Original subtitles

Cumpărăm bijuterii vechi și noi, aur.

Comisar Maigret...

Ancheta dumneavoastră în cazul inculpatului René Lecoeur.

Acuză că a fost maltratat de dumneavoastră.

I-ați smuls mărturia cu forța? - Nici vorbă.

Nu l-ați bătut?

Poate o singură atingere paternă.

Aveți un fiu?

Ați avut vreodată copii?

Am avut o fetiță. - Nu vă aud.

O fiică care a murit la naștere.

Mulțumesc, comisare.

Șefule, pe o alee de pe Boulevard St. Martin, cineva a fost înjunghiat.

Un fir ? - S-ar putea. Santoni e la fața locului.

Acolo zace cadavrul, șefule.

Mirositi ca o femeie cu tot parfumul ăla.

Nu suport mirosul de cadavre.

Corpul este încă cald. A fost ucis recent.

Știa pe criminal.

Păcat că nu mai poate vorbi.

Louis Thouret din Villeneuve St. Georges.

Fața îmi pare cunoscută. Poate pentru că e atât de discretă.

Și dumneavoastră? - Niciodată nu l-am văzut.

Tipic pentru o treabă imorală.

A iesit din magazinul ăla ieftin de bijuterii.

Ce căuta aici? - Poate și-a golit vezica.

Torrence, mergem la văduvă.

Rece seară. Stiti cumva unde sta familia Thouret?

La numărul 16. El e singurul care nu lucrează la calea ferată.

Ce este?

Doamnă Thouret? - Ce vreți?

Vreau să vorbesc cu dumneavoastră. Poliția.

Puteți dovedi ?

Intrați.

Soțul dumneavoastră se numește Louis Thouret și lucrează în Paris?

La Kaplan pe Rue de Bondy.

Este de trei ani director adjunct.

Pot arăta o fotografie să-l identificăm? - Ce?

Pentru a fi siguri că este el. - Ce a făcut?

Acesta este Louis.

Fiica mea Monique.

Aveți grijă să nu o spargeți.

Pot lua fotografia?

Doresc să veniți cu noi la Paris.

De ce?

Soțul dumneavoastră a fost înjunghiat azi după-amiază la ora patru și un sfert în Paris.

La Kaplan? - Pe o alee, pe Boulevard St. Martin.

Ce căuta acolo? - Sunt curios.

Sunt gata imediat.

Mătușa nu e prea înțelegătoare.

Mai întâi vreau să o iau pe sora mea. Fără ea nu vin.

Soțul ei e conductor de tren.

El este.

De ce nu are ochii închiși? - Așa se face acum.

Arma lui Louis.

Ce este asta?

Sunt pantofii lui. Piele de capră galbenă.

Culoare murdară. Nu i-aș fi permis să poarte așa ceva. Vezi asta, Jeanne?

Aceștia nu sunt pantofii lui Louis.

Și cine i-a pus cravata?

Este costumul lui?

Dar pantofii și cravata nu sunt ale lui.

Două bilete de cinema, Boulevard Bonne Nouvelle.

Louis la film? Cu cine?

Au fost folosite azi la proiecția de la ora două.

Nu se poate. Louis lucrează până la cinci.

Și ia mereu trenul de la cinci și jumătate din Gare de Lyon, nu-i așa Jeanne?

Pot să...?

Louis nu avea azi dimineață atâția bani. - De unde știi?

Îi dau bani în fiecare zi pentru tren și țigări.

Știți de unde provin banii ăștia?

Nu înțeleg.

E cineva pentru dumneavoastră.

Monique Thouret. Nu sunt multe trenuri seara spre Paris.

De aceea am întârziat.

Ați fost la morgă? - Mi-au spus că sunteți aici.

Bine că ați venit atât de repede.

Luați loc.

Am auzit știrea de la unchiul Albert. - Conductorul?

Soțul mătușii Jeanne. Unchiul Julien lucrează la căile ferate.

Deci toată lumea lucrează la căile ferate, mai puțin tatăl tău.

Domnișoară Thouret, l-ați văzut vreodată pe tatăl dumneavoastră...

cu pantofi galbeni? - Nu știu de așa ceva.

Îl cunoșteați bine pe tatăl dumneavoastră? - Bineînțeles.

Adică, aveați o relație apropiată cu el?

A fost un tată bun.

Aceasta este o fotografie cu dumneavoastră copil.

Avea această fotografie la el. O puteți păstra.

Amândoi lucram în Paris și mâncam adesea împreună la prânz.

Luați masa împreună? - Ne întâlneam la Chope Alsacienne.

Ați fost recent la film?

Duminica trecută, la Villeneuve. Un film cu James Dean.

Cu tatăl dumneavoastră?

Aveți prieten, domnișoară Thouret?

Nu mi se pare momentul potrivit.

Mulțumesc pentru colaborare.

Cred că mama are nevoie de dumneavoastră.

Sincer, mama mă lasă rece. Tatăl meu măcar acum se poate odihni.

Santoni, urmăriți-o pe domnișoara Thouret. Nu o pierdeți din ochi.

Doamnă Maigret, o sa mănânc în seara asta dar nu acasă.

Cum ați știut asta?

Îmi pare rău, am uitat.

Sigur, pe mai târziu.

Căutați ceva?

Magazinul Kaplan.

Care nu mai există. Sunt închiși de trei ani.

L-ați văzut pe Louis Thouret? - Cine sunteți?

Ce vreți de la domnul Louis? - A fost ucis.

Acum mai puțin de două săptămâni, stătea unde stați dumneavoastră acum.

Era singurul care venea. Întotdeauna aducea ceva.

Venea să miroasă aerul magazinului.

Când s-a închis Kaplan, a fost distrus.

Ce o să facă în continuare? - Nu a vorbit niciodată despre asta.

S-a chinuit mult.

Il vedeam stand pe o bancă.

Pur și simplu nu puteam suporta. Un bărbat ca el nu ar trebui să stea pe o bancă.

Am ocolit repede.

Un om bun...

Înjunghiat mortal...

Sigur l-au confundat cu altcineva.

A suferit? - A fost ucis pe loc.

Tocmai începea să fie din nou fericit.

Părea mai tânăr, se îmbrăca diferit. Glumeam cu el pe tema asta.

Dar nu se putea supăra niciodată.

O femeie? - De ce nu?

Cum e doamna Thouret ca tipologie?

Genul dur. - Ceva ce credeam.

Dar își iubea fiica, Monique.

Vorbea despre ea, arăta poze. - O cunoașteți?

Ar fi trebuit s-o ia cu el. Dar n-a făcut-o niciodată.

Mai beti, comisare?

Să vădem magazinul? - Vă rog.

Avea mâncarea cu el, într-o bucată de mușama.

Mânca stând aici mereu.

Îl văd încă în halatul lui gri.

A rămas mereu la acest magazin? - Nu era ambițios.

Nici măcar cu femeile. Cu ambalatorii se intelegea bine.

Era singurul bărbat de aici.

Și o avea pe Saimbron, contabila. Care lucra în șopron.

Și mai era domnișoara Léone,in biroul secretarei.

Acum are un magazin cu haine pentru bebeluși pe Rue de Clignancourt.

BeBe Rose era numita masca ăsta.

Pot să vă ajut?

Comisarul Maigret.

Am vești triste pentru dumneavoastră.

Fostul dumneavoastră coleg, Louis Thouret, a fost ucis ieri.

Un moment.

Poftiți, comisare. Nu ne aude.

Probabil a fost o lovitură pentru Louis cand Kaplan s-a închis.

La peste cincizeci de ani nu găsești ușor de lucru. A căutat mult.

Doamna Thouret a crezut ciudat că soțul ei nu purta pantofi galbeni.

Crede că ucigașul i-a făcut-o.

Louis purta acei pantofi mereu.

Chiar și la Kaplan? - Un an după aceea.

A început să se îmbrace diferit atunci. Se schimbase cu adevărat.

Chiar râdea.

Se întâmplase ceva în viața lui. - Știți ce?

Când un bărbat este brusc atât de fericit, nu trebuie prea mult să ghicești de ce.

I-ați împrumutat bani?

Poate ramane asta între noi? Soția lui este foarte mândră.

Cumnatul său are un loc de muncă bun la căile ferate și o casă proprietate personală.

Da, eu... - Mulți bani împrumutați.

Se prefăcea că încă lucrează la Kaplan.

Nu voia să ii provoace tristețe. Credea că va găsi de lucru repede.

Nu avea mulți bani în buzunar.

Așa că i-am dat în fiecare lună o suma de bani.

Adevărat, soția lui se uita în portofelul său.

Am asteptat o dată jumătate de an. Dar a rambursat totul.

A rambursat dintr-o dată?

De unde a luat acei bani? - Nu a spus niciodată.

Nu facea mare lucru și totusi câștiga mult.

Și contabilul. Cum îl cheamă ? Domnul Saimbron.

Erau prieteni cei doi?

Louis nu era genul lui.

Vorbiți? Nu pot plăti încă, abia am sa mănânc.

Nu cred, aveți un radio nou-nouț.

Mă plătiți acum sau il confisc.

Voiați să mă vedeți, domnule, nu-i așa?

Într-adevăr, comisare.

Ce e cu Thouret? O afacere murdară.

Asta e părerea dumneavoastră.

Este evident. Suspecți?

Șase.

Raportul doctorului Paul e gata?

Ventricul stâng perforat. Nicio urmă de altă violență.

Totuși, vreau ca hainele lui să fie trimise la laborator.

Nu ar trebui să fiți atât de pretențios.

Caut pe cineva care a înjunghiat un bărbat.

Asigurați-vă că găsiți vinovatul și țineți-mă la curent.

Am găsit ceva. Monique, fiica lui Thouret...

e o scorpie ipocrită. Dar știți ce face?

Lucrează pentru un executor judecătoresc. Strânge chirii.

Țineți-o sub observație.

N-ai dormit bine, băiete?

Vin imediat.

Vin imediat.

Cine-i acolo? - Politia.

Intrati domnilor.

Arma lui Louis.

Sunt devastat.

Luați loc.

Un om atât de sensibil, blând. Eram foarte apropiați.

Animalute vesele.

În toate culorile curcubeului.

Canarul este prințul păsărilor cântătoare.

Ăsta e un canar? - Bine observat. Ăsta e un canar cu creastă.

Ce rasă e asta?

Gibber italicus. Care sunt greu de reprodus.

De asta e singur? - Are o depresie.

E vina mea. Dacă nu-l cicăleam atât...

era obișnuit cu singurătatea.

Aveți vreo idee cine ar putea fi ucigașul? Cunoașteți pe cineva care ar fi avut ceva împotriva lui?

Nimeni nu-l displăcea. Era bunătatea întruchipată.

Venea des aici? - La prânz.

Își lua sandvișul. Am devenit prieteni când s-a închis Kaplan.

Din fericire, aveam păsările mele. - Și un ban de rezervă.

Așa am putut să-l ajut și pe Louis.

Se înțelege de la sine.

Mi-am recuperat tot plus chiar o pasare rara.

Un tip pretențios cu pedigree, șefu'.

De unde avea banii? - Nu a vorbit despre asta.

Alte întrebări, inspectore? - Cred că e suficient.

A, da, când l-ați văzut ultima dată?

Bună întrebare. Acum câteva luni stătea pe o bancă chiar aici aproape.

Dar n-a vrut să intre.

Părea că cineva stătea pe lângă el.

Sentimentul ăsta l-am avut. - Bărbat sau femeie?

O figură fără vârstă. Louis a spus că va trece a doua zi.

Când m-am uitat înapoi un moment mai târziu, stăteau pe acea bancă.

N-a mers prea rău? - Te-ai descurcat bine.

Mai ales cu canarii ăștia. Asta ar trebui să fie banca.

Hai, stai jos aici și ține ochii deschiși.

Nu o să stau aici. - Prea simplu?

Pierdere de timp? Așa am crezut și eu la început.

Dar am învățat că așteptarea face parte din profesia noastră.

Las mașina aici.

Nu ai stati prea mult, șefu'?

Știați unde lua prânzul? - De unde știți?

Un astfel de om mănâncă mereu în același loc, are si propriul lui șervet.

Se numește La Biche au Bois. Chelnerița i-a spus "tipul".

L-a văzut și ea pe bancă uneori. Odată l-a întrebat:

"Vă simțiți confortabil să nu faceți nimic?" El a spus că lucrează noaptea.

L-a văzut cineva vreodată cu o femeie? - Bijutierul da.

Săptămâna trecută, Thouret a cumpărat cu ea un inel și cercei.

Ce fel de femeie era?

Păr închis, în jur de patruzeci de ani.

Poate se aranja pentru ea. - Credeți?

Avea pantofii și cravata aia galbenă pentru a merge undeva.

Doar dacă nu închiriase o cameră.

Ați slăbit mult. Deci dieta ajută.

Fără alcool și fără zahăr. - Continuați să cercetați.

Un bar sau cincisprezece, trebuie să reusim.

Toată noaptea atârnat de bar? - Mai mult, dacă e necesar.

Găsește-i camera și femeia. De preferință amândouă.

Beau doar apă.

Intrati.

Monique Thouret are un iubit.

Cum îl cheamă? - Alfred Jorisse, student.

Ai furat poza ? Nu mai lucrați la secția de moravuri.

Necesitatea nu cunoaște lege. Mama ei nu a observat.

Pe unde umblă băiatul ăsta? - Complet dispărut.

De când? - De ieri. Mama lui e într-o stare deplorabilă.

Nici măcar prietena lui nu știe unde este.

Dați descrierea lui. Și repede.

Și puneți un om la casa lui. - Eu rămân să o observ pe Monique?

O iau eu. Probabil deja v-a descoperit.

Ați lăsat o urmă.

Ar trebui să vă fie rușine inspectore.

Pare că doarme.

Îmi pare rău că trebuie să va întrerup.

Acesta este fratele meu, conductorul Morchain. Pe sora mea Jeanne o cunoașteți.

Cealaltă soră a mea, Helena.

Soțul ei vine în seara asta cu trenul din Italia. Fiica mea, Monique.

Cunoașteți toți oamenii care vin la înmormântare. Eu nu.

Deci, dacă un străin va fi prezent...

Vă gândiți la o femeie? - Nu cred. Caut.

Ar fi de ajutor dacă cineva m-ar suna.

Ce m-am mai distrat. Raoul de Gardefeu a fost grozav. Nu-i așa?

Doar imagineaza-ți...

Trei ani de zile, Thouret ia trenul la șapte fără un sfert...

cu pachetul de prânz.

Și în fiecare seară lua trenul de cinci și jumătate înapoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Și nimeni nu s-a sesizat.

Nu făcea nimic toată ziua, doar statea pe bănci.

Se simțea destul de bine.

Purta chiar și pantofi galbeni.

Ca și aia ai tai ? - Iti aminesti ?

A fost după primul magazin. Nici măcar nu ai îndrăznit să deschizi cutia.

Urâți. Mi s-au părut urâți. De aceea nu i-am purtat niciodată.

Ani de zile am visat la acei pantofi galbeni.

Erau la modă, la fel ca o fusta care abia îți acoperea fesele.

Se zicea "aparatoarea de vânt".

Omul ăsta abia începuse să se bucure de viață.

Și a fost ucis.

Nu am văzut nimic special.

Mai durează mult? Sunt aici de trei ore.

O să văd dacă e.

Comisarul încă nu a venit.

Șefu', am vești.

A fost văzut de câteva ori pe bancă de bijutier.

Unde eram ieri?

Era însoțit de un alt bărbat. Au plecat împreună.

Un tânăr cu o față rotundă, foarte albă, ca și cum ar fi fost machiat.

Înțelegeți ce vreau să spun? Un cap ca de clovn.

Noutăți despre bijuteriile femeii? Sau vreo cameră închiriată?

Sunați de îndată ce aflați ceva.

Ar trebui să continui cu asta?

Să nu mai vină.

Comisarul s-a întors. Puteți intra.

V-ați iubit tatăl? - Nu știu. Acum e mort...

Era patetic.

Ce vreți să spuneți?

Se certa mereu, evita drumul drept. Iar mama îl critica mereu.

Surorile ei au un bărbat cu o pensie bună.

Ea nu l-a putut suporta niciodată.

De mult timp, mă gândesc doar la un lucru: vreau să plec de aici.

Căsătorindu-te cu el? - Nu contează. Oricum pot pleca.

Unde vrei să mergi? - În Australia.

Am aplicat deja pentru pașaport.

Știați că tatăl dumneavoastră nu mai lucra la Kaplan?

De unde ați aflat asta?

Întâmplător. Am trecut pe acolo și am văzut că magazinul era închis.

Imi păreați nu prea atenta la asa ceva.

Tatăl dumneavoastră parea pur și simplu ca se ducea la muncă. De ce il urmăreați?

Se plimba prin oraș, ocazional stătea pe o bancă.

Într-o zi m-a văzut. S-a făcut alb la față.

Vindea asigurări, a spus, și avea mult timp liber.

Dar mamei dumneavoastră nu i-a spus nimic?

Ea disprețuiește oamenii care trec pe "sub ușă". Dacă ar fi știut...

Ea i-a făcut viața destul de amară.

Dvs. treceti pe "sub ușă"? - De ce?

Asta deduc din ce mi-ați spus despre mama dumneavoastră.

Ea mi-a făcut viața foarte dificilă. Voiam să fac totul clar.

Înțeleg că vreți să vă mutati în altă parte.

Dar nu înțeleg de ce ați vrut bani de la tatăl dumneavoastră înainte de plecare.

Lucrați pentru o agenție de colectare.

Știți cum se storc bani de la oameni. - N-ar trebui să facă datorii.

Tata nu era chiar atât de rău. Avea chiar și o prietenă.

Ați văzut-o vreodată? - O singură dată de departe. Într-o cafenea.

Nici măcar nu era frumoasă. Arată ca mama mea.

Nu e frumos, doi amanți care șantajează un tată iubitor.

Ne-a dat banii pur și simplu.

Avea un apartament în Paris? - Stătea pe bănci în cafenele.

Te culci cu Alfred Jorisse?

Pentru asta sunt hoteluri speciale.

Unde e acum? - Dispărut fără urmă. Lașul se ascunde.

În plus, nu-mi pasă. - Pentru că acum ai bani de călătorie.

Tata e mort, sunt banii mei.

Astea erau programele lungi ale tatălui tău. Acum pleaca.

Lucile, draga mea Lucile.

Ce doriți? - Caut o cameră.

Pentru dumneavoastră?

Sunteți singur?

Intrați.

Fără bagaje? - Sunt incă în gară.

Pot să văd camera? - Bine. Vreți să închiriați pe lună?

Unde lucrați? - Într-un pub din apropiere.

Asta e o pensiune curată. Camera e sus.

De unde ați avut adresa mea? - De la un oaspete de-al dvs, Louis Thouret.

Nu-mi spune nimic. Nu cumva veniți târziu acasă? Pentru că atunci nu batem palma.

Azi e in mod exceptional,e prima data.

Trebuie mai întâi achitat avensul.

Chiria trebuie plătită în avans. - Cât?

Așa stau lucrurile.

Asa n-o să meargă. - Ce vreți să spuneți?

Prefer să plecați.

Am un pui la cuptor.

Ăștia tot gibberi sau ceva de genul?

Gibber italicus, comisar.

Louis căuta un loc în Paris unde să poată sta ziua discret.

Deci l-ați dus la un bordel. - E o pensiune.

Întotdeauna trebuie să plătesc pentru dragoste. Nicio femeie nu mă vede.

Nu e ușor de recunoscut.

Louis era singurul cu care puteam vorbi.

Din fericire, am păsările mele. Care adesea mă pot înveseli.

Nebun...

Ultima dată era tot singur?

Mariette Gibbon.

Am simțit ceva in neregula. Am avut încredere în el pentru un ban.

Ne-am întors pe drumul cel bun? Închirieri camere?

De zece ani. Pentru prostituție sunt prea bătrână.

Foarte îngrijit. Câte camere? - Patru.

Oameni decenți. - Dar nu înregistrați corespunzător.

Ce treaba mai aveți acum? - Cât timp a stat aici?

Asta nu e o glumă sper.

Știu că a fost înjunghiat. A închiriat aici doi ani.

Dar nu a cauzat niciodată probleme.

Unde-i camera lui? - Veniți, domnilor?

Vin si eu, comisar?

Comisar? Yvette, nu e de la moravuri.

Ceva taxe? - Prietenul meu ajută la conducerea pensiunii.

Te ocupi de doamne? - Chiar e nevoie?

Prietenă? - O doamnă îngrijită și elegantă.

Veneau des? - Ce înseamnă des?

De două, trei ori pe săptămână.

Rămâneau mult? - Suficient de mult.

Și numele ei?

Antoinette.

Probabil nu știți unde locuiește.

Sunt curioasa. - Ce-i asta?

Un canar al domnului Louis. Voia un mascul.

Dar i-au băgat pe gât o femelă care nu cânta niciodată.

Recent a dispărut după moartea lui.

E adevărat: animalele simt tot și sunt mai loiale decât oamenii.

Încă o vizită?

A fost de câteva ori o cucoană, o fată pe nume Monique.

Despre ce au vorbit? Ați auzit ceva?

Dacă aș fi știut că veniți...

A spus ceva despre ea?

M-a întrebat dacă mi se pare frumoasă. Am spus că părea destul de drăguță.

Dar peste câțiva ani va fi o scorpie.

Altă vizită?

Un băiat frumos și tânăr. Louis nu a fost încântat să-l vadă.

A fost de două ori. Au vorbit cam zece minute.

Asta a fost tot. - Nimic mai mult?

Nu e suficient?

Venea și la fete? Nu sunteți prea comunicativa.

Nu, nu avea nevoie.

Spre deosebire de Saimbron.

Saimbron venea destul de des aici, la etaj, nu?

Îi place foarte mult de Lucile. Domnului Louis îi plăcea prea mult de ea.

El i-a dat țigări și uneori jucau cărți.

Am întrebat despre Saimbron.

În trecut am mai ieșit și eu cu el.

Nu asta am întrebat. Vreau să știu unde este canarul femelă.

Ce-i zgomotul ăsta? Nu vedeti ca vorbesc cu un detectiv.

Asta-i o afacere curată. Dacă vă dau afară, n-o să mai găsiți de lucru.

Ați aflat ceva interesant?

Lucile era singura care avea o relație cu victima.

Din când în când jucau cărți și beau un pahar de porto.

Asta-i tot? Aranjează-ți hainele.

Vedeți că sunt fete drăguțe. Dar promiti, fără probleme, da?

Nu-mi amintesc să fi promis ceva.

Pentru mama ta. - Ce drăguț.

Nu i-ați da-o mai degrabă dumneavoastră?

Mă grăbesc. Voiam doar să va arăt poza asta.

Asta e doamna Lachaise.

Și ea lucra la Kaplan. Soțul ei decedat era polițist.

Mama vă mulțumește foarte mult.

Domnul Louis nu avea nicio relație cu femeia asta?

Se vedeau ocazional. Știți ce face acum?

După părerea mea, lucrează ca portar la Le Théâtre du Châtelet.

Mulțumesc, doamnă Léone. - Știți, comisare...

Sunt sigură că cei doi nu au avut niciodată o relatie.

Aveți cu siguranță dreptate.

Judecătorul COMELIAU va cautat toată dimineața.

O să iau ceva de la el.

Vrea să aibă un vinovat, nu contează cine.

Ce pot să-i spun?

Suspectați pe cineva?

Prietenul fiicei. Care a dispărut, de negăsit.

Un astfel de om trebuie să aibă ceva de ascuns.

Monique Thouret știa că Kaplan era prosper și că tatăl ei avea bani.

De la început ne-a spus tot felul de minciuni.

Torrence?

Poate tipul ăla cu fața de clovn?

Excelența Voastră.

Trebuie să fiu complet de acord. E un lucru urât.

Un astfel de om, ani de zile stând pe bănci.

Nu atât de repede, Excelența. Mai am nevoie de cineva care să simtă pulsul.

Într-adevăr. La revedere.

Nu aveți voie înăuntru. Spectacolul a început.

Nu sunt pentru asta. Eu sunt... - Comisar Maigret. Vă recunosc.

Soțul meu decedat vorbea adesea despre dumneavoastră.

Veniti.

Aici l-am întâlnit din nou pe Louis pentru prima dată.

Asta era la opt sau nouă luni după ce Kaplan s-a inchis.

Când l-am văzut pe Louis, ne-am recunoscut.

Lucra pentru dumneavoastră? - Se întorcea la fiecare matineu.

Odată intrat, mă căuta.

Asta a fost o singură dată.

Pentru că avem doar două matinee pe săptămână.

Într-o zi, după spectacol...

m-a întrebat dacă as vrea să beau ceva cu el.

Avea camera aia în bordel pe atunci? - Cred că da.

Ce făcea în timpul zilei? - Nu am îndrăznit să întreb.

Nu vorbea niciodată despre cunoștințe? - Niciodată.

Nici măcar despre soția sau fiica lui? - Foarte des.

Un bărbat căsătorit fericit își deschide ocazional inima.

Își iubea fiica. - Tot ce făcea era pentru ea.

Dar în ultima vreme nu mai vorbea așa de bine despre ea.

Ați fost amanta lui?

Am fost în camera lui.

Ați primit bijuterii de la el?

Doar acești cercei.

Și acest inel.

Le-am ales împreună.

Dar nu prea mă uitam în urmă. Eram în principal o prietenă bună.

L-ați văzut luni? - Am fost la cinema.

Numele meu nu va aparea în ziar?

Nu vă temeți.

Aici sunt foarte stricți. Nu vreau să-mi pierd slujba.

Nu a vorbit niciodată despre divorț?

Nu, îi era prea frică de soția lui.

N-o să ghicesti ce am găsit într-un dulap.

Ce anume? - Vei vedea.

Deschide.

Pantofii mei galbeni. Ăia de acum treizeci de ani?

Din cauza ta, n-am îndrăznit niciodată să-i port.

Acum oricum nu-i mai porti. - Asta sa crezi tu.

Mi s-au umflat picioarele..

Un bărbat a vrut să jefuiască bijuteria. A eșuat.

Acum stă în hotelul de vizavi. Totul e încercuit.

Uite-l.

Pe aici.

Ăsta-i Jeff. S-a apucat iar de treabă.

Prostănacul.

Ești prea bătrân pentru asta. Coboară.

E un timp pentru a te opri, nu-i așa, comisar?

Vino cu mine și fără prostii.

Îl iau cu mine.

O mare onoare pentru un hoț atât de neînsemnat.

Dar esti martorul principal al crimei lui Louis Thouret.

Nu te preface că ești prost. Dacă stai regulat pe o bancă...

iese foarte mult în evidență.

Pot să merg la cafeneaua Chez Fernand, Rue Blondel?

Mai ai voie să tragi un fum acolo? Asta-i cam trist.

Asta-i o chestiune serioasă, Jeff.

Coméliau nu glumește.

Cu comisarul Maigret. Voiam să știu ceva despre Jeff Schrameck.

A jucat recent pe sume mari de bani?

Cât? Nu, sâmbăta trecută.

Mulțumesc mult.

Vrei să știi ce-a spus? Numai prostii.

N-ai avut niciodată noroc la cursele de cai, nu-i așa?

Din câte se pare, ai pierdut mulți bani cu două zile înainte de crimă.

De unde veneau banii ăia?

Françoise lucrează.

Ce face? Face curățenie.

Să nu ne pierdem timpul. Nu sunt chiar atât de ocupat.

Cum l-ai cunoscut pe Louis Thouret?

N-aveți ceva de băut? Ca să-ți deschizi gura?

Nu știu dacă am ceva de spus.

Atunci nu.

Torrence, du-te pe Rue Muller și adu-o pe Françoise Lescop.

Vă rog, nu, comisar.

Ar fi mult mai ușor dacă aș avea ceva de băut.

Spune-mi când l-ai întâlnit exact pe prietenul tău Louis...

...exact. Nu scriu asta în agendă.

Când?

Acum vreo doi ani. Pe o bancă pe Boulevard Bonne Nouvelle.

El nu avea de lucru și eu eram falit.

Era bucuros că putea vorbi cu cineva.

Pentru prima dată putea să-și verse inima cuiva.

Și după aia? Unde vreți să ajungeți?

Ați început să spargeți case? N-a mers așa repede.

A cui a fost ideea? A lui, bineînțeles.

Nu sunt așa de prost.

Cunoașteți magazinul ăla de haine de pe bulevard?

Louis stătea mereu pe banca de vizavi.

Când n-ai ce face, stai și te gândești, îți vin tot felul de idei.

Nu mai lungi vorba. Pot să mai beau un pahar?

Mai târziu. Asta mai durează.

Într-o zi, Louis a zis: Ciudat că nimeni n-a jefuit magazinul ăla.

Credea că-i floare la ureche.

La fix douăsprezece angajații merg la masă.

După Louis, un client putea foarte ușor să rămână încuiat înăuntru.

Nu-i prost. Foarte șmecher.

Cine se uită după toate hainele alea?

Așa că mă las încuiat și golesc casa de marcat. Și după aia...

mă duc la closet și arunc banii pe fereastră.

Intâmplător, Louis trece pe acolo exact atunci.

Și când se mai aglomera, puteai să pleci neobservat.

Niciun câine n-ar fi observat ceva.

Cel mai greu a fost să-l conving pe Louis.

El a inventat planul pentru distracție, a zis el.

Dar când i-am propus să o facem pe bune, a fost șocat.

Și după aia...

V-ați dus la următoarea bancă. A funcționat.

Observa magazinele? Un șmecher ca mine...

iese prea mult în evidență.

Și când observa bijuteria, a fost ucis?

Sunt curios ce nenorocit a făcut-o. Eu eram la Fernand.

Bijuteria ar fi trebuit să fie ultima noastră lovitură. Louis voia să se oprească.

Să se oprească? Da, strânsese bani.

Mulți bani? Cu patru zile înainte să moară...

am dat o lovitură mare. Eu mi-am cheltuit banii imediat.

De aici și planul pentru bijuterie.

Idiotule, sigur că vin cu tine. Niciodată nu se știe.

Vreau să vorbesc cu comisarul Maigret. Vorbiți cu el.

Aproape mi-a rupt brațul. Vine de la poliția de moravuri.

Și acolo au alte apucaturi.

Santoni, ăsta poate veni.

Închide-l. Încătușat bine, că-i alunecos ca un șarpe.

Dar nu-l trata prea dur.

Nu-i spune lui Françoise că am pierdut totul la jocuri.

Altfel n-o să-mi mai trimită dulciuri.

Așează-te.

Anulează mandatul de căutare pentru Alfred Jorisse. E aici.

O scrisoare de la un băiat care ar putea să-mi fie fiu. La fel ca tine.

L-am arestat anul trecut. Și-a omorât mătușa.

Tocmai a fost condamnat la moarte.

O să primească ghilotina.

El n-are atâta noroc ca tine. Nu studiază.

N-am omorât pe nimeni. Te cred.

Ca să omori pe cineva trebuie curaj.

Credeți că nu sunt capabil? Sigur că nu.

Dar dacă n-ai omorât pe nimeni, de ce te-ai ascuns?

Pentru că împrumutasem bani de la domnul Thouret.

Mai bine zis, îi cerusem bani.

Nu putea refuza. Era șantaj. Trebuia să ne ajute.

Monique e însărcinată în trei luni.

Nu mă pot căsători cu ea aici. N-am serviciu.

De aceea am hotărât să plecăm.

În Australia.

Sigur că asta l-a întristat mult pe tatăl ei.

A plâns. Dar după aia și-a dat seama că asta era cea mai bună soluție.

El urma să plătească călătoria.

Se aștepta la o sumă mare de bani.

Aduceți-o pe Monique Thouret de la muncă...

...și duceți-o la medicul legist. Vreau să știu de cât timp e însărcinată.

O iubești pe Monique? E soția mea.

Chiar dacă n-avem acte.

Vi se pare ceva inferior?

Sigur că mama dumneavoastră n-a avut atât de multe greutăți financiare.

Ți-e foame?

Vă rog să-mi dati braserie Dauphine.

Gaston, Maigret la telefon. Puteți trimite niște sandvișuri și bere?

Cu șuncă sau cu brânză? Cu șuncă.

Patru sandvișuri cu șuncă, patru beri și două cafele.

Mi-e o foame de lup. Și când mi-e foame, devin rău.

Vino cu mine.

Ați fost la doctor?

Mai întâi n-a vrut.

Care-i rezultatul? Negativ.

Nu e însărcinată.

N-am fost niciodată însărcinată.

Cum adică?

Bravo. Îi suspectați? Ei nu l-au omorât.

Dar l-au cam bruscat. Și asta nu-i ilegal.

Nu cumva l-ați interogat cam dur pe băiatul ăla?

Ba da, dar el știe să încaseze lovituri.

Pe mâine, șefu'.

Ține-te de dietă, Torrence.

Ce fac? Nu spun nimic.

Poți să pleci.

Apare în ziar? Nici vorbă.

Îi spuneți mamei mele? Nu neapărat.

Și angajatorului meu?

Ați făcut asta intenționat?

Și tu poți să pleci. Nu mai are nevoie de mine.

O să-ți găsești tu altă prietenă. Nu crezi?

Ce-o să-i spuneți mâine lui Coméliau?

E timpul.

Vă las puțin singur.

Asta a gătit soția mea pentru dumneavoastră. Nu era nevoie.

Asta-i și pentru tine.

Primul meu Crăciun de ani de zile.

Ți-ai făcut deja prieteni? N-am vorbit încă cu nimeni.

Și eu nu-mi fac prieteni atât de ușor.

Băiatul din celula mea a primit douăzeci de ani.

Dar nu spune o vorbă toată ziua.

Doar că din când în când face așa cu mâna.

Am uitat țigările. Nu-i nimic. Mă las de fumat.

Foarte înțelept.

Cu un tată ca dumneavoastră n-aș fi stat aici acum.

M-am gândit mult, comisare.

Nu pe mătușa mea, ci pe tatăl meu trebuia să-l omor.

Trebuia să-i sparg capul.

Din păcate, eram prea mic când a plecat.

Dacă nu și-ar fi părăsit mama...

Dacă nu s-ar fi dus la altă femeie, toate astea nu s-ar fi întâmplat.

Am mințit, ridicol.

Avea Louis de gând să plece cu dumneavoastră?

Voiam să plecăm din Paris, în satul meu natal.

Luasem hotărârea. Își dăduse chiar și camera.

Mai aștepta doar o sumă mare de bani.

În sfârșit urma să fim fericiți împreună.

Te bucuri că s-a întors, nu-i așa?

Găsit, comisare.

Sunt foarte murdari.

Asta nu-i tot.

Încă e înăuntru, șefu'.

Poliția. Deschideți. Calmează-te, Santoni.

Îi lipsește vechiul său departament.

Yvette, sunt de la moravuri.

Prin toate camerele.

Gata cu mișcările.

Oprește muzica aia. Îmbracă-te și vino cu mine.

Hai, arată-te.

Santoni, lasă arma aia.

Deci Louis îți era prieten.

Cel mai bun prieten al tău. I-ai furat chiar și canarul.

Era o femelă. Eu aveam un mascul. Fără femelă.

Deci o poveste de dragoste. Și dragostea costă.

Mai ales când ești îndrăgostit de o fată așa frumoasă.

Ar trebui să știți.

Se spune că dragostea se castiga. Dar eu trebuie să plătesc pentru ea.

Și toți banii tăi s-au dus pe asta. Nu regret nimic.

Din fericire, ai descoperit că Louis avea mulți bani.

Întotdeauna puteam să împrumut de la el. Era un prieten adevărat.

Dar ea și gigolo-ul ei tot timpul ridicau prețul.

Taci, șmecher ordinar. Noi n-avem nicio treabă, comisar.

Din păcate, Louis a hotărât să plece cu banii lui.

Voia să înceapă o viață nouă.

Găina cu ouă de aur voia să plece. A intrat lumea în panică.

Poate că Mariette a vrut să dea o mână de ajutor.

Eu n-am nicio treabă. El l-a omorât, pentru banii lui.

Închide gura.

Golește-ți buzunarele.

Nou-nouț. N-a fost folosit niciodată.

Sigur că înlocuiește pe ăsta?

Nu prea inteligent.

Toată lumea la secție. Santoni, încearcă să găsești banii.

Trebuia să-l omor pentru ea. Minte, comisare.

Trebuia să-i iau banii. N-am zis că trebuie să-l omor.