Original subtitles

[muzică melancolică]

Bazat pe o poveste adevărată.

„Un prinț moștenitor nu se poate căsători fără aprobarea regelui”. § 36, Constituția Norvegiei

[ciripit de păsări]

CASTELUL WINDSOR, 29 MAI 1959

[Regina Elisabeta] Jartieră și Baston Negru.

Companionul ales convocat.

Domnilor și doamnelor, vă rog să luați loc.

Maiestatea Sa, Regele Olav al V-lea al Norvegiei.

În cinstea lui Dumnezeu atotputernic,

și în memoria sfântului martir Sfântul Gheorghe,

leagă deasupra piciorului tău…

această jartieră nobilă.

Poart-o ca simbol al celui mai ilustru ordin,

de neuitat și de nepărăsit.

Poartă această panglică,

împodobită cu imaginea sfântului martir

și soldat al lui Hristos, Sfântul Gheorghe.

Prin a cărui imitare

ești provocat să treci cu succes

atât prin întâlniri favorabile, cât și adverse.

Astfel încât, învingându-ți cu tărie dușmanii trupului și sufletului,

să nu doar că învingi în această luptă,

ci să fii încoronat cu palma victoriei eterne.

Felicitări.

Mi-aș fi dorit ca George să fi fost aici pentru această zi.

I-ar fi plăcut să oficieze ceremonia

și să-l înnobileze pe vărul său drag.

Da, ar fi fost un moment de mândrie pentru amândoi.

Și pentru Märtha, desigur.

Amândoi ne-am pierdut soțiile prea devreme.

Ce mai faci în Norvegia?

Ei bine, e greu să urmezi un rege atât de iubit.

Dar legăturile mele de familie cu această casă sunt foarte valoroase pentru mine…

în noul meu rol. Îmi imaginez.

[Regele Olav chicotește]

Elisabeta e încă atât de tânără.

[femeie] Înălțimea Voastră.

Îți amintești cât era de timidă? [râde] Da, e de familie.

[râde] A crescut în rolul ei. Mm-hmm.

Ce mai face Harald?

Își termină pregătirea militară obligatorie ca moștenitor al tronului.

Știi la ce mă refer.

Știu la ce te referi,

și i-am invitat pe Regele Paul și Regina Frederica

împreună cu Prințesele Sofia și Irene la Oslo în august.

Sofia e de vârsta lui Harald, nu-i așa? Da.

O uniune perfectă. [râde]

Deci. Ce părere ai avut despre ceremonie? Nu e tocmai de epoca noastră, nu?

Ei bine, îmi place că încă o celebrăm, aproape ca pe vremea Regelui Edward.

În treisprezece patruzeci și opt.

Familia noastră reprezintă ceva neschimbător.

Exact așa văd și eu lucrurile.

Pălăriile cu pene ar putea dispărea.

Categoric nu. Regina a vorbit.

[muzică melancolică]

OMUL DE RÂND

„Din popor”

[muzică melancolică]

OSLO, 20 IUNIE 1959

[creion frecându-se pe hârtie]

Timpul a expirat, vă rog predați lucrarea.

Vacanță plăcută, băieți. Vacanță plăcută.

[voci de oameni]

[bărbat] Cine vrea o bere? [bărbat] Da, sunt și eu!

[ușă închizându-se]

[muzică melancolică]

[voci și râsete îndepărtate]

[motor turând]

[muzică melancolică continuă]

Se așteaptă să ții acest discurs, Alteța Voastră Regală.

Evenimentul va dura două ore. Ne vom întoarce la castel la 16:45.

A fost informat Regele că nu voi lua cina acasă diseară?

Da. Doriți o mașină până la Stenersen?

Nu, mulțumesc.

[scârțâit de microfon]

[voci indistincte]

Domnule guvernator. Domnule primar. Stimați invitați.

Este o onoare pentru mine să fiu aici astăzi.

[femeie] Vorbește mai tare!

Un efort semnificativ… [scârțâit de microfon]

a fost depus pentru acest eveniment.

Și sunt convins că oamenii vor privi înapoi la această zi cu mândrie.

[muzică optimistă]

Sonja! Ilmi e aici.

Zice că ești invitată la o petrecere? Rămân acasă.

[Dagny] Dar de ce? Îl sun pe Johan și-i spun că nu merg.

[mașină de tuns iarba zornăind]

Au trecut trei luni.

Da, știu.

Nu mi se pare corect să merg la o petrecere.

Tata n-ar fi vrut să nu-ți mai vezi prietenii, și nici eu nu vreau asta.

[oftează]

Gazonul trebuie tuns. Du-te și distrează-te.

Gazonul va fi tot aici când te întorci. Îl poți tunde mâine.

Vino să o saluți pe Ilmi.

[Sonja expiră]

Bună. Bună.

Sonja nu știe dacă vrea să meargă. Ai nevoie de puțină înveselire.

Vin mulți oameni drăguți,

iar Johan pregătește asta de zile întregi.

Deci ce vei face? Vei fi mamă și bunică.

Haakon și copiii vin.

E sâmbătă, e ora șase,

iar acum eu și Ilmi vom avea

„Secretul farmacistului” în timp ce tu te schimbi.

Da, te rog.

[„Det Som Skjer, Det Skjer (Ce va fi, va fi/Que Sera, Sera)” cântând]

Unu, doi, trei…

[muzica continuă]

Bună. [Ilmi] Bună!

Luați loc când vă găsiți cartonașul.

Mariann, dacă preiei responsabilitatea pentru Bernhard… vederea lui.

[muzică orchestrală optimistă]

[voci indistincte]

Ăsta e nou.

E de neînțeles.

[Sonja] Hmm.

[Sonja] Văd niște femei.

Probabil nu aș fi ghicit asta.

Ei bine, pictura trebuie privită puțin mai mult…

Bună, nu știam că ești tu.

[râde]

Sonja Haraldsen. Harald. [râde]

Asta e tot ce am.

Mmm.

Ei bine… Da.

[voci indistincte]

Da. Ah.

Mulțumesc.

Bine, acum putem mânca. Poftă bună.

Îl cunoști pe Johan de mult timp?

Din școala pregătitoare. Mmm.

Îl cunosc de când aveam 14 ani.

Unchiul lui locuiește vizavi de noi.

Sigur știi că e acolo des.

„Coliba Stenersen”.

Casa aia a fost numită în multe feluri. [râde]

„Un coșmar în beton albastru cu sticlă și cărămizi de sticlă”,

a scris un critic.

Mmm.

Sau „o durere de cap în funcționalismul norvegian”.

Îmi place. E neobișnuit, modern.

Nu are norme fixe.

Îmi plac lucrurile care provoacă, care arată spre viitor, nu doar spre trecut.

Ceva care te provoacă. Ca acel Bergemann de pe perete.

Cred că trecutul meu mă provoacă tot timpul.

[amândoi râd]

Deci, dacă nu-ți place trecutul, probabil cunoști alți oameni aici diseară?

Da, pe Ilmi. O cunosc din școala primară.

Apoi pe Mariann, Nils Jørgen…

Care se întâmplă să fie unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Ciudat că nu ne-am întâlnit.

Ba da.

Tabăra de navigație de la Hankø, când eram copii.

Mi-ai smuls eșarfa.

Nici asta nu-ți amintești, chiar dacă ți se reamintește.

Îmi amintesc tabăra…

dar nu asta.

Ei bine, eu îmi amintesc.

[râde]

[Prințul Harald] Cu ce te ocupi?

Lucrez la Cofetăria Haraldsen, în Skippergata.

O cunoști?

Mmm.

Nu…

Nu prea merg la est de Egertorget.

[râsete puternice]

Trebuie… s-o conduc împreună cu fratele meu.

E magazinul tatălui meu… a fost magazinul tatălui meu.

Încă mi se pare ciudat să spun „a fost”.

Mi-am pierdut tatăl acum trei luni.

Îmi pare rău să aud asta.

Știi ce înseamnă să pierzi un părinte.

Toată lumea o iubea pe mama ta.

Îmi pare rău, n-ar fi trebuit…

E în regulă.

Mai navighezi?

Da, mai navighez.

Ce te-a făcut să începi?

Ei bine, tata a iubit întotdeauna bărcile…

Deci trebuie s-o faci și tu?

Nu…

Ei bine, cred că am descoperit că…

e singurul loc unde mă pot relaxa cu adevărat.

Pe mare.

Acolo navighez de obicei. [râde]

[amândoi râd]

Da.

[muzică melancolică la pian]

[voci indistincte]

[bărbat] Îndrăznești să pui asta la îndoială? [bărbat] Bineînțeles că da.

[bărbat] O fac când prezinți astfel de idei exagerate. Complet nerealiste!

[Mariann] Mi-ai luat-o. [Ilmi] Trebuie să fie OK să…

[Berhard] Ce mai faci cu matematica? [Johan] Ce mai faci?

[Bernard] Da. [Johan] Merge mai bine ca niciodată.

[Bernard] Încerc doar să găsesc niște obiecții.

[Johan] Nu există obiecții. Ăsta e scopul.

Ești pesimist, Bernhard. Întotdeauna am spus asta.

[Bernhard] Despre ce e vorba?

Vorbesc despre compania pe care tu, Nils Jørgen și eu o vom înființa

când îți termini studiile în străinătate.

Vom combina tradiția cu inovația.

Experiența ta în transport maritim cu tehnologia modernă.

Nu toate ghindele devin copaci, totuși.

Ghindele mari ale lui Johan au o șansă. [Johan râde]

Mulțumesc!

Vom face mediere în aviație.

Avioane care vor transporta marinari și piese de schimb pentru nave în toată lumea.

Dacă reușim să conducem în acest domeniu, ceea ce sunt sigur că vom face,

vor fi bani mulți de câștigat acolo.

Nu există trafic aerian la fel de previzibil ca transportul către nave.

Așa crezi tu.

Absolut corect, Bernhard. Așa cred.

Vom crea ceva de la zero.

Muncă antreprenorială adevărată. Ce zici de publicare?

Nu, poate mai târziu, dar vreau să intru în afaceri…

sau artă.

Sau ambele. [toți râd]

Pentru ultima petrecere a lui Bernhard în această casă.

Noroc.

[Ilmi] Ți-a ținut mâna? [Sonja] Da.

Mă gândeam: „Ce să fac acum?”

Cred că ai făcut ce trebuie.

Cum e el, cu adevărat?

Surprinzător de amuzant.

E drăguț că cineva în poziția lui poate fi așa timid.

E mai frumos decât în poze. Ai grijă să nu te îndrăgostești acum.

Trebuie să se căsătorească cu o prințesă. O prințesă trebuie să fie.

Poate că da, da. Cel puțin nu cineva ca noi.

Și asta e pierderea lui. [râde]

N-am nicio intenție să mă mărit cu el.

De ce trebuie, oricum?

Pentru că așa e.

Ăsta nu e un răspuns.

E singurul din Norvegia care trebuie să-și întrebe tatăl cu cine se poate căsători.

Din fericire, eu nu trebuie să-l întreb pe al meu. [Sonja râde]

Noapte bună.

Ești bucuroasă că ai venit la petrecere?

Foarte.

Spune-i mamei tale că voi fi acolo sâmbăta viitoare. La ora șase.

[muzică melancolică]

[ușă închizându-se]

[râde]

[ciripit de păsări]

[cadet] Maiestatea Voastră, barca este acum pregătită.

[Regele Olav] Ei bine, minunat.

Sunt obișnuit cu multe lucruri strălucitoare, dar asta…

Un trofeu la navigație, nu în fiecare zi îți pui numele pe așa ceva.

[sunet continuu de linie telefonică]

[telefon sunând]

Ce dracu’ faci?

Regata începe în jumătate de oră!

[Regele Olav] Avem treabă astăzi. Da.

Da, vei fi luat la ora două. La timp pentru discursul tău. Haide.

Domnule primar.

Doamnelor și domnilor…

Deci, pentru tine, cocktail de șampanie… Mulțumesc.

Și pentru tine…

[Prințul Harald] Este o onoare pentru mine să fiu aici astăzi.

[voci indistincte]

[Prințul Harald] Arta publică este importantă pentru bunăstarea umană.

Și Casa Regală,

prin istoria și munca sa

are acces la multe comori artistice.

Dar mă bucură în plus

să călătoresc prin țară și să văd că oamenii cred, de asemenea, că…

[Prințul Harald] arta este importantă.

Da, poți spune ce vrei,

dar nu are carisma bunicului său, nici a tatălui său.

[Prințul Harald] Deși nu pot pretinde…

Nu le e ușor. Nu poți reprezenta Norvegia

și să arăți la fel de posomorât ca prințul moștenitor.

Posomorât? Doar ia sarcina în serios.

Poate prea în serios. Pare foarte mohorât.

Gata acum.

[Prințul Harald]…artiști norvegieni.

Mulțumesc.

Apoi prințul moștenitor se îndreaptă pentru a efectua dezvelirea.

[mulțimea chicotește]

Prințul moștenitor întâmpină dificultăți

[reporter] la scoaterea pânzei, se pare că e lipită de sculptură.

[reporter] Ascultătorii pot auzi că asta stârnește amuzament

în rândul publicului.

[oamenii continuă să chicotească]

[oftează]

Alteța Voastră Regală. Sunt de la Verdens Gang.

Are prințul moștenitor vreun comentariu despre zvonurile de logodnă

cu prințesa Sofia a Greciei?

[motorul mașinii turând]

[„Volare (Nel blu dipinto di blu)” cântând]

Sonja? Ai un apel telefonic.

Bună.

[Prințul Harald] Sunt Harald.

Oh, bună.

[Prințul Harald] Mulțumesc pentru săptămâna trecută.

Da, mulțumesc și ție, a fost frumos.

Mă întrebam dacă ai vrea să mă însoțești

la balul de absolvire de la Colegiul Militar? Vineri, 28, la ora șapte.

[ezită] Mulțumesc.

Da, mulțumesc. Bineînțeles, mi-ar plăcea.

Super!

[Prințul Harald] Va fi o ceremonie de înmânare a diplomelor dimineața.

Pot aranja ca un prieten să te invite în numele lui.

[Prințul Harald] Trebuie să fim puțin discreți.

[Sonja] Da, bineînțeles.

Bine. Abia aștept.

Și eu.

Ne vedem atunci.

[muzică melancolică]

[expiră]

Am fost invitată la un bal cu prințul moștenitor Harald.

Ce?

[amândouă râd] Ce frumos.

[Sonja oftează]

Ce zici de asta?

[amândouă râd]

Arătam ca o mireasă, dar eram doar o confirmată.

Nu arăta rău pe umeraș. Eu și tata am crezut că e grozavă.

[Dagny] Ocupă-te de asta, eu fac cafea. Vrei și tu?

Să nu spui nimănui. Bineînțeles că nu.

Oamenii vor începe să bârfească.

E doar un bal.

Da.

REDACTIA VERDENS

Bună dimineața, tuturor. Bună dimineața.

Înainte să începem, această femeie este zvonită a fi viitoarea regină a Norvegiei.

Cu această ocazie, am realizat o exclusivitate. O fotografie destul de unică.

[Oskar] Este prințesa Sofia a Greciei.

[Oskar] Verișoara de gradul trei a prințului moștenitor.

[Oskar mormăie]

Nu e domeniul meu, dar... Nu, nu este.

Credeam că vorbim despre o prințesă din Danemarca sau Olanda.

Nu mai e cazul. Familia regală greacă vine la Oslo în acest weekend.

Vom publica asta pe prima pagină mâine,

apoi vom acoperi absolvirea prințului moștenitor vineri

și vizita din Grecia duminică.

KARL A. HARALDSEN MANTEURI ȘI ROCHII

[casa de marcat sunând]

[ușă închizându-se]

Reclama e grozavă.

Da, sunt foarte mulțumit de acel font. [Haakon] Mm-hmm.

Hobby-urile prințesei Sofia: Îngrijirea copiilor și schiul

Ce mai faci?

Nimic.

[tobe]

[comandant] Maiestatea Voastră. Desfășurăm cadeții pentru inspecție.

Bună ziua, cadeți. Bună ziua, Maiestatea Voastră.

[tobe continuă]

[muzică melancolică]

De unde e cadetul? Sunt din Hamar, Maiestatea Voastră.

Bine.

Amintește-ți că leul trebuie întotdeauna să zâmbească soarelui, cadet.

Da, Maiestatea Voastră.

[Comandant] Nu ai avut nicio ușurare în privința sarcinilor.

Poziția ta înaltă a făcut ca volumul tău de lucru să fie mai mare decât al altor cadeți.

Cadet Prinț Moștenitor Harald, vrei să vii în față și să-ți primești diploma?

[pași apăsați]

Maiestatea Voastră. Comandante.

Am fost rugat să spun câteva cuvinte în numele cadeților,

și aș dori să mulțumesc Academiei Militare Norvegiene pentru anii instructivi.

A fost o perioadă plină de satisfacții în care am învățat multe.

Dar aș vrea să profit de această ocazie

pentru a face o cerere comisiei de examinare.

Examenul poate deveni ușor un test maraton.

Cadeții nu se feresc de munca grea.

Dar o revizuire a regulamentelor ar putea fi importantă pentru școală,

și ar fi o descoperire în prezența cadeților.

[mulțimea chicotește]

Acum știm ce titlu va fi luni în ziare.

Mulțumesc.

[pași apropiindu-se]

[muzică melancolică]

[voci indistincte]

Bună. Felicitări.

Ești mulțumit de rezultat? A mers foarte bine, de fapt. [râde]

[Sonja] Oh…

Doamne… mai bine decât destul de bine!

[muzică optimistă]

A fost distractiv. [amândoi chicotesc]

Trebuie să spun că ești un bun lider. [Prințul Harald chicotește]

Trebuie să spun că ești ușor de condus.

Ești un bun orator. [Prințul Harald râde]

Preferatul meu a fost „O descoperire în prezența cadeților.”

N-ar fi trebuit să spun asta. A fost amuzant.

Asta vor scrie ziarele luni despre tine.

Ai fost certat? I-am văzut fața.

[muzică orchestrală suavă]

[pași apropiindu-se] [voci indistincte]

Cred că nu e chiar așa simplu pentru mine.

Nu poate fi chiar așa greu, nu-i așa?

[muzica continuă]

[muzica se estompează]

[ghidă] Acum suntem în Setesdal,

o vale la trei ore de Oslo.

[ghidă] Această casă e din șaptesprezece treizeci și nouă

iar aceea e din șaptesprezece cincizeci.

[ghidă] E o casă tradițională. Ce mai faci vara asta?

[Prințul Harald] A fost bine.

[Prințul Harald] Destul de liniștită. Mai ales navigație.

Ce frumos. Ai concurat? Uneori, da.

[oile behăie]

Această prioritate din partea lui Knippe e ciudată.

Știi câte exemplare a vândut VG când s-a căsătorit prințesa Ragnhild?

Dacă e atât de important, unde sunt toți ceilalți jurnaliști?

Doar VG va acoperi asta?

Bună întrebare.

Oh, e foarte veche. Din vremea vikingilor, cred.

[bărbat] Mmm, interesant.

Nu plecăm până nu avem o fotografie cu Sofia și Harald împreună.

Haide.

Îi poți aduna?

[fotograf] Așa.

[clicuri de aparat foto]

Ce e asta? Scoateți presa de aici.

[pași înaintând]

[Annemor] Cred că e timpul să plecăm.

[Annemor] Plecăm.

[muzică melancolică]

[muzica continuă]

Bună. Bună.

[muzica continuă]

Tată, te-ai gândit la asta?

Ce? Știi ce vreau să spun.

Nu acum.

[oftează]

[muzica se estompează]

[Prințesa Astrid] Au trecut patru ani.

Știi ce părere am despre asta. E un om de rând și divorțat.

Oamenii se căsătoresc cu divorțați... Am vorbit!

Pentru noi e diferit.

Trebuie să ne gândim ce ar putea crede oamenii.

[ușă trântită]

[muzică optimistă]

Vin hopurile. [Sonja chicotește]

Știi acel moment într-o relație…

Ce fel de relație? Să fii îndrăgostit?

Numește-o cum vrei,

dar punctul în care începi să te întrebi dacă sunt alte femei implicate.

Ești acolo cu Harald? Nu… ești nebună?

[femeie] Trebuie să fie ea pentru că e același costum.

[fată] Mulțumesc.

Sonja…

CINE E ACEASTA?

Oh…

Poți cumpăra ăsta? Da.

Mulțumesc.

[muzică melodică] [voci indistincte]

[clopoțel la deschiderea ușii]

Exact cum și-a dorit tatăl tău. Da.

Ai realizat totul, Haakon. [Haakon râde]

[Magnhild] Du-te și aruncă o privire, Kari.

Multe rochii.

Noroc. Noroc.

Funcționează. Mulțumesc, Magnhild.

Tot ce atingi se transformă în aur. [râde]

Dacă aș avea și eu aceeași ambiție.

Da… Ce mai faci?

Da, bineînțeles că sunt mândră.

Asta a fost marele vis al lui Karl August. Da.

Da, păcat că n-a apucat să trăiască asta.

Dar ați realizat multe, nu-i așa, înainte să moară.

Venind de la zero, vreau să spun.

Am văzut asta în Sonja de când era foarte mică.

Și ai protejat-o, nu-i așa? Dar acum se înțelege de ce.

Era pregătită pentru ceva măreț.

Da…

Mica noastră Karin nu e la fel de deschisă, din păcate, sau poate din fericire.

Da. Sonja a fost mereu… Oh, mulțumesc foarte mult.

Sonja a fost mereu un tip energic.

Nu că ai nevoie de multă energie pentru acel gen de viață. [râde]

Noroc.

Scuzați-ne o clipă.

CINE E ACEASTA?

Doamne. Nu știam. E legal asta?

Probabil că da. Dar asta nu înseamnă că e corect.

Ce se întâmplă?

Nu va mai avea de-a face cu mine acum.

Ce?

[râde] Ce treabă are el cu tine?

[oftează]

Îl frecventezi pe prințul moștenitor?

De ce n-ai spus nimic? Nu e treaba mea să-ți spun, nu-i așa?

Alătură-te oaspeților noștri, și voi ieși în curând.

Trebuie să ne gândim că e mai greu pentru Harald, Sonja.

E expus la asta tot timpul și nu poate renunța, așa cum poți tu.

Crezi că ar trebui să renunț la el?

N-am spus asta.

Cineva întreabă de fata care e de obicei la casă, cea pricepută.

Prințul moștenitor? Da.

Da, și știm ce să facem.

E ca o lună de miere. Se termină curând.

Da. [Dagny] Da.

[oftează]

Doamna Evensen…

mă privea fix astăzi. A spus ceva?

Nu, nimic de care să-ți faci griji.

[muzică jazz]

Și săraca micuță Karin. Și ce?

O femeie neplăcută. Îți imaginezi să ai o mamă ca asta?

[Dagny fredonează]

Sonja?

Mmm? [Dagny] Sonja, cine e ăsta?

El e?

[clopoțel la ușă]

Tu… trebuie să deschizi. Prefă-te surprinsă. Da, surprinsă.

[pași îndepărtându-se]

[ușă deschizându-se]

Bună. Da, bună.

O, Doamne. Mulțumesc.

Dagny Haraldsen. Harald.

[Dagny] Da, intră.

[Prințul Harald] Mulțumesc. [Dagny] Sonja, ai un vizitator.

Bună. Bună.

Tocmai urma să luăm cina. Îți e foame?

[oftează]

Ce frumos. [râde] Da.

Da. Servește-te. Mulțumesc.

Poate vrei ceva de băut?

Da, mulțumesc.

[muzică melancolică]

[secretar] Am primit multe scrisori plăcute

de la călătoria în nordul Norvegiei, Maiestatea Voastră.

[Regele Olav] Mmm. Bine.

[Regele Olav] Altceva?

Și apoi… am avut multe întrebări legate de această primă pagină.

Multe? Poți fi puțin mai precis?

Păi… multe întrebări.

Probabil e doar una dintre prietenele lui.

Maiestatea Voastră.

[Sonja] Ai văzut articolul?

Mmm… nu.

Poate Palatul să facă ceva?

[Prințul Harald] Ăă…

Palatul nu comentează asupra acestui tip de articole.

Nu. De ce nu?

Ăă…

Greu de spus.

[Sonja] Bine. Nu te gândi la asta.

Probabil se va pierde în toate bârfele care nu sunt adevărate.

[Prințul Harald râde]

Hmm.

Nu poate fi ușor. Nu. Te obișnuiești.

Hmm.

Mă întrebam dacă ai vrea să vii la cinema joi?

La ora cinci la Frogner?

Da, poate.

Da.

[ușă închizându-se]

[Dagny și Sonja chicotesc]

E un băiat foarte drăguț, Sonja. Da.

Când a terminat de mâncat… De ce crezi că mănâncă așa repede?

Nu știu.

[râde]

Sigur prințul moștenitor primește destulă mâncare.

Da, ai crede asta.

Nu a fost dezgustător, doar foarte rapid.

Poate îi era frică să nu se răcească mâncarea.

Poate.

Poate ar fi trebuit să avem farfurii calde.

M-a invitat la film joi.

E înțelept?

[muzică melancolică]

CINEMA FROGNER

[narator] Alege Tempo Lett de la Øglænd. Puternic și elegant.

[narator] Fără licență. Fără taxe. Ușor și confortabil de condus și ieftin de întreținut.

[narator] Tempo Lett cu motorul robust Sachs 50 este accesibil.

[narator] Este disponibil cu două sau trei viteze,

[narator] ai opțiuni bune de service și piese de schimb accesibile peste tot.

[narator] Lasă Tempo Lett să te ducă la muncă sau în natură, rapid și ușor.

[narator] Alege Tempo Lett.

[muzică tensionată]

[scris zgomotos]

Da, mulțumesc.

Knippe! Da?

Se zvonește că poza avea ceva special.

Fotografie? Da, cu prințul moștenitor.

Se pare că se întâlnește cu o fată obișnuită din Vinderen.

Bună seara. Bună seara.

Ei bine…

Ce ai mai făcut astăzi? Am fost la cinema.

Un film francez. Francez? Ce palpitant.

Apropo, șederea ta la Oxford în această toamnă începe să prindă contur.

Unii dintre cei mai interesanți ani ai vieții mele au fost petrecuți la Balliol College.

Da, m-am gândit la asta.

Mă întreb dacă ar putea exista alternative la Oxford.

Ce vrei să spui?

Ceva mai aproape de casă?

Nimic nu se compară cu Balliol.

Universitatea e ce are Anglia mai bun.

Au educat cei mai mulți prim-miniștri din istoria Regatului Unit.

Harold MacMillan a studiat acolo.

Vei putea participa la petreceri regale în Europa.

La urma urmei, vrem să socializezi cu prințesele.

Harald, vor fi… situații…

în care munca pentru care te-ai născut va fi în conflict cu ce vrei să faci,

viața pe care poate vrei să o trăiești acum.

Atunci datoria ta trebuie să fie mereu pe primul loc.

Tot timpul. Uită-te la Elizabeth, sacrificiile pe care a trebuit să le facă.

Da, tată.

Dacă ar fi fost după ea, ar fi lucrat cu caii cu normă întreagă.

Și ea era timidă.

Dar asta trece. Înveți să prosperi prin datorie.

Da. Da, că vărul meu Edward

nu a putut sta departe de această femeie Wallis Simpson încă mă enervează.

Dacă nu ar fi abdicat în favoarea fratelui său,

responsabilitatea nu ar fi căzut pe umerii fragili ai Elizabeth.

Nu doar că Edward era rege, era un om mare.

Ar fi putut avea pe oricine.

Noi nu facem astfel de lucruri în familia noastră.

[actriță] Eu cred!

[dialog actor indistinct]

Cineva i-a văzut la cinema în seara asta.

Da, și? Mai pot prinde termenul limită.

Nu. Nu scriem nimic până nu primim un anunț de la Palat.

Ascultă, Møst. E evident că regele Olav nu ar fi de acord niciodată cu așa ceva.

Dumnezeu știe ce să facă cu sora ta. Și acest Ferner.

Tip drăguț, dar sunt norvegienii pregătiți ca ea să se mărite cu un om de rând?

Și cineva care e divorțat, pe deasupra?

Ar fi în regulă dacă nu ar fi divorțat?

Nu e moștenitoarea tronului, dar nu știu.

Dar presa străină acoperă asta. Scriu mai mult decât știu.

Noi scriem mai puțin, ca să fim siguri. Nu exagerăm cu Familia Regală.

Tatăl meu era îngrijorat când Ragnhild s-a măritat cu un om de rând.

Discuția despre căsătoria ei s-a potolit doar

pentru că s-a mutat pe cealaltă parte a lumii.

Sunt convins de asta.

Astrid ar fi putut avea o carieră dinastică.

Nu pot crede că nu se vede clar asta.

Termină pentru astăzi. Lasă-mă să investighez mai departe.

Dacă sunt serioși, e despre constituție.

Gata pentru acum.

[muzică tensionată continuă]

[muzica se intensifică]

[subtitrări: Monica Lobefaro]