Original subtitles

Bună seara, stimați spectatori!

Conducerea acestui magnific teatru vă prezintă cu deosebită plăcere

extraordinara dramă Maria Marten sau Crima din Hambarul roșu.

Mulțumesc!

Îngăduiți-mă să vă prezint personajele!

Întâi, fermierul Marten și soția sa, Day Marten,

încărunțiți și aproape răpuși de jale.

Părinții Mariei.

Urmează Carlos,

iubitul țigan al Mariei,

a cărui cămașă flenduroasă ascunde o inimă de aur.

Urmează Maria.

Biata Maria!

Nici nu visează ce soartă cumplită o așteaptă.

Bună, Maria Marten!

Vai, de ce ai dat dragostea lui cinstită pe lingușelile lichelei de Corder?

Moșierul Corder.

Stăpânul de la Polstead și ticălosul nostru.

Sângele îi e albastru, însă inima îi e neagră ca noaptea.

Acela e însuși Tod Slaughter.

Dar ce siluetă întunecată și sinistră se arată?

Doamne, e călăul!

Aceștia și mulți alți actori au fost tocmiți cu mare cheltuială

să vă emoționeze și să vă încânte.

Iar acum, doamnelor și domnilor, vă transportăm în satul Polstead,

unde, în Hambarul roșu, veselia e în toi.

Ești cea mai frumoasă din sat, jur.

- Vai, dle Corder! - Ești, pe sufletul meu!

Maria, ești ușoară ca fulgul, jur.

- Mă duc înapoi. - Nu încă.

- Trebuie. - Prea bine, te conduc.

- Grozavă noapte, Marten! - Așa este.

- Mulțumim că ne lăsați în hambar. - Aici e departe, în pustiu.

Trebuie să vă fac o sală în sat.

Sunteți și așa prea bun cu noi.

O să vă iau la dans, doamnă Marten.

Nu se poate, domnule.

Stărui. Marten, pune-mi o vorbă bună!

Merg să mai vorbesc cu lumea. Mă întorc numaidecât.

Purtați-vă frumos!

- Așa ne place! - Maică Precistă!

Asta-i muzică adevărată, dle Witty!

Da, nu porcării din alea moderne.

- Nu faci decât să… - Vă simțiți bine, domnilor?

Da, domnule.

Goliți halbele, să vi le umplu la loc!

Mulțumesc! Dați-mi una!

E în formă boierul.

- Unde pleci, fată? - E cald aici, tată.

Așa e.

- Maria! - Da?

- De ce te porți așa? - Cum?

Știi bine.

Ai dansat cu moșierul Corder.

Și de ce să nu dansez?

- A dansat destul de mine. - L-am văzut șoptind.

- Vrei să știi ce a zis? - Nu, pot să ghicesc.

- Cum îndrăznești? - Ești a mea.

- Mi-ai promis. - Nici vorbă!

- Dă-mi drumul! - Nu vreau.

Maria, eu te iubesc.

Ești țigan.

Lucrez pentru tatăl tău, ca oricare. O să fiu și eu fermier într-o zi.

Ei, când o să fii…

Maria!

Văd un june chipeș.

Chipeș?

Și apoi?

Va trebui să îmi pui în palmă o monedă de argint.

Hai, Tim! Dă-i o monedă!

Știam eu că așa o să fie.

- Cap. - Al tău.

Bine. Din nou.

O vrăjitoare? Îmi ghicești și mie?

Întâi pune-mi argint în palmă.

Argint?

Mersi, Tim! Ești săritor.

- Să îmi amintești. - Da, boierule.

Ei bine, ce vezi?

- Chiar vrei să știi? - Desigur, femeie.

Voi plecați!

Zi!

Văd moarte.

Asta o prezice și unul fără har. Zi-mi de viitor!

- Nu întreba mai mult. - Zi-mi ce vezi, că iau moneda îndărăt!

Văd o siluetă la capătul unei frânghii, Corder.

- A dumitale. - Babă afurisită!

Pun să te biciuiască! Du-te de-aici!

Afară cu tine!

Afară cu cotoroanța!

- Dă-i pace! - Ce?

Carlos!

- E argatul dumitale? - Lăsați-l pe mine!

- Cum cutezi să-i vorbești așa? - Așa merită.

Plecați toți!

Să nu mai călcați în Polstead, că pun câinii pe voi!

Plecăm, dar ține minte: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte și sânge pentru sânge!

- Grijania…! - Du-te când îți spune domnul!

Ne vom revedea.

N-o să scapi de ce ți-am prezis, Corder.

Soarta nu minte.

Îmi pare rău că v-a supărat.

E la fel ca toți țiganii.

Odată țigan, mereu țigan.

Pentru Dumnezeu, dle Witty! Mai cântă de dans!

Se aud viorile. Hai, domnișoară!

Să le arătăm bătrânilor cum să ridice călcâiele!

Mamă, e opt.

- Întârzii la cor. - Vai, dragă, să nu cumva!

- Știi cum te dojenește dl Witty. - Da, mă grăbesc.

Așa, dă zor!

- La revedere! - Mergi cu bine!

Timothy Winterbottom! M-ai speriat.

Doar un Winterbottom scoate așa un sunet.

De ce nu ești la cor?

Nu se face azi.

Moș Witty stă cu un porc bolnav. N-are timp de noi.

Sărută-mă!

Întâi să-mi cumperi inel.

Da, îți cump…

- Aoleu, nu pot! - De ce?

Boierul îmi datorează trei penny.

- Maria! Ce faci aici? - Am văzut lumină la fereastră.

Ai zis să treci pe la bietul Corder, că e singur?

Da, dar m-ați invitat.

Desigur, și nu o dată.

Ei bine, am venit.

Ai făcut o faptă creștinească.

- Nu știe nimeni, nu? - Nu.

Bine! Poftește!

Hai să stai jos, dragă!

- Ar trebui să fiu la cor. - Nebunatico!

Ai preferat să vii la mine? Foarte drăguț și sociabil din partea ta!

O clipă!

- De ce încuiați ușa? - Din cauza slugilor.

Nu ar da bine dacă te-ar găsi aici.

Hai încoace, Maria!

Curaj! Bea până la fund!

Ai fost vitează venind aici.

M-am săturat de satul ăsta. Mereu la fel. N-ai ce să faci, unde să mergi.

Te irosești aici. Ți-ar plăcea să vezi lumea?

- Londra! - Londra?

O fată ca tine ar ajunge departe la Londra.

Cum ar ajunge acolo?

Te-aș putea ajuta.

Ce să fac acolo singură?

- Aș putea veni cu tine. - Dumneavoastră?

- Vai, domnule! - Hai, dă pe gât!

- Vai, ești înghețată! - O să mi se urce la cap.

Londra o să ți se urce la cap.

Luminile, Covent Garden, strada mare duminica…

E foarte diferit de ce e aici.

Nu aș ști ce să fac printre acei oameni de soi.

Haina face pe om, Maria.

Dacă te-aș îmbrăca în straie elegante, i-ai întrece pe toți.

Stai jos!

De ce ați face așa ceva pentru o țărancă?

Ești o femeie foarte frumoasă, iar eu sunt foarte singur.

Dumneavoastră, singur? Aveți la picioare toate doamnele din Londra.

Nu vreau toate femeile din Londra.

Le-aș da pe toate pe o mândră de la țară.

- Vai, domnule Corder! - Hai să ciocnim paharul!

Pentru frumoasa care mi-a cucerit inima!

Nan!

Da, doamnă?

Încălzește un castron cu supă! Acum vine domnișoara Maria de la cor.

Dar nu se face…

Sărut mâna, mămico!

Da, doamnă.

- Unde e Maria? - La cor.

La cor? Dar nu s-a făcut.

- Nu s-a făcut? - Nu, a anulat Witty.

- Ea a zis că se duce la cor? - Da.

- De când e plecată? - De la 20:00.

Ce o fi făcut atâta timp?

- Vine ea. - Știi, mămico?

Nu-mi place cum se poartă din seara petrecerii.

- Doar nu crezi că încă… - Se vede cu țiganul?

- Ba chiar asta cred. - Vai de mine!

E prea flușturatică. Trebuie pusă la punct.

O va pune viața la punct, Thomas.

Las-o să râdă cât poate.

Gata, gata! Nu ai de ce să plângi.

Nu mă prea măgulești.

- Pentru dv. e altfel. - Nu are de ce să-ți fie frică.

- Mă iubiți, nu? - Da.

- Și ați vorbit serios? - Poftim?

- Despre căsătorie. - Da, desigur.

Să îi spun tatei?

- Nu, îi spun eu. - Când?

Mâine. Trebuie să ne dăm răgaz.

- Pentru ce? - Sunt multe de luat în calcul.

Voi face cum e mai bine.

Nu se vor întreba unde ești?

- Mi-e frică. - Prostii!

Să nu vadă ai tăi că ai plâns! Vor vrea să știe motivul.

- Nu îndrăznesc să dau ochii cu tata. - N-o să știe.

Nu te-a văzut nimeni intrând, n-o să te vadă nici ieșind. Vino!

Nu! Nu mă alunga încă!

Dragă, e târziu.

Ai tăi și-or face griji.

- Trebuie să inventezi ceva. - Nu i-am mai mințit.

Hai că nu s-a sfârșit lumea!

- Nu. - Nu! Pe aici!

Adună-te, că ne năpăstuiești pe amândoi!

- Dar cum…? - Lumea clevetește.

Da, știu.

- La revedere! - Așa!

Nu mă săruți?

Nu, nu vreau.

La revedere!

Pun biciul pe ea când se întoarce.

Ce are stăpânul?

E mânios foc că domnișoara Maria n-a venit acasă.

Drace! Iar eu voiam să te cer de nevastă.

Nu amâna, Tim!

Nu cred că te cer azi.

- Maria! - Ce vrei?

- Să vorbim. - Nu pot acum, Carlos.

Nu pleca! Nu te-am văzut mai bine de o săptămână.

Chiar nu pot să vorbesc acum.

Am eu ceva să îți spun.

Nu, Carlos! Nu acum.

- Mai bine du-te! Să nu te vadă tata! - Ce dacă mă vede?

- Te iubesc, Maria! - Mi-e frică, Carlos.

Ei, comedie! Chiar e cu țiganul!

Așa mergi tu la cor, domnișoară? Ne-ai mințit. Ai fost cu el toată seara.

Dar eu doar…

Și ce dacă a fost? Nu sunt la fel de bun ca oricare?

V-aș da pe mâna măcelarului.

Ia-ți seama!

Țigan împuțit! Te…

Ei, țigane? De ce nu scoți cuțitul?

Bine.

Înțeleg.

La revedere!

Treci în casă!

Mă ocup de tine după ce îl văd pe Corder.

Pe Corder?

Până aici! El e magistrat, o să vadă de lepădăturile astea.

- Tată! - Acasă! Treci!

- Ai văzut cum a dat în el? - Da.

Să-i fi cerut și el mâna?

Poate. Eu nu l-aș întreba în seara asta.

Eu nu l-aș mai întreba deloc.

Cine ți-a făcut semnul?

Ca să nu uiți că ești țigan.

De ce nu ți-o scoți din inimă?

O să-ți aducă doar necazuri.

- Necazuri și disperare. - Dă-mi pace!

Facturi și iar facturi!

Ăștia cred că sunt făcut din bani?

Trebuie să-l văd pe boier!

- Cine e? - Fermierul Marten.

- Cere să vă vadă. - Eu nu vreau să-l văd.

Să intre.

Poftiți!

Ce te aduce la ora asta, Marten?

O chestiune spinoasă.

Ei bine?

- E vorba de Maria. - De Maria?

- Nu înțeleg, Marten. - Se face de râs.

- Nu mă privește. - Cu țiganul ăla, Carlos.

Maria, cu un țigan?

Ne-a mințit că se duce la cor și a petrecut toată seara cu el.

Toată seara?

Cum e cu putință?

Știam că veți fi îndurerat.

Nu știu cum a putut.

E cam zburdalnică, nu? Greu de ținut în frâu.

- Am observat. - Da.

Voiam să discut cu dumneata pe tema asta.

- Să-ți atrag atenția. - Sunteți bun că vă interesați.

Poate nu e nimic, dar orișicât.

Vai și amar de cine se joacă cu fata mea! Îl omor ca pe un guzgan.

Precum se cuvine, dragă Marten! Însă ce vrei să fac eu?

Sunteți magistrat. Venim la dumneavoastră pentru ajutor.

Vorbiți cu gardistul să alunge șatra din Polstead, cu cățel și purcel!

Mă tem că nu am atâta putere.

- Dar mă voi ocupa de acest Carlos. - Mulțumesc, domnule.

Fetele din satul nostru trebuie ocrotite.

Eu mi-o păzesc pe a mea.

Dacă-l mai prind pe țigan dându-i târcoale Mariei…

Întocmai!

Te poți bizui întru totul pe discreția mea.

- Mulțumesc. - Nu ai pentru ce.

- Noapte bună! - Noapte bună!

M-ați chemat.

Să pregătească vizitiul șareta. Plec la Londra în zori.

Împachetează-mi toate lucrurile. Voi sta mult.

Da, boierule.

Șase.

- Îmi mai datorezi 50, Corder. - Tii, mare ghinion!

Mai pun o sută de guinee.

- Accept. - Un cavaler!

Mai bine două.

- Cu plăcere. - Bun!

- Șase. - Nu e prea bine.

Șapte.

Ești foarte norocos.

Îmi datorezi 3.000, Corder.

Să mai dăm o dată! Dublu sau nimic.

Ei bine?

Îmi surâde norocul. Accept.

Ești nebun, Corder. Dacă pierzi, ești ruinat.

Aș juca și de i-ar sta dracul pe umăr.

Aruncă zarurile!

- Bun, bun! - Opt.

Patru.

Corder, îmi datorezi 6.000.

- Ghinion! - Frumos joc!

Un joc dat naibii!

- Corder? - Da.

Nu sunt zorit cu banii. Să zicem o lună?

- Îmi e totuna. - Prea bine.

- Noapte bună! - Asemenea!

- Noapte bună, sir Robert! - La fel!

- Noapte bună, domnilor! - Da.

De unde scoți 6.000 de lire într-o lună?

De la domnișoara Sennett. Are 30.000 de lire.

Să intri prin însurătoare în familia aia pioasă? Imposibil!

Mă prind pe o sută de guinee că e a mea într-o lună.

Mă pricep și eu să cânt psalmi.

- Accept rămășagul. - Bun!

Să-i mulțumim Domnului pentru mila ce ne o arată. Amin!

- Ce ai, fată? - Mă…

Mă simt obosită, tată.

Mă duc în pat.

- Ce are? - Se frământă.

- Pentru ce? - Pentru țigan.

Wilder, adu vin de ghimbir!

Superbă voce, dragă domnișoară Sennett!

- Vai, dle Corder! - Haide, haide!

Nu e nicio rușine, nu, domnule?

Câtă vreme vocea se înalță întru mulțumire,

calitatea ei nu contează.

Întocmai. Spiritul contează.

Dră Maud, te uiți cum arăta lumea acum o sută de ani?

Păreau niște sperietori în hainele alea demodate.

Da.

Ați venit de mult de la țară?

- Cam de o lună. - O lună?

Și abia acum ați venit la noi? Să vă fie rușine!

Domnișoară Maud, te-am avut în gând clipă de clipă.

Vai, dle Corder!

ANUNȚ DE CĂSĂTORIE

ÎNTRE WILLIAM CORDER DIN ACEASTĂ PAROHIE

ȘI MAUD SENNET DIN ST. MARYLEBONE

Nu-mi mai capăt cei trei penny.

- De ce? - Are nevastă de întreținut.

Nu fi prost, Timothy Winterbottom.

Cere-i boierului când se întoarce azi.

- Să mă duc la el? - Bineînțeles.

- O să fie vesel. - Nu mă duc.

- Ba te duci! - Ba nu.

Ba te duci numaidecât!

Nu care cumva să te întorci cu mâna goală!

Ba nu. Cine? Eu?

Da, tu.

Dă zor! Sosește stăpânul.

Să se simtă bine măcar până la nuntă. După aia nu va mai fi cazul.

Nu mai bombăni și fugi de-aici!

Vesel ca de obicei, Jervis?

- Mă bucur că v-ați întors. - Văd.

- Annie, arăți mai tânără ca oricând. - Am auzit vestea cea bună.

Da, vei avea o stăpână care să te pună la treabă.

- Vă urez multă fericire. - Mulțumesc.

Pune-te la punct cu psalmii! Vom avea seri muzicale.

A fost urât drumul de la Londra.

- Vreo poruncă? - Poruncă? Zeci!

Să faceți curățenie lună!

- Pune fetele la dereticat! - Numaidecât.

Mă iertați, cere să intre Winterbottom.

- Winter…? - Bottom.

Da, Winterbottom! Să intre!

Intră, Tim, flăcăule!

Intră, băiete!

Ce poftești, Tim?

Aș vrea să vă văd, boierule.

Asta-i bună! Te uiți la mine.

Știu, boierule. Dar v-am mai văzut.

Ce tot îngăimi acolo?

- O monedă de trei penny. - O monedă de trei…

Da, îmi amintesc.

Uite cum facem! Dăm cu banul, dublu sau nimic.

Vreți să punem rămășag?

- Întocmai. - Mi se pare grozav.

- Ai vreo monedă la tine? - Da, am un șiling vechi.

Dă-l încoace! Ce alegi, cap sau pajură?

- Vă supărați dacă aleg cap? - Cap să fie!

Măi să fie, ai câștigat! Îți datorez șase penny.

Mai bine pariezi decât să muncești.

Ai să-mi dai șase penny.

Îți datorez șase penny. Poftim un șiling. Îmi dai șase penny rest.

Așa e. Vedeți cine știe carte? Presupun că e corect.

- Nu ești mulțumit? - Ba da, e grozav.

Du-te acasă și socotește bine.

Dacă e greșit, vii și mai pariem o dată.

Mulțumesc, boierule.

E mai bine decât să muncești.

Maria, ce te doare?

Nimic, mamă.

- Ai plâns. - Nu, mamă.

De râs, nu ai râs.

De la fericire nu ți se umflă ochii.

Nu, mamă. Dă-mi pace!

Vai, Maria, copila mea! Nu îți stă în fire să vorbești așa.

Hai, stai lângă mine, ca atunci când erai mică!

Zi-mi ce te necăjește sau spune-ți rugăciunile.

Copila mea, ce ai?

Nimic, mamă.

Draga mamei, de când ai văzut lumina zilei

eu te-am vegheat și ți-am purtat de grijă.

- Nu îmi spui? - Nu pot, mamă.

Aș vrea să mor.

Nu vrei să spui…?

El știe?

Nu i-ar păsa dacă ar ști.

Cerul să aibă milă de el!

Și de noi, când o afla tatăl tău.

Tata! Nu trebuie să afle!

Prea târziu. A aflat.

Treci încoace!

- Thomas, dă-mi voie să vorbesc. - Taci, muiere! Vorbesc cu fata.

- Destrăbălato! - Rușine!

- Rușine ei! - Propriul tău copil?

Nu mai e copilul meu. Afară din casă!

Nu poți s-o dai afară când e la ananghie!

- Ba bine că nu! - Tată, nu!

Am trăit aici toată viața, ca tata înaintea mea.

Oameni cu frica lui Dumnezeu, cinstiți, respectați.

Până ne-ai dezonorat tu.

Te dezmoștenesc. Du-te!

Să nu te mai întorci!

Vorbești serios?

Du-te la cel care te-a batjocorit.

Maria!

Înapoi, muiere!

Să nu mai vorbești de ea!

- Nan! - Ți i-a dat?

Da, cu vârf și îndesat.

- Așa? - Am pariat.

Timothy Winterbottom, tu n-ai pariat în viața ta.

Nu? Nu știi multe despre mine, fătuco.

- Sunt uns cu toate alifiile. - Ei, cum a fost?

M-am dus la boier și i-am zis: „Am venit după moneda de trei penny.”

- Cu multă îndrăzneală. - Nu!

Zice boierul: „Te rog să mă scuzi, Tim. Sunt un pic strâmtorat.”

Nu!

Zic: „Nu vreau să vă strâng cu ușa.

Uitați cum facem. Punem pariu, dublu sau nimic.”

- Nu! - Ba da, și am câștigat.

Uite-așa!

I-am arătat niște șmecherii.

- Ciudat! - Ce e ciudat?

Aveam o monedă de șase penny.

I-am dat-o boierului.

Tu i-ai dat lui șase penny?

- Dar el mi-a dat un șiling. - Atunci e bine.

Dar era șilingul meu!

Naiba să mă ia! M-a făcut. Are să-mi dea nouă șilingi.

- Ești nebună că vii pe lumină. - Trebuie.

Nu am unde să mă duc.

Ce s-a întâmplat?

Tata știe.

Despre mine? I-ai spus?

Nu.

Atunci ce vrei să fac eu?

Mai e nevoie să îți spun?

Sigur nu era nimeni când ai intrat? Nu știi cine se uită.

Ai zis că mă ajuți dacă am nevoie. Am nevoie acum.

Eram sincer, îți jur.

De asta îți vestești căsătoria?

Mi s-a schimbat situația. Mă paște ruina și închisoarea.

De ce folos ți-aș fi fără un sfanț?

Aș fi respectabilă.

Căsătoria e unica mea scăpare.

Dar eu?

De ce l-ai lăsat pe taică-tu să afle?

- Unele lucruri nu se pot ascunde veșnic. - Știe cine e bărbatul?

Nu știu.

Stai să mă gândesc! Poate te ajut.

- Nu cochetai tu cu un țigan? - Ce e cu el?

- Nu s-a înjosit el de dragul tău? - Mă iubea.

- Cu 100 de guinee, te-ar putea iubi iar. - Ce spui?

Când vă cununați, îți dau zestre 100 de guinee.

Pe deasupra îi dau și lui 20 de guinee dar de nuntă.

Vrei să mă mărit cu Carlos?

Ar fi o soluție ușoară pentru amândoi.

Dacă apoi mai tânjești după mine, Bury St. Edmunds nu e peste mări și țări.

Se poate aranja un rendez-vous.

Te urăsc!

- Unde te duci? - La tata.

O să-i spun adevărul.

N-o să te însori cu femeia aia! N-o să mă arunci în șanț!

Iar când va ști tata, moșier sau nu, gentilom sau nu, o să te omoare.

Maria, stai!

Acum sunt satisfăcut, ți-am aflat tăria dragostei.

Multe mi-au jurat iubire, dar niciuna nu a riscat totul în numele dragostei.

Am ajuns să nu mai am încredere în femei.

Dar tu ești altfel. Tu riști totul pentru iubire.

Nu vorbi! Cuvintele sunt sărace.

Fapte! Să nu ne despărțim niciodată!

- Vrei să spui…? - La noapte, soția mea.

Du-te acum! Am multe de pregătit.

Ne vedem peste două ore la Ponders Oak.

Să nu te vadă nimeni! Nu vorbi cu nimeni!

Ne suim în caleașcă și fugim în lume.

- Voi fi soția ta? - Mireasa mea, jur.

Nan!

Nu veni aici pe lumină, Carlos!

- O să fie mare bucluc și… - Ce spui?

- Stăpânul și-a ieșit din minți. - De ce?

Nu știu, dar e vorba și de tine.

- Unde e Maria? - A plecat.

- Plecat? Unde? - A izgonit-o.

- Ce? - Acum câteva ceasuri.

Iar stăpânul a zis că te omoară.

Nan, mă duc s-o caut. Dacă vine, spune-i că trebuie s-o văd.

- Promiți? - Da.

Dar să nu te vadă careva! Ești în primejdie.

Îmi port eu de grijă.

E vorba de ea.

Tu!

Te-am căutat peste tot.

Carlos, nu sta aici!

Nu plec până nu-mi răspunzi.

Ce vrei să zici?

Maria, eu te iubesc. Vreau să te iau de nevastă.

Vai, nu! Nu pot.

De ce? Din cauza lui Corder?

Nu, nu din cauza lui.

Există…

altcineva?

Da.

Maria…

Nu îți văd în inimă, dar știu că ești nefericită.

Te întreb ultima dată: vii cu mine?

- Luăm viața de la început… - Nu, e prea târziu.

- Asta crezi? - Asta cred.

- E ultimul tău cuvânt? - Da.

Du-te! Dă-mă uitării!

Pre bine, plec.

- De data asta, pentru totdeauna. - Pleacă odată!

Carlos!

- Te-a văzut cineva? - Nu.

Bine! Hai iute cu mine!

Să ne adăpostim până nu se întețește furtuna!

Unde să mergem?

La Hambarul roșu.

E cel mai aproape.

Nu în pustiul ăla!

- Mi-e frică. - De ce, copilă?

- Nu știu… - Ești cu mine.

- Nu ai încredere în mine, Maria? - Ba da.

Ba da, trebuie. Viața mea îți aparține.

Da.

Asta spun și eu. Vino!

Doamne, ce noapte!

De ce ai pus drugul?

Să nu intre nimeni, iar tu să nu ieși, frumoaso.

Dar nu putem rămâne aici.

- Nu putem pleca? - Unde?

La Londra.

N-o să vezi niciodată Londra.

Crezi că o să mă sacrific pentru o țărancă de rând ca tine?

Corder!

Nu ți-am făcut eu o promisiune?

Ți-am promis că te fac mireasă.

Nu te teme, Maria!

Vei fi mireasă.

Mireasa morții.

- Doar n-o să mă omori! - M-ai forțat.

Fie-ți milă!

- N-o să spun nimănui. - Mă ocup eu de asta.

Jur că nu spun.

- Ți-ai încălca promisiunea într-o oră. - Nu!

Nu!

Ce? Ce s-a întâmplat?

Maria, micuța mea! A pățit ceva.

- A pățit ceva. - Vai de mine!

Mai treziți-o dacă puteți!

Pistolul!

În groapă.

Nu pot.

- Găsește-o! - Unde?

Du-te la țigani! Întreabă-i pe ei!

De dragul meu!

De dragul micuței pe care am iubit-o amândoi.

La mișelul ăla?

Da, la cine o fi!

Spune-i să vină acasă!

Adu-o acasă!

Prea bine, draga mea.

O găsesc eu.

Trebuie s-o găsesc, altfel mi se prăpădește soția.

Cumplită veste! Trebuia să vii neîntârziat la mine.

M-a împiedicat rușinea.

Îți sunt magistrat, era nimerit.

Să fi plecat cu țiganul Carlos?

- Dar cu cine? - Ai fost la șatră?

Da. Carlos n-a fost văzut din seara plecării ei.

- El trebuie s-o fi luat. - Ai dreptate.

Dacă s-a comis o crimă, trebuie pedepsită.

Datorăm societății să găsim un vinovat.

Altfel cum să doarmă liniștiți oamenii nevinovați?

Trimit la Londra după gardiști.

Pun un preț pe capul lui. Ofer recompensă.

Carlos! Mamă-mare, vino repede!

Veniți! E aici Carlos.

Pedro! Andre!

- Tony, e Carlos! - Ce se întâmplă aici?

Ești nebun că te-ai întors.

E cu tine fata?

- Fata? Care fată? - Marten.

- Nu, de ce ar fi? - Cică ai vrăjit-o.

- Așa e! - Eu?

Se oferă 100 de guinee pentru prinderea ta.

Ești vânat de când a dispărut.

A dispărut? Când?

La fel ca tine, în noaptea furtunii.

A furtunii? Atunci aștepta la…

Corder!

- Nu pleca! - Dă-te, neghiobule!

Stai! L-am arestat. Îmi vreau recompensa.

Ți-o primești în rai.

„Clauzele contractului de căsătorie stabilite între domnul William Corder,

proprietarul moșiei de la Polstead,

și domnul Matthew Sennet din parohia St. Marylebone.”

Da. Să trecem la clauzele principale!

Desigur, domnule.

„Numitul William Corder concede să o ia de soție pe Maud Sennett

să îi ofere numele și titlul său și să o cinstească cu iubire.

Numitul Matthew Sennet, tatăl miresei,

îi oferă numitului William Corder suma de 6.000 de guinee cu titlu de zestre,

împreună cu toate bunurile personale ale fiicei Maud…”

Să lăsăm detaliile sordide!

Ne așteaptă invitații. Se acordează viorile.

- Mulțumesc. - Domnilor!

Să închinăm paharul în cinstea minunatei mele mirese!

- Pentru dra Sennet și dl Corder! - Pentru Maud!

Să fiți foarte fericiți!

Mulțumesc.

- Haideți! Ne așteaptă viorile. - Ne așteaptă, da?

- Ce este? - Pălăria și haine.

Da.

Șase mii de guinee!

Tu!

Stai jos!

Dacă miști sau țipi, te omor!

- Ce înseamnă nelegiuirea asta? - Știi.

Crezi că poți să-mi violezi domiciliul și să mă ameninți?

S-a pus preț pe capul tău. Dacă sun din clopoțel…

N-o să suni până nu auzi ce am de zis.

Spune, dar ai grijă!

- Unde e Maria? - Cine naiba e Maria?

- Maria Marten. Ce i-ai făcut? - Ce i-am făcut eu?

Tu vei da socoteală de asta la tribunal.

O să-mi spui, dacă e să ieși viu de aici.

Mâna pe masă!

Acum spune adevărul!

Să ne păstrăm calmul, prietene!

Casa îți e plină de prieteni.

Gardiștii sunt la îndemână. Lanțurile sunt pregătite.

Lațul mă așteaptă.

- Iute, ce i-ai făcut Mariei? - De ce mă întrebi pe mine?

Ai răpit-o, dar o vei da înapoi.

Neghiob gelos!

Nu știu nimic despre ea. Nu îmi pasă. Țintesc mai sus.

Nu mi-aș murdări mâinile cu o țărancă dezmățată,

care se vede în taină cu un țigan jegos la Ponders Oak pe întuneric.

- De unde știi? - V-am văzut.

- Unde? - La Ponders Oak, n-auzi?

Tu ce căutai acolo?

M-am dus să o ajut, din bunătate.

- De ce? - Nu mă pot abține, așa sunt eu.

- Zi! - O alungase tatăl ei.

Putem bănui de ce, sărmana!

- De unde știi? A venit la tine? - Mi-a scris.

- Unde e scrisoarea? - Am rupt-o.

I-am trimis vorbă să vină nevăzută.

I-am dus bani, să meargă la Londra.

Am găsit-o cu altul.

Cu tine, Carlos. În noaptea când a dispărut.

Îți mai permiți să mă ameninți?

- Cine e? - Un prieten.

Să intre! Scapă repede de el! Rămâi pe scaun!

O vorbă sau un semn și… Eu nu ratez.

Ești înăuntru, Corder?

Intră!

Iată-te! Ne întrebam ce e cu tine.

Am avut niște treabă.

Într-o seară ca asta?

Dacă tot suntem aici, John, să îți achit datoria.

Deja? Nu refuz.

Îți scriu un cec.

Șase mii, cred.

Foarte amabil din partea ta.

- Citește! - Mulțumesc, băiete!

Pot să-l încasez repede?

ADU AJUTOR - PERICOL

Cât mai repede!

- Hai să mergem la distracție! - Vin îndată.

Eu mă duc la doamne.

- Continuă repede! - Nu-ți mai răspund la obrăznicii.

- Nu îndrăznești. - Viața ta e în mâinile mele.

Ești prins în capcană.

- Orice ai zice, ești osândit. - Cum așa?

Nu e limpede ca lumina zilei?

Maria te-a respins.

Descoperită de tată, fuge, nu la tine, la ultimul ei amant.

O surprinzi în brațele lui.

Fără grabă, o momești într-un loc izolat.

Acolo o omori cu mâinile tale.

- Minți! Doar un lucru e adevărat. - Care?

De unde știi că Maria Marten e moartă?

E o capcană!

- Te omor, Corder! - Va trebui să te miști repede.

- Dați buzna! Uitați-l! - Cum îndrăznește?

Pe balcon!

Vedeți? Uitați-l acolo!

Fir-ar, a scăpat!

Haideți să ieșim prin față!

- Uitați! - Cuțitul!

A fost iute.

Pălăria lui! Punem câinii pe el.

- Adu-mi pistoalele și cizmele! - Imediat.

- Mai repede, Jervis! - Da.

Gardiștii! Ați picat la țanc.

- Urma țiganului ne-a condus aici. - Eu i-am luat urma!

Suntem gata imediat, Steele.

Păzește casa!

Pe 50 de lire că îl aduc primul.

- Din mers? - Da, din fugă.

Pistoalele! Veniți cu noi, dle Sennett?

- Trageți pe loc! - Cu plăcere.

Câinele! Bine! Dă-i să adulmece, Jervis!

I-a luat mirosul.

Unde e?

Uitați-l!

Aici! Tigru sare pe ușă.

- Deschideți ușa! - Mai bine dăm foc, să ardă!

Nici vorbă!

Am pariat 50 de lire. Dărâmați ușa!

Deschideți!

- Sparge ușa! - Bine.

- Încă o dată și cedează. - Da.

Încă 50 de guinee că îl înhaț primul.

Nu uitați că eu l-am găsit primul!

- Ce bălmăjești? - O sută de lire recompensă.

Pe lângă cei nouă penny datorie.

Izbește mai tare, Steele!

Așa! Nu te opri! Încă o dată!

- Iată-l! - Nu trageți!

- Ce naiba! Am pus pariu. - E treaba justiției.

- Păi… - Ești Carlos, țiganul?

Da.

- Te arestez pentru răpirea Mariei. - Arestați-l și pe Corder!

- De ce? - Nu-l ascultați!

- Ai fost cu ea în seara dispariției. - Ce spune?

Ce zici, țigane?

Minte ca să-și salveze pielea.

Tu minți.

Ascultăm așa ceva?

- Ești mulțumit, Marten? - Da.

E un mincinos.

Steele, ia-l!

Vino!

- Iute! Opriți-l! - Înapoi!

Încerci să speli putina?

Nu vreau să fug.

Vreau să văd de ce sapă.

Aici! Tigru!

Corder, câinele dumitale a găsit ceva.

Ce e cu asta?

Ne uităm ca proștii cum sapă câinele după un șobolan?

Tigru, lasă!

Și dacă nu e șobolan?

Dacă e altceva?

Uite și tu! Pământul a fost răscolit.

Are dreptate.

O fi fost vreo cârtiță.

- Să mergem! - O clipă!

- Nu mai bine săpăm, să fim siguri? - Să săpăm? După ce?

După Maria Marten.

Maria? Vrei să zici…?

Exact asta vreau să zic.

Ți-e frică să sapi?

Să-mi fie frică, mie?

Îl ascultăm pe nătărăul ăsta?

Domnule Corder, e vreo umbră de adevăr în ce sugerează?

Bineînțeles că nu, Marten.

Atunci să săpăm!

Prea bine, săpăm. Eu primul.

Dați-mi o cazma!

Să vedem cine e nătărăul.

Acasă, Tigru!

Du-te acasă!

Dacă eram vinovat, m-aș fi oferit să sap?

Să continuăm farsa?

- Sunteți mulțumiți? - Nu.

- Ce…! - Atenție!

Să fiu jignit așa?

- De ce nu ziceți ceva, dle Sennett? - Nu-mi place situația, Corder.

Vă îndoiți de mine? De mine?

Ne puteți spulbera ușor îndoielile.

- Săpați în continuare! - Da, săpați mai adânc!

Fiți blestemați! Vă blestem pe toți!

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții,

nu mă tem de niciun rău,

căci Tu ești cu mine.

Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.”

Uitați!

- E pistolul tău, Corder! - Nu e al meu.

- Ba da. Face pereche cu ăsta. - Dă-l la mine!

De unde îl aveți?

Mi l-a dat domnul Corder cu mâna lui.

Așa este.

Numele dv. e pe mâner.

- Ei bine? - Nu știu nimic, vă spun.

- Nimic. - Minți, Corder!

Văd pe fața ta.

- Sapă! - Nu!

Ți-am zis să sapi!

Maria!

Fetița mea!

N-am făcut nimic, jur!

William Corder, te arestez pentru omor.

- Dați-mi drumul! - Vino!

Fugiți! Pe primul care încearcă să mă oprească îl împușc!

Nu sunteți așa viteji, ha?

Ai un singur glonț.

Îl poți ucide pe unul dintre noi, dar apoi vei fi prins.

Da, dar pe care?

Pe tine, Marten?

Vrei să i te alături frumoasei tale Maria?

Nu te uita așa fix la mine, Maria!

M-ai prins în capcană.

Mâinile ți se întind din mormânt să mă tragă în jos.

În jos!

Dar e prea târziu.

E nebun.

Închide ochii, Maria!

Închide-i! Mă bântuie.

Nu am vrut să te omor, m-ai silit.

Tu m-ai silit.

Ea m-a forțat.

Ea m-a forțat.

Ea m-a forțat.

Nu mai ciocăniți, dracilor!

Nu mai ciocăniți!

Nu mai ciocăniți, afurisiților! Auziți? Nu mai ciocăniți!

Uitați-l!

Ieși afară!

Aduceți-l jos!

- Jos cu el! - Corder!

Jos cu el!

De ce ai venit? Nu e ceasul.

Bine, bine! Știu că nu e ceasul.

- Atunci de ce ai venit? - Îți aduc vești.

Nu mă mai spânzură?

Asta ai venit să-mi spui?

Nu chiar. Nu cred că vei atârna în ștreang azi.

Gâdele e bolnav, iar ajutorul lui e în nord.

Spânzură alt mușteriu.

Dacă nu se oferă vreun voluntar, te vom ruga să aștepți, dacă nu te superi.

Nu se va găsi nimeni pentru o treabă ca asta.

- E prea sinistră. - Știu și eu?

E muncă ușoară.

Hai, fii vesel!

Fii pe pace!

Dacă nu se găsește altcineva, nu mă dau în lături nici eu.

Bocăniți atunci! Bocăniți!

Schelălăiți, afurisiților!

Vă vin eu de hac!

A trecut o oră.

Nu a venit nimeni.

Încă o săptămână de viață!

Pregătește-te!

Nu mă puteți spânzura.

A sosit ceasul și gâdele nu e aici.

Avem un voluntar.

Opriți spânzurătoarea!

Nu puteți să-l spânzurați!

- De ce? - Are să-mi dea nouă penny.

Vrei să-ți vezi călăul?

Da.

Tu!

Te-am prevenit, Corder.

Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte și sânge pentru sânge.

SFÂRȘIT

SubRip și Sincronizare : LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Subtitrarea: Steliana Palade