Original subtitles

Timpul continuă să treacă, dar trecutul rămâne în urmă.

Trecutul nu e nici șters, nici vizibil.

Pentru că timpul l-a absorbit.

Și a trecut în istorie, devenind parte din societate.

Mahabharat este povestea unui mare război,

când întregul Bharat s-a adunat într-un singur loc

pentru a hotărî asupra dharmei și adharmei în Kurukshetra.

Este războiul dintre două familii care aveau aceiași strămoși.

Erau cinci Pandavi și 100 de Kauravi.

Kauravii aveau sprijinul

bătrânilor familiei și războinicilor,

iar Pandavii își aveau familiile și pe Krishna.

S-a ținut un joc de zaruri la Curtea lui Dhritrashtra.

Cinstitul Yudhisthir a pierdut totul, bogăția, onoarea și pământul.

A pus-o în joc pe Panchali, soția celor cinci Pandavi.

Adevărul este statornic și frumos,

minciunile creează mii de povești.

Când s-au hotărât legile războiului, erau solide ca lama sabiei.

Când au fost încălcate,

s-au împrăștiat prin Kurukshetra ca brățările lui Draupadi.

Timp de 18 zile, soarele a răsărit puternic la orizont

și a ars seara, alături de cenușa rugurilor în flăcări.

Încă ducem același război al dharmei și adharmei.

Picioarele noastre sunt încă înțepenite în Kurukshetra.

KURUKSHETRA: MARELE RĂZBOI DIN MAHABHARATA

SANJAY

Această mare sărbătoare a nunții, plină de muzică melodioasă,

este locul unde a început sfârșitul cumplit al poveștii.

- Mărire viteazului Abhimanyu! - Mărire viteazului Abhimanyu!

- Mărire grațioasei Uttara! - Mărire grațioasei Uttara!

E o nedreptate totală.

E frumoasă ca cerurile și o cheamă Uttara?

Ar fi trebuit să te cheme Uttama.

Poate că nobilul războinic n-ar fi trebuit să se cheme Abhimanyu,

ci Kavimanyu.

De ce nu?

Florile sunt roșii la suprafață Inima e roșie la interior

Iar acest inel al iubirii e roșu și el.

Plin de bucurie, Abhimanyu nu și-a dat seama

că și câmpul de luptă va fi roșu,

pătat de propriul sânge.

Doamne,

poate că ochii mei sunt în întuneric,

dar nici Tu nu vezi?

Câți alți fii

trebuie să jelească nefericita de Gandhari?

Abhimanyu!

Ce s-a întâmplat, fiule?

Ce s-a întâmplat?

Mâinile menite să se odihnească pe un pat de flori

acum zac fără viață printre morți.

Mantrele și sfaturile

mergeau mână în mână în acea zi.

Pentru că nu doar una, ci două nunți se desfășurau atunci.

Una între Abhimanyu și Uttara,

și cealaltă între dinastia Kuru și marele război

care a transformat întregul Bharat în Mahabharat.

Dacă Gandhari n-ar fi avut ochii acoperiți,

ar fi văzut doi sori în acea zi.

Unul ridicându-se pe cer

și celălalt arzând pe pământ, prin rugurile funerare ale războinicilor.

Poate că focul acelui război le-a transformat trupurile în cenușă,

dar nu le-a putut șterge poveștile.

Povești de vitejie,

răzbunare,

sacrificiu, ambiție.

Povești care strigă…

Ăsta e Kurukshetra!

Când nu mai există dreptate Urmaș al lui Bharata

Și crește nedreptatea Atunci mă materializez

Ca să-i protejez pe cei nobili Ca să-i distrug pe cei vicleni

Și să restabilesc dreptatea Mă nasc veac după veac

Protectorul dreptății

și străjerul adevărului,

regele dharmei, Yudhishthir.

Extrem de puternic,

cu un trup uriaș,

mare războinic și mânuitor al buzduganului, Bheem.

Cel mai mare arcaș,

neînfricat și de nebiruit,

mânuitorul Gandivei, Arjun.

Fii lui Madri, Nakul și Sahdev.

Prezentarea asta e suficientă pentru ei.

Binecuvântată cu bogății

și frumusețe divină, fiica din Panchala, Draupadi.

Începem sfatul, Keshav?

După ospățul domnesc de ieri, burta mea e împăcată,

dar mă mănâncă mâinile, vor acțiune!

Gata cu gura, vreau să-mi folosesc mâinile!

- Eu zic… - Răbdare, frate Bheem!

Măcar așteaptă-l

pe cel al cărui ospăț ți-a adus pace!

Iată-l!

Dragul de Abhimanyu.

Salutări, tată!

- Unchiule! - Să fii măreț, copile!

Îmi pare rău să te iau de la sărbătoarea de nuntă,

dar o cer vremurile.

Timpul galopează spre noi

ca o furtună călare pe un car de spini

și, într-o încercare inutilă de a-l întrece, înaintez,

în timp ce tovarășul meu, Purohit, e împovărat de griji.

Stindardele Pandavilor și Kauravilor? Ține bine minte această imagine!

Cine știe când cele două vor mai fi alături?

Doar Pandavii sunt obligați la pace?

Nu și Kauravii?

Și ce am cerut?

Doar cinci sate!

De ce să le cerem, Arjun?

E dreptul nostru.

Toată Indraprastha este a noastră.

După 12 ani de exil

și unul de trăit ascunși,

regatul va fi al nostru!

Kauravii și-au încălcat cuvântul, nu noi.

Păstrați-vă calmul!

Dacă nu de la Kauravi,

atunci să sperăm că avem vești bune de la Purohit!

Mă întreb

cum să găsesc cuvintele pentru a transmite mesajul.

Lasă-te pe tine! Gândește-te la mine!

- Cine sunt? - Ce întrebare e și asta?

Una simplă, dar cea mai potrivită.

Cine sunt?

Un discipol al lui Vyas,

sfetnicul regelui Dhritrashtra,

fiul căruțașului Gavalgana

și trimisul diplomatic al Kauravilor,

Sanjay.

Ce prezentare măreață pentru Sanjay!

Și nu sunt cu adevărat ale mele.

Discipolul cuiva, sfetnicul cuiva, fiul cuiva.

Cu o prezentare atât de măreață, sunt doar un trimis umil. Sanjay.

Până și vorbele mele aparțin regelui Dhritrashtra.

Explică-le dragilor mei Pandavi

ce au de câștigat din acest război!

Violență, vărsare de sânge și moarte.

Amintește-le că ambele tabere ale războiului sunt ale mele!

Oricine ar câștiga, eu vor suporta pierderea.

Oricine va sângera, eu voi fi cel care plânge.

Dar, Maiestate, am o rugăminte.

- Dacă acceptăm mica doleanță… - Destul, Sanjay!

Nu mai discutăm despre asta.

Du-te imediat cu Purohit în regatul Matsya

și spune-le celor cinci Pandavi

că Hastinapurul a luat o hotărâre!

Dar, Sanjay,

ce au cerut Pandavii, și Hastinapurul nu poate oferi?

Au cerut ceva absurd

sau Hastinapurul nu înțelege consecințele?

Dacă, în ciuda consecințelor, Kauravii refuză?

Există un singur răspuns.

Război!

Bandiți!

Purohit!

Pământul cere sânge, Sanjay!

Prima picătură de sânge a fost deja vărsată.

Să încheiem sfatul, Keshav!

Se apropie apusul.

Într-adevăr.

Soarele apune asupra întregii dinastii Kuru.

Și voi doi?

Du-te tu, frate!

Eu nu voi avea pace până nu voi afla răspunsul Hastinapurului.

Nici tu nu vei avea somn, Madhav.

Cum să petrecem acest timp?

Du-l la vraciul regal imediat!

Dați-mi voie să vă conduc în odaia oaspeților!

Aș vrea să-l văd pe regele Yudhishthir.

Regele Yudhishthir și ceilalți Pandavi se odihnesc.

Intră, Sanjay! Vino!

Nu sta la ușă!

Lasă-ne să te vedem!

Am venit pentru prezența și binecuvântarea ta, Keshav.

Intră, te rog, Sanjay! Ia loc!

Nu doar atât. Ia și niște fructe!

Poftim!

Nu-ți face griji!

Orice mesaj ai aduce, fructele sunt dulci.

Eu le-am cules.

Dar eu nu mi-am cules cuvintele, Keshav.

Cum să le spun?

Nu spune nimic, Sanjay!

Tăcerea ta spune multe.

Altă propunere fără sens a Kauravilor!

Noi nu vrem război, dar Kauravii nu vor pace.

Strânge-ți coarda, Parth,

și ascute-ți săgețile!

Se apropie vremea să le folosești.

Du-te și spune-le

că am primit răspunsul Hastinapurului!

Hastinapurul va răspunde pe câmpul de luptă.

Un răspuns atât de puternic, încât nu vor mai fi întrebări.

Acest rege Dhritrashtra nu e același om

de a cărui orbire s-a profitat

de către fratele său mai mic, Pandu, care a preluat tronul,

apoi a renunțat la el când și-a pierdut interesul.

El este același Dhritrashtra

care, în ciuda faptului că s-a născut orb, n-a șovăit în îndatoririle sale.

- Mărire regelui Dhritrashtra! - Mărire regelui Dhritrashtra!

Este același Dhritrashtra, al cărui fiu cel mare, Duryodhan,

adică eu,

este moștenitorul de drept al tronului.

Iar Duryodhan nu este orb!

- Mărire prințului moștenitor Duryodhan! - Mărire prințului moștenitor Duryodhan!

Pământul Hastinapurului este mai prețios pentru noi decât însăși viața.

Dacă Pandavii vor chiar și o părticică, vor trebui să lupte.

Nu vor primi nimic de pomană!

Uitați de dreptate!

- Nu pot onora legăturile dintre noi? - Legături?

Tocmai de asta, frate Yudhishthir,

ei refuză să ne dea chiar și o părticică de pământ.

Pentru că dreptul nostru la tron e la fel de legitim ca al lor.

Atunci, Pitamah Bhishm n-o să le deschidă ochii?

N-am puterea

să înțeleg sau să te fac să înțelegi, Duryodhan.

Îți stau alături

pentru că am jurat să protejez tronul Hastinapurului.

Cât timp trăiesc, nu ți se va întâmpla nimic rău.

Dar nu-i voi ataca nici pe Pandavi

pentru că îmi sunt la fel de dragi ca tine.

Nu voi ridica arma împotriva propriului sânge.

Sânge?

Întreabă-mă ce înseamnă asta!

Eu sunt Karna, regele din Anga.

Prin sânge am fost blestemat

ca în ultimele clipe să uit arta războiului.

Dar rămân dedicat acestui război.

Nu sunt un războinic cu inima împărțită.

Nu voi lupta niciodată sub comanda ta, Pitamah.

Karna, fără tine, puterea mea va fi înjumătățită.

Stai liniștit, Duryodhan!

Chiar și cu mari războinici

ca Dronacharya, Kripacharya, și Pitamah Bhishm…

eu voi fi cel care îți oferă capul preaiubitului Arjun.

Eu nu mă tem de moarte.

Dar plecarea în fața nedreptății este tot o nedreptate.

Încăpățânarea Kauravilor trebuie plătită.

Chiar dacă prețul păcii este mânia mea,

eu tot aleg pacea.

Am venit după binecuvântarea pentru victorie, tată.

Duryodhan, ești foarte dornic de război,

dar îi înțelegi prețul?

Gandhari,

fă-i pe fii tăi să vadă adevărul!

Când le văd dorința de a avea tronul,

simt că sunt mai mult fii tăi decât ai mei.

- Mamă, binecuvântarea. - Binecuvântarea?

Te binecuvântez, Duryodhan.

Fie ca victoria să aparțină doar dharmei!

Dharmă. Adharmă.

Dreptate. Nedreptate. Pace.

Tuturor le pasă de astea.

Dar vreunul dintre cei cinci soți

își amintește de ce am părul despletit?

Să le amintesc eu!

Astea au fost atinse de netrebnicul de Dushasan în toiul adunării.

M-a dezbrăcat în fața întregului sfat al Kauravilor.

Panchali, soția a cinci bărbați,

- …umilită în fața tuturor. - Rupe-o!

Trage, Dushasan, nu te opri!

Voi cinci, simboluri ale păcii, poate mi-ați uitat umilirea.

Dar eu, nu.

Și nici buclele mele.

Vasudev, spune-le celor cinci soți ai mei

că, dacă nu-mi pot răzbuna jignirea,

tatăl meu bătrân,

cei cinci băieți ai mei și Abhimanyu sunt încă în viață.

Răzbunarea lui Draupadi va fi împlinită.

S-a concluzionat

Că Pitamah Bhishm va conduce armata.

Voi comanda fără greșeală,

dar n-o voi face din toată inima.

Bucură-te de acest moment, nepoate!

Gândește-te cât de impotent trebuie să fie un rege

ca să-și trateze soția ca pe o jucărie!

- Rușine să-i fie! - Rușine să-i fie!

Cum poate să-și protejeze supușii,

când nu-și poate proteja nici soția?

Să dăinuie Hastinapurul!

Mărire prințului moștenitor Duryodhan!

Să dăinuie Hastinapurul!

Mărire prințului moștenitor Duryodhan!

Pandavii ți-au văzut lacrimile și umilirea.

Puterea lor constă în faptul că, în ciuda insultelor și nedreptăților,

ei încă doresc pacea.

Nu te mânia, Draupadi!

Dacă după atâtea încercări de pace,

Kauravii rămân hotărâți să distrugă,

atunci se vor confrunta cu distrugerea.

Răzbunarea ta se va împlini, Draupadi,

precum și jurământul pe părul tău desfăcut.

Kauravii și Pandavii,

doi copaci născuți din aceeași sămânță

care n-au vrut să stea alături

pentru un Hastinapur unit.

Sacrificați pentru marile idealuri ale dreptății și nedreptății.

Eu, Sanjay, am fost martor la acele 18 zile de distrugere.

Dar, în acele 18 zile, n-am văzut doar un război.

Am văzut 18 războinici

și 18 povești ale vitejiei lor,

iar în spatele fiecărei povești,

cele 18 motive

care, în ciuda fiecărui efort de pace,

au forțat acest război asupra sorții dinastiei Kuru.

Eu sunt lumina

Și umbra

Sfârșitul care duce

La eliberarea de iluzii

Înaintează și contopește-te cu mine

Sfârșitul e destinul tău

Dedesubt e pământul, deasupra sunt stelele

Ăsta e Kurukshetra, câmpul de luptă!

Subtitrarea: Ramona Coman