Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

A SE PĂSTRA LA RECE

TESTE CLINICE

FRAGIL

Hei!

Cât?

1428.

Atenție, cade!

Ridică!

Alo?

Alo?

Vorbiți mai tare.

Da, vă ascult.

Cum?

Dv. sunteți tatăl?

Da.

Haideți cu mine.

Să mă duc după infirmieră?

Vă poate da ceva să faceți față.

Nu, mulțumesc.

Era mașina ta, nu?

- Potolește-te! - Nu!

Lasă-l!

- Nu! - Lasă-l!

Nu!

Calmează-te!

O să fie bine. Vino!

- Vă simțiți bine? - Da, mulțumesc.

Alo?

Nu, domnișoară. Nu e Franck.

Nu, eu…

Nu poate.

A avut un accident, așa că…

Nu…

Nu se poate…

A murit.

Bine?

Asta e!

- Vreo problemă? - Nu.

- Unde am ajuns? - Suntem pe terminate. Încă o rotație.

Bun.

- Deschid o rază pe partea asta? - Da, bine.

Ce naiba faci?

Dă-o-ncoa'!

Dă-te!

Rahat!

Trebuie făcută expertiza.

Dar avea permis de trei luni. Pe drumul ăsta, iarna, ce pot să spun?

Dle Kraft?

Dle Kraft? Diane Deltey.

Eu am apelat numărul băiatului dv.

Eu…

Poate nu e momentul potrivit.

Mi s-a spus că vă găsesc aici, dar nu mi-am dat seama că… Scuze!

Condoleanțele mele!

Nu-l prea cunoșteam pe băiatul dv.

Am vorbit de câteva ori, dar nu am reușit să ne întâlnim.

Am venit de la Paris special să vă văd.

Să vin altă dată? Oricând vreți.

Stați să vă dau numărul meu.

Mă scuzați.

Așa.

Ei mă vor contacta.

- Sunteți ziaristă. - Nu, nu chiar.

Dar fac o anchetă.

Fiul dv. lua medicamente experimentale. Știați?

Ați observat vreun efect secundar?

Insomnie, tulburări de vedere, lipsa poftei de mâncare?

E posibil să fi adormit la volan. Somnolența e un efect secundar frecvent.

Se poate ca medicamentul să vă fi ucis fiul.

Nu vă e rușine să profitați de necazul altora?

Ascultați! Laboratorul producător nu mai scoate medicamentul pe piață.

Vreau doar o mostră din ce lua fiul dv. Dați-mi medicamentul, până nu vi-l iau ei.

Ăștia sunt în stare de orice. Nu știți cu cine aveți de-a face.

Dacă nu mă credeți, cereți autopsia.

TESTE CLINICE

Da.

Cât de bine se poate.

Ia spune…

Mai e la tine expertul de la asigurări?

Știu ce zice, dar nu e așa.

Da.

Franck a învățat să conducă înainte să facă școala de șoferi.

Știa drumul pe de rost.

Nu, a…

Sigur a fost mașina de vină.

Da.

Pot să te rog să îi arunci o privire?

În tine am încredere, e altceva.

Mersi.

E cineva?

BULEVARDUL VICTOR HUGO 47 BOIS-COLOMBES

Bună ziua.

- La director, vă rog. - Aveți programare?

Nu, dar durează zece minute.

Spuneți-i că sunt tatăl lui Franck Kraft.

O anunț pe secretară. Luați loc, vă rog.

Domnule Kraft?

Vă așteaptă domnul profesor Pleynel.

Are doar zece minute.

- Vi s-a oferit o cafea? - Da.

Da, dar, dacă vă e rău, de ce să stați?

Vă las să stabiliți cu secretara mea. La revedere!

Bună ziua.

Sunteți tatăl lui Franck? Ce pot face pentru dv.?

- Fiul meu urmează un protocol aici. - Da.

Am auzit că nu mai comercializați medicamentul respectiv.

- De la cine? - Nu contează.

Sunteți prost informat. Suntem foarte mulțumiți de rezultate.

Laboratorul va efectua o nouă serie de teste

înainte de lansarea pe piață.

- Cafea? - Nu, mulțumesc.

Să vă explic.

Luarea de medicamente e mereu o efracție biologică.

Noi evaluăm forța efracției, măsurăm efectul moleculei asupra organismului.

Testele clinice pe o populație-eșantion sunt de neînlocuit în acest sens.

Vreți să știți ce ia băiatul dv., dar el este unul dintre norocoși.

Avem mulți voluntari. Nu-i putem satisface pe toți.

- Remi, toate bune? - Da. Două zile.

E sub observație.

De ce băiatul meu?

Migrenele lui constituie un simptom pur.

Înțeleg că au început după divorțul dv.

Vă dați seama că e ceva psihosomatic.

Poftiți.

În ce privește protocolul,

se efectuează mereu teste de toxicitate înainte de cele clinice.

Nu există absolut niciun risc.

În afară de riscul vindecării, desigur.

Băiatul meu a murit.

Condoleanțe!

Ce a pățit?

Un accident de mașină.

Să fi adormit la volan?

Îmi pare sincer rău,

dar nu poate fi vorba de un efect secundar.

Cum puteți fi sigur?

Dacă se constatau cazuri de somnolență, aș fi fost la curent.

Moartea băiatului nu are legătură cu tratamentul.

Aflu eu ce a pățit!

Sper să nu aveți niciun amestec.

…ca o prefață la prezentarea de la summitul economic de la Davos.

Bună ziua! Îmi arătați cardul, vă rog?

Nu am.

Caut pe cineva.

- Aveți legitimație de presă? - Nu.

Atunci nu puteți intra.

Voi reveni. Mulțumesc.

Cine se încumetă să pună prima întrebare?

În ce condiții s-au efectuat testele terapeutice pentru Paralgic?

În condițiile stabilite de cadrul legal francez și european.

Se zvonește că Hexalor a realizat teste sălbatice în Africa Subsahariană.

Azi, toate elucubrațiile de pe internet ajung imediat la conspiraționiști.

Dar, după cum spuneți, e doar un zvon.

Testele făcute de Hexalor în Africa au dus la moartea a 300 de copii.

De la ce ziar sunteți?

Subcontractorii dv. merg în regiunile afectate de războaie civile.

Profită de izolarea și de suferința populației,

oferindu-le false campanii de vaccinare.

De fapt, injectează copiii cu produse experimentale.

Nu mă îndoiesc de sinceritatea dv., dar permiteți-mi să fiu și eu sinceră.

Aceste practici sunt cu totul străine de etica grupului Hexalor.

- Poftiți! - Dați-mi voie…

Fiecare brățară reprezintă un copil mort din vina dv.

Nu mă îndoiesc de sinceritatea dv., ci de scopul celor care v-au informat…

Aveți mâinile pătate de sânge!

Vaccinați-i, în loc să vă împăunați la Davos!

Publicați ce spuneți și vă vom da în judecată pentru calomnie.

Majoritatea planetei duce lipsă de medicamente esențiale.

Fără s-o bruscați.

În 1300, când a bântuit ciuma în Europa, s-ar fi fost luat bani pe vaccin?

Nu! Ar fi fost dat gratuit.

Nu din dărnicie, ci pentru stăvilirea epidemiei.

Azi, vaccinurile se vând precum detergenții și mașinile.

Cei din Evul Mediu erau mai civilizați decât noi.

Ne cerem scuze pentru incident.

Domnișoara are nevoie de un anxiolitic.

- Dați-mi actele! - Le vom da poliției.

- Nu aveți dreptul! - Plângeți-vă când mergeți după ele.

Dobitocule!

Bună ziua!

Bună ziua!

Prietenii dv. mi-au spus unde vă găsesc.

Le-am zis să preia mesajele, nu să spună tot ce fac.

Putem vorbi totuși?

Aveți mașină?

Nu trebuia să mergeți la Nextys.

Pleynel e o jigodie.

Ar falsifica testele pentru niște opțiuni la bursă.

Acum sigur știu că bănuiți ceva.

Cine anume?

Hexalor, Glaxo, Pfizer. Companiile farmaceutice.

Nu mă credeți. Atunci ce căutați aici?

Mi-a spart cineva locuința. Mi-a căutat prin medicamente, dar n-a furat nimic.

Cred că suntem urmăriți.

- Poftim? - Suntem urmăriți. Luați-o la dreapta.

N-am scăpat de ei.

- Poate fi o mașină oarecare. - Nu e o mașină oarecare.

Vă spun că suntem urmăriți.

Laboratoarele trimit mașini?

Da, trimit mașini. Așa procedează.

Interceptează convorbiri, filează…

- Ce să fac? - Fir-ar să fie!

Virați iar.

- Nu ne mai urmăresc. - E normal.

Nu o fac nonstop.

E mai complicat.

Uitați-i!

- Porniți! Haideți! - Nu pot, e roșu.

Tocmai, că e roșu! Porniți!

Acum e momentul. Ce faceți?

- Sunteți nebună? - Urcați!

- Au luat-o în altă parte. - Sunt mai mulți. Accelerăm.

Destul! Stop!

Aveți încredere! Știu ce fac.

Nu sunt sigur că am fost urmăriți.

Nu puteți spune că inventez.

Faceți rău că îi subestimați.

De unde o aveți?

Îmi trebuiau medicamentele.

Puneți-vă în locul meu.

Ascultați!

Ascultați!

Mi-ați intrat în casă, ca o hoață. Sunteți nebună.

Credeți că doar dv. ați pierdut pe cineva?

Mie mi-au omorât bărbatul.

Te trei ani mă bat singură, ca tâmpita.

Am pierdut tot: prieteni, familie, serviciu.

Poate am sărit calul, dar dv. îi puteți încolți.

Am putea avea o șansă.

Nu îmi spuneți să renunț!

Domnișoară Deltey!

Ei sunt! Deschideți!

Au venit după mine. Deschideți, vă implor! Ei sunt.

- Vă implor! - Dră Deltey!

Deschideți! Vă rog! Repede!

Ce faceți?

- Cine erau? - Dumneavoastră ce credeți?

Chiar v-au omorât soțul?

A luat un antiinflamator de la Hexalor. După opt zile, a făcut infarct.

Nu e un caz singular.

Au murit 20 de inși până să fie retras medicamentul.

Oficial, e un accident statistic.

Pot să-i spună cum vor, Vincent nu se întoarce de la groapă.

- Puteați să faceți plângere. - Am făcut.

Poate ajung să mă judec peste zece ani.

Eu contra unei multinaționale cu avocați de top.

Precis o să câștig.

Soțul meu a murit fiindcă a luat un medicament vândut legal.

Fiul dv. renunțase la drepturi în cadrul noului protocol.

A testat o moleculă necunoscută,

la care s-a renunțat după ce a făcut el pe cobaiul.

Oamenii nu mai sunt folosiți drept cobai.

Nu?

Au făcut americanii un experiment privind sifilisul în Tuskegee, Alabama.

Simplu, nu îi tratau pe negri, ca să vadă evoluția bolii.

În '97, președintele Clinton a cerut scuze în mod public. Chestia durase 40 de ani.

Presa americană s-a trezit în anii '90.

De atunci, laboratoarele își fac experimentele în lumea a treia.

Laboratoarele produc vaccinuri…

E o fațadă. Vaccinurile reprezintă 1% din cifra lor de afaceri.

De fapt, inventează boli.

Cheltuie dublu pe marketing față de cercetare și dezvoltare.

De ce credeți?

Le pasă mai mult să dovedească boala decât să găsească căi de tratament.

Nu vorbim de o mică farmacie de provincie,

ci de cel mai rentabil sector din lumea liberă.

Bolnavii de malarie și tuberculoză nu pot plăti.

Îi lăsăm să crape și le dăm pastile bogaților.

Încă una.

- Nu ajunge? - Mă ajută.

Sunteți bolnav. Toată lumea e bolnavă.

Bolnavii consumă. Veniți!

Veniți să vedeți!

Tulburări ale somnului? Stilnox.

Chelie la orizont? Propecia.

O mică tendință de îngrășare? Xenical.

Iar domnul de colo probabil are Viagra în buzunar, ca să fie la înălțime.

Pentru orice mică problemă s-a găsit soluția-minune.

Domnișoara din fund pare să fi fost părăsită. E deprimată.

Peste câteva zile o să ia Prozac. Și tot așa.

Dacă nu suferi de nimic, există frica de bătrânețe.

Estrogen pentru doamne, testosteron pentru domni. Noroc!

Nu mai ești pacient, ci o boală în devenire.

Râzi prea mult? Ai tulburarea veseliei.

Ești bogată, dar tristă? Ai sindromul paradisului.

E tare asta. Îți dăm serotonină fiindcă ești prea bogată și n-ai necazuri.

E o maladie fără leac.

Dumneavoastră, bunăoară, vi se va da un anxiolitic ca Lexomilul,

fiindcă sunteți în stare de șoc posttraumatic.

Cam asta e.

Dacă ați avea medicamentul pe care îl lua băiatul meu,

ați putea face ceva?

Să mi-l bag în fund.

L-aș putea analiza, sigur.

La revedere!

- Pa! - Mulțumesc.

Să nu mai dispari șase luni!

Fără mașină, Fleury e cam departe.

E de încredere. A lucrat 15 ani la Glaxo. Știe ce spune.

Nu vă supărați, a zis ceva de Fleury. Se referea la închisoarea Fleury-Mérogis?

Da. Am dat foc fabricii de medicamente care mi-a omorât soțul.

- Au fost victime? - Nu. Știu ce fac.

Zău?

Am fost și eu o persoană normală.

Granița e subțire, veți vedea. Mult mai subțire decât credeți.

Stați! Vă duc cu mașina.

Am terminat pe ziua de azi.

Băieții încă nu s-au schimbat și au de mers.

Toți se întreabă unde ai fost.

La revedere!

Dragi părinți, dragi prieteni…

v-ați adunat azi în jurul lui Franck pentru a vă lua rămas-bun de la el.

Înainte de incinerare, vă invit pe fiecare

să vă apropiați de sicriu pentru a face un ultim gest,

fie să-l stropiți cu agheasmă, fie doar să puneți mâna pe coșciug.

Avem noi grijă de ea.

Condoleanțe, doamnă.

Mulțumesc.

- Condoleanțe, domnule. - Mulțumesc.

Tu știai ce medicamente ia?

Pentru migrene. Lua niște medicamente.

Nu ai observat nimic ciudat?

Tulburări de comportament, somnolență…

- Știu și eu? - Nu.

Iartă-mă.

La starea în care e, nu putem ști sigur, dar nu e ceva mecanic.

Frânele, transmisia și direcția sunt bune.

Nu înțeleg.

Dacă adormea, ajungea pe partea cealaltă a drumului.

Nu înțeleg cum a căzut în prăpastie.

O fi vrut să evite ceva: o căprioară, un câine… Nu știu.

ALTERNATIV

Nu trebuie făcută diferențierea sistematică așa!

Unde te duci? Stai până la sfârșit. Nu ești la gară.

Sunt convinsă că vei găsi un slogan genial, ca de obicei.

Adică?

Problema nu e ce scriem pe pancarte.

Trebuie mers la Davos peste Verneuil, să-i stricăm conferința.

Am hotărât că nu avem ce căuta acolo.

- Mergem la Lausanne. Va fi și presa. - Da, ne conformăm.

Nu-ți permit să-mi vorbești așa!

Bine că protestezi unde ți se dă voie! Așa doar le ușurezi conștiința.

Dacă nu vrei să vii la protest, nu te obligă nimeni.

Oricum n-am bani de bilet.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

Ce ați pățit?

Aveai dreptate.

Poți să mă ajuți sau nu?

Nu mă mai crezi nebună?

Vreau să știu cine e de vină pentru băiatul meu.

Știu un om care credea că a găsit soluția la problema dumitale.

În anii '70, când Klaus Barbie trăia ascuns în Bolivia…

Klaus Barbie, nazistul.

Omul s-a dat drept ziarist, ca să se apropie de Barbie și să-l omoare.

Conta mai puțin moartea lui Barbie, cât procesul care avea să urmeze,

procesul său.

Procesul ucigașului lui Klaus Barbie și astfel…

al lui Klaus Barbie însuși.

Doar așa credea că poate ajunge pe banca acuzaților.

- Sacrificându-se, ca să-l tragă după el. - Și a mers?

Omul s-a dus la La Paz, i-a luat interviu…

Îl avea în față.

N-a reușit să scoată pistolul.

Avea prea multe de pierdut: o viață…

o familie…

o meserie…

Eu vreau doar numele vinovatului, atâta tot.

Nu merge așa.

Un nume, un punct de plecare.

Dumneata cum ai găsit numele lui Franck?

Prin Pleynel, tipul de la Nextys.

Am obținut o listă de-a lui. Îl urmăresc de ceva vreme.

Firma lui e mandatată de Hexalor.

El le supervizează testele clinice și aici, și în Africa.

Pleynel. Bine.

Stai! Pot să te ajut. Nu e așa simplu.

Nu, prefer să fiu singur.

Mersi oricum.

Întoarceți cu prima ocazie.

- Cum funcționează drăcia asta? - Întoarceți… Întoarceți cu…

Lăsați-mă! Dați-mi drumul!

Nu mișca!

- Tu mi-ai omorât băiatul? - Nu.

Cine l-a omorât? Zi-mi numele lui, lepră! Cui îi dai socoteală?

- Vino! - Lasă-mă!

Zi-mi numele șefului tău! Cine e?

- Lasă-l! - Numele! Cum îl cheamă?

Lasă-l! Din pușcărie nu vei afla ce a pățit băiatul tău.

Dar-ar dracii!

Bună ziua!

Bună ziua! Dar…

Domnul Pleynel nu vă poate primi.

Deschideți ușa!

Deschideți ușa!

Chem paza.

Ajutor!

Pe loc!

Deschideți!

Deschideți!

Uite-l!

La o parte!

Deschide!

Ieși de acolo!

Am chemat poliția. E pe drum.

Repede, urcă!

Avansați spre terminal!

Doamnă, mergeți la terminal!

Avansați, doamnă!

Alegeți programul și plătiți.

Dă-mi cardul tău.

Pinul?

3477.

3477.

Recunoaște că nu te descurcai fără mine.

Închide-ți geamul, să nu te faci fleașcă.

Recunoaște!

Vezi că ai greșit. Ai deschis…

Recunoaște că erai pierdut fără mine.

Recunoaște.

O să te uzi și tu. E ridicol. Se udă toate…

Recunoaște.

Zi și tu un "mersi" acolo.

Știu și eu?

"Mulțumesc că mi-ai sărit în ajutor."

Nu e așa greu.

Bine, mersi. Mulțumesc.

Ajunge.

Pleynel are adresă?

Domaine du Lys, în Chantilly.

Așa…

- Noapte bună! - Noapte bună!

El era?

Am parcat prea departe. Ți-am zis.

Da, dar mai aproape…

N-am știut dacă o bei cu zahăr.

Beau ceai de regulă.

Nu-i nimic.

Merge și cafeaua.

Eu am fost. Ți-am scos cardul, să nu ne localizeze.

Știi cât ajunge la producătorul columbian din prețul plătit de tine?

Nu.

Băiatul tău precis mi-ar fi dat dreptate.

Tot ce se poate.

Dacă mai aveai îndoieli despre Pleynel…

Ține-te bine!

- Jos din mașină! - Lasă-mă! Dă-mi drumul! Ce vrei?

- Oprește! - Lasă-mă!

Oprește!

De ce?

Sunteți bolnav.

Nu sunt. Băiatul meu era.

Nu înțeleg ce vreți.

L-ai ucis ca să recuperezi medicamentul? Zi adevărul!

N-o ascultați pe nebună. Mă hărțuiește.

Hexalor ți-a ordonat să scapi de băiat. Ți-ai trimis oamenii să-i vină de hac.

E ridicol. Hexalor să plătească un omor? E un laborator farmaceutic.

E o multinațională gata de orice pentru profit.

Peste zece pacienți s-au plâns că îi hărțuiește.

Tacă-ți fleanca!

N-am legătură cu moartea băiatului. Gândiți-vă!

- Ba gândește-te tu! - Potolește-te!

Franck și-a dat seama că medicamentul era nociv.

Avea de gând să spună asta public. De-asta l-ați omorât.

Ascunde pistolul!

Pentru informații, vorbiți cu Verneuil. Eu sunt…

Un rahat, gata să ia măsuri dacă apare vreo problemă.

Poate, dar cu băiatul dv. nu era nicio problemă.

Da…

De ce ați rupt-o la fugă?

- Mi-a fost frică. - De ce, dacă nu ești vinovat?

Dumneata ce crezi? Să calci cu mașina un polițist inspiră încredere?

- Nu! - Ba da.

Colegul celui pe care l-ați călcat ieri a fost la mine.

Venise doar să-i spună să stea potolită.

După tămbălăul pe care l-a făcut la conferința lui Verneuil.

E sub control judiciar.

Ce ai fi făcut dacă îți zicea?

Te-ai fi dus la poliție.

Uită-te la fața lui! L-am prins.

Lasă-mă să-ți văd fruntea.

Unde te duci?

Nu înțelegi ce îți spun.

Nu e vorba doar de medicamente, de băiatul tău și de soțul meu.

E mai complicat de atât. Înțelegi?

E vorba de lumea în care trăim, de păduri, de tot.

Sunt monștri, nu înțelegi?

Vor să fim toți bolnavi.

Termină!

William? Sunt Diane.

Ai analizat mostra de la Hexalor?

Da, e aici.

Ți-l dau.

- Alo? - Am analizat eșantionul fiului dv.

- E un placebo. - Un ce?

Un medicament fără principiu activ.

De ce să-i dea așa ceva?

Prefer să vorbim față în față.

Bine. Unde?

Nu știu. Tot acolo?

Bine.

Mergi.

Poliția! Pe loc!

Stop!

- La o parte, poliția! - Repede!

Hai!

Vino!

Nu înțeleg nimic. Nu pricep povestea asta cu placeboul.

Nu știu ce înseamnă.

Înseamnă că William era cu poliția pe cap.

Nu, polițiștii erau acolo fiindcă le-am omorât colegul.

Li se rupe de Hexalor.

Ești tu 100% sigur?

Întrebarea e ce facem în timpul care ne rămâne.

Ne vor aresta până la urmă.

Nu mi-am dorit așa ceva.

Săptămâna asta Verneuil e la Davos. Am putea merge peste ea.

Ce tot îndrugi? Nu ți-a ajuns?

Nu vezi în ce situație suntem? Nu-ți ajunge?

Ai dreptate. Predă-te! Nu știai că e polițist.

Poate n-a murit, e doar în comă.

Mă apărai pe mine. Se va ține cont de asta.

Dar întreabă-te dacă băiatul tău a avut circumstanțe atenuante.

Ăștia ucid copii zilnic în Chad, în Sudan… De ce nu în Vosage?

Ține! Pune-ți-o în celulă!

Vino!

Pe pod!

Nu! Nu!

Termină!

Te-au nimerit.

Stai liniștită.

Unde te-au nimerit?

Stai calmă, o să fie bine.

O să fie bine. Respiră.

Respiră ușor. Respiră.

Nu, nu!

Nu. Respiră. Liniștește-te. O să fie bine.

O să fie bine.

Respiră.

Nu!

Nu!

Nu!

Acreditarea?

Circulați.

PENTRU CĂ SUNTEM RESPONSABILI

Te rog.

Problema e că…

Mulțumesc. Noapte bună!

La unu?

Vă rog.

CAMERA 4067

Cine e?

Cine e?

Mă cheamă Raoul Kraft.

- Cel care l-a atacat pe Pleynel? - Tatăl lui Franck.

- Știu ce a pățit fiul dv. - Vă ascult.

Îmi dați voie?

I-am cerut dosarul.

I se dădea un placebo. Medicamentul n-are nicio vină.

- Asta vrea poliția să cred. - E adevărat.

Pot să vă spun doar ce știu.

Fiul dv. a fost selectat în baza migrenei.

Pe parcurs s-a constatat că era depresiv. Ar fi trebuit scos din protocol.

Acum a murit, iar dv. spuneți că nu a fost un accident.

Nu avea cum să fie.

Nu în curba aia, nu cu traiectoria aia.

E imposibil.

Vă cred.

Dar credeți-mă și dv.

- Nu e molecula de vină. - Ați pus să fie ucis.

Nici dv. nu credeți asta.

Dacă fiul dv. nu a fost nici victima unui omor…

nici a unui medicament…

Iar dv. îmi spuneți că nu avea cum să fie accident…

Rămâne o singură posibilitate.

Nu e așa?

Înțeleg că nu v-a venit la socoteală.

Dar, în fond, cred că știați.

Simțim lucrurile acestea, chiar când nu le acceptăm.

Cel mai plauzibil e că fiul dv. și-a pus singur capăt zilelor.

Îmi pare sincer rău.

Laboratorul profesorului Pleynel răspundea de teste.

Fiul dv. nu trebuia selectat. Era prea fragil.

Au ascultat de logica odioasă a profitului.

Vreau să știți că am reziliat contractul cu ei.

Înțeleg dacă vreți să atacați în instanță firma lui Pleynel.

Noi am intercede ca să obțineți despăgubiri.

Nu înțeleg.

Dumneavoastră…

Mi-a murit băiatul.

Iar dumneavoastră îmi oferiți bani întrucât v-ați prefăcut că îl tratați?

Greșiți incriminând principiile testelor. Ele ne permit să salvăm milioane de vieți.

A nu crede în medicamente nu ar însemna a nu crede în nimic?

Ar fi înfricoșător.

Nu sunteți un ucigaș, dle Kraft.

Treziți-vă la realitate.

Ca să trăim noi mai mult, ghiftuiți, lăsăm să moară zeci de milioane de oameni.

Acesta e unicul protocol adevărat. L-am semnat cu toții, și dv., și eu.

Începem în două minute.

Raoul Kraft e în camera mea. E înarmat.

- Bună dimineața! Îmi pare bine. - Asemenea.

Bună ziua!

- Bună ziua! - Ce cauți aici?

Ce îmi reproșați?

Băiatul s-a sinucis, iar tatăl a luat-o razna.

- Regret, dar nu e vina mea. - Dacă zici d-ta.

- Ar fi la fel cu oricine, știți bine. - Dumneata te ocupai de el.

Din păcate, lupta e mai grea decât ne așteptam.

Dar ne batem zi de zi să creăm noi molecule.

Lansarea unui nou medicament mă emoționează de fiecare dată.

Este rodul multor ani de cercetare.

Durata medie de timp dintre descoperirea unei molecule

și punerea ei la dispoziția populației…

Nu aveți voie înăuntru.

…zece ani de trudă,

combinații minuțioase,

cercetări costisitoare,

sute de milioane de dolari

cheltuite cu unicul scop de a vindeca.

Contribuția noastră modestă…

…Gilbert Vasseur de la Colectivul alternativ.

Ce reacție aveți la uciderea lui Verneuil?

E clar că nu încurajăm așa ceva.

Dar adevăratul inculpat în proces nu este Kraft.

Adevăratul inculpat e industria farmaceutică.

Trebuie judecat sistemul.

Toate pandemiile care fac azi ravagii

se datorează lipsei de acțiune terapeutică globală.

De ce această lipsă? Deoarece domină logica profitului.

- Va schimba ceva acest proces? - Sper.

Organizația Mondială a Sănătății a trimis o comisie de anchetă în Sudan.

FRAGIL

Nu se mai desfășoară teste clinice acolo.

E un prim pas.

Subtitrarea: Steliana Palade