Original subtitles

INSTRUCŢIE PENTRU DOI

Traducerea şi adaptarea ELENA VELISARIE

Îmi pare rău! Scuze!

Sunt încrezătoare, sunt capabilă

şi merit această promovare.

Întâlnire la prânz, la localul cu sushi, 12:45.

- Nu... Lou, ce s-a întâmplat? - Am cerut lapte de migdale.

Sunt convinsă că asta i-am cerut. Adică... Aşa cred.

Se vede că am plâns?

- Da, se vede. - Dar acum?

- E mai bine. - Mă urăşte.

Nu te urăşte. Ne urăşte pe toţi în mod egal.

Dar nu te lăsa afectată. Aminteşte-ţi ce ţi-a spus psihologul.

- Ai grijă ce faci acolo! - Mulţumesc.

Bună, Gina!

Mamă, fii serioasă! Asta a fost acum patru ani.

Ţi-am cerut scuze.

Locuieşti în Pasadena. Habar n-ai ce înseamnă stres.

Pentru că abia dacă îl cunosc! N-am timp să-i redresez afacerea.

Bine. O să mă gândesc.

Am spus că mă gândesc.

Ai un sacou nou? E foarte şic.

- Ce vrei, Kate? - Bun...

Mai întâi, vreau să-ţi mulţumesc.

Sunt aici de trei ani şi mi-a plăcut fiecare minut în care am lucrat

pentru o firmă de marketing atât de dinamică.

Am învăţat multe de la tine

şi cred că sunt pregătită să trec la un alt nivel.

Perfect. Vorbeşte cu Lou să programeze un interviu de plecare.

Nu, ai înţeles greşit. Nu îmi dau demisia.

Îţi propun să mă promovezi.

Tu vrei o promovare?

Cred că sunt pregătită pentru asta.

Muncesc din greu, lucrez bine în echipă,

mă pasionează marketingul...

- Lucrez bine în echipă. - Ai mai spus asta.

- Pot să o iau de la început? - Nu e nevoie. Răspunsul este nu.

Eşti un bun director de marketing,

dar eşti dezorganizată, mereu distrasă

şi incapabilă să fii punctuală.

Te văd furişându-te înăuntru în fiecare dimineaţă.

E un perete enorm din sticlă, Kate. Văd totul.

Nu chiar în fiecare dimineaţă...

Ai început ziua de lucru de 45 de minute, şi nu ai făcut nimic.

Absolut nimic! Corect?

- Da... - Exact. Am încheiat discuţia.

Aşteaptă! Stai jos!

Mama mă bate la cap să-mi ajut vărul.

Se pare că are o sală de sport într-un orăşel uitat de lume.

Mult sub clientela noastră obişnuită, dar familia este importantă,

aşa cum scrie în e-mail cu majuscule.

Aşadar, îţi propun un târg.

Scapă-mă de sarcina asta, încearcă să nu strici totul

şi vom vedea dacă îţi putem găsi un loc la nivel de vicepreşedinte.

Bine...

- Aici scrie "Cashmere". - Da.

Se pare că nu este doar un material pe care vor să-l elimine vegetarienii,

ci şi un orăşel uitat de lume.

- Bunica mea locuieşte acolo. - Excelent!

În felul acesta, vom economisi o avere cu cheltuielile.

- Poţi să stai la ea. - Nu, Gina.

- Bunica mea e cam prea directă. - Întrunirea s-a încheiat.

Bine.

Bine. Perfect! Cashmere să fie.

Mulţumesc, Gina! Nu te voi dezamăgi.

E bine. O să te descurci. Eşti femeie matură.

Nu mai eşti o copilă pe care ar putea să...

Bunico!

Ce faci?

Crengile copacului aceluia bătrân m-au scos din sărite.

Poate că n-ar trebui să faci asta de una singură.

Am rezervat o masă la club, la prânz.

O lăsăm pe altă dată. Am ceva de făcut.

Iartă-mă. Trebuie să mă pregătesc pentru o întrunire.

Ştii câte sfori a trebuit să trag ca să obţin o masă la ora 13:00?

Doamne! Cât intenţionezi să stai?

Depinde cât de mult îmi ia să salvez o afacere.

- Minunat! - Să nu-ţi uiţi chiloţii acolo.

- Unde pleci? - La club!

N-am de gând să pierd o asemenea rezervare.

Bine.

- Te iubesc. - Te iubesc.

Ce naiba...

Asta nu poate fi de bine.

Ce?

Ai de gând să mă loveşti cu tocul?

Ai trei secunde să-mi spui ce faci cu motocicleta.

Am găsit acest anunţ în oraş şi am venit să văd motocicleta.

Ce?!

Lasă pantoful jos, cucoană!

De ce ar face bunica aşa ceva?

Ştie cât de mult ţine familia la motocicleta asta.

Sunt un tip rezonabil. Îţi dau 500 de dolari numerar.

- Te scap de ea chiar azi. - 500? Pe ce planetă trăieşti?

Problema cu motocicletele este...

Scuteşte-mă! Ştiu tot ce e de ştiut despre motociclete.

Am înţeles. Îmi arăţi, te rog, care este carenajul?

N-am de ce să-ţi răspund la întrebări. Nu te cunosc.

Nu ştiu cine eşti.

Ştii ceva? Spune-i bunicii tale să mă sune.

Nu o să fac asta.

- Ai probleme grave de atitudine. - Iar tu ai o problemă gravă cu auzul.

Motocicleta nu e de vânzare!

Mai vedem noi.

- Spune-i să mă sune! - Nu-i spun nimic!

A fost groaznic să te întâlnesc. Sper să nu ne mai vedem vreodată.

Bună! Mă bucur să te cunosc.

Nu, arăt ca un spiriduş.

O să întârzii. Să vedem...

Ce prostie...

Doamne...

Bună! Sunt Rose. Lasă un mesaj. Te sun când ajung acasă.

Bunico, sunt Kate. Ascultă...

Spun asta cu tot respectul, dar ţi-ai pierdut minţile?

Motocicleta bunicului?

Tocmai am aflat de la un necunoscut că ai de gând să o vinzi.

Cum ai putut să faci asta? Ştii cât înseamnă pentru mine.

Trebuie să închid. Am întârziat mult la o întâlnire.

Dar, când mă întorc, o să stăm de vorbă.

Nu vinde motocicleta! Şi vezi că nu mai avem unt. Pa!

- Bună! - Bună! Vrei să comanzi?

Da...

- De fapt, pot să văd anunţul acela? - Desigur.

- Poftim! - Mulţumesc!

Scuze. Motocicleta e a bunicului meu. Bunica şi-a pierdut minţile temporar.

Nu te interesează subiectul. Nu ştiu de ce îţi spun.

Caut un tip pe nume Thomas.

Thomas Rafferty. E antrenor personal,

aşa că probabil poartă un tricou prea mic şi asudă excesiv.

Ştii ceva? Cred că l-am văzut. Mulţumesc.

Thomas?

Bună, Thomas! Sunt Kate.

Nu se poate...

Frate...

Bună!

Ai întârziat.

- Să-ţi aduc o cafea? - Da. Ce crezi tu că e bun.

- Thomas, ca de obicei? Simplă? - Te rog. Mulţumesc, Tracy.

Cu plăcere.

Simt că ar trebui să iau direct taurul de coarne.

Am fost cam ostilă cu tine,

dar ţin mult la motocicleta aceea şi mi s-a părut că mă iei cam de sus.

- Scuze acceptate. - N-a fost o scuză, ci o explicaţie.

Să lăsăm povestea cu motocicleta şi să trecem la afaceri. De acord?

Sigur. Ai întârziat 15 minute.

- Ai mai spus asta. - Da.

Aşadar, Gina este verişoara ta. Minunat! Sunteţi apropiaţi?

N-am mai văzut-o de multicel, dar, când ne vedem, îmi spune Paul.

E o şefă bună?

Mi-a spus că ai o afacere în domeniul fitnessului.

Da. Tabăra de instrucţie.

Oamenii se înscriu pentru o oră pe zi, cinci zile pe săptămână,

la sesiuni intensive de antrenament.

Bine... Scuze, dar asistenta Ginei nu a notat şi numele afacerii tale.

Tocmai ţi l-am spus. "Tabără de instrucţie".

Da, dar cum se numeşte?

"Tabără de instrucţie".

Este o tabără de instrucţie numită "Tabără de instrucţie"?

- Da. - Cred că te-ai gândit mult la asta...

Am fost membru al Gărzii de Coastă. Noi spunem lucrurilor pe nume.

- Poftim! - Mulţumesc!

- Sper să vă placă. - Mulţumim.

Cafeaua e foarte bună.

Aşa...

Scuze, încerc să-ţi găsesc conturile pe reţelele sociale.

Nu folosesc reţelele sociale.

- Poftim? Glumeşti! - Nu.

- Bine, dar website ai? - Nu, nu-mi place internetul.

Nici mie nu-mi place să conduc, dar ajung mai repede unde am nevoie.

Thomas, când oamenii plătesc pentru cursurile tale,

nu plătesc doar un antrenament, investesc în brandul tău.

Ştii ceva?

Mâine-dimineaţă am curs. Vino şi tu, să vezi cum e şi ce fac.

Perfect! Minunată idee! Mi-ar plăcea să vin şi să observ.

Nu, vii şi participi. Sesiunea începe la ora 06:00.

- La şase? - Da. La fix.

Bine.

Se anunţă... grozav. Voi veni.

- Plecăm? Am terminat? - Da.

- Splendid! - Ai puţină frişcă pe faţă.

- Puteai să-mi spui! - Ţi-am spus acum.

- Scuză-mă! - Bună!

- Excelentă cafeaua, apropo! - Mulţumesc!

Nu-mi place să fac asta, dar n-ai plătit.

Doamne! Îmi pare rău.

- Am presupus că plăteşte Thomas. - Nu, a insistat să plătiţi separat.

Fermecător.

- Îţi aduc restul. - Nu, te rog, nu e nevoie.

Serios, de mult n-am băut o cafea aşa de bună.

Mulţumesc.

- O să lucrezi cu Thomas? - Da.

Pot să te întreb ceva? Întotdeauna este...

Da. Dar e un antrenor foarte bun.

- Mergi la cursurile lui? - De cinci ori pe săptămână.

Sunt dificile, dar obţii rezultate bune.

Afacerea are potenţial, dar are nevoie de un imbold în direcţia potrivită.

Sau de un şut.

- Apropo, sunt Tracy. - Kate. Mă bucur să te cunosc.

- Şi eu. Ne vedem mâine? - Bineînţeles.

Bun! Pe mâine!

- Mă bucur că ne-am cunoscut. - Şi eu.

Ce e asta?

E o reţetă de la noul meu curs de gătit.

Aşadar?

- Când te-ai înscris la curs? - E atât de rea?

Nu, este... delicioasă. Mulţumesc.

Ţi-ai aranjat hainele?

Ai auzit de verişoara ta Marie?

Şi-a cumpărat a doua casă în Hamptons.

În Hamptons, Katherine!

Ai idee cât valorează proprietăţile imobiliare acolo?

Îmi imaginez.

- M-a invitat acolo la vară. - Scuze, ai primit mesajul meu?

Da.

- Şi e doar o motocicletă, Katherine. - Ştii că e mai mult de-atât.

E veche, defectă şi mă încurcă.

Bunicul tău ar fi vrut să fie folosită,

nu să adune praf în hambar.

Poate reuşesc să o repar.

Iartă-mă...

- Te rog, fii serioasă! - Vorbesc serios.

- Aş putea încerca să o repar. - Tu eşti cam... dezordonată.

Şi apoi, n-ai venit aici în interes de serviciu?

Ai putea măcar să mă laşi să încerc.

Bine, poţi să încerci.

Dar, dacă nu poţi să o repari, o vând.

Nu suport să văd cum rugineşte un lucru cu atâta potenţial.

- Supa e groaznică. - Da, nu e prea bună.

Am întârziat atât de mult...

Aşa! Continuă! Bravo!

Excelent!

- Ai întârziat 45 de minute. - Scuze, am o problemă cu alarma.

Nu mă interesează. Aşază-te în poziţia "planşă". Acum!

Bine.

Aşa...

Menţineţi poziţia.

Menţineţi...

Trebuie să răspund. Menţineţi poziţia până când mă întorc.

- Cât o să dureze? - Alo! Salut!

Probabil că vorbeşte cu administratorul clădirii.

Nu cred că se uită la noi.

Glumeşti? Cum să fac rost de-atât?

Nu pare foarte bucuros.

- Unde sunt ceilalţi? - Ce vrei să spui?

- Cursanţii lui. Unde sunt? - Sunt doar eu.

- Eşti singura lui clientă? - Doar eu.

Vine.

Să ne mişcăm. Haide!

L-ai văzut vreodată zâmbind?

E cam morocănos, dar are şi o latură sensibilă... Sper!

Nu pot să cred că eşti singura lui clientă.

Doamne, mi-am uitat telefonul?

Păcat, fiindcă e un antrenor foarte bun.

În sfârşit, am muşchi abdominali. N-am avut niciodată. Acum am patru.

- Trebuie să ajung la brutărie. - Succes!

Bună!

Sesiunea m-a motivat cu adevărat. Serios!

N-am ştiut că ai un singur client. Asta schimbă puţin lucrurile, dar...

Nu-i nimic, mă pot adapta. Cum te simţi? Eşti entuziasmat?

Uite ce e, pari a fi o persoană destul de drăguţă, dar...

- Eşti prea instabilă pentru mine. - Poftim?

Ai întârziat 45 de minute. Am nevoie de cineva pe care să mă pot baza,

care să poată redresa rapid această afacere.

Sincer, nu cred că tu eşti omul potrivit.

- Mă concediezi? - Da.

Zău aşa!

Te rog, nu poţi face asta. Gina se bazează pe mine.

Nu ne potrivim. Bine?

Chiar fugi de mine?

Asta e alergarea de dimineaţă. N-am nimic cu tine.

Drum bun!

Katherine! Mai uşor cu gălăgia! Le-am chemat pe fete la pocher.

E cam greu să blufezi când trânteşti lucruri pe-aici.

- Nu zic că aş blufa! - Îmi caut telefonul.

De aceea trebuie să păstrezi ordinea! Am tot încercat să-ţi spun.

- MLA Marketing. Lou la telefon. - Lou, sunt Kate.

- Plângi? - Nu.

Poate. Da.

Am uitat să-i iau hainele de la curăţătorie. Încă nu i-am spus.

Lou, nu te mai lăsa atât de afectată de ea.

- Eşti o asistentă bună. - Nu mereu.

Ba da, de cele mai multe ori eşti o asistentă bună.

- Lou, nu o poţi lăsa să te distrugă. - Mulţumesc, Kate. Eşti cea mai tare.

Îţi fac legătura.

- Spune! - Bună, Gina! Sunt Kate.

- Pe scurt. - Bine...

- Ce mai faci? - Şi mai pe scurt.

Scuze. De obicei nu renunţ uşor şi am vrut să te ajut, dar...

Nu pot. Este enervant, nepoliticos, încăpăţânat şi imposibil de...

Aşteaptă! Am alt apel.

- Spune! - Gina, sunt Thomas.

- Cine? - Vărul tău.

- Desigur. Ce fac soţia şi copiii? - N-am aşa ceva.

Cu cine te confund? În fine! Ce vrei?

Ascultă...

Tipa pe care mi-ai trimis-o nu e potrivită.

Cred că te confunzi cu un client care plăteşte.

Asta este o favoare. Iei ce îţi ofer, zâmbeşti şi îmi mulţumeşti.

Afacerea ta e muribundă, iar eu o salvez.

Vezi s-o suni pe mama şi să-i spui că eşti recunoscător

că ai o verişoară atât de generoasă.

Kate, nu vreau să te aud smiorcăindu-te.

Fă-ţi treaba şi sună-mă când termini.

Am câştigat partida de pocher.

Vreau ca bila asta să strălucească pentru seara de bowling.

Se pare că agitaţia ta mi-a fost de folos.

Fetele nu şi-au dat seama dacă eram supărată din cauza cărţilor

sau din cauza ta.

Katherine, pentru numele lui Dumnezeu!

Am auzit conversaţia ta telefonică. Dacă te bosumfli, nu rezolvi nimic.

Dacă vrei sfatul meu, adună-te şi apucă-te de treabă.

Dacă nu te ascultă, vorbeşte-i pe limba lui.

Răspunde-i cu aceeaşi monedă.

Ştii ce? Ai dreptate.

- Ai dreptate, bineînţeles. - Sigur că am.

Mulţumesc.

- De când joci bowling? - În fiecare marţi seară.

Vrei să mă însoţeşti la o partidă?

Poate, altă dată. Sunt cam obosită.

Cred că mă duc la culcare.

Bunico...

- Poţi să-mi faci o favoare? - Te ascult.

Ai putea să mă trezeşti mâine la 05:30?

Nu mai pot să adorm după ce sună ceasul.

Nu văd de ce nu.

Strălucitoare.

Katherine, ăsta e ceasul tău deşteptător!

- E timpul să te trezeşti. - Eşti nebună?

M-ai rugat să te trezesc. Asta fac.

Nu! Mă aşteptam la un ghiont uşor sau la o şoaptă blândă,

cum ar face un om normal.

Bun! Tu eşti şefa.

Eşti o regină. Poţi face orice îţi propui.

Asta va fi o zi minunată!

- Cu cine vorbeşti? - Cu nimeni.

Bun, să începem!

- Bună! - Bună!

Să începem cu nişte fandări.

Ridicaţi-o deasupra capului,

trântiţi-o şi prindeţi-o, apoi ridicaţi-o din nou!

Doamne, ce antrenament dificil! A fost foarte dur azi.

- Mi-a plăcut mult. - Ţi-a plăcut mult? Mie, deloc.

A fost îngrozitor.

- Te simţi bine? - Da, n-am nimic.

Trebuie să ajung la brutărie. Să bei apă!

- Aşa o să fac. - Pe curând!

Pa!

Pe curând, Tracy! Ai făcut treabă bună.

- Te simţi bine? - Da, n-am nimic.

- Mulţumesc că ai venit... - Dă-mi voie să te opresc.

Nu mă poţi concedia.

Ai nevoie ca afacerea ta să se redreseze,

iar eu am nevoie de o promovare, aşa că vom lucra împreună, bine?

Ne vedem la Tracy Cakes peste 20 de minute.

Bine.

Să nu întârzii!

Bună, Thomas! Sunt Katherine. Toată lumea îmi spune Kate.

Mă bucur să te cunosc.

- Ce se petrece aici? - O luăm de la capăt.

Un nou început. Ţi-am comandat un smoothie. Ia loc!

În primul rând,

cea mai mare problemă este că nu ai clienţi.

- O am pe Tracy. - Bine, ai un client.

Dar noi trebuie să umplem sala.

Pentru asta, e necesară o schimbare radicală.

- Nu. Ia-o mai uşor... - Nu, trebuie să ţii pasul.

Vrei să spui lucrurilor pe nume? Iată! Firma ta e nulă.

Dur, dar adevărat. Ca s-o salvăm, vom folosi reţelele sociale.

- Nu, nu folosesc internetul. - Zău aşa, omule!

Toţi folosesc internetul, chiar şi bunica. Nimănui nu-i place,

dar face parte din lumea noastră şi e necesar în afaceri.

Aşa vei obţine cei mai mulţi clienţi.

Nu ofta! Bucură-te! O să-ţi redresez afacerea.

Va trebui să faci tot ce-ţi spun fără să pui întrebări.

- Bine. - Scuze. Ce-ai spus?

- Bine! - Bun! Aşadar...

Vom vorbi despre schimbarea numelui.

Vom crea un logo pentru companie.

Şi ne-am înscris la alte cursuri de fitness,

ca să vezi cum se prezintă şi care îţi este concurenţa.

Ce spui?

- Bine... - Pentru un nou început?

Sigur. La treabă!

Pot să fac asta...

Pot să fac asta...

Pot să fac asta.

- Sigur că poţi. - Bună, Kate!

Bună! Te târăşti pe podea? Ce tot faci?

Voiam să...

Voiam... Nu pot să inventez o minciună plauzibilă.

- Nu e nevoie să-mi spui. - Nu, e în regulă.

Exersam târârea.

- De ce? - Mă antrenez pentru o cursă.

O prostie. E un traseu cu obstacole.

Am nevoie de cât mai mult antrenament.

- Şi sunt foarte stânjenită. - Doamne! Nu e cazul.

Eu fac vreo şapte lucruri ridicole pe zi.

- Bine. Vrei să încerci şi tu? - Nu. Nu vreau.

- Iartă-mă, dar nu o să fac asta. - Dar mă ajuţi să pun mesele la loc?

- Da, asta pot să fac. - Haide!

- Alo! - Kate, sunt bunica.

- Bună, bunico! - E miercuri, am cursuri de artă.

Voiam să îţi spun că poţi veni şi tu, dacă vrei.

Bunico, nu pot să vorbesc acum. Am întârziat deja.

Kate, ascultă...

Am găsit o cutie cu fotografii

pe care voiam să le organizez de ceva timp,

să le pun într-un album.

- Ai vrea să mă ajuţi mâine-seară? - Sigur că da. Vorbim mai târziu.

Dar ne vedem mâine-seară pentru fotografii, bine?

Bine. Perfect!

În regulă.

- Pa! - Pa, bunico!

Bună!

- Fără îmbrăţişări? Bine. - Nu, nu-mi plac îmbrăţişările.

- Poftim? Dar ce au? - Sunt inutile.

- Iar ai întârziat. - Cu un motiv. Am luat cafele.

E groaznică.

Ce dulce e! Ce conţine?

Nu-ţi place bucuria, Thomas? Asta e de fapt?

- Intră! - Pot măcar să-mi gust cafeaua?

Ai întârziat, iar acum am întârziat amândoi.

Pe viitor, vino la timp ca să bei... chestia aia!

Ce e? Sirop şi zahăr?

Haide!

- Să-mi dai banii pe ea. - Nici gând!

Ştii cât de scumpe sunt cafelele?

Uite două biciclete în faţă! Vino!

- Nu. Putem să nu stăm... - Haide! O să fie distractiv.

- Nu vreau să stau în faţă. - Păcat!

Aţi sosit la Megacycle! Aplauze pentru instructorul vostru,

Ricardo Rickter!

Mai tare!

Cum merge, Amy? Sunteţi învingători.

Şi vom pedala cum n-am mai pedalat niciodată.

- Cum vom face asta? - Cu dragoste!

Exact. Să începem!

- Ăsta e coşmarul meu. - Maturizează-te!

Nu, chiar e un coşmar.

Trei, doi, unu!

Sunteţi învingători!

- Ce sunteţi? - Învingători!

Exact.

Perfecţiunea e la îndemână.

Trebuie doar să v-o doriţi!

- Pedalează! Cum eşti? - Jenat că mă aflu aici.

- Nu. Ce eşti? - Nu sunt...

Eşti un superstar. Exact!

- Acum spune-o şi tu. - N-am de gând.

Ce eşti?

- Ce eşti? - Sunt un superstar.

- Mai tare! - Superstar.

Mai tare!

- Haide! - Superstar.

Da! Asta eşti!

Mulţumesc.

Mersi.

- Bravo, superstarurilor! - Mulţumim!

Gata!

- Ce distractiv a fost! - Am avut cursuri diferite?

- Haide... - A fost groaznic.

Nu a fost groaznic.

Da, a fost cam insistent, dar ai observat ceva deosebit la ora lui?

Chiar nimic?

Erau oameni acolo, Thomas.

Oameni care au plătit pentru ora de sport! Sala era plină.

Atmosfera pozitivă contează enorm.

Şi nu au plătit doar pentru ora de ciclism, ci şi pentru instructor,

deoarece au încredere în brandul lui.

Doar nu-mi ceri să strig la clienţii mei că sunt superstaruri.

Nu, spun că ar trebui să afli ce anume îţi face programul unic.

Ce îi va face pe oameni să vină la tine?

Apropo, am creat câteva variante pentru logoul companiei tale.

Fii sincer! Feedbackul e util.

- Vrei părerea mea onestă? - Da.

Nu-mi plac.

- Nu-ţi place niciunul? - Nu.

- Vrei să-mi explici de ce? - Nu ştiu, sunt cam...

- Toate sunt cam... - Cum?

Puţin cam anoste.

- Anoste? - Da, anoste.

Tu vorbeşti? Ţi-ai numit tabăra de instrucţie "Tabără de instrucţie"!

Eşti un oximoron.

- Cum m-ai făcut? - Caută definiţia!

Am uitat. Nu poţi. Te temi de internet.

Sună-mă mai târziu pe fix! Trimite-mi o scrisoare!

- Trezeşte-te, pisicuţo, că întârzii. - Încetează!

Gata, m-am trezit.

Bună dimineaţa, soare!

Nu mai ciripi aşa. Mă irită.

Nu mă pot abţine. Sunt încântată că-mi petrec ziua cu o bucurie de om.

- Unde mergem? - Totul va fi dezvăluit.

Bunica ta e înăuntru? Vreau să vorbesc cu ea despre motocicletă.

În niciun caz!

Nu. Haide! Să mergem!

Mai repede!

- Pot să te întreb ceva? - Bine.

De ce nu vrei să-mi vinzi motocicleta?

A fost a bunicului meu.

De câte ori o văd, îmi amintesc de el.

Ştiu că este doar o motocicletă, dar nu pot să o vând.

O să găsesc o cale să o repar.

Nu ştiu cum, dar găsesc eu o soluţie.

Înţeleg.

Tatăl meu şi-a dorit mereu o motocicletă.

Zicea că o să-şi cumpere una frumoasă când se va pensiona,

dar nu a mai apucat să o facă.

În parte, de asta o şi vreau.

Cred că procedezi corect.

Am ajuns?

Vezi? Ţi-am spus că ştiu unde mergem.

- Nu, nu... - Haide! Dă-i măcar o şansă.

Nu suport yoga. E pentru femei bogate, hipiote, de vârstă mijlocie.

Ţi-e teamă că mă descurc mai bine decât tine.

Nu-i adevărat.

Dovedeşte!

Haide!

Inspiraţi pe nas şi expiraţi profund pe gură.

Şi, când sunteţi pregătiţi, trecem în poziţia vulturului.

- Ce? - Fă ce face toată lumea!

Menţineţi poziţia şi respiraţi pe nas.

Simţiţi aerul proaspăt care vă trece prin corp

de la vârful degetelor până la tălpi.

Menţineţi poziţia.

Nu râdeţi!

Susţineţi-vă reciproc!

Când sunteţi pregătiţi, treceţi în poziţia dansatorului.

Bine...

Succes!

- Minunat... - E bine.

- Facem exact ce trebuie. - Mă simt grozav.

Da, chiar asta am ajuns să fac...

La revedere! Namaste!

Namaste!

- Namaste! - Mda, namaste.

Namaste...

Asta e bine. Îţi prinde bine.

Mulţumesc că aţi venit. Sper să ne revedem.

Ne găsiţi pe toate reţelele sociale. Nu uitaţi să ne faceţi reclamă!

Avem şi un buletin lunar.

Poftiţi pliculeţele gratuite de ceai verde.

Mulţumesc.

- O zi frumoasă! - Asemenea! La revedere!

- Aşadar, ce am aflat? - Că nu te pricepi la yoga?

Da. Şi altceva?

Ce înseamnă brandingul.

Orice ai crede despre instructoare, recunoaşte că ştie să-şi facă reclamă.

Şi ai observat că nu a fost nevoie să ţipe ca să se facă ascultată?

- Eu nu ţip la clienţii mei. - Unicul client. Şi, da, ţipi!

- Bunico, el e Thomas. - Da.

Tu eşti cel care voia să cumpere motocicleta soţului meu.

Mai eşti interesat?

Cred că o să mai aştept. Mulţumesc.

- Bine. - Te duci la pescuit?

Nu, la cursuri de balet! Fireşte că mă duc la pescuit!

- Vrei să vii şi tu? - Nu pot, am prea multă treabă.

Dacă prind vreun peşte, o să-l gătesc pentru noi.

Abia aştept să sortăm fotografiile împreună.

Şi eu. Ne vedem atunci.

Thomas, dacă vrei, poţi să vii şi tu.

- Mulţumesc, dar am alte planuri. - Are planuri.

- Ce faci? Ieşi cu prietenii? - Nu.

- Cu familia? - Nu.

- Ai o întâlnire? - Katherine, pricepe aluzia!

Nu vrea să-ţi spună ce planuri are.

În fine, asta-i doar o mostră brută, ca să-ţi faci o idee despre munca mea.

Mai trebuie să pun fotografii, link-uri către reţelele sociale,

dar asta e.

Nu-mi displace.

Nu e chiar răspunsul pe care îl voiam, dar mă mulţumesc şi cu atât.

Ar trebui să vorbim şi despre nume.

Îmi place "Tabără de instrucţie". Nu pretinde a fi altceva decât este.

Oamenii ştiu în ce se bagă.

Atunci, dă-mi timp să mă gândesc la nişte alternative

şi promite-mi că vei fi deschis la idei noi.

- Bine, dar... - Nu, fără proteste.

Asta nu înseamnă să fii deschis.

- Este o întâlnire aranjată sau... - Nu insista, Kate!

Bun...

E un roadster din anii '80.

Cât costă?! Bine...

Da, o să mă mai gândesc.

Bine. Perfect! Mulţumesc.

Fără succes?

Fără.

Poate că bunica are dreptate,

pate ar trebui să o vindem şi să scăpăm de problemă.

Nu renunţa, Kate. Găseşti tu o soluţie.

Mulţumesc.

- Vrei să auzi o bârfă? - Întotdeauna.

Cred că drăguţul nostru Thomas iese la o întâlnire în seara asta.

Ce te face să crezi asta?

L-am întrebat dacă are o întâlnire, şi nu a spus nimic,

dar mie asta-mi spune intuiţia.

Nu iese la o întâlnire. Va fi la Sunnyside.

- Ce este Sunnyside? - Un cămin de pensionari.

Fostul lui comandant locuieşte acolo. Merge săptămânal să-i ajute.

E un fel de om bun la toate la cămin.

- De ce nu mi-ar spune asta? - Nu vrea să-i vezi latura sensibilă.

Vrei să facem ceva să mai uiţi de muncă, de motocicletă, de Thomas?

- La ce te gândeşti? - Păi...

Aşa... Acum ne relaxăm.

Am terminat. Mi-am făcut damblaua.

Nu pot să cred că am stat o oră să mă joc cu tine la un loc de joacă.

Eu nu m-am jucat, m-am antrenat.

- Şi tu te-ai antrenat. - Aşa este. Şi mi-a plăcut mult.

Îţi iei în serios antrenamentul.

E un ţel mare pentru mine încă de la prima sesiune cu Thomas.

E un eveniment anual şi caut în fiecare an o scuză să nu particip,

deşi îmi doresc foarte mult.

- Ce te reţine? - Eu. Încrederea în mine.

Teama de eşec este copleşitoare.

- I-ai spus lui Thomas că participi? - Nu. Sunt mult prea emoţionată.

Nu vreau să-l dezamăgesc, dacă dau greş.

Şi aşa îşi pierde încrederea în afacerea lui.

Ultimul lucru pe care îl vreau e ca singura lui clientă să eşueze.

Nu vei eşua, Tracy. Eşti de neoprit!

- Serios? - Da.

- Imbatabila Tracy? - Imbatabila Tracy.

- Imbatabila Tracy? - Stai într-un ou.

Stau într-un ou!

Bună dimineaţa!

Ce-i asta?

Acesta este felul meu de a-ţi cere scuze.

Pentru ce? Ai spart ceva?

Nu vaza mea! Spune-mi că nu ai spart vaza!

Nu, n-am spart nimic. Hai! Stai jos!

Haide!

Ascultă, bunico...

De când a murit bunicul, am fost cam absentă...

Nu te sun niciodată, abia dacă te vizitez...

Practic, ne vedem doar de Crăciun,

iar atunci sunt atâţia oameni în jur, că abia avem ocazia să vorbim.

Am considerat că relaţia noastră e un lucru de la sine înţeles.

Îmi pare rău. Nu vreau să mai fac asta.

Nu ştiu cât timp voi mai sta aici, dar, atât cât mai stau,

mi-ar plăcea mult să ne petrecem puţin timp împreună.

Eşti nepoata mea. Nu e nevoie să ne "reconectăm".

Suntem legate una de alta!

Chiar dacă eşti o pacoste! Dar îţi mulţumesc.

Cu plăcere.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Ţi-am luat ceva. Cafea de la Tracy Cakes.

Asta este preferata mea. E foarte bună.

Katherine, cât zahăr e în ea? E groaznică.

Ce? Vorbeşti serios? E delicioasă.

Asta îmi aminteşte de toate cerealele şi gustările dulci

pe care tu şi bunicul tău le mâncaţi.

Aşa făceam, nu?

Bun! Cum vrei să procedăm?

Aici sunt fotografiile.

Am şi câteva rame pentru cele speciale.

Toate sunt speciale. Toate sunt amintiri.

Bunico... Uite! Eşti frumoasă.

- Ar trebui să o înrămăm pe aceasta. - Da, şi apoi să-i dăm foc!

Încetează!

- Încă fac mutra asta în poze? - Da, uneori.

Da, aşa e...

- Nicio vorbă! - Bine.

- Ţine! - Mulţumesc!

Cunoşti cumva un mecanic care îmi poate da un preţ corect?

Nu prin apropiere.

Ţi-am luat un cadou.

Ce-i asta?

Ceva simbolic. Ştiu cât de mult munceşti.

- Îmi plac trufele de ciocolată. - Nu sunt chiar...

Sunt bomboane proteice. E o reţetă de casă.

Sunt foarte bune.

Dacă vrei, aş putea arunca o privire la motocicletă.

Nu sunt specialist, dar mă pricep la motoare.

- Ai face asta? - Da. Doar m-am oferit, nu?

Bine.

În acest caz, o să trimit câteva e-mailuri pentru muncă.

Nici vorbă! Dacă vrei să păstrezi motocicleta, învaţă s-o repari!

- Nu-i aşa? - Bine.

Mă duc să mă spăl pe mâini.

Bună!

Ca să repari motocicleta, ar trebui să o atingi.

Şi tu cât succes ai avut înfigând o şurubelniţă în motor?

Corect. Ai dreptate.

Nu avem de ce să ne grăbim. Mai întâi planificăm.

Toate la rândul lor.

Hai să scoatem motorul, să ne uităm bine la el.

Mă ocup eu de şuruburi. Slăbeşti tu roţile?

De ce să le slăbesc?

Asta împiedică motocicleta să se balanseze când scoţi motorul.

Bine.

N-ai cum să le rupi. Apasă mai tare.

- Bravo! Fă la fel şi cu restul. - Bun!

- Ne-am înscris la un alt curs. - De kickboxing?

Escaladă?

Paddleboarding? Ador paddleboardigul!

De fapt, e un curs de dans.

- Ce? Serios? - Da. O să fie minunat.

Putem face kickboxing?

- După dans. - Bine!

Începem. Unu, doi, trei, patru...

Cinci, împingem, şase, şapte şi ne rotim.

- A fost bine. - Unu, doi, trei, patru...

Cinci, împingem, şase, şapte şi ne rotim.

Bun! Acum, şi voi.

E în regulă. Uite! Urmăreşte-o! Se bucură de ce face.

Asta trebuie să faci şi tu.

- Nu pot să fac asta. - Ba da, poţi. Poţi să faci asta!

Nu contează dacă nu-ţi iese perfect. Uită-te în jur!

Toţi se bucură că învaţă ceva.

Relaxează-te! Distrează-te!

Să mai repetăm cu muzică.

Poţi să o faci, superstarule!

- Nu o fie perfect. - Nici nu trebuie să fie.

Cinci, împingem, şase, şapte şi ne rotim.

Nici eu nu reuşesc.

- Acum să vedem cum daţi din fund. - Gata, am plecat.

Ştii ce? Vin cu tine.

- Ce avem aici? - Asta e... Mulţumim.

Da. Aşa mi te-am imaginat eu.

- Ca persoană, nu ca antreprenor. - E de înţeles.

- Te-am întrecut. - Asta a fost prima tură.

Bine... Să-mi spui când vrei să pornim din nou.

Nu, cred că am terminat.

Vrei să fii în formă, dar nu ştii de unde să începi?

- Ai venit în locul potrivit. - Opreşte-te! Pari foarte derutat.

O putem lua de la capăt, dar arată că îţi place ce spui.

- Cu puţină pasiune, te rog! - Bine.

Pregăteşte-te... Acţiune!

Vrei să fii în formă, dar nu ştii de unde să începi?

Opreşte-te! Ai o privire... de psihopat.

Înţelegi? Nu arată bine.

Să-ţi citesc bucuria în priviri! Acum pari foarte speriat şi pierdut.

Ce?!

Hai să mai încercăm o dată! Dar prefă-te că vorbeşti cu mine.

- Suntem doar noi doi. - Bine.

Pregăteşte-te... Acţiune!

Vrei să fii în formă, dar nu ştii de unde să începi?

- Ai venit la locul potrivit. - E perfect!

Mi-ai spus că urmează kickboxingul.

Te distrezi?

Tu ce crezi?

Cred că îţi place, dar nu vrei să recunoşti.

Nu văd ce rost au toate astea.

Ce legătură au astea cu relansarea afacerii?

- Ar trebui să învăţ ceva aici? - Da. Învaţă să te relaxezi!

Eşti tot timpul foarte încordat. Ia-o mai uşor!

Respiră!

Ştiţi, mai bine vă opriţi. E clar că nu-i face deloc plăcere.

E fericit doar când suferă.

Mulţumesc.

Nu mânca feliile de castravete!

E jenant. Ce?! Bine...

Ăsta e un loc frumos.

Mă faci de râs. Doamne...

Ce-i asta? Am făcut programare pentru împachetări corporale.

Am schimbat-o. Acum facem baie în gheaţă.

- E bună pentru musculatura ta. - Ce?! Nu am aşa ceva.

Zece secunde. De atâta ai nevoie.

- E normal să-ţi fie teamă. - Doamne, e îngrozitor!

Nu! Nu...

Bine...

Doamne!

Trei, doi, unu...

Mă simt ca o îngheţată pe băţ. O să plăteşti pentru asta.

- Sigur o să plăteşti. Nu! - Aşa mai merge!

Da, minunat, am reuşit! Gata, am terminat.

A fost distractiv şi... Da.

Ţi-e frig?

Nu i-am rugat eu să facă asta.

Dimpotrivă, le-am spus că suntem colaboratori, nu altceva.

Ştiu bine că asta nu e o întâlnire. Nu ştiu de ce au făcut asta.

Mulţumesc.

- Frumos lănţişor! - Mersi.

- Emblema Gărzii de Coastă. - Îţi lipseşte?

Da. Aveam nişte oameni minunaţi în echipă.

Când lucrezi îndeaproape cu ei, îţi devin ca o familie.

Nu pot să nu te întreb...

Era ca în "Baywatch"?

Da, alergam des cu încetinitorul pe plajă.

Bun.

Nu era deloc ca în "Baywatch".

A fost greu, dar îmi aducea mari satisfacţii.

De ce ai plecat?

Eram pregătit pentru o nouă etapă a vieţii mele.

Deşi nu a ieşit cum mă aşteptam.

- Nu-mi spune! O femeie? - Da.

Dar e bine. Îmi plac poveştile cu fostele partenere.

- Te ascult. Haide! - Nu sunt multe de zis.

Ne-am răcit, iar ea a decis că nu voi mai face parte din viaţa ei.

S-a terminat urât?

A fost cumplit. M-a părăsit şi s-a mutat la New York.

Îţi mulţumesc că mi-ai spus.

M-am săturat să aud de despărţiri amiabile.

Ultimul tip cu care am ieşit, Chad, era actor.

Ştiu, ar fi trebuit să văd semnele după numele şi ocupaţia lui.

A pus capăt relaţiei în drum de la New York spre Seattle.

După ce dădusem o groază de bani să văd o piesă tâmpită în care juca,

una despre vânătoarea de căprioare. În care juca rolul căprioarei!

- De ce te-a părăsit? - Mi-a făcut o listă.

Chiar mi-a scris o listă.

A trebuit să rabd şi să-i ascult văicărelile.

Ştii care a fost partea cea mai rea? A făcut un poem din listă!

Nu e amuzant. A fost traumatizant.

Pentru Chad!

Pentru Chad...

Vorbesc cu compania care face panoul.

Eşti sigur că nu vrei să schimbi numele?

- Da, sunt sigur. - Bine.

Am făcut mostre.

Am început un curs de gătit japonez,

iar aceasta este prima mea încercare de a face sushi.

- Drăguţ, dar are gust de peşte. - Aşa şi trebuie. Doar e peşte.

- Ce înseamnă acest "drăguţ"? - Înseamnă că e nemaipomenit, bunico.

Cum ţi se pare denumirea "Tabără de instrucţie"?

- Pentru afacerea lui? - Da.

- Îmi place. - Pe bune?

Îţi spune exact ce este.

Pentru mine, "Tabără de instrucţie" înseamnă activitate sportivă intensă.

Prea intensă pentru mine, dar e bine să fii sincer.

Dacă s-ar numi "Explozie de formă", aş zice că pare distractiv.

M-aş duce, aş plăti, apoi aş fi dezamăgită

dacă ar ţipa cineva la mine în timpul flotărilor.

Nu te pot contrazice.

Bună ziua! Da, mulţumesc.

Revin mai târziu.

Aşa mai merge!

- Bună! - Bună! Cum ai scăpat de curs?

M-am antrenat săptămâna asta cât pentru un an.

I-am spus că am nevoie de o dimineaţă liberă.

- Cum a fost? - Excelent.

Azi mi-a făcut un compliment şi mi-a dat bomboane proteice.

A spus că de-acum o să înceapă să le ofere.

Ar fi bine să arunci bomboanele, că nu sunt prea bune.

- Ai o mare influenţă asupra lui. - Mulţumesc.

- I-ai spus despre cursă? - Întârzii, trebuie să plec. Pa!

Până la sfârşitul săptămânii? Cum?

Bună!

Ce s-a întâmplat?

- Îl urăsc pe individul ăsta! - Uşurel! Ce s-a întâmplat?

Administratorul clădirii.

Vrea să aducă un nou chiriaş în studioul meu.

Am crezut că am timp până la sfârşitul lunii să schimb totul.

Vrea banii de chirie săptămâna asta, altfel, mă dă afară.

- Nu poate să facă asta. - Ba da, poate.

O să-mi pierd afacerea. Am muncit atât degeaba.

Nu vom permite să se întâmple asta. O putem rezolva. Ne trebuie un plan.

- Da... - Bine.

Nu vrei să vii diseară la cină?

Mâncăm ceva şi discutăm despre ce vom face.

În regulă.

Totul o să fie bine.

- Nu poţi să găseşti un studio nou? - Am căutat.

Ori sunt prea departe de oraş,

ori sunt ocupate, ori mi se cer două luni de chirie în avans.

Vrei să stau puţin de vorbă cu el, dacă înţelegi ce vreau să spun?

În niciun caz! Nu avem nevoie să fii arestată, mulţumesc.

Ce o să faceţi?

O să adunăm suficienţi clienţi cât să dovedim că putem plăti chiria.

Într-o săptămână.

Cum o să-i convingeţi să se înscrie?

Asta rămâne de aflat...

Bine. Mă duc la culcare. La prima oră am lecţie de spaniolă.

Nu te lăsa afectat. O să faci riduri adânci.

În plus, o ai pe Katherine. E pricepută în ceea ce face.

- Buenas noches, bunico! - Mulţumesc pentru cină.

- Pun de cafea. - Bine.

Lasă-mă puţin. Ne vedem în living.

- Pot să-ţi iau farfuria? - Mulţumesc.

Kate!

Kate, trezeşte-te! E dimineaţă.

- Bună dimineaţa! - 'Neaţa!

Nu pot să o trezesc. Kate, e dimineaţă.

N-are niciun rost. Un singur lucru o trezeşte.

Vezi? Kate, trezeşte-te!

- Bunico, ce-i cu tine? - Vezi?

Am plecat la cursul de spaniolă. Hasta luego!

Bine.

- Îmi pare rău că am adormit aseară. - Nu, e în regulă.

E bine că ai dormit.

- Poţi să... Da. Mulţumesc. - Ce...

Ce-i cu bileţelele astea?

Bileţelele albastre sunt planul A,

cele galbene sunt planul B, iar cele roz sunt planul C.

- Planuri? Bine. Cu care începem? - Nu cu astea. Alegem planul D.

- Şi ăsta unde este? - Nu l-am notat nicăieri.

Dar am creat o campanie de marketing care cred că va da roade.

Va trebui să ai încredere în mine. Nu avem timp pentru indecizie.

- Bine. Am încredere în tine. - Bun!

Bună!

- Pot să te răpesc puţin? - Da.

- Cum merge? - Ăsta e coşmarul vieţii mele.

Mai zi o dată de ce am promis să am încredere în tine.

Pentru că eşti deştept.

Da, şi ştiu că nimeni nu vrea să-mi vadă mutra pe un material promoţional.

Încetează! O să merite.

Am lucrat toată noaptea la câteva idei

şi am găsit una foarte bună pentru logoul tău.

M-am inspirat din experienţa ta la Garda de Coastă.

Şi din lănţişorul tău.

Dacă nu-ţi place, nu-i nimic. Îl putem schimba.

Eram obosită când mi-a venit ideea, aşa că nu mă supăr.

Nu, Kate. E perfect.

Să vedem cum arată.

- Ce zici? - Arată minunat.

Du-te să-l îmbraci, că trebuie să ajungem în parc.

Da. Mai fac câteva fotografii, apoi mă schimb repede.

Perfect!

Gina era deja neagră de furie. Credeam că o să-şi iasă din minţi.

- Care a fost scuza ta? - Am intrat în panică.

N-am ştiut ce altceva să-i spun,

aşa că i-am zis că mi-a murit porcuşorul-de-Guineea.

- Şi că sunt în doliu. - Te-a crezut?

Nu ştiu, dar de atunci am pe birou o poză cu un porcuşor-de-Guineea.

- Măcar faci ce îţi place! - Nici nu ştiu dacă îmi place.

- N-am încercat altceva. - Nu ştiam că vom avea oaspeţi.

- Vă mulţumesc că aţi venit. - Totul face parte din marele plan.

Tracy s-a întrecut pe sine cu mâncarea.

- Mulţumesc! - Vom înscrie câteva persoane.

Prezentarea noastră de astăzi este despre Thomas,

antrenor local, cu experienţă în lumea reală.

- Arată-le tricoul. - Da.

Îmi place la nebunie! Este emblema Gărzii de Coastă.

- Aşa este. Kate s-a gândit la asta. - Nu, a fost un efort de echipă.

Am făcut calculele. Avem nevoie de 50 de clienţi ca să plătim chiria.

Dacă adunăm zece astăzi,

o să stăm foarte bine înainte de lansare.

Bunico, dai tu o fugă până acasă să aduci cutia cu tricouri?

E în dulapul meu, pe al doilea raft.

Am făcut curat în cameră.

- Jur! Am făcut ordine! - Nu te cred.

- Serios, e ordine. - Mă întorc repede.

- Noi am putea merge după fluturaşi. - Da.

- Rămân eu să termin. - Mulţumesc.

- Distracţie plăcută! - Mersi.

- Crezi că vom reuşi? - Da, bineînţeles.

Bine.

Gata cu vorbăria! La treabă!

- După tine. - I-ai spus lui Thomas de cursă?

Nu, e mult prea ocupat.

Cred că vrea să ştie. Spune-i, că tot e aici!

Mă scuzaţi, doamnă. Îmi puteţi acorda puţin timp?

Vreţi să slăbiţi?

Bun...

E antrenament de bază, creat de un fost membru al Gărzii de Coastă.

Bună!

Ce faci, mă ignori?

Eu mă duc săptămânal. Îmi place la nebunie.

Nu, nu a fost deloc ca în "Baywatch".

"Baywatch"? Ce?

În altă parte nu găsiţi la preţul ăsta un asemenea antrenament.

Credeţi-mă. Locuiesc în New York.

Port haine cu două numere mai mici. Aţi vrea să vă înscrieţi?

Bună ziua! E o chestie de fitness...

Bine.

- Nu pot să fac asta. - Ce?

Nu sunt agent de vânzări. Nu pot să zâmbesc larg şi să fiu vesel.

Nu te gândi la asta, ci la tot ce ai învăţat.

Gândeşte-te la deviza ta: "Reveniţi la exerciţii de bază."

Rolul tău e să-ţi asculţi clienţii şi să-i ajuţi să-şi atingă obiectivele.

Este exact acelaşi lucru.

- Nu-i aşa? - Da.

Mă scuzaţi, domnule, aveţi o clipă să vorbiţi cu colegul meu

despre un nou program de fitness?

- Sigur. - Perfect!

Bun! E un curs de fitness ca o tabără de instrucţie.

Muncă grea, ca pe vremuri. Faci sport?

Da, încerc să fac antrenament intermediar în apartamentul meu.

Minunat! Programul e perfect pentru tine.

Faci deja mişcare. Care sunt obiectivele tale?

Vreau... pătrăţele.

Bine. Voi analiza dieta şi vom adapta câteva exerciţii,

construind în acelaşi timp o bază funcţională solidă.

- Îţi convine? - Sigur că da.

Vino să te înscrii!

- Poate ar fi bine să ne oprim. - Da, s-a golit parcul.

Am reuşit să înscriu cinci persoane.

Cinci? Eu am 11, dintre care doi sunt spanioli.

Cursurile mele mi-au prins bine.

Am şi eu cinci. Mulţi indecişi, dar unii au spus că vor veni.

E bine şi aşa, Tracy.

N-aţi auzit? V-am zis că am înscris 11!

După discursul motivaţional al lui Tracy, am făcut 15 înscrieri.

Cincisprezece? E uimitor! Sunt foarte mândră de tine.

Dar tot nu sunt destui. Avem 36. Ne trebuie cel puţin 50.

Să ne gândim câte am realizat astăzi.

Mai avem timp să înscriem câteva persoane înainte de lansare.

Crezi că vom putea convinge încă 14 la timp?

Câţi oameni vă aşteptaţi să fie acolo?

Sincer, nu ştiu.

Să vedem partea bună: eu şi Thomas suntem câştigătorii!

E perfect. Da.

Minunat! Cu jumătate de oră înainte?

Perfect! Ne vedem atunci.

Sunt uimitoare.

Gina o să mă promoveze după asta.

- Ce sărbătorim? - Ţi-am obţinut un interviu la radio.

- Poftim? - Da.

Mâine, la ora 09:30, vei discuta cu o tipă pe nume...

- Arlene... - Da, Arlene Kit.

Impresionant. Oamenii de aici o plac, dar... radio?!

Da. Şi tu eşti norocosul care o va cunoaşte.

- Cafea? Mulţumesc. - Stai puţin!

Nu pot să vorbesc la radio. Dacă o dau în bară?

Ai să dai interviul, vrei, nu vrei!

- Cafea simplă, Thomas? - Scuze, Tracy nu era acolo.

Era celălalt tip. Nu mi-am amintit ce cafea îţi făcea.

- Aşa e. Astăzi e cursa lui Tracy. - Ce anume?

Nu te înfuria. M-a pus să jur că nu îţi spun.

Ce cursă?

Marea cursă cu obstacole din oraş? Participă şi Tracy?

Am încercat să o conving să-ţi spună, dar a insistat să păstreze secretul.

- De ce nu mi-a spus? - Se temea să nu te dezamăgească.

Nu pot crede că nu mi-a spus.

Eu o antrenez, iar ea s-a temut să-mi spună.

- Stai, la ce oră începe? - Dacă plecăm acum, ajungem la timp.

Bine, să mergem.

Să nu cumva să renunţi!

- Ce faceţi aici? Kate! - Scuze! Am cedat sub presiune.

Tracy, suntem o echipă. Vom termina cursa împreună.

Haide!

Bravo!

Am făcut ce ţinea de mine. Mă retrag.

Într-o echipa nimeni nu stă pe margine. Suntem uniţi. Haide!

Hai!

Haide!

Hai, Kate, hai, trage!

Hai, că poţi! Am încredere în tine!

Mă ocup eu de cauciuc.

Hai, Tracy!

Tracy!

Bravo! Ai reuşit.

- Am reuşit! - Aşa este.

Dar să nu crezi că vei avea liber mâine.

Nici prin cap nu mi-ar trece.

Bine aţi revenit la Radio KQRL!

În continuare, Arlene Kit discută cu incomparabilul antrenor

Thomas Rafferty.

În sfârşit! Ai idee ce oră e? Era să-l ratăm.

Îmi pare rău, Kate. Nu cred că pot să fac asta.

Haide! N-aş fi planificat asta, dacă nu te-aş fi crezut în stare s-o faci.

O să fie bine. Te vei descurca. O să fiu acolo tot timpul. Hai!

- Haide! - Bine.

Mai târziu, vom vorbi despre vecinii de coşmar.

Spuneţi-ne experienţele voastre. Cu cât mai absurde, cu atât mai bine.

Mai întâi, să vorbim despre fitness.

Alături de mine e antrenorul local Thomas Rafferty,

care are o tabără de instrucţie.

Vinerea aceasta îşi relansează firma şi ne va spune totul despre ea.

- Bună, Thomas! - Bună!

Thomas, cum îi convingi pe cei ca mine să se întoarcă la sală?

Aş zice că e nevoie să-ţi stabileşti un obiectiv realist

şi să înţelegi că sportul nu ar trebui să fie ceva de temut.

Dacă vreau să-mi tonifiez braţele, mă poţi ajuta?

Bineînţeles. Dar e important să lucrezi toate grupele musculare.

Nu vrei să ai braţe tonifiate şi picioare fleşcăite.

La cursul meu, lucrăm la modelarea întregului corp.

Mottoul meu este că munca grea duce la rezultate excelente.

- Şi promit să nu ţip la tine! - Avem comentarii de la ascultători.

Heather a scris: "Am mers la sală pentru prima dată după ani de zile"

"şi m-am simţit intimidată."

"Am simţit că sunt criticată pentru că sunt acolo."

Nu eşti singura, Heather.

Mulţi sunt intimidaţi în sălile de sport.

Singurul lucru pe care îl garantez este că nu te va critica nimeni.

Când vii la cursul meu, intri în echipa mea.

Iau asta foarte în serios.

Bine, să mai răspundem la câteva întrebări.

De ce erai atât de îngrijorat? Ai fost uimitor!

Cred că a fost efectul adrenalinei.

Producătorul mi-a propus să revin, să am o rubrică despre sănătate.

- Ce? - Da.

Au zis că eu şi Arlene facem echipă bună.

Le-a plăcut abordarea mea.

Cred că, întâmplător, mi-ai asigurat încă un loc de muncă.

Îmbrăţişarea asta nu a fost deloc stânjenitoare. Ce ai păţit?

Nu ştiu...

Trebuie să sărbătorim. Trec pe la studio mai târziu?

- Da, mi-ar plăcea. - Perfect!

Ne vedem mai târziu.

Bună, Gina!

Ce e asta?

Lou, ai făcut-o din nou! Am spus lapte de migdale.

- Am nevoie de o nouă asistentă. - Lucrurile merg grozav aici.

Sunt convinsă că realizăm ceva deosebit.

Am nevoie de tine înapoi imediat.

- Ce?! - M-am bâlbâit?

Nu. Gina, ascultă... Nu mă pot întoarce acum.

Mai avem puţin până la lansare. Thomas are nevoie de mine.

Ce drăguţ!

Fireşte, nu-ţi pot sta în cale. Da, rămâi acolo să-l ajuţi.

- Vorbeşti serios? - Nu! Vino imediat înapoi!

Nu mai investesc niciun ban în acest proiect ridicol.

Se apropie Săptămâna Modei şi...

Cred că tocmai am obţinut un contract uriaş

cu un nou lanţ de sendvişuri. Am nevoie de toată lumea.

Cum rămâne cu vărul tău?

Acum nu vorbesc cu mama. Nu mai e cazul să-i fac favoarea asta.

Gina, proiectul acesta chiar cred că merită tot efortul.

O mică sală de sport în pustietate nu e la înălţimea companiei noastre.

Am încheiat discuţia. Ori te întorci în oraş, ori eşti concediată.

Tu alegi.

Am veşti nemaipomenite. Am obţinut încă doi clienţi.

M-au auzit la radio şi au vrut să se înscrie la curs.

E minunat.

- Ce e? Credeam că te vei bucura. - Sigur că mă bucur, doar că...

- Ce s-a întâmplat? - E vorba de Gina.

Vrea să mă întorc în oraş mâine. Nu acceptă un refuz.

- Ce? - Ştiu.

- Vorbeşti serios? - E complet ridicol.

Am încercat să o conving să mă lase să termin proiectul,

dar nici nu vrea să audă.

- Îmi pare rău, Thomas. - Nu-i nimic.

E şefa mea. Trebuie să fac ce vrea ea.

Fă ce ai de făcut. Da. Mă descurc.

Sunt foarte dezamăgită că nu voi fi prezentă.

Asta e.

Bine.

Ştiu că te vei descurca de minune.

Ştii că nu-mi plac îmbrăţişările.

Succes în oraş!

Ştii ce ar spune bunicul tău,

instinctul e singura busolă adevărată din lume.

Trebuie să mă întorc. E în joc serviciul meu.

Dacă eşti sigură că iei decizia corectă...

Lansarea are loc la ora 13:00. Ne vedem acolo.

Te simţi bine?

Nu pot să fac asta. Ce rost are?

N-avem nicio şansă să strângem 50 de clienţi la timp!

Lansarea are loc azi, la ora 13:00. Ne vedem acolo.

Nu ştiu cum e posibil,

dar bagajul ăsta pare mai greu decât era când am venit.

Am strecurat câteva lucruri acolo.

- Ce lucruri? - Câteva ornamente.

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că apartamentul tău pare cam trist.

Bunico! Vino aici!

O să vin în vizită cât de curând. Promit!

Cursul de aerobic cu Raoul a fost anulat,

aşa că m-am înscris la scrimă.

Nu-mi mai pot înăbuşi curiozitatea. Ce-i cu activităţile astea?

Un curs de gătit, spaniolă, fanfară, scrimă...

De ce nu? Îmi place să am o ocupaţie.

Una e să ai o ocupaţie, altceva e ce faci tu.

Când a murit bunicul tău, am început să mă simt singură.

Şi mi-am dat seama că aveam două opţiuni.

Să rămân singură sau să fac ceva în privinţa asta.

Aşa că am ales a doua variantă.

O viaţă are omul! E bine să aleagă ce-l face fericit.

Dacă te mai simţi singură, poţi să mă suni oricând.

L-am iubit foarte mult şi te iubesc şi pe tine.

- Sună-mă când ajungi. - Bine.

Bună, Gina! Acum plecam.

Sunt Lou. Gina e la coafor.

Nu am reuşit să-i obţin o programare la Jillian, dar am prins-o pe Marissa.

A ieşit scandal. Dar ştii ceva? Nu am plâns. Deloc.

Felicitări, Lou! Mă bucur pentru tine.

Am un truc nou. Când simt că-mi vine să plâng,

respir pe nas şi mă uit cruciş. Şi are efect.

Bine...

Sunt mândră de tine, dar, dacă trebuie să te uiţi cruciş ca să rezişti,

poate ar trebui să...

Să demisionez? Nu pot.

Salariul e mult prea bun şi am asigurare dentară, Kate.

- Dentară. - Da, dar...

Gina e o şefă cumplită!

Eşti un om puternic, Lou. Poţi obţine orice post vrei.

Mereu vei găsi ceva! O viaţă ai! Trebuie să...

Trebuie să alegi ce te face fericită.

- Ştii ce? Demisionez. - Poftim?

Da. Îi voi trimite Ginei demisia mai târziu. Basta!

Bravo ţie, Kate! Pa!

Ţi-am distribuit pagina.

- Nici nu ştiu ce înseamnă asta. - Pagina ta din reţelele sociale.

Am distribuit-o pe contul meu şi pe cel al cafenelei.

Are deja câteva aprecieri, aşa că sper să vină mai mulţi oameni la lansare.

Am cel mai bun bucătar care va pregăti cele mai bune gustări.

Nu-ţi face griji, vor fi sănătoase.

Singura mea întrebare este: ce băuturi servim?

Smoothie-uri? Cafea cu gheaţă? Vin?

Nu cred că trebuie să servim ceva.

Dar viziunea lui Kate pentru lansare implică mâncare şi băuturi.

Cred că ar trebui să anulăm totul. E o pierdere de timp.

De ce am renunţa acum?

Pentru că nu cred că pot să fac asta fără ea.

Dacă ea a plecat, asta nu înseamnă să revii la viaţa dinainte, Thomas.

Ai ajuns prea departe ca să renunţi acum.

Nu ştiu dacă pot să fac asta.

Când Kate era aici, îmi insufla încredere în afacerea mea,

dar acum pur şi simplu mă îndoiesc de tot ce fac, de fiecare decizie.

Aşa cum te ştiu eu, tu nu te dai bătut.

Tu te înarmezi cu curaj şi îţi faci datoria.

Am un presentiment foarte bun în privinţa...

Doamne!

Te-ai întors.

- Ţi-ai convins şefa să mai rămâi? - Nu.

- Ai demisionat? - Nu mai lucrez pentru Gina.

Dar nu renunţ la cariera mea. Şi nici la tine.

Cred în tot ce am construit aici.

Bucătarul e afară. Mă întorc imediat.

Kate, avem doar 38 de clienţi.

Nu cred că putem ajunge la 50 până la sfârşitul zilei.

Doamne! Thomas, a început petrecerea.

Sunt atât de mulţi! Salut! Mulţumesc că ai venit.

Sunt Thomas. Intraţi! Mulţumesc! Bine aţi venit! Intraţi!

Vin şi mai mulţi. Bună!

Ar trebui să guşti un smoothie. Sunt delicioase.

Mulţumesc că ai venit.

Te-ai întors! Mulţumesc mult că ai venit.

- Ne descurcăm de minune. - Aşa e. Mai am câteva nume.

Te înţeleg, nici mie nu-mi plac burpee -urile.

Dar există un milion de moduri de a obţine aceleaşi rezultate.

Găseşte ceva pe placul tău.

Este administratorul clădirii.

Nu pot să mă uit. Spune-mi tu ce se întâmplă.

Acum discută. Thomas se încruntă.

Dar pare trist sau doar posac, cum e de obicei?

Nu-mi dau seama. Gesticulează mult.

Nu...

- Acum dă din cap. - Aşa...

- Şi-a pus mâinile în şolduri. - Nu-mi pasă ce face cu mâinile!

Se apropie. Vine Thomas. Trebuie să plec.

Ce? Tracy!

Bună!

Studioul este al meu.

- Ai reuşit! - Nu. Am reuşit împreună.

Nu erai obligată, dar m-ai ajutat să-l obţin.

Chiar şi după ce am încercat să te îndepărtez.

Nu ai renunţat la mine.

Unde e Rose? Voiam să-i mulţumesc.

S-a dus să ia ceva de acasă. Dar uite-o! A venit la ţanc.

Ascultă, eu şi bunica mea am vorbit şi vrem să-ţi dăm ţie motocicleta.

Ce? Nu... Nu pot.

Rose, e prea mult.

Motivul pentru care am reparat-o a fost ca să poţi merge iar cu ea.

Glumeşti? Nu vreau să merg cu chestia aia.

Am venit cu ea doar ca să ţi-o dau ţie.

Nu pot să o accept.

Soţul meu ar fi vrut să o aibă cineva care să o folosească.

Kate abia dacă ştie să conducă o maşină,

iar mie mi-a plăcut să merg cu ea doar când o conducea soţul meu.

Este a ta, dacă o vrei.

E un cadou.

- Pentru efortul depus. - Mulţumesc!

Doamnelor şi domnilor, acordaţi-mi puţină atenţie.

Aş vrea să-l chem pe omul momentului să spună câteva cuvinte.

Uraţi-mi noroc.

Nu mă pricep la discursuri, dar vă mulţumesc că aţi venit.

E mare lucru să văd atâţia oameni care mă susţin.

Îi mulţumesc mult lui Tracy.

Mulţumesc că ai fost alături de mine şi că eşti o prietenă atât de bună.

Asta nu înseamnă că o să fiu mai blând cu tine la antrenamente.

Înainte să încep acest proces de relansare, eram cam pierdut.

Apoi am întâlnit-o pe Kate.

Datorită ei sunt aici astăzi. Îţi mulţumesc, Kate!

M-ai motivat, m-ai încurajat

şi ai crezut în mine şi în afacerea mea.

M-ai ajutat să fiu mai bun şi să-mi recapăt motivaţia.

Vrei să mă ajuţi să tai această panglică?

- Adică eu nu contez deloc? - Bunico!

Desigur, îi mulţumesc şi lui Rose. Nu am fi reuşit fără tine.

- Faci tu onorurile, superstarule? - Bine.

Aşa!

Noua şi îmbunătăţita tabără de instrucţie este oficial deschisă!

Aţi urmărit filmul artistic INSTRUCŢIE PENTRU DOI

Redactor CRISTINA EREMIA