Original subtitles

„Like A Virgin” e despre o fată

căreia îi place un individ cu scula mare.

Melodia e o metaforă pentru scule mari.

Ba nu. E despre o fată foarte vulnerabilă.

A fost păcălită de câteva ori și cunoaște un tip sensibil.

Stai! Vinde aberațiile astea turiștilor.

Cine mă-sa e Toby?

„Like A Virgin” nu e despre o fată sensibilă care cunoaște un tip.

- Despre asta e „True Blue”. - Care e „True Blue”?

A fost un mare hit al Madonnei.

Eu nu ascult porcăriile alea și tot știu de „True Blue”.

N-am spus că n-am auzit de ea, am întrebat cum e.

- Scuzați-mă că nu sunt fan Madonna. - Eu mă simt bine și fără ea.

Îmi plac primele ei albume,

dar, când a scos „Papa Don't Preach”, am renunțat.

Mă faceți să-mi pierd șirul gândurilor. Ce spuneam?

Toby era chinezoaica aia. Cum o mai chema?

- Ce e aia? - O agendă veche dintr-o haină.

- Cum o chema? - Despre ce vorbeam?

Ai spus că „True Blue” e despre o fată care cunoaște un băiat,

dar „Like A Virgin” e despre scule mari.

Să vă spun eu despre ce e „Like A Virgin”.

E despre o fată care e o mașină de sex.

Dimineața, la prânz, seara, sculă, sculă, sculă...

- Câte scule sunt alea? - Multe.

Într-o zi, îl cunoaște pe unul

ca Charles Bronson în Marea evadare, săpând tunele,

și are parte de acțiune, simte ceva ce n-a mai simțit de ani în șir.

- Durere. - Toby Chew?

O doare, deși n-ar trebui,

dar, când i-o trage tipul ăsta, o doare ca prima oară.

Durerea îi amintește mașinii de sex cum era când era virgină.

De aici, „Like A Virgin”...

- Wong? - Dă-mi aia!

Dă-mi agenda înapoi!

M-am săturat. Ți-o dau când plecăm.

Când plecăm? Dă-mi-o înapoi acum!

În ultimele 15 minute ai vorbit numai despre nume.

Toby... Toby? Toby Wong?

Toby Wong? Toby Chung? Charlie Chan!

Cu urechea stângă aud de scula Madonnei,

iar cu cea dreaptă aud de Toby nu știu cum.

- Dă-mi agenda! - O s-o pui deoparte?

O să fac ce am chef!

Atunci, mă tem că trebuie s-o păstrez.

Joe, vrei să-l împușc?

Dacă mă împuști în vis, ai face bine să te trezești și să-mi ceri scuze.

Ascultă cineva weekendul cu melodii din anii '70, la K-Billy?

- Da. E nemaipomenit. - E tare. Nu-i așa?

Zilele trecute am ascultat „Heartbeat It's A Lovebeat”,

de DeFranco Family.

N-am mai auzit melodia de când eram în clasa a cincea.

Când veneam aici am auzit „The Night The Lights Went Out In Georgia”.

N-am mai auzit melodia aia de când era un hit.

Iar atunci cred că am auzit-o de un milion de ori.

De data asta, mi-am dat seama că cea care cântă îl împușcă pe Andy.

Nu știai că Vicki Lawrence l-a împușcat?

- Credeam că soția infidelă îl împușcă. - Îți spune asta la sfârșitul melodiei.

Știu, tocmai am auzit!

Cred că, până acum, nu băgam în seamă partea aia.

Plătesc eu nota, voi lăsați bacșișul.

Un dolar de fiecare.

Iar tu... Când mă întorc, vreau agenda!

Îmi pare rău, e agenda mea acum.

M-am răzgândit. Împușcă-l pe dobitoc!

Scoateți verzișori pentru domnișoară!

- Pune un dolar! - Eu nu las bacșiș.

- Nu? - Nu cred în asta.

- Nu crezi în bacșiș? - Fetele astea câștigă un rahat.

Te rog... Dacă nu câștigă destul, să-și dea demisia.

Nu știu nici măcar un evreu care să spună asta.

- Adică nu lași bacșiș niciodată? - Nu pentru că așa e regula.

Las bacșiș dacă cineva merită, dacă depune un efort.

Dar bacșișul automat e pentru idioți.

Eu zic că își fac datoria.

- Fata s-a purtat frumos. - Da, dar nu deosebit.

Ar fi fost deosebit dacă te-ar fi dus în spate și ți-ar fi supt-o?

Aș plăti mai mult de 12% pentru asta.

Am cerut o cafea. Sunt aici de mult timp

și mi-a umplut cana doar de trei ori. Eu vreau s-o umple de șase ori.

Și dacă e prea ocupată?

Cuvintele „prea ocupată”

n-ar trebui să fie în vocabularul unei chelnerițe.

Scuză-mă, dar ultimul lucru care-ți trebuie e încă o cafea.

Doamnele astea nu mor de foame. Câștigă salariul minim.

Iar eu nu aveam o slujbă pentru care să primesc bacșiș.

Nu-ți pasă că se bazează pe bacșișuri ca să trăiască?

Știi ce e asta?

E cea mai mică vioară din lume, care cântă doar pentru chelnerițe.

N-ai idee despre ce vorbești!

Oamenii ăștia muncesc din greu, e o meserie grea.

La fel e și la McDonald's. Dar acolo nu lași bacșiș.

De ce? Îți servesc mâncare.

Societatea spune: „Nu lăsa bacșiș aici, dar lasă aici. ” E un rahat!

Meseria de chelneriță e principala ocupație a femeilor fără facultate,

în țara asta, e o slujbă pe care o poate avea orice femeie.

- Tocmai datorită bacșișului. - Mă doare-n fund!

Iisuse!

Îmi pare rău că guvernul le taxează bacșișul. Nu e vina mea.

Chelnerițele formează unul dintre numeroasele grupuri

pe care guvernul le trage în piept regulat. Dacă îmi arăți o hârtie

pe care scrie că guvernul n-ar trebui să facă asta, o semnez.

Dacă e să votez, votez, dar nu-mi spune să mă conformez.

Iar prostia aia cu facultatea... Să învețe să dactilografieze.

Dacă vrei să le ajut eu cu chiria, vei avea o mare surpriză!

M-a convins. Dă-mi dolarul înapoi!

Lăsați banii aici!

Să mergem!

- O clipă... Cine n-a pus? - Domnul Roz.

- De ce? - Nu lasă bacșiș.

Nu? Cum adică?

- Nu crede în bacșiș. - Gura!

Cum adică, nu crede? Scoate un dolar, scârțarule!

Eu ți-am plătit micul dejun.

Bine, pentru că ai plătit tu, dar, în mod normal, n-aș face asta.

Nu-mi pasă de ce ai face tu în mod normal. Scoate banul!

Mulțumesc.

A fost „Doesn't Somebody Want To Be Wanted”,

urmat de „Love Grows Where My Rosemary Goes”,

în timp ce weekendul anilor '70 continuă aici, la K-Billy.

O să mor!

- O să mor! - Rezistă!

O să mor!

Îmi pare rău.

Nu-mi vine să cred că m-a omorât! Cine ar fi crezut asta?

Termină cu prostiile astea imediat!

Ești rănit grav, dar nu o să mori!

O să mor!

Sângele ăsta mă sperie de moarte, Larry. O să mor!

Nu știam că ai o diplomă în medicină.

Ești doctor?

Vorbește cu mine? Ești doctor?

Nu!

Înseamnă că nu știi ce spui.

Dacă ai terminat cu părerea ta de amator, ascultă veștile!

Te duc la punctul de întâlnire, Joe o să-ți aducă un doctor,

doctorul o să te facă bine și o să-ți revii.

Spune-o! O să-ți revii! O să te faci bine!

Spune că o să te faci bine!

Spune dracului! O să te faci bine!

Să te aud spunând asta!

- Sunt bine, Larry. - Corect!

Corect!

Bine.

Uite unde am ajuns. Am ajuns.

Suntem într-un depozit. Cine e durul?

- Cine e durul? - Eu sunt.

Tu ești durul.

Suntem într-un depozit. Uite unde suntem.

Am ajuns...

Suntem într-un depozit. Uite unde am ajuns!

- Rahat! - Termină, o să găurești podeaua.

Nu vrei asta.

Nu pot să fac nimic pentru tine, dar, când o să vină Joe,

cât de curând, o să te ajute el.

O să stăm aici, să-l așteptăm pe Joe.

- Pe cine așteptăm? - Pe Joe.

Larry, mi-e frică.

- Vrei să mă ții în brațe? - Da.

E bine să-ți fie frică. Ai fost suficient de curajos pentru o zi.

Vreau să te liniștești. Nu o să mori, o să fii bine.

Când o să vină Joe o să te pună pe picioare.

- Sunt rănit grav, Larry. - Nu e bine.

Fii binecuvântat pentru ce ai făcut!

Am intrat în panică,

dar acum mi-am revenit.

Dar sunt împușcat în burtă. Fără îngrijiri medicale o să mor.

- Nu pot să te duc la un spital. - Dă-o dracu' de pușcărie!

Nu trebuie să mă duci înăuntru. Lasă-mă în față,

pe trotuar, mă descurc singur.

Nu o să le spun nimic.

Jur!

Uită-te în ochii mei, Larry!

Nu o să le spun nimic! O să fiți în siguranță!

Nu o să mori puștiule! Bine? Ascultă-mă!

O să te faci bine!

În afară de genunchi, burta doare cel mai tare, când ești împușcat.

Nu mai spune...

Dar mori foarte greu. În câteva zile.

O să-ți dorești să fi murit, dar durează zile întregi până mori.

- Timpul e de partea ta. - Am fost trași pe sfoară?

Rahat! Portocaliu a fost împușcat?

În burtă.

- Rahat! Maro unde e? - E mort.

Cum a murit?

Tu cum crezi? L-au împușcat polițiștii.

E rău de tot! E rău?

Adică nu e bine?

Ce porcărie!

Cineva ne-a tras-o la mare artă!

Chiar crezi că am fost trădați?

Te mai îndoiești? De unde au apărut toți polițiștii ăia?

Au apărut din senin! N-am auzit nicio sirenă.

S-a declanșat alarma, timpul de intervenție e de patru minute.

Dacă nu era un echipaj prin apropiere, timpul de reacție e de 4 minute.

Într-un minut au apărut 17 băieți în albastru, toți știind ce să facă.

Ții minte al doilea val care a apărut?

Ei interveneau la alarmă, dar primii ne așteptau.

- Nu te-ai gândit la asta? - N-am avut ocazia să mă gândesc.

A trebuit să plec de acolo, apoi a trebuit să am grijă de el.

Gândește-te bine! Nici nu voiam să vin aici, voiam să plec.

Ar fi putut să aștepte polițiști și aici. Poate că vin chiar acum.

Să mergem în camera cealaltă! Acolo!

- Nu mă lăsa! O să mor! - Nu te teme, sunt afară!

Mă întorc imediat! Sunt aici.

Ce naiba fac aici? Nu mi-a plăcut lovitura asta de la început.

Ar fi trebuit să spun „nu, mulțumesc” și să plec. Dar nu ascult niciodată!

Ca atunci când am fost prins cumpărând iarbă.

Nu aveam încredere în el, dar voiam să-l cred.

Dacă era din Thailanda, era minunat. Nu era.

Mi-am zis că, dacă o să mai fiu într-o asemenea situație,

renunț, dar n-am făcut-o, din cauza banilor.

Ce-a fost a fost! Trebuie să-ți păstrezi calmul.

- Ești calm? - Da, sunt calm.

Dă-ți cu apă pe față!

Respiră!

Calmează-te, fumează o țigară!

M-am lăsat. De ce? Ai una?

- Ia un Chesterfield! - Mulțumesc.

Să ne gândim la ce s-a întâmplat! Am ajuns acolo, totul e în regulă.

Apoi se declanșează alarma.

Mă întorc și văd polițiștii afară.

Ai dreptate! Am clipit și au apărut.

Toți o iau razna, iar domnul Blond începe să tragă...

- Nu e corect. - De ce?

Polițiștii n-au apărut după ce s-a declanșat alarma,

ci după ce Blondul a început să tragă.

Imediat ce am auzit alarma am văzut polițiștii.

Nu a fost așa. Și-au făcut prezența cunoscută

doar după ce domnul Blond a luat-o razna.

Nu spun că nu erau acolo, acolo erau,

dar au intervenit doar după ce domnul Blond a început să tragă.

Așa știu că a fost o cursă. Nu-ți dai seama, domnule Alb...

- Mai lasă-mă cu „domnul Alb”... - Nu-mi spune numele tău!

Eu nu ți l-am spus pe al meu.

Ai dreptate, e rău.

Tu cum ai ieșit?

Cu pistolul. Toată lumea trăgea, așa că am luat-o la goană.

- La o parte! - Dați-vă la o parte!

La o parte!

- Care e problema ta? - Dobitocule!

- Iisuse... - Ieși din mașină!

La o parte!

Am nimerit câțiva polițiști. Tu ai omorât pe cineva?

- Câțiva polițiști. - Nu oameni de rând?

Doar polițiști.

Îți vine să crezi ce-a făcut domnul Blond?

A fost cea mai mare nebunie pe care am văzut-o vreodată.

De ce a angajat Joe un asemenea individ?

Eu nu vreau să omor pe nimeni.

Dar, dacă îmi stai în cale când vreau să ies,

o să te dai la o parte.

Eu așa văd lucrurile...

Dacă e să aleg între a fi închis 10 ani și a omorî un cretin,

e simplu, dar nu sunt țicnit.

Unde i-a fost mintea lui Joe? Nu pot munci cu un asemenea individ.

Am avut noroc că nu ne-a nimerit pe noi.

Am fost atât de aproape de a-l omorî cu mâna mea.

Toată lumea intră în panică.

Când situația e tensionată, poți fi oricine, nu te poți abține.

E o panică interioară, în mintea ta.

Aștepți câteva secunde, evaluezi situația,

dar nu începi să omori oameni.

Nu! Te porți ca un profesionist. Un psihopat nu e profesionist.

Nu pot lucra cu un psihopat. Nu știi ce poate face.

Câți ani crezi că avea negresa aia? 20?

- Poate 21? - Cel mult.

Ai văzut ce-au pățit ceilalți?

Eu și Portocaliu am sărit în mașină, Maro a accelerat, în rest nu știu.

Fiecare încerca să se salveze.

Nu știu unde sunt domnul Blond și domnul Albastru.

După ce am ieșit nu m-am mai uitat înapoi.

Tu ce crezi?

Cred că polițiștii i-au prins sau i-au omorât.

- Tu ai găsit o scăpare. - Da, dar a fost o minune.

Chiar dacă au scăpat, unde dracu' sunt?

- Crezi că au luat diamantele și... - Nu! Nu se poate!

- Cum de ești așa de sigur? - Diamantele sunt la mine.

Deștept băiat...

- Unde sunt? - Le-am ascuns.

Vrei să vii cu mine? Să le luăm!

Am fi nebuni să stăm aici.

- Dar planul era să ne vedem aici. - Și unde sunt ceilalți?

Planul devine nul și neavenit în clipa în care avem un turnător.

Nu știm ce-au pățit domnii Blond și Albastru.

Poate că sunt morți,

poate că au fost prinși

și ciripesc despre locul ăsta.

- Parcă sunt blestemat. - Poftim?

Am mai organizat o lovitură cu patru oameni.

Am descoperit că unul era polițist sub acoperire.

- Serios? - Bine că l-am găsit la timp!

- A trebuit s-o lăsăm baltă. - Și acum cine e turnătorul?

Domnul Albastru? Domnul Maro? Joe?

- Joe a pregătit totul. - Nu cred!

Eu și Joe ne cunoaștem de mult.

Cu siguranță nu știe nimic despre porcăria asta.

Îl știu pe Joe de când eram mic, dar nu spun că nu e implicat.

Eu n-am făcut-o. Știu ce-am făcut și ce nu,

dar nu pot spune asta sigur despre altcineva.

Din câte știu, poate că tu ești turnătorul.

- Sau poate că tu ești! - Da, acum îți folosești mintea.

Poate că el e...

Puștiul ăla moare din cauza unui glonț, așa că nu-l face turnător!

Dar cineva ne-a turnat.

Unde e toaleta? Fac pe mine.

O iei pe hol, urci la etaj și faci la dreapta.

Ce mai face Alabama?

N-am mai văzut-o pe Bama de un an și jumătate.

- Credeam că sunteți o echipă. - Am fost o vreme.

Am dat patru lovituri împreună, apoi am renunțat.

De ce?

Dacă ai parteneră o femeie, după o vreme te saturi.

- Acum ce face? - Lucrează cu Frank McGarr.

Au dat câteva lovituri. E dată naibii... Un hoț bun.

Domnul Alb

Explică-mi telegrama!

O lovitură cu cinci oameni. Intrați într-o prăvălie cu diamante.

Poți muta „gheața” după aia? Nu știu pe nimeni care s-o facă.

Nicio problemă! Avem oameni care așteaptă.

- Nu le putea muta Marcellus Spivey? - A primit 20 de ani la Susanville.

- 20 de ani! Pentru ce? - Ghinion!

Asta așa e.

- Care e expunerea? - Cel mult două minute.

Dar sunt două minute dificile.

E ziua, în timpul programului. E posibil să fie clienți.

Dar aveți oameni care să se ocupe de ei.

- Câți angajați? - 20. Nu e foarte bine păzit.

De obicei, vând diamante neșlefuite.

Dar, în ziua asta, primesc din Israel un transport de pietre șlefuite.

Sunt ca un fel de stație. Le vor trimite mai departe a doua zi.

Ba nu.

- Care e partea mea? - Bună. Foarte bună.

Faci ce vrei, eu plec de aici, mă duc la un motel câteva zile.

O să stau ascuns și îl sun pe Joe. Rahat! A murit?

E mort sau nu?

- Nu e mort. - Ce e?

M-am speriat, credeam că e mort.

Fără un medic va muri sigur.

Ce să facem? Nu-l putem duce la un spital.

Fără îngrijire medicală nu va supraviețui până dimineață.

Din vina mea a fost împușcat.

Poate că asta nu înseamnă nimic pentru tine,

dar înseamnă mult pentru mine.

E o prostie să rămânem aici. Trebuie să plecăm!

Unde? La un hotel?

A fost împușcat în burtă.

Nu poate merge, sângerează și, când e conștient, urlă.

- Dacă ai o idee, s-o aud! - Ne poate ajuta Joe.

Dacă luăm legătura cu Joe, îl poate duce la un doctor.

Sau poate aduce un doctor să-l vadă.

Presupunând că avem încrede în Joe, cum luăm legătura cu el?

Ar trebui să fie aici, dar nu e, ceea ce mă cam sperie.

Chiar dacă e „curat”, nu va fi mulțumit de noi.

Jaful s-a transformat într-o baie de sânge.

Polițiști morți, hoți morți, civili morți.

Mă îndoiesc că va fi înțelegător cu noi.

În locul lui, aș vrea să plec cât mai departe de mizeria asta.

Înainte să ajungi aici, domnul Portocaliu

m-a rugat să-l duc la spital.

Nu vreau să-l dau pe mâna poliției, dar, dacă nu o facem, va muri.

M-a implorat să fac asta.

Bine, atunci, îl ducem la spital. Dacă asta a spus, să o facem!

- Nu ne cunoaște, e decizia lui. - Știe câte ceva despre mine.

Ce? Sper că nu i-ai spus numele tău.

I-am spus prenumele și de unde sunt.

De ce?

I-am spus acum câteva zile de unde sunt. Era o discuție normală.

- Și de ce i-ai spus numele tău? - M-a întrebat.

Tocmai scăpasem de polițiști, el fusese împușcat.

A fost împușcat din vina mea.

Era plin de sânge, țipa...

Am crezut că va muri acolo. Încercam să-l liniștesc.

I-am spus să nu-și facă griji, pentru că mă ocup eu de toate.

M-a întrebat cum mă cheamă.

Omul îmi murea în brațe. Ce dracu' era să fac?

Să-i spun: „Iartă-mă, nu pot să-ți dau o asemenea informație.

E împotriva regulilor, nu am încredere în tine. ”

Poate că ar fi trebuit să fac asta, dar n-am putut.

Duceți-vă dracului, și tu, și Joe!

- Sunt sigur că a fost minunat. - Nu-mi vorbi de sus!

- În locul tău de baștină ai cazier? - Da!

Asta e. Până acum mă temeam să nu ne identifice cineva după poze.

Acum el știe numele, cum arăți, de unde ești și specialitatea ta.

Nu vor trebui să-i arate multe poze ca să facă identificarea.

De ce nu i-ai spus și mai multe, ca să le ușurezi sarcina?

Dacă trebuie să-ți mai spun o dată să mă lași, o să iasă urât!

- Nu-l ducem la spital! - O să moară!

Îmi pare rău, unii oameni sunt norocoși, alții nu.

Nu mă atinge!

Vrei să ne jucăm? Îți arăt cine sunt!

- Vrei să mă împuști? Trage! - Du-te dracului!

Nu eu am creat problema asta, dar eu o s-o rezolv!

Tu te porți ca un începător, eu mă port ca un profesionist!

Dacă ajung la el, vor ajunge la tine, apoi la mine și nu vreau asta!

Te uiți la mine de parcă ar fi vina mea.

Nu eu i-am spus cum mă cheamă sau de unde sunt.

Era să-mi spui și mie numele tău. Tu ai creat problema asta!

Dacă vrei să dai vina pe cineva, uită-te în oglindă!

N-ar trebui să vă jucați așa, copii. O să ajungeți să plângeți.

Domnul Blond!

Să mă lovești așa...

Tu ce-ai pățit? Am crezut că ești mort.

Te simți bine? Ai văzut ce-a pățit Albastru?

Eram curioși ce ați pățit tu și Albastru.

Maro e mort, Portocaliu a fost împușcat în burtă.

Ajunge!

Vorbește, dobitocule! Pentru că avem multe de discutat.

Suntem deja speriați, nu vrem să te mai porți și tu ciudat.

- Bine. Să vorbim! - Credem că avem un turnător.

- Eu sunt sigur că e unul! - De ce spuneți asta?

- Te crezi amuzant? - Locul ăsta nu e sigur.

Noi plecăm. Ar trebui să vii cu noi.

- Nimeni nu pleacă nicăieri. - I-auzi ce spune rahatul ăsta...

- Noi plecăm de aici. - Nu mai face niciun pas, dle Alb!

Du-te dracului, dementule!

- Din cauza ta am ajuns aici. - Care e problema lui?

Care e problema mea? Da, am o mare problemă!

Era să fiu împușcat din cauza unui dement cu mâna pe pistol.

Ce tot spui acolo?

Ai început să tragi în magazin. Ai uitat?

Dă-i dracului... Au pornit alarma, au meritat ce-au primit.

Era să mă omori și pe mine! Cretinule!

Dacă știam ce fel de om ești, n-aș fi fost de acord să lucrez cu tine.

O să latri toată ziua, cățelușule, sau o să muști?

Ce-ai spus?

Iartă-mă, n-am auzit! Vrei să repeți?

O să latri toată ziua, cățelușule, sau o să muști?

Calmați-vă, idioților!

Suntem pe terenul de joacă? Eu sunt singurul profesionist?

Vă purtați ca niște negrotei! Știți cum sunt ei?

Ca voi, vor mereu să se omoare unul pe altul.

Ai spus chiar tu că te-ai gândit să-l omori.

- Ai spus tu asta? - Da! Dar asta era atunci.

Acum el e singurul în care am încredere.

E prea dement ca să fie în cârdășie cu polițiștii.

- Acum ești de partea lui? - Nu sunt de partea nimănui!

Dacă ne-a trădat cineva vreau să știu cine e.

Eu nu sunt un nemernic, sunt sigur că tu ești sincer

și sunt convins că tu ești curat.

Să încercăm să aflăm cine e băiatul rău!

A fost foarte palpitant.

Pun pariu că ești fan Lee Marvin!

Și eu sunt. Îmi place mult tipul ăla.

Îmi bate inima așa de tare, că o să fac infarct!

Am afară ceva, vreau să vă arăt. Veniți cu mine!

- Să venim cu tine? Unde? - La mașină.

- De ce? Ți-ai uitat cartofii? - Nu. I-am mâncat deja.

- Vreau să vedeți ceva. - Ce?

Sunt sigur că o să vă placă. Veniți!

Trebuie să plecăm de aici.

- Nu. Vom aștepta! - Pe cine? Poliția?

- Nu. Pe Eddie Simpaticul. - Eddie Simpaticul?

De ce crezi că nu e deja în drum spre Costa Rica?

Pentru că am vorbit cu el și a spus că vine încoace.

Ai vorbit cu Eddie? De ce n-ai spus așa?

- Pentru că nu m-ați întrebat. - Foarte amuzant... Ce-a zis?

Să stăm aici.

Între timp, o să vă arăt ceva.

Iisuse!

Poate că băiatul ăsta o să ne dea niște răspunsuri

la întrebările cu turnătorul.

- Ești incredibil! - Să-l scoatem de aici...

Domnul Blond

Sid, calmează-te!

Te știu de mult, nu-mi fac griji, știu că îmi vei da banii înapoi.

Nu-mi spune ce știu deja, nu mă face de râs!

Ai avut niște luni mai proaste. Faci ce face toată lumea,

indiferent că e J.P. Morgan sau un amărât de croitor.

Ai răbdare să treacă!

- A venit Vic Vega. - O clipă... Cine?

- Vic Vega. - Spune-i să intre!

Trebuie să închid, a venit un prieten.

Fruntea sus, nu-ți face griji!

Bine ai venit acasă, Vic! Cum e libertatea?

- E o schimbare. - Chiar așa!

Dă-ți haina jos, simte-te ca acasă!

- Vrei ceva de băut? - Da.

- Ce zici de un Remy Martin? - Bine.

Cine e polițistul tău supraveghetor?

- Seymour Scagnetti. - Cum e?

E un dobitoc. Nu mă lasă să plec din centrul de reintegrare.

Nu pot să înțeleg.

Dacă un negrotei îi taie gâtul unei bătrâne pentru 25 de cenți,

se ocupă Doris Day de el.

Dar un băiat bun, ca tine, se alege cu un nenorocit.

Mulțumesc pentru toate pachetele pe care mi le-ai trimis în pușcărie.

Ce naiba era să fac? Să te uit?

Vreau să știi că a însemnat mult pentru mine.

Măcar atât să pot face! Aș vrea să fi făcut mai multe!

- Mulțumesc, Joe. - Vic...

Vic Scobitoare.

Spune-mi o poveste. Ce planuri ai?

Fir-ar să fie... Te văd stând acolo, dar nu-mi vine să cred.

- Ce mai faci, Scobitoare? - Salut, Eddie!

Îmi pare rău, ar fi trebuit să vin eu să te iau.

Am avut o săptămână nebună. Nu mai știu de mine.

Ciudat că spui asta, tocmai vorbeam cu tatăl tău despre asta...

- Că ar fi trebuit să vin să te iau? - Nu, că nu mai știi de tine.

Imediat ce am intrat pe ușă mi-a zis:

„Vic, mă bucur că a apărut cineva care știe ce se întâmplă.

Fiul meu Eddie e un ratat. Îmi distruge afacerea.

Îl iubesc, dar strică totul. ”

Asta a spus. Spune-i și tu!

Îmi pare rău că trebuie să auzi asta,

dar Vic m-a întrebat cum merg afacerile.

Nu minți un tip care a stat patru ani în pârnaie pentru tine.

Adevărat!

Gata, despărțiți-vă! Nu sunteți pe terenul de joacă!

Dacă vreți să vă hârjoniți pe podea, duceți-vă în biroul lui Eddie!

- Tată, ai văzut? - Ce?

M-a pus la pământ și a încercat să mi-o tragă.

- Ai vrea tu! - Ești bolnav!

Ai încercat să mi-o tragi în biroul tatălui meu.

Orice vrei să faci acasă la tine te privește,

dar nu încerca să mi-o tragi.

Eu nu mă gândesc așa la tine. Îmi placi mult, dar nu așa.

Dacă aș fi poponar, nu te-aș da la alții.

Nu! M-ai ține pentru tine.

După ce, timp de patru ani, le-ai tras-o unor golani în fund,

ai aprecia un bărbat de calitate, ca mine.

Poate că o să te încerc, o să te fac cățeaua javrei mele.

Ce trist...

Intră în pușcărie vorbind ca un alb și iese vorbind ca o cioară.

Cred că ți s-a pompat atâta spermă neagră în fund,

încât ți-a ajuns la creier și îți iese pe gură.

Eddie, dacă vei continua să vorbești ca o târfă,

o să te iau la palme ca pe o târfă!

Ajunge, m-am săturat! Stați jos!

Eddie, când ai intrat, discutam despre afaceri serioase.

Vic are o problemă cu polițistul supraveghetor.

- Cine e? - Seymour Scagnetti.

Scagnetti... Am auzit că e un nemernic.

Chiar e. Nu mă lasă să plec din centrul de reintegrare

până nu-mi găsesc o slujbă.

Poți să lucrezi pentru noi.

Vreau, dar, mai întâi, trebuie să-i dovedesc boului

că pot face rost de o slujbă adevărată,

înainte să mă pot muta singur.

Nu pot să lucrez pentru voi

dacă trebuie să fiu în pat la ora zece, în fiecare seară.

O să găsim o soluție, Eddie!

Nu e așa de rău. Îți putem găsi o slujbă legală.

Vrei să muncești ca docher în Long Beach?

- Nu vreau să ridic lăzi. - Vic, nu vei ridica nimic!

Nu lucrezi acolo, așa scrie în acte.

O să-i spun lui Matthews, maistrul, că are un om nou.

Fișa ta o să fie pontată zilnic pentru tine.

La sfârșitul săptămânii, vei primi salariu.

O să te poți muta într-o casă decentă,

fără ca Scagnetti să te întrebe de unde vin banii.

Dacă decide să facă o vizită surpriză,

tocmai în ziua aia te-am trimis la Tustin, pentru o livrare.

Dacă se întoarce... „Îmi pare rău, Seymour, tocmai a plecat.

L-am trimis pe aeroportul Taft, e la cinci ore de aici.

Trebuia să ia niște marfă de acolo. ”

Munca îți cere să te duci în diverse locuri.

Avem depozite peste tot.

Vic, ți-am spus să nu-ți faci griji! Era îngrijorat.

Te duc mâine în Long Beach. O să vorbim cu Matthews.

Apreciez ce faceți,

dar aș vrea să știu când mă pot întoarce să lucrez cu adevărat.

E greu de spus. Acum e o perioadă mai ciudată.

- Lucrurile stau... - Stau ca dracu'!

Ne pregătim pentru o întâlnire importantă la Vegas.

Lasă-l pe Eddie să-ți aranjeze slujba asta în Long Beach.

Primești o slujbă, bani,

scapi de boul ăsta de Scagnetti și mai stăm de vorbă.

Tată, am o idee! Ascultă-mă...

Știu că nu-ți place să-i folosești pe băieți la loviturile astea,

dar Vic ne-a adus numai noroc.

Parcă e un picior de iepure!

Aș vrea să-l implic și pe el.

Se descurcă și putem avea încredere în el.

Vic, ce-ai zice să dai o lovitură cu cinci alți indivizi?

Aș zice că e minunat.

Weekendul anilor '70 la K-Billy continuă.

Dacă ești al 12-lea apelant,

vei câștiga două bilete la Monster Truck Extravaganza,

care va avea loc la Carson Fairgrounds,

cu vehiculul lui Don Bodine, The Behemoth.

Al 12-lea apelant câștigă la postul unde anii '70 supraviețuiesc.

Dov, avem o mare problemă.

Știu că știi asta, dar trebuie să vorbesc cu tata, să aflu ce vrea.

Știu doar ce mi-a zis Vic, că zburau gloanțe peste tot.

A luat ostatic un polițist, ca să poată pleca de acolo.

Ți se pare că glumesc? Are un polițist în portbagaj!

Nu știu cine ce a făcut. Nu știu la cine e marfa.

Nu știu dacă e la cineva.

Nu știu cine e mort, cine e viu, cine e prins și cine nu.

O să aflu, aproape că am ajuns. Ce să le spun despre tata?

Ești sigur că asta a zis? Bine, asta le spun!

Du-te dracului! Îți place să faci pe eroul?

Faci pe eroul?

Lasă tâmpeniile! O să vorbești!

- Nu știu nimic! - Ba știi!

- Uită-te la mine! Știi... - Ce naiba se întâmplă aici?

- Are un polițist. - Rahat! Portocaliu e mort.

Nu e mort, dar va muri, dacă nu îl vede un medic.

Am fost trași în piept. Poliția ne aștepta acolo.

- Poftim? Nu v-a păcălit nimeni. - Polițiștii ne așteptau acolo.

- Pe naiba! - Tu n-ai fost acolo, noi am fost.

Crede-mă, poliția supraveghea prăvălia.

Bine, domnule detectiv. Dacă ești așa de deștept, cine a făcut-o?

- Noi ce crezi că ne-am întrebat? - Și ce răspuns ați găsit?

- Crezi că eu v-am tras în piept? - Nu știu, dar a făcut-o cineva.

- Voi, cretinilor, ați transformat... - Nu mă face pe mine cretin!

Idioților, ați transformat un magazin de bijuterii

într-un spectacol din Vestul Sălbatic

și vă mai întrebați cum de a apărut poliția?

- Unde e Joseph? - Nu știu, n-am vorbit cu el.

Am vorbit cu Dov, care a spus că tata vine încoace și e furios.

- E furios? V-am spus eu... - Joe ce a spus?

Ți-am spus că n-am vorbit cu el! Știu doar că e furios.

Ce facem cu el?

Lăsați-mă să respir, am și eu câteva întrebări.

Tu nu ești pe moarte, dar el este!

Bine, milosule, o să sun pe cineva!

Pe cine?

Un îmblânzitor de șerpi! Tu ce crezi? Un doctor!

O să-l facă bine. Ce-au pățit Maro și Albastru?

Maro e mort. Nu știm ce-a pățit Albastru.

- Maro e mort? Sunteți siguri? - Da. A primit un glonț în cap.

Nimeni nu știe ce-a pățit domnul Albastru?

E viu sau e mort, l-a prins poliția sau nu.

Bănuiesc că ăsta e ticălosul pe care l-ai prins.

- De ce îl bateți? - Să ne spună cine ne-a făcut-o.

Dacă îl bateți suficient,

o să vă spună și cine a declanșat incendiul din Chicago.

Dar nu înseamnă că știe sigur. Gândește!

Să începem cu sfârșitul! La cine sunt pietrele?

- Să-mi facă cineva o favoare! - Sunt la mine, în geantă.

Trebuia să mă asigur că nu sunt polițiști aici.

Bravo ție!

Să mergem să le luăm! Mai întâi, să scăpăm de mașinile de afară!

Blondule, tu stai aici și ai grijă de ei!

Alb și Roz, luați câte o mașină! Eu vin după voi.

Le abandonați și luăm pietrele!

O să aduc și un doctor pentru amicul nostru.

- Nu-i putem lăsa cu el. - De ce?

Pentru că e un psihopat.

Dacă tu crezi că Joe e supărat,

habar n-ai cât de supărat sunt eu pe el,

pentru că m-a pus în aceeași cameră cu ticălosul ăla!

Vezi ce-a trebuit să suport?

Am venit aici, le-am spus să stea locului,

dar domnul Alb îmi bagă arma în față, mă înjură,

spune că o să mă omoare...

Din cauza lui au început toți să tragă.

Ești partenerul tăcut? Spune-i!

A luat-o razna în magazin, dar acum pare în regulă.

Asta făcea...

Sigur... Le-am spus să nu atingă alarma și au atins-o.

Dacă n-ar fi făcut asta acum ar fi în viață.

- Eroul meu! - Mulțumesc.

- Asta e scuza ta pentru masacru? - Nu-mi plac alarmele, dle Alb.

Ce mai contează cine rămâne cu polițistul?

Nu-i putem da drumul, după ce ne-a văzut pe toți.

- Nu v-am văzut. - Gura!

N-ar fi trebuit să-l scoateți din portbagaj.

- Trebuia să aflăm cine ne-a trădat. - Nu v-a trădat nimeni.

Uite ce facem... Blondule, stai aici și ai grijă de ei!

Alb și Roz, veniți cu mine!

Dacă Joe vede toate mașinile alea afară,

o să fie la fel de supărat și pe mine!

În sfârșit, singuri!

Ghici... Am parcat într-un loc interzis.

Unde rămăseserăm?

Ți-am spus, nu știu nimic despre nicio trădare.

Lucrez în poliție de opt luni. Nimeni nu-mi spune nimic.

Poți să mă torturezi cât vrei!

Bună idee, îmi place asta!

Chiar și șeful tău a spus că nu v-a trădat nimeni.

- Cine? - Șeful tău.

Scuză-mă, prietene... Vreau să lămurim un lucru.

Eu nu am un șef. Nimeni nu-mi spune ce să fac.

- Ai auzit, nenorocitule? - Bine, nu ai niciun șef.

M-ai murdărit...

Nu o să te mint.

Nu-mi pasă ce știi sau ce nu știi.

Dar o să te torturez oricum.

Nu ca să obțin informații,

ci pentru că mă amuză să torturez un polițist.

Poți spune orice, am auzit totul.

Poți doar să te rogi pentru o moarte rapidă,

ceea ce nu vei obține.

Asculți vreodată emisiunea cu melodii din anii '70, a lui K-Billy?

E emisiunea mea preferată.

Joe Egan și Gerry Rafferty erau un duet intitulat Stealer's Wheel,

când au înregistrat această melodie tip Dylan,

în aprilie 1974.

Au ajuns pe locul 5, iar emisiunea cu melodii din anii '70 continuă.

Nu mișca, ticălosule!

Ți-a plăcut tot atât cât mi-a plăcut și mie?

Ce faci? Auzi?

Nu pleca, mă întorc imediat.

Nu! Încetează!

- Ce s-a întâmplat? - Nu face asta! Te rog...

- Arde? - Te rog, încetează!

Termină! Vorbește cu mine!

Nu îmi da foc, te rog!

Nu știu nimic despre nimeni, nu o să spun nimic!

- Nu! Te rog! - Ai terminat?

Te rog! Am un copil de crescut.

- Ai terminat? - Nu!

Arzi, sperietoareo!

La dracu'!

Rahat!

Cum te cheamă?

Marvin.

Marvin și mai cum?

Marvin Nash.

Marvin, ascultă...

Marvin Nash, sunt polițist.

Da, știu.

Știi?

Da, numele tău e Freddy și nu mai știu cum.

Newendyke. Freddy Newendyke.

Frankie Ferchetti ne-a făcut cunoștință acum cinci luni.

Nu-mi amintesc deloc.

Eu îmi amintesc.

La dracu'! Freddy...

Freddy...

Cum arăt?

Ce e?

Nu știu ce să-ți spun, Marvin.

Nenorocitul ăla... Psihopatul ăla!

Ce nemernic!

Marv, rezistă!

Polițiștii sunt la o stradă de aici.

Ce naiba așteaptă?

Ăsta m-a tăiat pe față, mi-a tăiat urechea!

- Sunt mutilat! - Du-te-n mă-ta!

Eu sunt pe moarte!

Nu trebuie să miște până nu apare Joe Cabot.

M-am infiltrat printre ei ca să-l prind pe el.

Au spus că e pe drum. Nu mă lăsa acum, Marvin.

Vom sta aici și vom sângera până când intră Joe Cabot pe ușă.

Domnul Portocaliu

Am intrat. Cabot dă o lovitură și ghici pe cine vrea în echipă...

- Sper să nu fie un banc, Freddy. - Nu, sunt acolo, lângă el.

Eddie Simpaticul mi-a spus că Joe vrea să mă cunoască.

Mi-a zis să stau acasă și să aștept un telefon.

După trei zile, aseară m-a sunat. Mi-a spus că Joe e pregătit.

- M-a luat după un sfert de oră. - Cine te-a luat?

Eddie. Am mers la un bar. Smokey Pete's, în Gardina.

După ce am ajuns acolo,

l-am cunoscut pe Joe și pe un tip pe nume domnul Alb.

E un nume fals, eu sunt domnul Portocaliu.

Bine, dle Portocaliu. L-ai mai văzut pe dobitocul ăla?

- Pe domnul Alb? - Da, pe domnul Alb.

Nu-l cunosc. Și nu e omul lui Cabot, nu e de pe aici.

- Joe îl cunoaște bine. - De unde știi?

După cum vorbesc. Se vede că sunt prieteni.

- Voi ați stat de vorbă? - Eu și Joe?

- Tu și domnul Alb. - Puțin.

- Despre ce? - Despre Brewers.

Milwaukee Brewers?

Da, câștigaseră un meci, iar el a dat lovitura la pariuri.

Super! Dacă e fan Brewers, trebuie să fie din Wisconsin.

Pun pariu că, în Milwaukee, au un cazier pentru el.

Vreau să te uiți printre pozele tuturor spărgătorilor din Milwaukee

și să-i afli numele.

- Bună treabă! - Mulțumesc.

- Cum a mers cu Long Beach Mike? - Perfect, m-a ajutat!

Le-am spus că am dat lovitura la meciul de pocher cu Mike.

Eddie a sunat să verifice și a spus că e în regulă.

A spus că sunt un hoț bun și sunt gata să dau lovitura.

Plătește-l bine, el m-a băgat acolo!

Nu.

Long Beach Mike nu e amicul tău, e un nemernic.

El își vinde amicii. Atât de amabil e.

Mă ocup eu de el, tu nu te mai gândi la asta și fă-ți treaba.

L-am și uitat.

Ai folosit povestea cu toaleta?

- Ce e asta? - E o scenă, ține-o minte.

Un polițist sub acoperire trebuie să fie ca Marlon Brando.

Ca să faci treaba asta, trebuie să fii un mare actor.

Trebuie să fii cât mai natural.

Dacă nu ești actor foarte bun, ești un actor prost.

Ce e asta?

O anecdotă cu un traficant de droguri.

Poftim?

Un lucru amuzant care ți s-a întâmplat când ai dat o lovitură.

Trebuie să învăț toate astea? Sunt patru pagini!

Gândește-te că e un banc.

Ții minte ce e important, apoi improvizezi.

- Știi să spui un banc? - Nu.

Imaginează-ți că ești Don Rickles și spui un banc!

Ai grijă să-ți amintești detaliile! Detaliile vând povestea.

Povestea asta are loc într-o toaletă.

Trebuie să știi toate detaliile toaletei.

Să știi dacă au prosoape de hârtie sau uscător electric.

Trebuie să știi dacă separeurile au uși sau nu.

Să știi dacă e săpun lichid sau pudra aia roz care era în liceu.

Era apă caldă? Mirosea?

A împrăștiat vreun cretin diaree pe toaletă?

Trebuie să știi toate detaliile.

Trebuie să-ți imaginezi toate aceste detalii.

Asta e o poveste despre tine și despre cum ai perceput evenimentele.

Singura modalitate de a face asta

e să o spui iar și iar...

Asta s-a întâmplat în timpul crizei de marijuana, în 1986.

Aveam o legătură, ceea ce era o nebunie,

pentru că nu găseai iarbă nicăieri.

Aveam o legătură cu o tipă din Santa Cruz.

Toți prietenii mei știau asta. Mă sunau și-mi spuneau: „Freddy...

Frate, ai ceva? Îmi poți face rost? ”

Așa că mă rugau să iau ceva și pentru ei.

Dar a ajuns să fie...

De câte ori cumpăram iarbă, luam pentru 4-5 oameni.

Apoi mi-am zis: „Dă-o dracu'! O îmbogățesc pe târfa asta. ”

Ea nu trebuie să facă nimic. Eu făceam toată treaba.

Devenise o problemă. Oamenii mă sunau tot timpul.

Nici nu puteam închiria un film fără să fiu sunat de șase ori.

”Când îmi mai faci rost? ” „Încerc să mă uit la film!

Când o să fac rost o să-ți spun. ”

Veneau toți drogații. Sunt prietenii mei, și totuși...

Aveam totul în pungi de 60 de dolari, ei vor pungi de 10 dolari.

Era greu să fac împărțeala,

nici nu știam ce înseamnă iarbă de 10 dolari.

E o situație foarte stranie.

Nu știu dacă vă amintiți, dar, în '86, a fost o mare secetă.

Nimeni nu avea nimic. Oamenii puneau lemn în pipă.

Tipa aia avea o grămadă și mă implora să vând.

I-am spus că nu o să fiu traficantul ei,

dar o să iau puțin, să le vând prietenilor apropiați.

Ea a fost de acord cu aranjamentul nostru.

10% și iarbă gratis pentru mine, dacă o ajutam în weekendul ăla.

Vindea o cărămidă și nu voia să se ducă singură.

Fratele ei se ducea de obicei cu ea, dar fusese arestat.

Pentru ce?

Niște amenzi neplătite. A fost oprit și a ajuns la pârnaie.

Ea nu voia să umble singură cu atâta iarbă.

Dar eu nu vreau să fac asta. Simțeam că ceva nu e-n regulă.

Ea mă tot roagă, așa că până la urmă accept.

Luăm un tip din gară.

V-ați dus la gară să luați clientul, având iarba la voi?

Îi trebuia pe loc. În sfârșit, ajungem la gară, îl așteptăm.

Aveam iarba într-o geantă de umăr, dar trebuie să mă ușurez.

Îi spun fetei că mă duc la toaletă.

Intru în toaletă și pe cine văd?

Patru polițiști din L.A. și un ciobănesc german.

- Te așteptau pe tine? - Nu, stăteau de vorbă în toaletă.

Când intru pe ușă, toți se opresc și se uită la mine.

Asta e o situație urâtă de tot.

Câinele începe să latre.

Era evident că lătra la mine.

Fiecare nerv, toate simțurile mele îmi spuneau s-o iau la fugă.

„Pleacă de acolo! ”

Mă lovește panica. Simt șocul în față.

Polițiștii ăia stăteau acolo și se vedea că știu,

că m-au mirosit, la fel ca și câinele ăla.

Gura!

Scosesem arma, am îndreptat-o spre individ și spun:

„Stai! Nu mișca! ”

Iar idiotul se uită la mine și spune: „Da, știu... ”

Dar, între timp, duce mâna la torpedou.

Strig la el: „Cretinule! Îți zbor creierii! Pune mâna pe bord! ”

El se uită la mine, dă din cap... „Știu. ”

Între timp, mâna lui continua să se îndrepte spre torpedou. Îi spun:

„Îți bag un glonț în mutră

dacă nu pui mâna pe bord! ”

Apoi iubita lui, o asiatică foarte sexy începe să țipe la el:

„Chuck, ce faci? Pune mâinile pe bord! ”

Apoi individul pune mâinile pe bord.

- Ce voia să ia? - Actele mașinii.

- Glumești! - Nu.

Idiotul nu știa cât de aproape a fost să fie împușcat.

Ai știut cum să te descurci. Faci în pantaloni și sari în apă.

- Spune-mi mai multe despre Cabot. - Nu știu. E un tip de treabă.

E amuzant.

Îți amintești de Cei Patru Fantastici?

Da, cu tipa aia invizibilă...

El e Creatura. Exact așa arată.

- Da. - Începe distracția!

- Ia-ți haina! Sunt afară. - Cobor acum.

Coboară acum.

Să nu-ți pierzi curajul! Ei nu știu, nu știu nimic.

Nu o să pățești nimic.

Ei cred tot ce-ai spus, pentru că ai fost foarte tare.

Ăsta e băiatul nostru.

Are bolovani în loc de creier, dacă lucrează sub acoperire.

- Vrei una? - Dă-mi o Gheara Ursului.

Știu ce spun, femeile negre nu sunt la fel ca cele albe.

- E o mică diferență. - Foarte amuzant...

O albă ar suporta lucruri pe care o negresă nu le-ar suporta niciodată.

Dacă depășești limita, ești terminat.

Sunt de acord cu Roz. Am văzut întâmplându-se așa ceva.

Specialistule, dacă e adevărat,

cum de toți negrii pe care îi cunosc se poartă urât cu nevestele lor?

Fac pariu că negrii care sunt zmei în public

devin mielușei când ajung acasă la neveste.

- Nu și tipii ăștia. - Ba și tipii ăștia.

Să vă spun o poveste. Într-un club al tatei,

lucra o chelneriță de culoare pe nume Elois.

- Elois? - Da, Elois.

Elois. Noi îi spuneam Lady E.

De unde era? Din Compton?

Din Ladera Heights.

E Beverly Hills al negrilor.

Nu e Beverly Hills, ci Palos Verdes al negrilor.

Lady E era o devoratoare de bărbați.

Era incredibilă. Orice tip care o vedea

și-o freca măcar o dată gândindu-se la ea.

Știi cum arăta? Ca Christie Love.

Știți serialul Get Christie Love!, despre polițista de culoare?

Spunea mereu: „Ești arestat, dulceață! ”

Cine juca rolul lui Christie Love?

- Pam Grier. - Nu. Pam Grier era cealaltă.

Pam Grier a făcut filmul.

„Christie Love” era ca un serial cu Pam Grier fără Pam Grier.

- Așadar, cine era Christie Love? - De unde dracu' să știu?

Acum o să mă gândesc numai la asta.

Nu contează cine era actrița aia, dar arăta ca Elois.

- Anne Francis. - Nu. A jucat în Honey West.

- Anne Francis e albă. - Gura!

Încerc să vă spun o poveste. Arăta exact ca Elois.

Într-o seară, m-am dus la club și l-am văzut pe Carlos, barmanul.

E mexican și îmi e prieten. Îl întreb:

„Carlos, unde e Lady E. în seara asta? ”

Se pare că Lady E. era măritată cu un mare nenorocit.

Era un animal. Îi făcea tot felul de lucruri.

Ce fel de lucruri? Ce îi făcea? O bătea?

Nu știu. Dar îi făcea niște lucruri.

Într-o noapte, a așteptat ca nenorocitul să adoarmă.

A adormit pe canapea.

S-a dus lângă el, i-a pus adeziv pe sculă

și i-a lipit-o de burtă.

- Nu... - Iisuse!

Vorbesc serios. Sunt foarte serios.

Au intervenit paramedicii, ca să-i dezlipească scula.

- E o nebunie. - El s-a enervat?

Cum te-ai simți dacă, atunci când vrei să te ușurezi,

trebuie să stai în mâini?

Vă place să spuneți glume și să vă prostiți.

Chicotiți ca o gașcă de fete în curtea școlii.

Să vă spun o glumă.

Cinci tipi stăteau într-o celulă la San Quentin

și se întrebau cum de au ajuns acolo.

„Unde am greșit? Ce trebuia să facem? ”

Se învinovățeau reciproc.

Până la urmă, unuia i-a venit ideea. A spus:

„În timp ce plănuiam jaful,

nu făceam altceva decât să spunem glume. ”

Ați înțeles mesajul?

Nu vreau să țip la voi.

După ce dăm lovitura, și sunt sigur că va avea succes,

mergem în Hawaii și o să mă distrez alături de voi.

Veți vedea un alt om. Deocamdată, să ne rezumăm la afaceri.

Cu excepția mea și a lui Eddie, pe care ne cunoașteți toți,

veți folosi nume false.

Sub nicio formă

nu vă adresați pe numele real

și nu vorbiți despre voi.

Nu spuneți de unde veniți, numele soțiilor voastre,

unde ați stat la închisoare sau ce bancă ați jefuit la Saint Petersburg.

Dacă trebuie, vorbiți numai despre ce trebuie să faceți.

E de ajuns. Iată numele voastre.

Dl Maro, dl Alb,

dl Blond, dl Albastru, dl Portocaliu.

- Și dl Roz. - De ce sunt eu dl Roz?

Fiindcă ești poponar!

- Putem să ne alegem culorile? - Nu.

Am încercat o dată. Nu a ieșit bine.

Patru inși s-au luat la bătaie ca să fie dl Negru.

Nu se cunoșteau și niciunul nu a vrut să renunțe.

Eu aleg numele. Tu ești dl Roz. Fii recunoscător că nu ești dl Galben!

Da, dar dl Maro sună ca dl Rahat.

Dl Roz sună ca dl Fătălău.

Nu pot să fiu dl Mov? Îmi convine. Sunt dl Mov.

Nu ești dl Mov.

Un alt tip, de la alt jaf, e dl Mov. Tu ești dl Roz.

Ce contează numele?

Ți-e ușor să vorbești, dle Alb. Ai un nume care sună bine.

Dacă nu contează, nu vrei să ne schimbăm numele?

Nimeni nu își schimbă numele.

Nu e o ședință a consiliului orășenesc.

Ascultă, dle Roz! Ai două variante.

Faci cum spun eu sau pleci. Cum rămâne, dle Roz?

Las-o baltă, Joe!

Sunt dl Roz. Să mergem mai departe!

Mergem când am eu chef. Ați înțeles toți mesajul?

M-am săturat să strig la voi. Abia vorbesc.

Să trecem la treabă!

Să recapitulăm! Tu unde ești?

Stau afară și păzesc ușa. Nu las pe nimeni să intre sau să iasă.

- Dl Maro? - Dl Maro așteaptă în mașină.

E parcat vizavi. Când îi fac semn, trage mașina în fața magazinului.

Dl Blond și dl Albastru?

Se ocupă de clienți și de angajați.

- Fundul fetei ăleia? - Aici, pe scula mea.

Eu și dl Roz?

Îl duceți pe director în spate și îl obligați să vă dea diamantele.

Am venit aici pentru diamante.

Dacă nu umblă nimeni la vitrine, sistemul de alarmă nu va porni.

Ieșim în două minute. Nicio secundă în plus.

Și dacă directorul nu vă dă diamantele?

Magazinele ca ăsta sunt asigurate la greu.

Nu ar trebui să opună rezistență.

Dacă un client sau un angajat se crede Charles Bronson,

lovește-l în nas cu patul pistolului.

O să cadă lat. Toți o să se sperie.

Cade țipând, sângele îi țâșnește din nas.

Toți se vor speria de moarte și nu vor mai spune nimic.

S-ar putea ca vreo idioată să se lege de tine.

Uită-te la ea ca și cum i-ai sparge fața. O să vezi că o să tacă.

Cu directorul e altă treabă.

Directorii știu că nu trebuie să facă greșeli. Dacă vreunul nu cooperează

înseamnă că se crede erou și trebuie să-l pui cu botul pe labe.

Dacă vrei să afli ceva și nu îți spune, taie-i un deget.

Degetul mic. Și spune-i că urmează degetul mare.

După asta, o să-ți spună și dacă poartă chiloți de damă.

Mi-e foame. Să mâncăm un taco!

Pornește!

La dracu'!

Rahat!

Iisuse... Am orbit.

Nu ai orbit. Ai sânge în ochi.

E mort sau nu?

Să mergem!

Stai!

Coboară din mașină!

Îmi pare rău, Larry.

Nu-mi vine să cred că m-a omorât! Cine-ar fi crezut asta?

Termină cu prostiile astea imediat!

Ești rănit grav, dar nu o să mori.

Sângele ăsta mă sperie de moarte, Larry.

O să mor. Știu.

- Ce dracu' s-a întâmplat? - I-a tăiat fața polițistului.

I-a tăiat urechea și voia să-l ardă de viu.

- Poftim? Nu am auzit. - Am spus...

Blondul a înnebunit. I-a tăiat fața polițistului.

I-a tăiat urechea și voia să-l ardă de viu.

Pe polițistul ăsta?

A înnebunit cam așa? Sau și mai tare?

Eddie, voia să-i dea foc.

Voia să ne ucidă pe polițist și pe mine. Și când voi intrați pe ușă,

intenționa să vă omoare și să fugă cu diamantele.

Ce ți-am spus eu? Nenorocitul ăla e un psihopat.

Puteai să-l întrebi pe polițist, dacă nu îl ucideai.

În timp ce îl tăia, vorbea despre ce voia să facă.

Nu cred. Nu are logică.

Are logică pentru mine.

Nu ai văzut ce a făcut în timpul jafului. Noi am văzut.

Are dreptate. I-a tăiat urechea.

O să spun asta cu voce tare, ca să înțeleg.

Spui că dl Blond voia să te ucidă,

apoi să ne ucidă și pe noi,

să ia diamantele și să fugă. Am dreptate?

Jur pe sufletul mamei mele că spun adevărul.

Omul pe care l-ai ucis a ieșit de curând din închisoare.

A fost prins într-un depozit plin cu obiecte furate.

Putea să scape de închisoare.

Trebuia doar să spună numele tatei, dar și-a ținut gura.

A făcut patru ani de închisoare pentru noi, ca un bărbat.

Așadar, dle Portocaliu...

Spui că acest bun prieten al meu,

care a stat patru ani la închisoare pentru tata

și care nu a făcut nicio înțelegere, indiferent ce i s-a propus...

Spui că acest om, care tocmai fusese eliberat

și căruia urma să-i plătim datoria,

decide din senin să ne jefuiască?

De ce nu îmi spui ce s-a întâmplat cu adevărat?

Ce rost are? Ar spune alte minciuni.

El ne-a întins o cursă.

Tată, îmi pare rău, dar nu știu ce se întâmplă.

- Nu-i nimic, Eddie. Știu eu. - Despre ce vorbești?

Rahatul ăsta lucrează pentru poliția din L.A.

Habar nu am despre ce vorbești.

Joe, nu știu ce crezi, dar te înșeli.

- Pe dracu'! - Joe, crede-mă, ai făcut o greșeală.

E un băiat de treabă. Înțeleg că ești foarte supărat.

Toți suntem supărați. Dar greșești.

- Îl cunosc. Nu ar face asta. - Nu știi nimic. Eu știu.

Nenorocitul a anunțat poliția. Dl Maro și dl Albastru sunt morți.

- Dl Albastru e mort? - De-a binelea.

De unde știi toate astea?

Era singurul de care nu eram sigur.

Cred că am înnebunit. Am acționat fără să fiu sigur.

Asta e dovada ta?

Nu ai nevoie de dovezi când ai instincte.

Le-am ignorat, dar nu mai fac asta.

Ți-ai pierdut mințile?

Joe, faci o mare greșeală. Nu te las să faci asta.

Băieți, nimeni nu vrea să se întâmple așa ceva.

La dracu'! Suntem profesioniști.

Larry, ne cunoaștem de mult.

Am dat multe lovituri împreună. Nu e nevoie de asta.

Să lăsăm armele

și să rezolvăm problema discutând.

Joe, dacă îl împuști, ești următorul care moare.

Repet. Dacă îl împuști, ești următorul care moare.

Larry, am fost prieteni.

Te respect, tu îl respecți pe tata. Dar să știi că te împușc

dacă nu lași arma acum.

La dracu', Joe! Nu mă obliga să fac asta!

Larry, nu-l mai amenința pe tata cu arma!

Îmi pare rău, puștiule.

Se pare că

vom sta o vreme la închisoare.

Sunt polițist.

Larry...

Îmi pare rău.

Îmi pare așa de rău...

Sunt polițist.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău...

Nu mișca! Aruncă arma!

- Acum! - Lasă arma!

- Nu trage! - Lasă arma!

O să te ciuruim!