Taru…

Nu sunt singură că nu există nimeni să mă salveze de aici.

SALVEAZĂ-MĂ!

Cred că am inima frântă.

Uneori, când suntem singure împreună,

când nu ne temem,

lumea nu pare atât de serioasă și greoaie.

Se întâmplă să existăm și noi în ea, cumva.

Apoi, simt că pot să escaladez pe cel mai înalt munte.

Să iau atitudine în fața unui bătăuș de la metrou.

Să simt din nou că există un număr infinit de posibilități în spatele ușii următoare.

Aș merge la înot.

Ești nebună!

Unde-ți sunt țoalele?

Le-a luat marea.

Nu!

N-ar fi corect.

Te iubesc!

Ți-am spus…

pun capăt multor lucruri aici.

Mi-am aruncat toate vechile cărți.

Poate ar trebui să învăț să merg în picioarele goale.

I-am spus psihoterapeutului…

cel căruia îi spuneți Șoimul,

că nu cred că voi mai putea să mă mai vindec total.

Am părăsit-o ca să mă gândesc cine mai e împreună și cine nu.

Și Taru.

Nu credeam că ne vom mai rătăci.

Nu așa, cel puțin.

Știți ce vreau să spun.

Poate se ma micșora totul într-o bilă sidefată care să dispară.

Există o limită de netrecut.

Cu excepția momentelor scurte.

Poate sunt suficiente.

Aceste momente scurte.

Chiar și un ceas stricat are dreptate o dată pe zi.

Dar simt că trebuie să renunț la tot.

Trebuie să înfrunt…

acest monstru dubios din nou.

Viața asta.

Poate și eu voi deveni, într-o zi…

Într-o zi, îți iei inima-n dinți cu ultimul strop de putere.

Știi că poți fi învins.

Dacă fugi, vei deveni orfan.

Dar dacă ai curajul să confrunți lucrurile…

vei deveni

un războinic.

BAZAT PE JURNALELE VIDEO ALE EMILIEI VESTERINEN, KAROLIINEI PULKKINEN

PIETEI PÄÄLLYSAHO ȘI LUI IITU SALO DINTRE 2009-2010.

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu