Original subtitles

DOCUMENTARUL IMPLICĂ EVENIMENTE ŞI RELATĂRI REALE

CARE POT FI DERANJANTE PENTRU UNII TELESPECTATORI.

INCLUDE REFERINŢE LA CRIMĂ, VIOLENŢĂ, SĂNĂTATE MINTALĂ,

SINUCIDERE ŞI CONŢINUT SENSIBIL. A SE VIZIONA CU PRUDENŢĂ

PRODUS DE ALLER STUDIOS PENTRU HBO MAX

În fiecare poză de-a lui Julius, vezi că are chestia asta,

un soi de rânjet pe faţă.

Şi e foarte sigur de sine.

Doar el ştie o glumă pe care toţi ceilalţi n-o pricep.

La asta mă gândesc când mă gândesc la Julius.

A fost incidentul cu Sony American Airlines.

Lizard Squad, aparent condus de Kivimäki,

s-a luat de directorul Daybreak şi Sony, John Smedley.

Era un zbor spre Statele Unite,

cu un pasager la bord de care dl Kivimäki nu era mulţumit,

aşa că a făcut o ameninţare cu bomba.

Avioane Air Force au intervenit pentru a-l intercepta

şi pentru a se asigura că se poate face o aterizare forţată.

Prima dată am auzit de Lizard Squad,

când o companie de jocuri video a fost ţinta unui atac DDoSsed.

A fost o pană majoră.

Atacurile asupra Xbox şi PlayStation erau, la vremea aia,

probabil cele mai mari atacuri DDoS pe care le-am întâlnit..

Lumea comenta: "Să sperăm că peste trei ani,

o să se schimbe şi o să folosească spre bine cunoştinţele sale."

Şi eu eram, gen: vrabia mălai visează.

Realitatea loveşte mai repede.

Nu poate fi reparat. Sincer, ar merita o lecţie serioasă.

Dar nu poţi spune asta.

CEL MAI CĂUTAT HACKER ADOLESCENT

EPISODUL 3 CRĂCIUNUL COMPROMIS

FARNCOMBE, REGATUL UNIT

În 2014, Julius Kivimäki şi grupul de hackeri Lizard Squad

au închis reţelele PlayStation şi Xbox,

stricând Crăciunul a peste 100 de milioane de utilizatori.

Jurnalistul Joe Tidy trebuia să investigheze

atacul care a şocat lumea.

Asta a fost acum nouă ani. Interviul cu Lizard Squad.

O să aflu exact...

Crăciunul ăsta se fac 10 ani

de când Lizard Squad au doborât PlayStation şi Xbox,

reţelele Xbox Live şi PlayStation. Era o ştire importantă.

Îmi amintesc că am intrat în redacţia Sky News,

şi mă aşteptam să fie o zi calmă, relaxantă.

Ca de Crăciun. Eram pe jumate adormit şi speram să am o zi uşoară.

Şi a ieşit la iveală povestea asta.

În ultimele zile, hackerii cutare au pus la pământ

nişte reţele mari de gaming.

Şeful mi-a spus: "Bun, adu un membru la TV."

Cum? Cum o să fac asta?

Şi atunci am început să mă interesez.

Eu sunt Joe Tidy şi sunt reporter specializat în securitate cibernetică.

Mă ocup de ştiri legate de hacking, infracţiuni cibernetice, criptomonede,

siguranţă online şi aspectele întunecate ale internetului.

Acum lucrez pentru BBC.

Era Crăciunul anului 2014,

şi lucram ca reporter la Sky News.

Mă interesa tehnologia

şi eram un membru tânăr al echipei.

A venit redactorul de ştiri şi a spus: "Trebuie să scriem despre asta.

E un grup pe nume Lizard Squad

care a pus la pământ PlayStation Network şi Xbox Live."

Peste 100 de oameni au fost afectaţi.

Aceşti ţânci,

cu un logo-şopârlă ridicol,

se laudă pe Twitter de măreaţa lor lucrare.

Cum e posibil? A venit redactorul şi mi-a spus:

"Trebuie să aduci un membru de-al lor la TV în seara asta."

Ca reporter, eşti obişnuit cu treburile dificile.

Treburi imposibile.

Mi s-a părut o cerere de-a dreptul nerezonabilă.

WASHINGTON, D. C. STATELE UNITE

Cum aş descrie Lizard Squad?

Eu le spuneam grupul rataţilor.

Brian Krebs e unul dintre cei mai buni jurnalişti în domeniul cibernetic.

L-a investigat pe Julius Kivimäki şi a ajuns una dintre ţintele sale.

Mă numesc Brian Krebs.

Sunt jurnalist de investigaţie independent

şi editorul site-ului de ştiri Krebsonsecurity. com.

POLIŢIA CAPITOLIULUI VEHICUL POLIŢIE

Erau mulţi care pretindeau că fac parte din Lizard Squad.

Devenise un fel de glumă.

Făceai lucruri pentru ei sau în numele lor.

Păreau amatori în comparaţie cu alte grupări.

Păreau nişte tineri doritori de atenţie.

Cu riscul de a suna ca un moşneag,

cred că Lizard Squad e rezultatul

combinaţiei dintre hacking şi social media

pentru că tot ce a făcut Lizard Squad avea şi campanie de marketing, nu?

Totul avea o numărătoare inversă şi cred că aveau şi concursuri.

Lizard Squad erau, de fapt, nişte script kiddies,

oameni care se foloseau de instrumente publice,

ţinteau spre ceva şi apăsau pe trăgaci.

Să numeşti un script kiddie hacker

e ca şi cum ai spune că oricine ştie să tragă cu arma e meşter.

Aceşti script kiddies sunt adesea în căutare de atenţie.

Au luat instrumentele gata-făcute

şi le-au îndreptat spre PlayStation şi Xbox Network.

NEW YORK CITY NEW YORK, SUA

În 2015 pe vremea asta,

credeam că membrii principali

sunt unii care îşi spuneau Anticristul, Komodo,

iar al treilea îşi spunea Zeekill, zis şi Julius Kivimäki.

Cei mai mulţi hackeri se ascund în spatele pseudonimelor,

însă Julius Kivimäki s-a transformat pe sine în brand,

folosind aceleaşi pseudonime iar şi iar.

Mulţi membri ai Lizard Squad

şi-au creat nume temporare, inspirate de şopârle,

pentru a face parte din grup

şi pentru a nu rupe legătura cu pseudonimele anterioare

sau cu cele asociate cu diverse infracţiuni.

Julius Kivimäki nu a avut un pseudonim de unică folosinţă.

Voia ca toţi să ştie că el e Zeekill.

S-au implicat în atacuri DDoS, DDoS la comandă, doxing,

ameninţări cu bombă, defăimarea diverselor site-uri,

intruziuni îngrijorătoare în diverse reţele,

utilizarea unui botnet, atacuri de tip swatting, ameninţări cu moartea.

Au făcut bani din toate astea.

LONDRA REGATUL UNIT

Lizard Squad a fost ultimul grup major de hacking din acea perioadă.

Prin 2011, a apărut LulzSec,

un grup născut din sânul Anonymous,

o mână de tineri care făceau asta de plăcere.

LulzSec a influenţat mult perioada aia.

Toţi au fost arestaţi şi toţi au făcut închisoare.

Însă asta nu i-a descurajat pe adolescenţii care urmăreau totul.

Au văzut că LulzSec au ajuns celebri.

Au văzut urmăritorii de pe Twitter, repostările, aprecierile.

Atunci a început şi Twitter să crească.

Asta a încurajat alte găşti de hackeri să ia locul celor de la LulzSec.

Iar Lizard Squad a apărut prin vara lui 2014.

Au avut un logo inspirat de ce a avut LulzSec cu câţiva ani înainte.

LulzSec aveau ca logo un personaj animat cu mustaţă.

Cred că sorbea un vin roşu, avea joben şi monoclu.

Apoi a venit Lizard Squad.

Ei au inventat o şopârlă cu joben.

N-au mai pretins

că ar fi vorba de dileme morale sau etice.

Nu o fac din dorinţa de a proteja sau de a face lumea un loc mai bun.

O fac pentru a institui haos, pentru a obţine putere, pentru bitcoin.

Singura dată când Lizard Squad

au avut o tentativă de a explica de ce au făcut-o

a fost când Zeekill a apărut la Sky News

şi a spus că a pus la pământ de Crăciun reţelele de gaming

pentru ca familiile să poată petrece timp împreună

ceea ce-mi spune că nimeni din gaşca lor

nu a fost în preajma copiilor.

Să vă spun ceva.

Un copil care nu poate folosi cadoul pe care l-a primit de Crăciun

nu e un copil cu care vrei să-ţi petreci timpul.

LONDRA REGATUL UNIT

Grupul autointitulat Lizard Squad

a atacat Sony şi Microsoft şi au oprit serviciile online.

În direct din Finlanda, vorbim cu omul care îşi spune Ryan

şi care spune că e unul dintre hackeri.

Timpul se scurgea, iar Joe Tidy avea o misiune.

Să găsească pe cineva de la Lizard Squad

care vrea să vorbească la o televiziune importantă.

Un post de radio britanic cu o emisiune nocturnă

a reuşit să aducă două Şopârle,

membrul 1 şi membrul 2, cum îşi spuneau ei,

pentru un interviu la radio.

Unul dintre ei părea că e de prin sudul Londrei

şi spunea că are 22 de ani.

Celălalt a spus că are 17 ani

şi părea că e de prin nordul Europei.

N-a spus de unde.

Atunci am auzit pentru prima dată vocea lui Kivimäki, la acel interviu.

Însă, la acel moment, nu ştiam nimic despre acea persoană.

Apoi am petrecut următoarele şase ore pe internet

încercând să prind o Şopârlă şi să vorbesc cu el.

Aparent,

membrul 2 care fusese la radio cu o noapte înainte,

era într-un fel purtătorul lor de cuvânt.

Şi locuia la vreo 3km distanţă de redacţia noastră.

Mi-a părut un lucru extraordinar.

Stai aşa. E vorba de o gaşcă internaţională de hackeri,

iar tipul ăsta e chiar acolo.

Am reuşit să dau de el şi am stabilit un interviu.

A venit la studio unde a dat un interviu ciudat.

Spunea că e parte din Lizard Squad,

dar nu e parte din grup. Şi totul părea un pic ciudat.

Dar a spus că mi-l poate aduce pe membrul numărul unu,

persoana căreia îi spunea Ryan.

Mi-a promis că Ryan va participa la o discuţie pe Skype.

Şi a apărut chiar înainte să închid.

Nu te simţi vinovat că ai răpit bucuria jocului

a mai mult de 100 de milioane de oameni chiar în perioada Crăciunului?

Mă îngrijorează mai mult că acei oameni n-au nimic mai bun de făcut

decât să se joace pe consolele lor în perioada Crăciunului.

Nu pot zice că îmi pare rău.

Când mi-a apărut pe ecran, mi-a părut un copilandru.

Îţi puteai da seama de asta şi din vocea de la radio.

Dar când vezi tânărul ăsta apărându-ţi pe ecran,

în centrul unei poveşti mondiale,

zâmbind şi rânjind, te dă pe spate, la propriu.

M-a uimit aroganţa acestui tânăr.

Fără remuşcări, fără regrete.

Se străduia să nu râdă în timpul interviului.

Am pus povestea pe Sky News

şi a mers foarte bine, după cum vă daţi seama.

Era o ştire mondială.

Oamenii erau furibunzi.

Şi vine puştiul ăsta şi îşi asumă responsabilitatea.

Îi place atenţia, se bucură de ea.

A fost prima mea ştire despre hacking. Nu mai făcusem aşa ceva.

Atunci mi-am dat seama că e o întreagă lume

în adâncurile internetului despre care noi nu ştim nimic.

Puterea pe care o pot exercita aceşti atacatori m-a lăsat gură-cască.

HELSINKI FINLANDA

Înapoi în ţara sa, Finlanda,

poliţiştii îl ştiau foarte bine pe Julius Kivimäki.

Au privit un interviu care a şocat lumea.

Când a apărut la Sky News, a fost foarte interesant.

A ales să-şi arate faţa.

Se tunsese, avea părul scurt.

Avea părul mult mai lung când l-am cunoscut eu.

Vorbea deschis despre lucrurile astea.

Era ciudat. Cine ar face asta?

Hackerii, n-aş spune că se ascund,

dar îşi cultivă un fel de personalitate online,

în spatele pseudonimului lor,

pentru că acel pseudonim e brandul lor.

Când au acel pseudonim,

nume de hacker, alias sau cum vreţi să-i spuneţi,

aceea e identitatea lor din online.

Iar offline, au un nume obişnuit, poate un loc de muncă obişnuit.

Familie copii, ce vreţi. Pot fi oricine.

Iar el unea aceste două personalităţi într-una singură.

Identitatea sa de hacker şi cea reală erau una singură.

NEW YORK NEW YORK, SUA

Acesta e grupul responsabil

pentru spargerea a două dintre cele mai mari companii.

Lizard Squad era un grup care, din nou,

n-a făcut ceva ce putea fi calificat drept hacking.

Au avut acces la suficiente informaţii

care să scoată din joc Xbox Live şi PlayStation timp de câteva zile.

Aş mai sublinia faptul că au încercat să spargă şi Steam Network,

cea mai mare platformă de jocuri pentru calculator.

Cred că au eliminat unul dintre...

Au zeci de servere în întreaga lume.

Din câte ştiu, unul dintre aceste servere n-a funcţionat 16 minute.

De ce am făcut-o? Pentru a fi noi mai atenţi.

O făcea pentru propriul amuzament.

"Ca să fim noi mai atenţi." Da, frate.

Se distrează prea bine.

Îşi bate joc. Trolează. Punct.

Lizard Squad aveau canale proprii,

dar stăteau mult şi pe Twitter.

Twitter era locul unde Lizard Squad îşi făcea damblaua.

Deci, Lizard Squad a început cu DDoS.

Un atac DDoS e atunci când...

Înseamnă refuzul sau blocarea serviciului respectiv.

Îl compar mereu

cu momentul în care un produs e la reducere pe internet.

De exemplu, în UK, avem Glastonbury, un festival muzical,

şi au fost instanţe în care dădeau drumul la bilete,

şi site-ul se prăbuşea

pentru că intrau prea mulţi oameni să le cumpere.

Serverele care susţineau site-ul nu făceau faţă,

picau, iar site-ul intra offline.

Cam asta înseamnă şi un atac DDoS.

Încarci un server cu date inutile

până când serverul nu mai face faţă şi cade.

Îşi aleg momentul potrivit pentru a crea cât mai multe probleme

şi cât mai multă iritare,

pentru că perioada Crăciunului

e cea mi importantă perioadă pentru companiile de jocuri,

dar se poate spune că şi pentru jucători.

E ziua în care toată lumea îşi ia cadoul de sub bradul de Crăciun,

îl desface şi vede că e o nouă consolă.

Cea mai fericită zi.

O conectezi la TV,

iar consolele de acum, chiar şi cele de acum zece ani,

nu funcţionează fără a avea acces la PlayStation Network şi Xbox Live.

Am vorbit cu câţiva oameni care n-au fost afectaţi de asta

şi nu pare mare lucru.

Ei îţi zic să mergi şi să faci altceva.

Dar dacă tot anul ai aşteptat acel moment

sau dacă ai strâns bani să-i cumperi o consolă partenerului tău,

eşti bucuros să-l vezi că joacă, el e bucuros că joacă.

Iar aceşti copii te-au împiedicat să faci asta.

A fost un atac cibernetic masiv.

A şocat oamenii din întreaga lume.

Te sperie că se poate întâmpla

şi că poate fi făcut de nişte ţânci enervanţi.

Fără să vrea, Lizard Squad au pornit o tradiţie

pentru că se întâmplă multe atacuri DDoS în perioada Crăciunului.

Numai ieri,

Europol a anunţat că a doborât mii de servicii DDoS

în anticiparea atacurilor în lanţ ce au loc de Crăciun.

Pentru că se aşteaptă la asta.

Lizard Squad a făcut un trend din asta.

O aniversare.

Un soi de atac care face mult rău lumii

pe care l-a pus la cale Lizard Squad

a fost împotriva directorului Daybreak şi Sony, John Smedley.

Când i-a fost atacată compania, a luat-o personal,

s-a dus pe Twitter şi a scris despre acest grup.

A spus că ei o să ajungă la închisoare.

Că vor fi arestaţi.

S-a pus contra lor şi critica ceea ce făceau ei.

Au aflat că avea un zbor, un zbor anume,

iar Julius a făcut o ameninţare cu bomba către American Airlines.

Forţele Aeriene SUA au trims apoi avioane de vânătoare

care au escortat aeronava până la sol.

Am fost acuzat pentru asta. A fost ciudat.

NEW YORK NEW YORK, SUA

Preşedintele Sony Online Entertainment John Smedley a răbufnit pe Twitter

după ce hackerii au doborât reţelele Xbox şi PlayStation,

iar răzbunarea lor a ajuns până la ridicarea avioanelor de vânătoare.

Este o captură de ecran pe care am făcut-o atunci.

Aici, Lizard Squad. Postează.

"Pare că zborul lui J. Smedley va fi redirecţionat.

Rugăm toate Şopârlele să se #roagepentruzborul362."

Şi au postat o captură de ecran cu asta.

Apoi apar titluri de ştiri

care spun că zborul a fost anulat din cauza ameninţării cu bombă.

Iar primul comentariu e: "Eşti un tâmpit."

Multe interacţiuni pe Twitter care au legătură cu Lizard Squad

se prezintă cam la fel.

Lizard Squad erau urâţi de toţi cei cu care interacţionau,

dar ei fix asta îşi doreau.

FARNCOMBE REGATUL UNIT

Unul dintre cele mai puternice atacuri condus de gruparea Lizard Squad

a fost împotriva preşedintelui Daybreak şi Sony, John Smedley.

Iar John Smedley pare că i-a supărat cumva

pentru că a răspuns cam aprins pe Twitter

împotriva atacurilor asupra reţelei sale de jocuri

care era Sony pe atunci.

Dintr-un motiv anume, Lizard Squad a decis

că nu le place felul în care el descria faptele.

El a fost foarte sincer şi deschis,

nu îi lăuda deloc pe Twitter.

Lizard Squad, conduşi de Kivimäki, s-au luat de John Smedley.

Au început să facă atacuri personale.

Au postat datele sale personale, suficiente cât să poţi lua un împrumut.

E o tactică des întâlnită, folosită de aceste grupări

pentru a intimida oamenii

şi pentru a-i face mai vulnerabili în faţa unor astfel de atacuri.

Lizard Squad au postat şi o poză cu mormântul tatălui său.

L-au atacat cât de mult au putut din pură răzbunare

pentru că Smedley i-a criticat.

NEWARK NEW JERSEY, SUA

Încă o dată, Julius Kivimäki era în vizorul FBI.

SEDIUL FBI NEWARK, USA

Dl Kivimäki, fiind omul care e,

a descoperit că preşedintele Sony Entertainment,

cel care era la acel moment,

că acesta postase pe reţelele sociale

că avea o călătorie fix în acea zi.

Gruparea Lizard Squad voia ca indivizii,

fie că era dl Kivimäki, fie unul dintre complicii săi,

să facă o ameninţare cu bombă fix asupra acelui avion.

Smedley postase o fotografie cu detaliile zborului.

Aflaseră că va traversa America.

Aşa că au sunat la American Airlines

şi au spus că e o bombă în acel avion.

A făcut nişte comentarii răutăcioase pe Twitter

despre oamenii cu care îmi mai petreceam timpul.

Le-am spus că tipul postase pe Twitter că va lua un anumit avion,

apoi altcineva a postat ameninţarea pe Twitter.

Julius a ameninţat cu bomba American Airlines,

spunând că a plasat un dispozitiv exploziv în avionul lui Smedley,

forţându-i să redirecţioneze zborul şi să aterizeze de urgenţă.

Am văzut transcrierea conversaţiei.

Kivimäki a sunat de două ori.

Nu şi-a modificat vocea.

Nu-i păsa dacă va fi prins.

Şi zice... La un moment dat sună şi spune:

"Sunt John Smedley. M-am trezit. Am fost tâlhărit.

Cineva mi-a luat biletul de avion. E un impostor acolo.

Nu sunt eu."

Revine şi zice ceva de o bombă.

Apoi cineva de la Lizard Squad postează pe Twitter

că e o bombă în respectivul avion.

Lizard Squad îi avertizează pe oameni.

Evident, e o situaţie absurdă.

Ideea că ar putea fi o bombă şi că ar putea fi Lizard Squad.

Dar vorbim despre o companie aeriană

care ia foarte în serios o astfel de ameninţare.

Am auzit o înregistrare a apelului şi e vocea lui Julius.

Deci...

Şi cred că putem spune că, în acel moment,

erau utilizate toate resursele Sony.

M-au pus sub acuzare. E ciudat.

După ce cineva a făcut ameninţarea cu bombă, am sunat compania

şi le-am povestit de postarea asta într-un mod uşor exagerat.

Însă m-au pus sub acuzare, chiar dacă, pe baza mărturiei din instanţă,

apelul meu nu a influenţat nici o decizie a companiei aeriene.

Văzuseră deja postarea.

Au intervenit avioanele de vânătoare pentru a ne asigura

că aeronava ajunge în siguranţă la sol.

Aceste avioane costă sute de mii de dolari.

E o situaţie foarte gravă pentru American Airlines.

Aeronava a trebuit să aterizeze de urgenţă.

Toţi au coborât din avion.

John Smedley nu ştia ce se întâmplă.

Foarte neproductiv pentru toţi cei care erau în acel zbor în acea zi.

Nu mai vorbim de stresul care poate apărea

fiind victima unei ameninţări cu bombă într-un avion.

Toţi sunt percheziţionaţi, iar câinii caută explozibil.

N-au găsit nimic.

Apoi John Smedley e tras deoparte.

Şi se gândeşte: "Stai un pic. Asta are legătură cu mine?"

Şi desigur că acum ştim că era vorba de un atac asupra lui Smedley,

încercând să-l deranjeze şi să-i creeze probleme.

Era foarte nervos, vă daţi seama.

Pe Twitter, era foarte nervos. Spunea că justiţia îşi va face treaba.

Şi nu s-a oprit aici.

Ştim că Kivimäki a sunat la compania care îi gestiona creditele,

şi a reuşit să-i convingă să-i dea acces la contul său.

Ceea ce e trist, dar şi amuzant la acel atac

e faptul că Kivimäki a greşit răspunsurile la întrebările de securitate.

I-au fost puse multe întrebări

despre diverse aspecte din viaţa lui John Smedley.

Trebuia să răspundă corect, dar n-a nimerit niciuna,

cu excepţia CNP-ului lui John Smedley.

Apoi operatorul a zis: "Bine, poftim contul."

Nu m-au acuzat că am făcut postarea

şi n-am avut niciodată acces la acel cont de Twitter.

Nu ştiu parola şi n-am intrat în cont.

Şi conform sistemului American Airlines,

nu s-a găsit vreo urmă care să ducă la mine.

N-au spus că aş fi cumva implicat când au relatat evenimentele.

Nu mai e vorba de hacking. E vorba de securitate cibernetică.

E vorba despre a face rău oamenilor.

Iar când vine vorba de Lizard Squad,

vedem o grupare de adolescenţi delicvenţi

cărora nu urmăresc atacurile cibernetice sofisticate.

Nu-i interesează trucurile tehnice sofisticate.

Vor doar să facă rău.

Vor doar să provoace suferinţă şi să dea vieţile oamenilor peste cap.

Iar dacă compari asta cu manifestul hackerilor din anii '80...

Compari mere cu pere. Nu au... Nu au nicio legătură.

Subcultura hackerilor

s-a degradat mult în ultimii ani, iar asta e o dovadă clară.

A fost o prostie mare.

Sunt pur şi simplu nişte copii

îmbătaţi de putere şi de ce pot obţine cu aceasta.

Să scrii prostii pe Twitter

sau să suni oamenii în confortul camerelor lor.

Ce a fost fascinant la atacurile din perioada Crăciunului

a fost că au marcat începutul sfârşitului pentru Lizard Squad.

N-au atins acea faimă.

N-au reuşit să creeze un haos mai mare.

Şi, bineînţeles, unii dintre ei au fost şi arestaţi.

A lăsat impresia că îi plăcea să cheltuie toţi banii

şi se şi lăuda cu asta.

Cred că a fost unul dintre primii hoţi de Bitcoin,

înainte ca preţul monedei să urce foarte mult.

Nici nu era în ţară,

darămite în sala de judecată când a primit sentinţa.

LONDRA REGATUL UNIT

De-a lungul anilor, Julius Kivimäki a dus o viaţă misterioasă şi luxoasă

prin toată lumea.

Numai el ştie ce făcea în lumea asta a hackerilor.

Cred că prin vara lui 2015, Kivimäki a fost condamnat

cu un dosar uluitor, 50.000 de capete de acuzare,

şi toată lumea credea atunci, inclusiv eu,

că e vorba de atacurile Lizard Squad.

Că pentru asta fusese condamnat.

Dar ştim acum că acea condamnare se referea la o investigaţie întârziată,

din 2013, adică HTP.

Asta era toată munca pe care Antti Kurittu şi echipa o depuseseră,

şi începea să dea roade în 2015.

E un decalaj de mulţi ani între săvârşirea faptei şi condamnare,

lucru care, în infracţiunile cibernetice, este deosebit de problematic.

Unul dintre motivele pentru care avem atât de mulţi actori adolescenţi

este pentru că investigaţiile durează foarte mult.

Roţile justiţiei se învârt foarte încet.

A avut loc condamnarea şi toată lumea a crezut

că ăsta e sfârşitul pentru Kivimäki. Sigur că nu a fost aşa.

Vorbind cu câteva dintre cunoştinţele sale din acea perioadă,

ştiu că a călătorit mult atunci, între anii 2014-2016.

Ylilauta e un imageboard finlandez

care e destul de asemănător cu 4chan, din punct de vedere tehnic,

poate şi ca şi conţinut.

Kivimäki avea tendinţa să posteze foarte mult acolo

pentru că, atunci când a dat de bani, cine ştie cum,

nu a ezitat să se laude că are acces la acei bani.

Posta despre călătoriile luxoase

şi se lăuda cu hainele sale scumpe.

Bineînţeles, că ori de câte ori apărea într-un astfel de context,

eram cu ochii pe el, eu şi alţi colegi de-ai mei,

pentru că pentru noi a fost mereu un suspect.

Nu e genul de om care îşi învaţă lecţia şi se opreşte.

Voiam să văd de ce e în stare.

Postările sale publice despre haine şi obiecte de lux

ne arată cam ce fel de viaţă ducea.

Asta m-a pus mereu pe gânduri.

Ce făcea în acea perioadă? Ce se întâmpla?

Membrii Lizard Squad şi membrii HTP făcuseră ceva bani.

Ştim că HTP a fost implicată în şantaj pentru o sumă din Bitcoin.

Deci există potenţial.

E posibil ca Kivimäki să stea pe o grămadă de Bitcoini

în perioada de care vorbim.

În cartea sa, Joe Tidy scrie că în 2015,

Julius Kivimäki le-a arătat prietenilor din Amsterdam

un portofel cu 215 de Bitcoini.

Pe atunci, valorau cam 50.000 de euro.

Astăzi valorează aproape 22 de milioane de euro.

Tot primeam veşti. Întrebam nişte amici din Finlanda.

Întrebam: "Ce ziceţi... Vreo veste? Nu?"

Apoi o întrebam pe Allison care răspundea:

"Da, a fost într-un club noaptea trecută." Cum?

Cred că a fost unul dintre primii hoţi de bitcoin

înainte ca preţul monedei să explodeze.

Cred că mulţi oameni

încă trăiesc din ce Bitcoin au furat în acea perioadă.

Allison spunea că el cheltuie mult pe locuinţele pe care le închiria.

Nu ştiu dacă era vorba de Airbnb sau dacă închiria pe termen lung.

Maşini, petreceri.

Kivimäki iubeşte să călătorească. E tânăr.

Nu era legat de nicio ţară, dar înţeleg că voia să scape de Finlanda.

A circulat prin mai multe ţări, alături de diverşi oameni,

apoi s-a oprit în Londra, unde şi-a închiriat un apartament,

un apartament luxos într-o zonă luxoasă a Londrei.

Şi apoi, un alt apartament în altă zonă din Londra.

Deci, avea sediul central pe strada John Islip,

şi apoi locuinţa de rezervă, pe Horseferry Road.

Nu ştim ce făcea în acea perioadă.

Se spune că punea bazele unei companii.

Ştim, desigur, că investigaţia atacului Vastaamo

a indicat că adresa IP folosită,

locul de unde a pornit atacul în 2018,

asupra bazei de date Vastaamo,

era apartamentul lui Kivimäki din Londra.

Deci, dl Kivimäki făcea afaceri cu o companie numită Scanifi.

În 2019, Julius Kivimäki a fondat o companie pe nume Scanifi,

o firmă de securitate cibernetică

ce identifica vulnerabilităţi în alte sisteme.

A început cu prieteni din Seattle,

însă compania asta avea să-l ducă la pierzanie

când poliţia l-a identificat într-o breşă de securitate în domeniul medical.

La Scanifi mai lucrau şi alte persoane care locuiau aici, în Seattle.

Unele dintre serverele implicate în incident,

potrivit poliţiei finlandeze, aparţineau companiei Scanifi.

Aşadar, am investigat acele persoane

să aflăm dacă ştiau sau dacă au contribuit

la efectuarea atacului asupra Vastaamo.

Scopul Scanifi era să scaneze vulnerabilităţi pe internet,

lucru pe care multe companii îl fac din motive legitime,

şi nu avem niciun motiv să credem că cineva din Seattle

a fost implicat în atacul asupra Vastaamo.

Acele persoane nu au antecedente penale

şi nu au atras atenţia FBI-ului cu excepţia acestei investigaţii.

Unul dintre cele mai mari scăpări ale Finlandei

este că el a fost acuzat pentru multe din faptele Lizard Squad.

Foarte multe capete de acuzare.

Erau, gen, 5000, 50.000, 500.000.

Foarte multe infracţiuni. Infracţionalitate la scară largă.

Infracţiune după infracţiune. Iar el nici măcar nu era în ţară.

Nu era în sala de judecată când i-au dat sentinţa.

Cred că şi finlandezii au înţeles că e o mare tâmpenie.

Iar cei care nu au înţeles sigur şi-au schimbat părerea

când au văzut că cineva drag lor s-a spânzurat

după ce fanteziile lor sălbatice au devenit publice, odată cu Vastaamo.

ÎNCHISOARE DE MAXIMĂ SIGURANŢĂ TURKU, FINLANDA

Am aflat destul de devreme că poliţia mă investighează cu privire la acest caz.

Mi s-a părut amuzant. Nu m-am gândit prea mult la asta.

Mi-a luat un timp să-mi dau seama că ei erau puşi pe treabă.

Am aflat asta când am vrut să-mi reînnoiesc paşaportul.

Când am depus cererea pentru paşaport în Londra.

Mi-au spus că e ceva legat de armată.

O să dureze câteva zile.

Aşa că m-am dus în Dubai.

Era în perioada Covid.

În Dubai era drăguţ pentru că nu ţineau cont de restricţii.

Acolo voiam să-mi fac paşaportul.

Auzisem că mă refuzaseră în Londra.

Nu ştiam despre ce e vorba.

Am mers la ambasada din Abu Dhabi, am cerut un alt paşaport,

iar ei mi-au spus: "Poliţia nu ne lasă să-ţi dăm alt paşaport."

Eram confuz.

Adică...

Era o situaţie absurdă.

Voiau să mă ţină blocat într-o ţară care nu extrădează,

fără să am paşaport?

Să nu pot merge nicăieri sau ce?

După ce m-am certat cu ei,

au fost de acord să-mi dea un fel de paşaport.

Dar ştiam deja că mă investigau la modul serios.

N-aveam ce să fac în privinţa asta.

Nu credeam că o să ducă undeva, aşa că am mers mai departe.

Am avut totuşi probleme cu paşaportul.

Păcat că nu am mai putut călători.

Adevărul e că, dacă cineva comite infracţiuni în afara ţării natale,

dar nu face rău localnicilor din ţara în care se află atunci,

iar ţara de origine nu-ş vrea suficient de tare,

omul acela n-o să păţească nimic.

Cred că Finlanda s-a împiedicat de propria legislaţie destul de blândă.

În privinţa asta, Julius sigur nu are precedent.

Cred că nici măcar aici.

Nimeni nu se aştepta la asta.

Pe de altă parte, infracţiunile pe care le-a recunoscut

sunt şi ele destul de odioase.

Acţiuni destul de grave.

Indiferent de ce pedeapsă crezi că ar trebui aplicată pentru hacking,

să dai viaţa oamenilor peste cap e cu totul altă poveste.

Am relatat despre zeci de atacuri cibernetice în cariera mea,

dar nici unul n-a fost aşa de puternic ca atacul asupra Vastaamo.

S-au pierdut 33.000 de dosare medicale.

Au fost compromise de acest hacker care îşi spunea Ransom Man.

Dacă ţi-ai fi dezvăluit cele mai întunecate secrete,

iar acum le află o lume întreagă, cum ai reacţiona? Ce ai simţi?

Mi-a apărut un fişier pe computer

care conţinea 30.000 de dosare medicale furate.

Cel mai frustrant lucru cu privire la Vastaamo

e că nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată.

"Da, conexiunea la internet aparţine altei persoane,

dar e posibil ca Kivimäki să o fi folosit cumva."

Oamenii s-au sinucis din cauza tipului ăstuia.

În cel mai rău caz,

cel mai rău lucru care i se poate întâmpla,

înseamnă şase ani în închisoare.

Situaţia era atât de rea

că au fost mai multe furturi din acea bază de date,

iar cei care o administrau nici nu şi-au dat seama că se întâmplă.

Tipul ăsta, tâmpitul care voia bani de la noi, de la victime,

să se ducă naibii!

"Da' lasă. Nu contează ce dovezi avem.

Noi credem că e vinovat."

ÎN APRILIE 2024, KIVIMÄKI A PRIMIT PESTE 6 ANI DE ÎNCHISOARE

PENTRU UNA DINTRE CELE MAI GRAVE BREŞE DE DATE

VICTIME: 21.000 DE OAMENI NEVINOVAŢI

ALE CĂROR DOSARE MEDICALE A FOST EXPUSE

AŞTEAPTĂ APELUL ÎN ÎNCHISOAREA DE MAXIMĂ SIGURANŢĂ

DACĂ TU SAU CINEVA APROPIAT AŢI FOST VICTIMA UNEI INFRACŢIUNI

SUNĂ LA POLIŢIE SAU LA SECŢIA DE CRIMINALITATE INFORMATICĂ.

INSTITUŢIILE GUVERNAMENTALE SAU ORGANIZAŢIILE

DE SECURITATE CIBERNETICĂ POT OFERI SUSŢINERE.