Original subtitles

DRAGOSTE ÎN DIRECT

De câte ori mă gândesc să-mi iau o casă, îmi vine să mă întorc în Ohio.

- Chiar vrei să te întorci în Ohio? - Nu. Îmi place în Vermont.

Grozav! Atunci, hai să te acomodezi aici!

Spune-mi cum ar fi pentru tine să te trezeşti în propria casă.

Bine. Mă trezesc fără să sune ceasul, în patul meu confortabil,

lumina intră prin bovindou, Alex îmi aduce cafeaua şi...

Şi un cățeluş sare pe pat şi mă linge cu atâta entuziasm,

că mai că-mi vărs cafeaua.

Pare un început minunat pentru o zi.

Trish, continuă să-ți închipui cum ar fi viața ta aici.

Foloseşte-ți toate simțurile.

- Cred că pot face asta. - Grozav! Să facem visul realitate.

Dacă vrei propria casă în cinci ani, poate e timpul să ceri o mărire.

Nu ştiu. Ştii cum e mătuşa ta în privința salariului...

- Întrerup o şedință de terapie? - Nu! Scuze! Hazel...

Exersam cu ea procesul meu de planuri pe cinci ani.

- Mă duc... Da, mulțumesc! - Trish!

Da, mulțumesc!

Dragă Hazel, nu ți-am văzut numele în programul meu de dimineață.

Da, am vrut să-ți fac o surpriză cu noul pachet pentru abonați.

Ai noroc că nu eram la tribunal.

Pentru designul ăsta, mi-am amintit de mama.

Mai ştii ce mult îi plăcea iahtingul?

Hazel, ți-am zis că agendele tale "Visătorul" sunt superbe.

"Făuritorul de visuri". Şi nu sunt doar frumoase.

Îi ajută pe oameni să-şi pună ordine în viață şi să-şi atingă visurile.

Înțeleg că ai o pasiune pentru asta,

dar, dacă mă măguleşti ca să obții fonduri,

găseşte o strategie nouă.

Aminteşte-ți că vorbeşti cu un avocat. Care sunt faptele concrete?

Cu fondurile astea putem să producem pachetele fără probleme

şi să semnăm contractul de închiriere pentru magazin.

Scumpo, mereu ai visuri ambițioase,

dar poate ar fi cazul să reconsideri ideea de a termina Dreptul.

Afacerea ta e încă în pierdere

şi, sincer, mă gândesc să-mi retrag finanțarea.

Cifrele n-arată bine, ştiu asta,

dar promit să ating ținta pe acest trimestru.

De fapt, azi, particip la "The Morning Brew".

Da? E cea mai importantă emisiune matinală din Burlington.

Exact!

Iar publicul lor va fi încântat de "Făuritorul de visuri".

- Iar vânzările... - Când e interviul?

- Peste o oră. - Atunci, fugi!

- Îți anunț decizia mea după interviu. - Mulțumesc!

Şi, Hazel, nu uita: limitează-te la fapte concrete!

Concret, da.

Un minut!

În sfârşit! Cum a mers cu mătuşa ta?

- E complicat. - Bună! Ne cam speriaserăm.

- Eşti pregătită? - Da. Mai pregătită, imposibil!

Bună! Scuze!

Bună dimineața, Burlington! Azi, alături de noi, Hazel Thompson,

fondatoarea firmei locale de planificare "Făuritorul de visuri".

Ce te-ai inspirat să fondezi compania?

Şi eu am rămas mută când am început să-i folosesc produsele.

Care e produsul tău preferat?

Sunt atâtea produse minunate, că alegerea e dificilă, desigur.

Eu una ador agenda "Drept la țintă".

Şi sunt sigură că alegerea e tot mai dificilă

cu noul pachet pentru abonați.

Îți mulțumim pentru participare, Hazel.

Vom reveni cu noi metode de a ne face ordine în viață.

Te simți bine?

- Ce s-a întâmplat? - Nu ştiu.

Nu-i nimic. Hai acasă! Da, hai acasă!

Auzeam întruna vocea Sheilei în minte: "Limitează-te la fapte!"

Am înlemnit!

Comand mâncare thailandeză. Ce vrei?

- Da, ajunge! Nu stăm aici! - Nu?

Categoric nu.

A fost un interviu prost, dar nu ne vom plânge de milă.

- Dar vreau să-mi plâng de milă. - Nicio şansă! Haide!

Nu mergem acasă? Vreau înghețată şi un serial siropos.

Îți trebuie ceva stimulativ, nu un inhibitor.

Nu renunț la firma asta!

Planul nostru pe cinci ani trebuie să se îndeplinească.

Gata cu afacerile!

Ştiu un mic restaurant, care ne va plăcea amândurora.

Aşadar, să mergem!

- Uite, Hazel! Au jocuri. - N-am chef de asta.

- Eşti foarte competitivă... - Ştii pe cineva mai competitiv?

Alege ceva şi poate te las să câştigi, ca să te înveseleşti.

Să mă laşi?!

Bine.

Ce zici de "Cine ştie câştigă"?

- N-am vrut să te sperii. - M-ai făcut să tresar.

- Care e diferența? - Sunt surprinsă, nu speriată.

E ciudat de precis.

Precizia e importantă.

Apropo, începe "Cine ştie câştigă - anii '80".

Vrei să joci?

Nu. Cred că şi sortarea şosetelor e mai nostimă decât asta.

Atunci, definim foarte diferit cuvântul "amuzant".

Mai ales că eu sunt moderatorul jocului.

- Hai! Ce ai de pierdut? - Jocul. Mândria...

- M-aş face iar de râs în fața lumii. - Asta-i distracția mea preferată!

Nu mă ajuți deloc.

Nu uita că nu victoria contează, ci distracția.

Ştii că asta spun cei care pierd, nu?

Sau cei cărora le place jocul mai mult decât rezultatul?

- Bine. - Da!

Jucăm "Cine ştie câştigă"!

Crezi că flirtul îl ajută să-i convingă pe oameni să joace?

- Nu flirta cu mine. - Mie mi s-a părut că flirta.

Fie, dar nu flirta aşa!

Poate e clientă fidelă.

Bine ați venit la concursul "Cine ştie câştigă"!

Sunt gazda dv., Theo McCarthy.

Înainte de a începe concursul, să recapitulăm regulile.

Cum reuşeşte?!

Eu n-aş putea vorbi aşa în fața unui asemenea public.

Nu e totuşi un public numeros.

Şi apoi, o fi el un vorbitor şarmant, dar tu ai ceva în plus.

Da... Ce anume?

Cunoştințe enciclopedice despre cultura pop a anilor '80.

Aşa e! E floare la ureche.

Să începem!

În ce oraş s-a desfăşurat Olimpiada din 1980?

- Moscova! - Exact!

Ce coafură a anilor '80 e descrisă adesea ca

"În față, de birou, la ceafă, de petrecere".

- Spune, Mallory! - Chica.

Din nou, punct pentru echipa "Nu ştiai?"

Va trebui să fii mai promptă ca să concurezi.

La următoarea.

Ce stil de blugi era la modă în '80?

Blugii prespălați.

Punctează echipa "Nu te iau la întrebări".

- Va trebui să fii mai promptă. - Mă voi strădui.

Am fost îngăduitor cu voi,

dar urmează o întrebare în două părți, cu valoare dublă.

Când a lansat Caliope primul hit şi cum se numea?

- 7 septembrie 1987, "Mirrorball". - Incorect! Altcineva?

- "Like a Star", 16 august 1988? - Întocmai!

Doză puncte pentru "Nu ştiai?"!

Dar n-ai spus primul cântec în Top 100, ci doar primul hit.

- Se înțelege că e în Top 100. - Dar n-ai spus în Top 100.

Ai spus doar primul succes.

Iar Mirrorball a fost pe primul loc în topul discotecilor

cu un an înainte de "Like a Star".

Vrei să prezinți tu concursul, dacă eşti aşa de pricepută?

Nu, scuze. Voiam doar punctele meritate.

Fie, vă dau câte un punct fiecăreia şi trecem mai departe.

Nu-i nimic. Încă putem câştiga.

Parcă asta trebuia să mă înveselească.

- Dar a fost amuzant, nu? - Poate...

- N-am comandat asta. - E din partea casei.

Vă mulțumesc că l-ați mai pus la punct pe fratele meu mai mare.

Frații mai mari cred că numai ei au dreptate.

- Şi tu eşti atotştiutoare? - Evidenta, nu. Doar am pierdut.

Nu mă refer la asta. Aşa îşi spun fanii emisiunii lui Theo.

- Cum se numeşte? - Normal că are o emisiune!

"La curent cu Theo". Călătoreşte prin lume,

vorbeşte cu localnicii, încearcă mâncărurile... Ce fac toți...

Sincer, nu mă dau în vânt după emisiunile de călătorie.

Prefer să admir ce e în fața mea.

Atunci, voi veni mai des la masa voastră.

Cum arată cifrele de vânzări?

Ultimele zece cutii făcute de noi încă nu s-au vândut.

Da...

Arată foarte bine!

Brioşe!

Nu, nu!

Ba da, brioşe! De ce faci mutra asta?

Brioşe de compătimire. Sigur de la mătuşa Sheila.

"Sună-mă când eşti pregătită."

- Dreptul? - Da.

E producătoarea de la "The Morning Brew".

- Răspunde! - Bună, Amelia!

- Îmi pare foarte rău... - E mai frecvent decât crezi.

- Vii din nou săptămâna viitoare? - După ziua de ieri?!

Margo adoră produsele voastre şi vrea să vă mai dea o şansă.

Îți convine marți?

- Da, da, marți e bine. - Grozav!

Îți trimit materiale de pregătire. Până atunci, pregăteşte-te şi tu!

Ți-am trimis o listă cu instructorii folosiți de noi.

- Mulțumesc! - Nu mă face să regret!

Mă voi strădui.

Brioşele mai pot aştepta. Hai să găsim un instructor!

Crezi că e nevoie?

M-a bulversat Sheila, dar nu se va repeta.

- Putem măcar să ne uităm? - Bine, dar doar ne uităm!

Bine! Nu e prezentatorul simpatic al emisiunii de aseară?

E aşa de degajat în fața camerei! Vreau să-i aflu secretul.

Bine. Vă vom anunța ce am hotărât.

Să înțeleg că nici ăsta nu e bun?

Vrea un avans de 5 000 de dolari şi plata cu ora.

Categoric nu.

Să recunoaştem: ăsta e un semn că n-am nevoie de un instructor.

- Ce zici de el? - De Theo?

Tu ai zis că vrei să-i afli secretul. Poate te învață el.

Nu spui asta doar ca să afli mai multe despre fratele lui?

Amândouă am avea de câştigat...

Fie! Fac o şedință, dar doar ca să vezi că a fost un accident

şi că n-am nevoie de un instructor.

S-a făcut!

- Deci asta e din coloana "Facturi"? - Nu chiar...

Stai! Mamă, factura asta am plătit-o.

Eşti sigur? E la e-mailuri primite.

Da. Vezi aici? Aceeaşi sumă, acelaşi număr de factură.

Scuze de întrerupere! Patrick m-a trimis aici.

Mie îmi place să-mi pun inițialele pe facturi în colț,

ca să nu le plătesc de două ori.

- Şi asta ajută? - E una dintre strategiile mele.

- Mulțumesc! Asta m-ar ajuta. - Cu plăcere.

Cum te putem ajuta?

Stai! Eşti admiratoarea fanatică a lui Caliope.

- N-aş spune "fanatică", ci expertă. - Da, ții la precizie!

Da, aşa e. Am nevoie de ajutorul tău.

Nu-mi spune că vrei să prezinți propriul tău concurs!

Nu, categoric nu!

- Putem discuta? - Desigur.

Mulțumesc!

- Ce e asta? - Un cadou. Şi, poate, mită...

Unii nu tolerează mita. Eu prefer să aud explicația.

- Astea sunt... jurnale? - Agende. Toate sunt creațiile mele.

Mi-ai trezit interesul. Ce ajutor îți trebuie?

Am o mică firmă de agende, iar ieri am ratat un interviu televizat.

M-au chemat din nou, dar toți insistă să caut un instructor.

Speram să fac o oră cu tine şi să-mi arăți care e secretul tău.

Nu poți să angajezi un instructor cu faimă?

Sunt fie ocupați, fie mult prea scumpi pentru mine.

Deci sunt singura ta speranță.

Practic, da.

Mulțumesc, dar nu cred că va merge.

Te rog! Doar o oră!

Cum te pot convinge să te răzgândeşti?

Am o idee mai bună.

Văd... Dacă mă învingi, poate că-ți voi spune secretele mele.

Şi dacă pierd?

Nicio presiune.

Frumos început!

Am uitat să-ți spun? Habar n-am să joc darts.

Gata! E rândul meu!

Da! Câte puncte valorează asta?

Zero. Trebuie să nimereşti ținta.

Dar am înfipt-o în zid. Ar trebui să conteze!

Ştii ce? Dacă nimereşti ținta, îți dau punctaj dublu.

- Ai reuşit! - Da!

Bine. Hai să-ți arăt cum se joacă!

Mi-ai zis că habar n-ai să joci.

Voiam să văd dacă te poți relaxa şi amuza.

Deci nu mă vei ajuta?

Theo! Măcar du-o mâine la bingo! Poate prinde câte ceva.

Nu la bingo mă gândisem eu. Dar ar putea fi util.

Exceptând discuții în contradictoriu cu tine, eu cu ce mă aleg?

Te pot învăța să-ți ții contabilitatea.

- La asta munceai adineauri, nu? - Ce idee minunată!

Theo n-are pic de răbdare!

Bine, dar la bingo nu mă contrazici!

S-a făcut! Mulțumesc! Nu vei regreta.

Aşadar...

- Când şi unde ne vedem? - Îți trebuie două agende?!

Firma mea produce agende.

Cum să mă asigur că sunt bune, dacă nu le folosesc?

- Aşa o fi... - Ce ai contra agendelor?

- Mai bine te bucuri de viață. - Mă bucur!

Pentru că-mi impun țeluri şi nu le pierd din vedere.

Cum ție îți plac regulile, am zis să le anunți tu.

- Regulile ne feresc de haos. - Parcă ai zis că nu mă contrazici.

- Ne vedem în față! - Acolo?

Bună! Sper că a decurs bine vizita lui Allie la colegiu.

Mă bucur să vă văd!

Ia te uită! Frumoasă coafură!

Mă bucur că ai revenit! Frumos! Convalescența a decurs bine?

Clubul cărților cu vampiri

În 45 de minute se ține aici un club al cărților cu vampiri.

Ar trebui să începem.

Crezi că citesc doar cărți cu vampiri?

Sau or fi vampiri pasionați de lectură?

Una dintre alternative e mult mai plauzibilă.

În orice caz, şi-au înfipt colții în conversația mea cu oamenii.

N-am ştiut că e o reuniune de familie.

Sunt doar prietenos. Să ne animăm puțin publicul.

Publicul... nostru?

Da, publicul nostru.

Azi prezint împreună cu un invitat deosebit.

Aplaudați-o pe Hazel!

- Hazel, te rog! - Ce mă rogi?

Azi, vom juca nu unu,

nu două, ci şase. Jocuri...

Vom începe cu jocul clasic,

dar credeți-ne că nu vom fi îngăduitori.

Trebuie să ne filmeze?

Continuă! E bine. Distrează-te puțin.

- Distracție?! - Da.

Nu pot face asta.

Te rog!

Vezi partea bună: măcar n-ai eşuat în fața a 80 000 de oameni.

Nu mă ajuți.

Iartă-mă! Nu mi-am dat seama că e aşa de grav.

Nici eu.

Au început să filmeze, toți se holbau la mine, şi eu...

- Mereu ai avut trac în public? - Deloc!

În şcoală eram starul echipei de dezbateri.

- Ar fi trebuit să-mi fie uşor. - De ce n-a fost?

Parcă aş avea două voci în minte:

una vrea să vorbesc cu sufletul, alta, să mă rezum la concret.

- Care câştigă? - Nu ştiu.

Ambele? Niciuna? Şi pur şi simplu, înlemnesc.

Dacă ți-aş spune că o carte are 340 de pagini, ai vrea s-o citeşti?

- Nu e suficientă informație. - Exact!

Concretul e insuficient ca să vinzi agende.

Crezi că eu nu ştiu asta?

Până acum, pare să-ți pese numai de faptele concrete.

Deoarece concretul contează!

Să zicem că-ți dau două agende

şi-ți spun că unul te ajută să creezi visuri magice,

iar celălalt îți revoluționează starea financiară,

asta ar fi suficient?

- Probabil că nu. - Vezi?

Dar e un argument mai convingător decât un număr de pagini.

La fel, şi pasiunea ta de acum. Aşa ar trebui să vorbeşti la interviu.

Nu pot! Îmi tot răsună în minte vocea mătuşii: "Rezumă-te la fapte!"

Mai dă-mi o şansă!

Trebuia să fie doar o oră.

Promit că voi găsi ceva care să amuțească vocea mătuşii

şi să te ajute să vorbeşti cu pasiune.

Gândeşte-te la mama şi la facturile plătite de două ori!

Ajut-o, te rog!

Fie, încă o oră!

- Intuiesc că n-a mers bine. - E puțin spus.

- Deci recunoşti că am dreptate? - Voi mai face o oră.

Mă mulțumesc cu orice victorie.

Am primit materialele de la "The Morning Brew".

Sunt multe!

Crezi că trebuie să învăț tot ce scrie aici?!

Nu ştiu, dar erau însoțite de asta.

Scrie să completez formularele marcate cu semn bleu.

- Deci, practic, tot dosarul. - Măcar ai timp până marți.

Dacă le împărțim, în patru zile, nu e aşa de grav.

Vor răspunsurile până mâine, la sfârşitul zilei.

În cazul ăsta, mai fac o cafea.

Dragă, miroase delicios!

Mulțumesc. asta mâncam zilnic în Ungaria, la filmări.

Mă gândeam că ar merge în meniul de iarnă.

- Pare sățios. - Şi greu de făcut.

Putem reduce timpul cu tăieței gata făcuți.

Abia acum îmi spui?

Consideră că mi-am luat revanşa pentru incidentul cu vita Wellington.

Ar trebui să scoatem ceva din meniu ca să facem asta,

iar meniul tatei e perfect.

Putem încerca vreo câteva săptămâni, să vedem reacția oamenilor.

- Nu, e prea drastică schimbarea. - Trebuie să menținem interesul.

Dar, pentru asta, nu trebuie să schimbăm tot ce a făcut tata.

Şi vom încheia discuția asta acum!

Nu mai vorbiți despre restaurant în seara asta.

- Cum a fost la bingo cu Hazel? - Ce face prietena ei cea drăguță?

Nu ştiu ce face prietena, dar n-a mers bine.

Cum ai dat-o în bară?

- Nu cred că e aşa de grav. - A fugit după două minute.

Deci e o cauză pierdută.

Nu cred. Are multă pasiune, dar se blochează,

şi nu ştiu cum s-o ajut să fie ea însăşi.

Are nevoie? În fond, nici tu nu eşti tu însuți.

- Ce spui? Sunt mereu eu însumi. - Oarecum.

Eşti Theo, dar, când prezinți ceva, eşti Hiper-Theo. Altă personalitate.

Patrick are dreptate. Tu ai o față pentru public.

Poate o ajuți şi pe ea să-şi creeze una.

Poate că e o idee bună.

- Ai venit! - Desigur. Îmi respect programările.

Am reținut. Hai la cumpărături!

La cumpărături? Nu-mi trebuie haine noi.

Dimpotrivă, îți trebuie noi haine vechi.

Producătoarea mi-a trimis dosarul ăsta.

Speram să-l vedem împreună.

Promit că asta te va ajuta mai mult decât ce-i în dosarul ăla.

- Sigur? - Fă o încercare!

Ştiu că la bingo n-a mers, dar cred că acum va fi bine.

- Am impresia că nu eşti serios. - Sunt pe cât de serios ar trebui.

- Arăți caraghios! - Da.

Coboară-te la nivelul meu! Poftim! Probează-le!

- În ce fel mă ajută asta? - Ar trebui să te amuzi.

E ca o deghizare, ca să nu te mai blochezi.

- Clar nu arăt ca mine însămi. - Exact! Hai să ne amuzăm!

- Nu e rău. - Câini?!

E mult mai bine aşa!

Da, asta e!

Aproape perfect!

Un singur detaliu lipseşte.

Acum mai vii de-acasă!

Îmi place stilul tău.

Acum începe misiunea reală.

Haide!

- Ce privelişte năucitoare! - Ăsta mi-e scopul: să fac pe plac.

Îmi place.

Sunt nepoliticos. Nu cred că v-ați cunoscut zilele trecute.

Hazel, ea e... Mallory.

- Îmi pare bine! - Şi mie.

Ai fost o adversară redutabilă.

Scorul ar fi fost mai strâns dacă ne dădea punctele meritate.

- N-o să mă ierți în veci, nu? - Rămâne de văzut.

Dar recunosc că mă bucur totuşi că am câştigat.

- E grozav, nu? - Da.

- Mulțumesc, Mal! - Rămâne pe diseară?

N-aş lipsi.

Misiunea ta, dacă o accepți,

e să oferi caramele şi să faci "glumițele".

- Groaznică rimă! - Dar te-am făcut să zâmbeşti.

- Dacă oamenii încep să se holbeze? - Nu contează.

Turiştii se vor amuza, localnicilor nu le va păsa.

Oricum ar fi, primesc bomboane gratis.

Bomboanele gratis sunt bune.

- Bună! - Bună! Ce faci?

Poftiți! Gustați!

- Bună! Luați o bomboană! - Nu.

Cu plăcere!

E în regulă.

- Bomboane? - Nu, mersi.

Bomboane?

Bună! Lui Jenny i-a ieşit primul dințişor. Minunat!

Cu plăcere!

Cum a fost în Slovenia? Ați fost unde v-am zis?

- Da, mulțumim. - Frumos!

- Mulțumesc! - Cu plăcere! Pe curând!

Domnule primar, vrei bomboanele mele? Se pare că le-ai terminat.

- Domnule primar? - Sunt peste 40 000 de oameni în oraş.

- Tu pari să-i cunoşti pe toți. - Sunt prietenos.

- Hai să-ți faci şi tu prieteni! - Nu ştiu ce să zic...

- Nu par să mă pricep la asta. - Poate ai fi, dacă te-ai strădui.

- Mă străduiesc. - Eşti îmbufnată.

Mi se pare că-mi pierd timpul.

Ar trebui să pregătesc interviul, nu să dau bomboane străinilor.

Publicul nu va reacționa bine, dacă vorbeşti ca un robot.

Dacă nu mă plac?

Dacă nu le arăți că eşti om, sigur nu te vor plăcea.

- Şi ce fac oamenii? - Greşeli.

Exact.

N-avem mereu răspunsul corect. Mai încearcă!

Nu! Dacă greşesc la interviu şi-mi distrug afacerea?

- Am muncit mult ca să ajung aici. - Hai să facem o pauză!

Ştiu unde se fac cei mai bunicannoli.

- Haide! - Bine...

Bună!

- Miros aşa de bine! Cum să aleg? - Mie îmi plac cu fistic.

Dar lui Patrick îi plac cu ciocolată, iar mamei, numai cu amaretto.

- Şi tatălui tău? - Alunele erau slăbiciunea lui.

Iartă-mă! N-am ştiut.

- Vreau cu fistic. Iar doamna... - Tot cu fistic.

- Da, ai avut dreptate. - În sfârşit!

- N-am mâncatcannoli mai buni! - Mulțumesc!

Tata ne aducea pe toți, în fiecare săptămână.

Îi ştia pe toți angajații, ştia totul despre ei.

- Parcă te-ai descrie pe tine. - Mi-am dorit mereu să-i semăn.

Datorită lui fac emisiunea "La curent cu Theo".

E de înțeles, pentru că eşti foarte degajat în fața camerei.

Mai ales cu cuplul din Bangladesh! Nici n-aveai un interpret!

- Te-ai uitat la emisiunea mea? - Vreo două episoade.

- Bangladesh-ul e printre ultimele. - Nu le-am luat în ordine.

Sigur nu eşti o admiratoare secretă?

Poate ăsta e doar un truc ca să te apropii de mine.

Da, fiindcă toți îl venerăm pe Theo McCarthy.

De ce nu te-ai gândit că încercam să învăț de la tine?

Touché!

Apropo, hai să mai împărțim bomboane.

Trebuie să citesc dosarul.

Împărțirea mostrelor te va ajuta mai mult, crede-mă!

Bine, dar, dacă nu-l citim acum, e musai să stabilim o altă oră.

- Aşadar... - Dă-mi voie.

Îți lipseşte ceva din lista de activități.

Sunt sigură că nu lipseşte nimic. Iar planul meu pe cinci ani e beton.

Scoate-ți bățul din...

Măcar eu am un plan!

Poate ar trebui să plănuieşti mai multă distracție.

Adineauri erai relaxată. Ce te-a blocat din nou?

Dacă ne filmează cineva şi filmarea devine virală?

Totul rămâne pe internet.

- Nu vrei să ajungi un meme? - Nimeni nu vrea asta.

- Mă iei peste picior? - Ce spui?

Glumeşti?

- Tu eşti "tipul prea iute"? - Da.

Nu!

Da, am uitat să-i spun producătorului că e prea iute ketchupul.

Şi apoi mi-au adus şi mâncare iute

şi aşa am intrat în istorie ca "tipul prea iute".

Nu pot crede că tu eşti tipul ăla.

Primele două luni au fost iritante,

fiindcă Patrick îmi trimitea fiecare versiune.

Eu aş muri de jenă. Tu cum rabzi aşa ceva?

Filosofia mea e: dacă e imortalizat înseamnă că oamenii s-au amuzat.

Nu pot nega asta. Pe mine m-a amuzat de câteva ori.

Şi nici nu mă ştiai.

Cred că am şi folosit clipul pe pagina de internet a firmei.

Dă-mi pixul!

"Adu bucurie".

Asta e adevărata misiune şi aici, şi pentru firma ta.

Vreți o caramelă delicioasă?

Bombonele!

Zahăr!

Şi o bomboană pentru tine!

Şi una pentru tine, una pentru tine!

- Cioc-cioc! - Scumpă Hazel!

Mi-ai adusmacchiato cu spumă şi alune?

Ştii prea bine.

- Mulțumesc! - Cu plăcere!

Încercam să-mi amintesc deserturile preferate ale mamei,

dar nu-mi vine nimic în minte. Tu mai ştii care erau?

Nu cred că asta e problema ta cea mai urgentă.

Ştiu că interviul n-a mers bine,

dar mă voi duce din nou peste câteva zile.

Te lasă să revii după asemenea prestație?

Vor să mă duc!

Lui Margo îi plac produsele mele. Are încredere în ele!

Sigur e o idee bună?

Ți-am promis că voi atinge ținta pe trimestrul ăsta

şi aşa voi reuşi.

În plus, am angajat un instructor să mă ajute.

Slavă Domnului!

- De fapt, acum vin de la curs. - Da?

Cam mult entuziasm, pentru un simplu curs de mass-media.

Ce anume ați făcut?

Azi, am împărțit caramele sărate, în ținute din anii '80, la piață.

- Şi tipul ăsta are acreditări? - Nu tocmai.

Prezintă un concurs "Cine ştie câştigă" şi a avut o emisiune TV.

Scumpo, amuzarea turiştilor nu e o ambiție profesională.

M-a ajutat să mă relaxez, iar asta e important, nu?

Vom vedea.

De data asta, te va urmări toată firma!

Trebuie să faci onoare familiei noastre.

Mă voi strădui!

Tot mai mulți insistă să mai deschid un magazin.

Ai obținut spațiul de la Coolidge Corner?

Nu chiar. Mi s-a oferit ocazia să deschid un nou magazin în...

Los Angeles.

- Felicitări! E extraordinar! - Da.

Dar îmi cer să mă mut un an acolo, să încep afacerea.

Înțeleg.

Cum tu încerci să revii în televiziune, mă gândeam...

Vrei să vin cu tine?

Ştiu că abia ai aflat,

dar poate fi o şansă grozavă şi pentru tine.

Nu ştiu ce să spun.

Gândeşte-te la asta, dar nu prea mult.

Bine.

Ne descurcăm dacă Sheila îşi retrage finanțarea?

Dacă nu cresc vânzările drastic, va trebui să oprim producția.

Dar numai până vindem toate produsele disponibile.

- Am avut visuri prea mărețe? - Visul e meseria ta.

Meseria mea e să-l îndeplinesc.

N-ai o baghetă magică, să ne scapi de problemele financiare?

Am uitat-o în caleaşca magică.

- Un produs nou? - Poate...

Un fel de "jurnal al gratitudinii".

Notezi dacă ai făcut pe cineva să zâmbească.

- Adorabil! Un jurnal al bunătății? - Da.

- Sau un jurnal al bucuriei. - Îmi place cum sună.

- De unde îl ai? - De la Theo.

- Un mic suvenir. - De la Theo, zici?

El e inspirația pentru noul produs?

M-a ajutat să îi fac pe alții să zâmbească.

Poate asta lipseşte din cutie.

Detaliul care s-o facă absolut irezistibilă.

Ar putea fi de ajutor, dar ar trebui să fie gata.

Crezi că îl putem aproba înainte de interviu?

Am avut termene-limită mai dificile. Trimite-mi dosarul şi mă ocup.

Sigur n-ai o baghetă magică ascunsă?

Nu-mi pot divulga toate secretele.

Deci pe ecranul ăsta vezi toate tranzacțiile.

- Adică cheltuieli, apoi furnizori. - Exact.

- Grozav! - Cum merge?

Hazel are foarte multă răbdare.

Deci nu sunt singura care îl exasperează pe Theo.

Nicidecum!

- Sunt şi eu aici! - Da, dragă, eşti.

Hazel, de ce ne uităm la tranzacțiile furnizorilor?

Le verific de câte ori înregistrez o factură.

- De exemplu, factura asta... - Încă nu e în tabel.

Exact! Deci n-a fost plătită şi nici înregistrată.

Grozav!

Chiar e necesar? Atâtea bilețele distrag atenția.

Mie îmi uşurează munca.

Cercetările arată că, dacă iei notițe, reții mai uşor.

Vezi? Ea mă înțelege.

Cred că mă descurc cu Eileen. Du-te să-ți revii după întâlnire!

- Cum merge relația cu Mallory? - Bine, cred...

- Important e să fii fericit. - Mulțumesc, mamă!

Ai grijă cum te porți cu mama, că, altfel, te duc la karaoke.

- Ce?! Nu fac asta! - N-o chinui!

- Aşadar... - Ce?

Când îmi vei spune cum merge relația ta cu Theo?

Ce vrei să spui? E instructorul meu, atât.

Da, sigur, e ceva comun să faci produse inspirate de bărbați.

De acord, flirtează.

Chiar dacă l-aş plăcea, şi nu spun asta, e cu Mallory.

Tipa de la concurs?

- Cred că relația lor merge bine. - Doar crede că le merge bine?

Asta ascunde altceva.

Nu contează. Theo mi-a sugerat să vii şi tu la cursul de diseară.

Dacă vrea să vin cu tine, probabil vine şi el cu cineva.

Şi dacă am noroc, va veni cu Patrick.

Se prea poate.

Krafty Kitchen, ce doriți? Carrie!

Stai să văd... Da, acum a venit.

- Producătoarea ta. - Mulțumesc!

Bună, Carie! Ce faci? Vor să reia emisiunea?

Pot să mă gândesc puțin? Te sun peste câteva zile.

Bine, mulțumesc.

Bună, Amelia! Ai primit informațiile de la mine aseară?

Ți-am trimis o selecție de răspunsuri pentru segmentul tău.

- Ce rapid! - Aşa procedăm la "The Morning Brew".

- Văd că ai scurtat răspunsurile. - În cazul tău, e mai bine aşa.

- Să-mi fac bilețele, să exersez? - Categoric!

Asta era o glumă...

Orice te ajută să le înveți pe de rost.

- Bine, le voi învăța. - Bine. Pe curând!

Nora, ştii unde e...

Ce bine mă cunoşti! Mulțumesc!

- De ce a sunat producătoarea? - Nu te mai gândi la asta.

Bună, băieți!

Ce bucluc ne-ai pregătit pentru seara asta?

Interacțiuni rapide?

E o şansă de a intra în legătură cu afaceriştii locali.

- Dacă n-am nimic de spus? - Nu sunt camere aici. Rezişti.

- Are dreptate. - Nu începe şi tu!

- Cred că vei fi perfectă. - Nici n-o cunoşti.

- Dar pot s-o încurajez. - Hai, promit! Nu va fi jenant.

În cel mai rău caz, cinci minute de stânjeneală şi treci la altul.

Bine.

- Bine. - Nu!

Producătoarea mi-a trimis răspunsuri pe care să le învăț pe de rost.

Ar trebui să le citim în seara asta.

Poți învăța orice pe de rost, dar nu uita că trebuie să fii tu însăți.

- Dar o repetiție nu strică, nu? - Dar nu va fi doar o repetiție, nu?

Dacă nu citim bilețelele, mi le dai înapoi?

Dacă le vrei, ia-le!

- Salvată de clopoțel! - Da, să interacționăm!

Sunt Hazel şi am înființat firma când eram studentă la Drept.

Hazel m-a ajutat să mă adun şi mi-a făcut un plan pe cinci ani.

- La tine a ajuns? - Încă nu.

- Deci v-ați cunoscut în facultate? - Nu, ne ştim de când eram bebeluşi.

Şi ați rămas prietene?

Când intri în cercul lui Hazel, nu vrei să mai ieşi.

Cred că te înțeleg.

După ce decizi dacă vrei o agendă săptămânală sau zilnică,

decizi când începi...

Între duminică şi luni, ambele au avantaje, dar cred...

Îmi pare rău! N-ai apucat să spui nimic.

- Bună! Hazel, nu? - Da. Ce plăcere să te cunosc!

Cum merge?

Cinci minute trec mai repede decât credeam.

Nu i-ai lăsat să strecoare o vorbă, nu?

Tu cum reuşeşti?

Mă concentrez cât mai mult asupra lor.

Oamenilor le place să vorbească despre ei înşişi.

Deci ar trebui să vorbesc cât mai puțin?

Nu chiar. Îmi place să cunosc oamenii şi să pun întrebări.

- Dar cum găseşti echilibrul? - Asta vei exersa acum.

Ții la firma ta, dar trebuie să fii mai concisă.

Cu cât sunt eu mai concisă,

cu atât mai repede îi întreb pe ei despre firma lor.

Exact.

Voi câştiga la jocul ăsta!

- Nu e o întrecere. - N-o fi pentru tine.

Începe cu răspunsurile astea.

- Au venit foarte mulți oameni. - Da, destul de mulți.

Mereu m-am întrebat, din perspectiva de afaceristă,

cât de profitabil e să organizezi aşa ceva. Ce costuri sunt?

Bună observație şi logică întrebare!

Ai experiență în organizarea evenimentelor. Tu ce zici?

- Cred că eşti pregătită. - Sigur?

- Vei afla. - Mulțumesc!

Ultimul tip a fost... copleşitor.

- E stânjenitor, nu? - Da.

- Îmi pare bine să te văd! - Şi mie.

Nu ştiam că ai propria afacere. Cu ce te ocupi?

Produc agende care-i ajută pe oameni să-şi facă planuri

pentru a-şi îndeplini visurile. Dar am spus destule despre mine.

Te rog, spune-mi despre afacerea ta cu caramele!

Am preluat magazinul acum şase ani, dar sunt gata să măresc afacerea.

Uimitor! La ce te gândeşti?

Anul ăsta deschid un nou magazin,

dar mă gândeam să încep să vând şi online.

Nu sunt foarte sigură. Tu ce părere ai?

Da, recunosc! A mers mai bine decât am crezut.

Vezi? Sunt de încredere.

- Ai cunoscut pe cineva interesant? - Cred că da.

Minunat! Am cunoscut mulți oameni interesanți.

Cred că ar trebui să ne asociem cu un afacerist local

pentru următorul pachet de abonați.

- Bună idee! - Nu-i aşa?

Îmi mai iau ceva de băut. Voi vreți ceva?

- Nu, mulțumesc! Eu plec. - Te conduc la autobuz.

Mulțumesc!

Eu mai beau ceva. Ne vedem la masă?

- Da. - Bine.

Mulțumesc!

- Bună, Nora! - Hazel...

Îmi pare rău, dar nu vor reuşi s-o termine la timp.

Nicio grijă.

Când spui asta, ştiu că-ți faci griji.

Nu, nu-i nimic. Va trebui doar să fiu excelentă la emisiune.

Şi vei fi! Theo ți-a dat bilețelele înapoi. Nu?

Da, o să le recitesc acum.

- Bine, pa! - Pa!

Azi am semnat contractul. Totul e mai rapid decât am crezut.

Cât de rapid?

Vor să mă mut la L.A. la sfârşitul lunii.

Nu vreau să insist să iei o decizie...

Dar trebuie să ştii.

M-am gândit mult la asta şi...

Nu pot pleca, atâta timp cât familia nu se descurcă cu localul fără mine.

- Şi încă nu pot. - Ei nu pot sau tu nu poți?

Nu-i nimic, dacă nu eşti pregătit.

Vreau doar să-mi spui cinstit.

Atunci, adevărul e că plecarea la Los Angeles, pentru un an,

nu e o idee bună pentru mine.

- Înțeleg. - Sper să mai vii la concursuri.

Sigur. Trebuie să-mi apăr titlul înainte de plecare.

Da, aşa e.

Paharul ăla e pentru mine?

- Am crezut că vii la masă. - N-am vrut să vă întrerup discuția.

Eşti mai tăcută decât de obicei. Totul e bine?

Am primit nişte veşti cam rele.

- Vrei să discutăm despre asta? - Nu acum. Mulțumesc!

Cred că ştiu care e remediul.

Pastele.

- Ce efect pot avea pastele... - Nu mă contrazice.

Ai încredere în mine!

Nu-mi spune! O bătrânică italiancă te-a învățat să faci paste?

Nonna Sofia nu e o simplă bătrânică italiancă.

- E o legendă vie. - Ştiam eu.

- Ai fost în Italia? - Nu, dar mereu mi-am dorit.

E în planul tău cincinal?

M-am concentrat asupra afacerii, aşa că nu m-am gândit la călătorii.

Poate ar trebui s-o faci.

Ți-ar prinde bine Italia. Ai încetini ritmul...

- Ai mai renunța la agenda aia... - Îmi place agenda mea.

Ştiu, dar meriți o pauză.

Una e s-o meriți, alta, să ai timp de ea.

Dacă spui tu...

Trebuie să te eliberezi de frustrarea de mai devreme.

Eu?

Aşa?

Bine, da, ajută puțin...

Ce veşti rele ai primit?

Am creat un model nou,

am încercat să obținem o mostră pentru interviu,

dar au stricat-o tipografii şi n-avem timp s-o reparăm.

Parcă zilele trecute mi-ai spus "domnule primar".

- Vrei să te ajut? - Poți?

Aş fi încântat s-o fac.

Nu vreau să se usuce aluatul.

Trimite-i Norei un mesaj şi explică-i ei ce şi cum.

Parola e 0822.

Ce promptitudine! Nora a şi trimis fişierele.

- Normal! - Să văd ce pot face.

Gata, s-a rezolvat!

- Mâine vei avea o mostră nouă. - Fugi de-aici!

- Mulțumesc! - Cu plăcere!

- Serios! Îmi salvezi afacerea! - Salvez numai pofta mea de paste.

Da, recunosc, a fost excelentă.

Dar cred că încalc regulile luând masa aici după închidere.

Ai multe reguli. Ai un manual, o copiuță, ca să le ții minte?

Nu-ți trebuie copiuțe pentru bun-simț.

Noi am luat des cina în familie aici. Mari rebeli, cei din familia McCarthy.

Da? Oare de ce nu mă miră?

Tata era mereu aici, deci şi noi. Aşa ne-am obişnuit.

Deci aici ai învățat să trişezi la darts?

N-am trişat, am indus în eroare. Ce zici de precizia asta?

M-am săturat, aşa că-mi datorezi revanşa.

Bine.

- Acum, nu jucăm pentru puncte. - Dar pentru ce?

- Pentru amuzament. Ştii ce e? - Cred că l-am avut cândva pe listă.

Tu râzi, dar listele m-au ajutat când s-a îmbolnăvit mama.

Mătuşa mea era ocupată cu firma, aşa că mai mult eu am îngrijit-o.

- Cred că ți-a fost greu. - Într-un fel, da.

- Dar am făcut o agendă... - Agenda "Drept la țintă".

În esență, da.

Mi-a plăcut că mi-a dat sentimentul că am un scop.

Aşa a apărut "Făuritorul de visuri".

Mă bucur că-ți dă un scop.

Nu simți la fel cu localul ăsta?

Îmi place că stau cu familia mea, dar parcă aş trăi viața altuia.

A fost visul tatălui tău. Nu e musai să fie şi al tău.

Văd ce fericiți sunt mama şi fratele meu.

Aş vrea să simt şi eu la fel.

Poate ar trebui să afli ce te face pe tine fericit.

- Emisiunea părea să te pasioneze. - E ciudat că menționezi asta.

M-a sunat producătoarea. Vor să reia emisiunea.

- E o şansă formidabilă. - Da, dar...

Cred că trebuie s-o refuz.

Nu sunt pregătiți să se ocupe singuri de local.

Ai văzut-o pe mama cu contabilitatea!

Mama ta a făcut progrese mari.

Avea nevoie doar de profesorul potrivit.

Nu ştiu cum a reuşit Theo! E exact ce mi-ai închipuit!

Ai făcut ceva nemaipomenit. La fel, şi Theo.

- Acum sunt sigură că e vrăjitor. - Nu m-aş mira să aflu că face vrăji.

S-a întâmplat ceva care explică privirea asta...

Nu ştiu.

Aseară, la un moment dat, am crezut că mă va săruta,

dar, după ce ai plecat tu, a vorbit cu Mallory,

iar eu nu stric relații, aşa că nu se va întâmpla nimic.

- Dar tu şi Patrick? - E fost oribil de cuviincios.

- Nici măcar un pupic de noapte bună. - Serios?

Mă mir. Mie mi s-a părut că văd scântei.

Şi mie, dar...

- Alo! - Bună, Hazel!

Sunt cu Amelia. Avem veşti minunate.

- Bună, Amelia! - Bună, Margo!

Interviul tău de mâine va dura mai mult.

- Cât de mult? - Va fi dublu.

E foarte mult timp!

"Făuritorul de visuri" mi-a schimbat viața.

Vreau să ai timp să epatezi. Ai cu ce să umpli timpul ăsta?

Avem un produs grozav despre care poate vorbi Hazel.

- Se numeşte "Jurnalul veseliei". - Dă-mi detalii.

Pe de o parte, notezi, pe de alta, eşti stimulat să aduci veselie altora.

Minunat! Abia aştept să-mi spui mai multe.

Margo e de acord, aşa că te las să prezinți produsul mâine, în direct.

Grozav! Abia aştept! Pa!

O să te descurci!

Theo...

Am văzut că nu eşti în apele tale.

- Unde e homarul pe care l-am cerut? - N-am făcut comanda zilele trecute?

Săptămâna asta, specialitatea sunt homarii.

Nu mai avem. Ți-am pus un bilețel pe birou.

- Ba nu. - Punem pariu?

- Vezi? E aici! - Faci mişto de mine?

De-aia nu vreau să folosiți bilețele. Cum era să-l văd?!

- E biroul tău. - Şi e homarul tău.

Spune-mi direct, trimite-mi un mesaj.

Scuze, dar ne trebuie homarul înainte de concurs.

Nu te aştepta să te salvez tot timpul.

- Ți-am spus că-mi pare rău. - Să văd ce pot face.

Bună, Jeremy! Ce fac Hunter şi Grayson?

Grozav! Ştii, am nevoie de un serviciu.

- Hazel! - Bună!

Mă duceam să mă văd cu Theo.

El şi Patrick se ocupă de o urgență de la restaurant.

- Totul e bine? - Nu, dar îl caut mai târziu.

- Foloseşti agenta creată de mine? - Da.

Dar nu reuşesc să trec de partea cu stabilirea țelurilor.

- Care e problema? - Aveam visuri mari cu William.

Să le lăsăm localul băieților, să vedem lumea...

Odată cu el, am pierdut şi visurile astea.

Dar tu eşti încă aici.

Nu sunt sigură că mai ştiu să visez fără el.

Niciodată nu e prea târziu să încerci ceva nou.

Chiar dacă nu e întocmai ce ți-ai imaginat.

Nu ştiu ce să zic...

Cred că nu întâmplător ai ales agenda "Drept la țintă".

O parte din tine încă vrea să viseze, să încerce lucruri noi.

Nu contează dacă încă nu ştii ce formă va lua.

Înțeleg acum de ce Theo are încredere în tine.

Cafea ca să-mi spui ce gândeşti?

Nu mă mai surprinde aşa!

- Atunci, cafea de împăcare? - Da. Mulțumesc!

- Nu mă aşteptam să te văd azi. - Am auzit că mă cauți.

Am decis să aflu motivul. Ce se întâmplă?

Au dublat durata interviului.

Asta e... mult!

- Tu ce părere ai? - Mai devreme, deloc bună.

- Dar acum e mai bună? - Cred că da.

- Vino azi la concurs! - Nu ştiu, Theo, nu prea am chef...

Haide! Te-am păcălit eu vreodată?

Prima dată nu se pune!

Cred că un concurs m-ar împiedica să mă gândesc obsesiv la notițe.

Să înțeleg că vii.

Vă aştept pe tine şi pe Nora!

- Bună, doamnelor! - Bună, Theodor!

- Stai! Ce se petrece? - Te-am ademenit aici cu minciuni.

- Nu se ține "Cine ştie câştigă"? - Ba da.

Dar azi am nevoie de un coleg prezentator.

- Nu. - Ba da!

Hazel Thompson, îmi faci onoarea să prezinți concursul cu mine?

- Nu m-am pregătit. - Nicio grijă. Va fi uşor.

- Consider-o ultima zi de pregătire! - Ai fost în cârdăşie cu el!

Am venit să mă distrez şi mă voi distra... de acolo.

Am fost trădată.

Jur că nu va fi rău! E un public amabil. Ce zici?

După ce m-a părăsit partenera...

- Fie, n-am de ales! - Aşa te vreau!

- Vei fi minunată. - Da... Sper.

Dragi concurenți,

înainte să începem concursul de azi,

vă rog s-o aplaudați pe invitata mea specială, Hazel!

Bună!

Ați auzit ce voce?

Hazel m-a prins pe picior greşit săptămâna trecută,

aşa că fiți în alertă!

- Aşa este! - Hai, Hazel!

Şi nu uitați: nu victoria contează...

Contează să vă distrați.

Bine, prima rundă! Să începem!

La ce vârstă se celebrează bar mitzvah?

- Mallory? - 13 ani.

Bravo! Primul punct îi revine echipei "Nu ştiai?".

- Hazel... - Da?

- Când devin mieii oi? - Nu ştiu.

După "baaaa-mitzvah".

- Bagi oaia în foc pentru asta? - Bag toată turma în foc.

Următoarea întrebare!

În ce stat desertul oficial e plăcinta cu piersici?

- Ştiu eu. - Patrick!

Georgia!

Regret, dar e greşit.

Altcineva?

Nimeni?

E o greşeală uşor de explicat, Theo. În fond, Georgia e Statul Piersicii,

dar cea mai bună plăcintă cu piersici am mâncat-o în Delaware,

iar ăsta e răspunsul corect!

Următoarea întrebare!

Elveția e împărțită în 26 de regiuni numite...

- Mallory! - Cantoane.

Şi răspunsul e...

Atenția mea fusese deviată. Ce am pierdut?

- Prezentatorul doarme la muncă. - E o muncă grea.

Mai ales când răspunsurile sunt în mâna ta.

- Da! Care era răspunsul? - Cantoane.

Ai perfectă dreptate.

Nu pot crede că m-ai făcut să prezint cu tine.

Şi te-ai descurcat minunat.

- Te-am salvat. - Aşa este.

Mă bucur că n-a trebuit să concurez cu Mallory.

- Iubita ta le ştie pe toate. - Mallory?

- Ne-am despărțit. - Îmi pare rău.

Nu-i serios. Eram pe drumuri diferite.

- Pe ce drum mergi tu? - Încă încerc să aflu.

Să ştii că îi vei lăsa mască mâine, la emisiune.

Pe mine m-ai lăsat mască.

Am citit întrebările formulate de tine, atât.

Ba ai făcut mai mult de atât. I-ai făcut zile fripte fratelui meu.

- Şi asta e impresionant? - Da.

Pentru mine, e o țintă uşoară, dar tu...

- Ai fost tu însăți în fața altora. - Aşa este. Dar mâine va fi altceva.

Aşa e. Vei răspunde la întrebări, nu le vei pune.

- Toți ochii vor fi asupra mea. - Să ne asigurăm că eşti pregătită!

Urcă!

- Nu, nu pot face asta. - Ba poți!

Hazel Thompson,

lidera aproape neînfricată a "Făuritorilor de visuri".

- Probă de microfon. - Ce faci?

Întrebări, runda de viteză. Hazel, cum te mai numeşti?

Esther. E tradițional în familia mea. Ce vrei? Următoarea!

- Care e cea mai bună înghețată? - Cea cu caramel cald.

Greşit! E cea cu cireşe maraschino.

Nu ştii cum funcționează runda de viteză?

- Parcă eu puneam întrebările. - Atunci, pune-le!

Bine. Ultima întrebare.

Cine e cel mai bun prezentator de concursuri

cu care ai colaborat vreodată?

Parcă-l chema Theloni...

Theo!

Vezi? Te-ai descurcat grozav.

N-aş fi reuşit fără ajutorul magic al instructorului meu neînfricat.

Îți mulțumesc că m-ai căutat.

Mi-a plăcut mai mult decât mă aşteptam.

Şi mie.

Restaurantul e minunat, dar... sufocant.

Aş vrea să pot face televiziune, dar şi să ajut la restaurant.

Poate că soluția e să fii instructor mass-media.

- Ți-aş da recomandări splendide. - Nu ştiu...

Familia are prea mare nevoie de mine.

Poate ar trebui să le acorzi mai multă încredere.

La nevoie, oamenii sunt la înălțime.

Cum ai făcut tu, când a murit tatăl tău.

Şi tu, cu mama ta.

Exact.

Ai dreptul să fii fericit, Theo,

să urmăreşti țeluri care te fac să zâmbeşti.

Scuză dezordinea!

Îmi va fi mai uşor când vom avea un magazin.

- Nu voi mai ține totul aici. - Dragă...

De fapt, voiam să-ți arăt ceva. Mâine lansăm un nou produs.

Se cheamă Jurnalul Veseliei.

Scrii în el când ai făcut ceva care i-a făcut fericiți pe alții.

Deci e doar un fel de stimul pentru fapte bune.

N-aş spune că e doar atât.

E o ocazie să reflectezi şi să te bucuri că aduci bucurie.

De exemplu, cu astea.

Şi mizezi viitorul afacerii tale pe aşa ceva?

Asta e marea ta soluție pentru a creşte vânzările?

Regret, dar îmi retrag ajutorul.

Dar ai zis...

Dacă nu erai nepoata mea, aş fi făcut asta demult.

- Dar... - M-am hotărât.

- Intră! Ce surpriză! - Sunt o cutie de surprize.

- Credeam că eşti deja la studio. - Da, nu pot sta mult.

- Cum te simți? - Ştiu că n-ar trebui, dar am emoții.

Miza interviului e mare.

Ai făcut progrese mari. Sunt sigur că-i vei impresiona.

Mulțumesc!

Şi nici nu mănânci ceva picant în direct,

aşa că riscul să ajungi unmeme e mult mai mic.

Nu ştiam câtă nevoie aveam de asta!

Am venit aici cu un motiv.

Ți-am adus... un cadou.

Ce drăguț!

Scuze, eu n-am să-ți dau nimic.

Mi-ai dat ceva mult mai bun.

Deschide-l!

Cărți de vizită pentru afacerea ta de instructor.

- Nu ştiu ce să spun... - Şi ăsta e doar începutul.

Ştiu că n-am terminat Dreptul, dar mă descurc cu administrația.

- Hazel... - Aşa că am întocmit planul.

Vei face mult bine după ce vom stabili planul tău cincinal.

- E prea de tot. - Ştiu că e mult.

Dar multe afaceri mici sunt amendate pentru că n-au actele în regulă

şi îmi doream să începi cu dreptul.

Nu înțelegi. Am deja o afacere de succes.

Nu pot să visez cu ochii deschişi şi să deschid o afacere de nişă.

Visurile nu se adeveresc pur şi simplu. E nevoie de muncă,

de organizare şi de risc.

Am vrut să te ajut. Am crezut că asta vrei.

- Nu ți-am cerut să faci asta. - Nu trebuia să-mi ceri.

N-am nevoie de planul tău cincinal,

nici de listele tale multicolore ca să mă bucur de viață.

Planificarea nu exclude distracția.

N-am nevoie de ajutorul tău. Mi-e bine singur.

Nimeni nu face nimic singur. Nu cu adevărat!

Ai salvat restaurantul cu familia ta!

Am înființat afacerea cu Nora!

Am destui oameni care să mă ajute în problemele reale ale vieții mele.

Ai un oraş de cunoştințe. Ştiu că ştii totul despre ei.

Dar câți l-au cunoscut pe adevăratul Theo?

Îi am pe mama şi pe fratele meu. De cine mai am nevoie?

Chiar aşa? Ieri mi-ai spus că te sufocă restaurantul ăsta.

Nu trebuie să faci iar emisiunea, dar nu crezi că meriți mai mult?

Dacă eşti aşa de nefericit aici, de ce aud asta de la ea?

Am crezut că suntem uniți. Ca parteneri de afaceri, ca frați...

- Suntem uniți. - Chiar sunteți?

Destul!

Listele şi planurile tale cincinale nu vor repara ce ai stricat acum.

Pot îndrepta situația, dar acum trebuie să plec.

Nu ai nimic de îndreptat! Ai făcut destul rău.

De ce nu mi-ai spus că nu eşti fericit aici?

Uneori, am impresia că doar dreg ce stricați voi

şi mă chinui să târăsc localul în secolul 21.

Regret că sunt o povară.

Du-te înapoi la emisiunea ta şi părăseşte-ne iar!

- N-avem nevoie de tine. - Patrick!

- Ce se întâmplă? - Alte probleme pe capul meu.

Ştiai că eu am cumpărat localul ăsta pentru tatăl tău?

Nu. De ce nu mi-ai spus până acum?

Tatăl tău ştia multe, dar nu şi să-şi recunoască greşelile.

- Nu te înşeli. - Şi nu e singurul.

A visat ani buni la asta, a făcut planuri, dar n-a acționat.

- Aşa că ai acționat tu pentru el. - Şi ne-am certat luni în şir.

Momentul i se părea nepotrivit. Abia împliniseşi un an.

Dar ştiam că nu va face asta dacă nu-l oblig.

- Şi a fost la înălțime. - Da!

Uneori, ai nevoie de un imbold din partea celor care te iubesc

ca să-ți urmăreşti visurile.

A avut noroc cu tine.

Îmi plac cărțile de vizită create de Hazel pentru tine.

- Ai avea succes ca instructor. - Nu ştiu...

Hazel mi-a dat curaj zilele trecute.

Mi-a amintit ce importanta e să lupți pentru ce-ți doreşti.

Am folosit o agendă de-ale ei să-mi propun țeluri noi.

- Bine. - Voi face cursuri de administrație.

Lucrând cu ea, am înțeles că pot învăța programe noi.

Dar nu de la tine...

- Mă descurc. - Da. Dar dacă eu nu?

Ce spui?

Dacă nu ăsta e pasul potrivit pentru mine?

Dacă nu sunt pregătit?

Erai pregătit când ai început emisiunea?

Nu. Dar nu vreau să ratez nimic din viața voastră.

Pe noi poți conta orice ar fi.

Ştii ce ai de făcut acum, nu?

Unde ai fost? Mă temeam că vei rata rubrica.

Am făcut o oprire şi n-a ieşit cum plănuisem.

Oprirea are legătură cu fața ta plânsă?

Aseară, eu şi Theo era să ne sărutăm.

- Fireşte, motiv de supărare... - Nu din cauza asta!

De dimineață m-am dus la restaurant. Părea gata să schimbe ceva,

aşa că i-am dus cărți de vizită şi nişte documente.

- Să înțeleg că n-a decurs bine? - Primul interviu a decurs mai bine.

Cum a reacționat?

S-a înfuriat, ne-am certat, m-a acuzat că întrec măsura,

a zis că n-are nevoie de mine.

- Scumpo... - Dar ştiu că asta vrea.

Se teme să lupte pentru asta, dar avea nevoie de un imbold.

- Da? - Da.

Dar tu cum te simți când mătuşa ta îți face întruna aluzii la Drept?

Ai dreptate.

Am înțeles. Dar măcar ea s-a schimbat.

- "Fă-i praf!" Drăguț! - La fel, şi brioşele.

Crezi că mă înşel în privința lui Theo?

Poate că am întrecut măsura...

- Poate, dar ai avut intenții bune. - Mulțumesc.

Vă aşteptăm!

Baftă! O să te descurci.

Patrick, lasă-mă să-ți explic!

Uite ce e! Regret că am procedat aşa.

- Nu cred că eşti o povară. - Ai un mod ciudat de a arăta asta.

Ai dreptate.

Înțelege, când a murit tata,

am simțit că trebuie să-mi asum toate răspunderile.

Nu trebuie să le faci pe toate. Mai ales dacă nu eşti fericit.

- Regret că nu ți-am spus mai devreme. - De asta insistai să facem schimbări?

- Cred că da. Voiam să vă fie bine. - Ca să reiei emisiunea?

- De asta te-a sunat Carrie? - Da.

Trebuia să-mi fi zis. Am fi găsit o soluție.

- Ai dreptate. Iartă-mă. - Deci?

- Vei relua emisiunea? - Nu.

Voiam asta, dar... Îmi place să stau cu voi.

Nu vreau să ratez nimic.

Dacă nu pleci, îi datorezi scuze lui Hazel.

Şi ştiu cum să te revanşezi.

- Da? - Da.

- Mă bucur că ai decis să revii. - Sincer, mă mir că m-ați invitat iar.

M-ai ajutat mai mult decât îți închipui.

Am vrut să te răsplătesc. Te vei descurca.

Adu bucurie.

Bun-venit la "The Morning Brew"!

Săptămâna asta vorbim despre a doua şansă.

Hazel Thompson a revenit să ne spună despre compania sa de agende.

Telespectatorii nu ştiu, dar asta m-a ajutat să-mi scriu memoriile,

care se vor publica peste o lună.

- Bine ai venit, Hazel! - Mulțumesc!

De mult îți admir agendele, dar aud că ai noutăți.

- Ne dai detalii? - Desigur. Cu plăcere.

Scopul firmei noastre e să vă ajutăm să vă atingeți visurile.

Suntem încântați să prezentăm pachetul trimestrial.

Pare de vis.

De vis... Exact aşa i-aş spune.

Îmi place că eşti printre colecționari.

- Da, am câteva jurnale şi agende... - Şi eu am.

Unii râd de mine, dar fiecare are scopul său.

Asta le spun şi eu oamenilor.

Cum eşti colecționar,

să ştii că fiecare pachet are un design exclusivist,

accesibil numai abonaților.

Cum mă abonez?

Ultimul produs e "Jurnalul veseliei".

Are scurte fraze care te ajută să vezi cum ai adus bucurie,

iar la final, mici sugestii ca să faci oamenii să zâmbească.

Ar fi un cadou frumos? Unii pot spune că e excesiv.

Din păcate, Margo, în ciuda eforturilor,

uneori, întrecem măsura, când vrem să ajutăm pe cineva drag.

Dar ce declarație e mai frumoasă decât să le arăți că ai încredere

în ei şi în visurile lor...

În plus, cui nu-i place un jurnal frumos?

- Just! Îți mulțumesc că ai venit. - Cu plăcere. Mulțumesc!

Revenim după publicitate.

- Ce bine te-ai descurcat! - Mulțumesc mult!

Am lucrat cu mulți oameni, dar n-am mai întâlnit

o asemenea schimbare într-un răstimp aşa de scurt.

- Mulțumesc! - Ai lucrat cu instructorii noştri?

- Nu, am lucrat cu un nou-venit. - Poți să-mi dai numărul său?

Cred că pot face mai mult...

Amelia, ți-l prezint pe instructorul meu,

Theo McCarthy.

- Încântat de cunoştință. - Trebuie să stăm de vorbă.

A fost un triumf!

- M-am simțit complet schimbată. - Sunt mândră de tine.

- Alo! - Bravo, Hazel!

- Mulțumesc! - Cum stați cu vânzările?

Am atins obiectivul trimestrial.

Dacă vor continua tot aşa, îl vom dubla.

Cererile vin întruna de când a început rubrica.

Minunat!

Regret că n-am înțeles mai înainte,

dar mă voi asigura că veți primi finanțare.

Mulțumesc mult! Fără tine, n-am fi reuşit.

Ştii că, acum câteva zile, m-ai întrebat

ce desert prefera mama ta?

Un moment.

- Era plăcinta cu pecan. - Da? Nu mi-a spus asta.

Îmi amintesc un Crăciun când n-a vrut s-o împartă cu nimeni,

aşa că s-a furişat la bucătărie şi a mâncat toată plăcinta.

Nu se poate!

A doua zi i-a fost aşa de rău, că nu cred că a mai mâncat vreodată.

- Mie nu mi-a spus. - Nu, sunt convinsă.

- Era foarte jenată. - Îți mulțumesc că mi-ai spus.

- Sper să-mi spui mai multe... - Şi eu.

- Vânzările cresc cu fiecare secundă. - E o nebunie.

Trebuie să mă întorc la sediu să mă asigur că le putem onora.

- Vrei să te ajut? - Mi-ar plăcea.

- Tu te descurci... - Fugi! Da, fugi!

Hazel, voiam să-ți spun că, de fapt...

Hai să-i ajutăm cu comenzile.

Eu câştig. Am cele mai multe pachete pentru abonați.

Imposibil! Am pregătit cel puțin 60.

- Eu am făcut 75. - Da, eşti grozavă!

Mulțumesc!

Şi îți mulțumesc că ne-ai ajutat să facem pachetele azi.

Poți să-mi mulțumeşti după ce-mi trec tăieturile de hârtie.

- Ce? - Da.

Să văd!

- N-ai nicio tăietură. - Nu, cred că nu.

- Îți mulțumesc că ai venit azi. - Voiam să te încurajez.

- Fără tine, n-aş fi reuşit. - Dar ai reuşit.

De fapt...

Ai fost tot timpul cu mine.

Îmi pare rău că am exagerat

şi că i-am spus lui Patrick, fără să vreau.

Nu-i nimic. Îți mulțumesc pentru imbold.

- Da? - Ai avut dreptate.

Nu-i las pe oameni să mă cunoască,

dar te şi înşeli: pe tine te-am lăsat.

Am insistat numai pentru că am încredere în tine.

Acum înțeleg. Am refuzat emisiunea.

- Ce?! - Da.

Dar voiai să o reiei.

De ce aş pleca, dacă tot ce-mi doresc e aici?

Deci vrei să faci un plan pe cinci ani?

Poate că da... Poate, pentru mai mult timp.

Ați urmărit filmul artistic DRAGOSTE ÎN DIRECT

SFÂRŞIT