Original subtitles

"MALIŢIA EROTICĂ".

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

Lasă ţigara acolo!

Sigur...

Dragostea mea...

Aşa, aşa...

Oh!

- Oh! - Da, da...

Aşa...

Poliţia!

Veniţi amândoi cu mine. Mai repede!

Să mergem la comisariat.

Uite pe cine avem noi aici!

Puştiul nu a vrut să te plătească?

Vă rog, eu nu am făcut nimic rău.

Taci din gură, noi suntem cunoştinţe vechi.

Nu, eu nu am făcut nimic, poate este vorba despre altcineva.

Lăsaţi-I pe băiat în pace, el nu are nici o vină.

O să aibă ocazia să explice totul în faţa comisarului.

Că veni vorba, cum ai reuşit să intri?

Dar eu chiar am 18 ani...

Da, peste încă vreo câţiva ani!

Ascultă, de ce să nu le dăm drumul la amândoi?

Pun rămăşag că puştiul şi-a învăţat lecţia, nu-i aşa?

- Nu am ce face... - Dar dacă vă plătim?

Asta este corupere a unui funcţionar public.

- Nu trebuie să fii atât de aspru. - Bine, câţi bani ai la tine?

- Am cinci mii de lire... - Dă-i încoace!

- Eu am zece mii de lire! - Tu taci din gură!

Puştiului îi dau drumul, dar ţie nu!

Şi pleacă repede până nu se răzgândeşte. Sper că ţi-ai învăţat lecţia!

O clipă! Ce ceas frumos!

Cred că I-am pierdut pe al meu zilele trecute.

Nu-mi pot permite să-mi cumpăr unul nou.

Este în regulă, eu I-am primit cadou.

Mulţumesc...

Bună ziua!

Cu siguranţă că a fost foarte curajos!

Să plecăm de aici...

Uite aici pâinea pentru prăjit, Pretiosa.

Să nu uiţi să întrebi pe toată lumea de la şcoală, dacă nu ţi-au găsit ceasul.

Ştii cât este de valoros! Este cadoul de la prima împărtăşanie...

Cu siguranţă că este un dezastru, fiule. Nu ai ce să mai faci...

Ai să vezi tu când o să afle şi tatăI tău. O să facă un atac de isterie.

Mamă poţi să-mi dai şi mie nişte bani?

Dar ce s-a întâmplat?

Ţi-ai cheltuit deja alocaţia pe săptămâna asta?

Bine, ia două mii de lire din caseta mea.

Şi încearcă să-ţi ajungă cât mai multă vreme!

Carla!

Carla...

- Unde este mama ta? - În bucătărie.

Carla, unde eşti? Răspunde!

- Carla... - Ce vrei?

- Vreau să ştiu de ce nu mai este apă caldă. - De ce, ce s-a întâmplat?

Pentru tratamentul meu special, am nevoie de apă la temperatura potrivită.

Ştii că trebuie să am foarte multă grijă. Cer chiar atât de mult?

Nu te interesează nimic altceva!

Ce altceva să mă mai intereseze?

Cuvântul periscop derivă din grecescul "peri",

care înseamnă a înconjura,

şi "scopeo", care înseamnă a privi.

Periscopul este un aparat optic genial, care graţie unei combinaţii potrivite,

de lentile şi prisme ce produc un fenomen de refracţie totală,

permite vederea pe deasupra unui obstacol.

În particular, periscopul sau "ochiul spionului",

aşa cum este cel pe care vi I-am desenat eu pe tablă,

este constituit din două prisme cu refracţie totală,

aşezate între două lentile, într-un recipient de formă oportună,

de obicei tubulară, având lungimea dorită.

Acest aparat este simplu din punct de vedere mecanic,

şi fiecare din voi puteţi construi cu uşurinţă unul acasă.

La ce etaj mergi, băiete?

La etajul trei...

Bună ziua!

La revedere, dragule!

Liftul, vă rog...

Liftul!

Nu te mai scărpina aşa!

- Ciao! - Ciao...

Ai grijă pe unde mergi!

Ţi-a fost dor de mine, nu-i aşa?

Sunt aici, dragule...

Ce face fiul nostru? Nu I-am văzut deloc după amiază.

Este în camera lui, învaţă!

Este de-a dreptul ridicol. Exagerează cu temele astea.

Sacrifici totul pentru un copil şi nu mai ajungi,

să-I vezi, cât este ziua de lungă.

Într-una din zilele astea va trebui să stau de vorbă cu directorul!

Ţi-ai găsit ceasul?

Nu, nu încă.

Şi nici nu o să-I mai găseşti, crede-mă când îţi spun.

Dar cum poţi să înveţi în toată dezordinea asta?

Cum poţi să găseşti ceva pe aici?

Şi apoi te miri că trebuie să te cert.

Ţi-a mai spus asta şi nu o singură dată.

Eu aş vrea să ştiu de ce îţi place să-ţi arunci hainele astea peste tot.

Mamă, dar asta este haina pe care o port mâine.

De acord, dar sunt sigură că o să stea mai bine în dulap.

Bine... Cum vrei tu, mamă.

Mă întreb dacă poţi avea puţin mai multă grijă de tine.

Dar când mă uit la tine în cameră mă înspăimânt.

Ce crezi că vor spune oamenii când te vor vedea aşa?

Nu este păcat de un băiat aşa frumos? Cu un cap bun ca al tău.

Ei da, s-au schimbat vremurile, trebuie să spun asta cu tristeţe...

Mamă, îmi trebuie 25 de mii de lire.

Vrei 25 de mii de lire?

Dar ce faci cu toţi banii ăştia?

Trebuie să construiesc un periscop, aşa cum ne-a cerut profesorul la şcoală.

- Uite, vezi? - Şi la ce foloseşte un periscop?

La înţelegerea teoriei fizicii optice.

Asta este de-a dreptul ridicol.

Spală-te pe mâini şi vino să iei cina.

Dar cum rămâne cu cele 25 de mii de lire, mamă?

Cere-i tatălui tău!

Un periscop?

Este posibil să fii mai inconştient de atât?

Crezi că în timpul meu liber jefuiesc bănci?

Ştii cât trebuie să se chinuiască mama ta,

să-ţi pună mâncare pe masă în fiecare zi?

Dacă nu aş face asta, am ajunge să mâncăm la cantina săracilor.

Că veni vorba, luna viitoare am să-mi comand o maşină nouă.

Este mult mai bine echipată, faţă de modelul de anul trecut.

Are parcurşi doar nouă mii de kilometri,

ceea ce nu înseamnă aproape nimic pentru o astfel de maşină.

Este practic ca nouă.

Abia aştept să ne vadă Paolo şi Maria.

În special Maria, are să moară de invidie.

- Nu te pot contrazice. - Cum o să se mai uite la noi!

O maşină nouă face o impresie bună.

Şi mai spui că nu ai bani!

Asta nu este o problemă care să te preocupe pe tine.

Eu nu am spus nimic.

Oamenii nu trebuie să ştie câţi bani am sau câţi nu am!

Aparenţele sunt tot ceea ce contează.

Şi astea, din fericire pentru noi sunt înşelătoare.

Cine lucrează în domeniul relaţiilor publice, aşa ca mine,

cunoaşte lucrurile astea.

- Iarăşi paste? - Tu nu ai nici un drept să vorbeşti.

La ce preţ are acum carnea, asta o să mâncăm în fiecare zi!

Nu mai lua atât de multe pastile.

Am crezut că ai terminat cu obiceiul ăsta.

Oh, Dumnezeule! Câte pastile ai luat de data asta?

Sunt doar cele recomandate.

Pentru stimularea glandelor.

În general dau rezultate bune. Ai să vezi...

Eşti obsedat de ideea asta cu pierderea părului.

Te comporţi absurd!

Dacă continui tot aşa, nu o să obţii nici un rezultat.

În afară de asta nu ai ce face! Dacă este să-ţi cadă părul o să cadă.

Cum spui tu. Dar nu am nici o intenţie să rămân chel!

- Şi tu la ce te uiţi? - La nimic...

Fii atentă, Pretiosa!

Nu mă stropi cu sos, ca de obicei!

Uneori am senzaţia că nu mai pot continua aşa.

M-am săturat de viaţa asta!

Tu gândeşti prea mult, asta este tot.

Simt o anxietate aproape permanentă.

Cred că problema ta este, că nu ştii să ceri ce ai nevoie.

În dimineaţa unul din pacienţi a încercat să mă seducă.

În vreme ce îi luam temperatura.

Probabil voia să facă sex cu tine.

Să faci dragoste este o acţiune naturală.

La fel ca şi respiraţia.

Şi tu ce ai făcut?

Nimic...

Este cea mai bună strategie pentru a-i dezarma pe bărbaţi.

Apoi I-am lăsat singur.

- Stai aşa! - Ce este?

- Vii cu noi pe terenul de sport? - Nu pot, sunt ocupat.

Cu o fată?

Nu pot să vă spun şi gata!

Spune, este bună de ceva?

Du-te naibii!

Iarăşi au venit supraveghetorii!

Să mergem!

Este o problemă de secreţie a glandelor sebacee,

scalpul este sufocat de secreţii, ceea ce provoacă axfixierea părului,

care se umple de mătreaţă şi în cele din urmă cade.

Tot părul este plin de mătreaţă!

Dar cu un tratament adecvat şi masaj, poate să fie readus la viaţă.

Este o problemă serioasă, dragul meu, când glandele nu funcţionează cum trebuie.

Dar o să facem tot ce putem,

ca să eliminăm această problemă.

O să începem imediat un tratament,

care să stimuleze secreţia endocrină şi să-i redea aspectul estetic.

Persoanele ca mine şi dumneata care lucrează cu publicul,

au datoria să se prezinte cât pot mai bine.

O să trecem peste asta împreună, doctore.

Chiar aşa?

Sunt absolut sigur! Să nu mai pierdem vremea.

Băiatul o să aibă grijă de dumneata.

Începe cu un şampon contra mătreţei,

Şi cheamă-mă apoi pe mine pentru îmbălsămare.

Ne vedem în curând, domnule. Am să vin să vă "finalizez".

- Mulţumesc... - Nu-mi mulţumiţi mie!

Aici eşti ca acasă la dumneata!

Noi nu permitem ca unul din clienţii noştrii favoriţi,

să plece de aici plin de mătreaţă.

Bravo, bravo! Apreciez...

Ciao...

Nu îmi place deloc!

Dar aranjat puţin în părţi, o să vă placă.

Eşti sigur de asta?

Cu siguranţă!

Foloseşte acelaşi produs, pe care îl folosim noi de obicei.

Un prieten al meu mi-a spus ceva deunăzi...

Crede că loţiunea contra căderii părului poate afecta vederea.

Nu credeţi că este periculoasă?

Sunt atât de supărat când aud asta!

Acum, ascultaţi-mă bine!

Spune-i prietenului dumitale dezinformat,

că eu o folosesc de zeci de ani,

şi vederea mea este perfectă.

- Ai grijă! - Mulţumesc...

Vrei să îţi ţin eu astea?

Nu, mulţumesc. Nu sunt grele.

- Nu vrei? - Nu...

- Bună seara! - Ciao...

Da...

Dar ce faci?

Cred că este un scurt circuit la firele de la lampă.

Atunci ce cauţi acolo prostuţule, când panoul de sigurante este dincoace?

Oh, ia te uită! Acum funcţionează!

Coboară de acolo imediat şi apucă-te de învăţat.

- Pretiosa! - Da, doamnă.

Pregăteşte cina. Eu o să fiu în baie...

Bine, doamnă.

Ce este cu chestia aia ridicolă pe care o ai pe cap?

Aş vrea să ştiu ce este cu ziarele astea!

Literele astea sunt tot mai mici pe zi ce trece!

Toţi cunoscuţii spun că tratamentul ăsta nu o să te ajute.

Nu ştiu de ce te mai osteneşti. TatăI tău a fost chel şi tu o să fii la fel.

Obişnuieşte-te cu ideea.

Bărbierul ăla la care mergi te ţine de prost şi se îmbogăţeşte pe spatele tău.

De ce nu renunţi? Mai bine ai arunca banii la toaletă.

Dar te înşeli!

De când am început tratamentul, nu am mai pierdut nici un fir de păr.

Nici înainte nu aveai prea mult păr pe cap.

De partea cui eşti tu de fapt?

Nu trebuie să te superi, eu glumeam doar.

Asta nu este o glumă ci o adevărată răutate.

Sunt sigură că o să fii la fel de sexy, şi dacă eşti chel.

De ce nu?

Nu sunt absurd să nu recunosc.

Doctore, sunteţi căutat la telefon!

Îţi vine să crezi că cineva, mă sună la ora asta?

- Cine este? - Nu ştiu...

Ţi-am spus să întrebi întotdeauna cu cine vorbeşti!

Dar am uitat!

Să fii atât de cretină nu ai uitat? Dă-te din drumul meu!

Alo?

Da! Eu sunt...

Ah, bună ziua, directore!

V-aţi întors?

Sigur că da!

Nu vă aşteptam până săptămâna viitoare.

Sunt foarte preocupat de noua publicaţie,

a cărţii pe care ţi-am încredinţat-o.

Titlul nu pare foarte adecvat.

"Viaţa sexuală a vegetarienilor".

Sincer să fiu nu văd cum are să prindă titlul ăsta la public.

- Eu i-aş lăsa în pace pe vegetarieni. - Dacă spui dumneata...

iar fotografiile publicate în carte sunt de-a dreptul obscene.

- Oh, nicidecum, domnule. - Ba da, eu aşa spun!

Provocatoare ăsta este cuvântul.

Nu sunt conforme cu tema cărţii, şi cu tradiţia noastră morală.

Dacă spui dumneata...

Ajung la birou de îndată!

Da, staţi liniştit.

- Am să vin numaidecât. - Să nu întârzii...

Femeile în ipostaze naturale, pot fii considerate provocatoare.

Este inacceptabil pentru cititorii noştri.

Ca să nu mai spunem, că ţara noastră a stat secole de-a rândul,

la dispoziţia morală a occidentului.

Dar noul spirit al democraţiei a cuprins întreaga ţară.

Nu poţi schimba mentalitatea oamenilor, cu spiritul aceste democratic.

Sigur că da, are dreptate directorul.

Clientela trebuie să fie mulţumită.

Nu-mi pot pune la bătaie reputaţia.

Această carte este responsabilitatea ta.

Am reuşit să retragem toate exemplarele de la distribuitori.

- A cui a fost ideea asta proastă? - A fost ideea mea!

Atunci este o idee bună! Vorbeam şi eu...

Uite scrisorile de protest.

Dar în locul dumitale eu nu le-aş citi.

- Rişti să ai un atac de isterie. - Adevărat?

Cartea trebuie reeditată cu alte ilustraţii,

care să nu aibă nimic de-a face cu erotismul.

Trebuie să luptăm împotriva acestei avalanşe a ororilor.

A acestei lascive, monstruoase, invazii sexuale a sfintei noastre ţări.

Împotriva cui mai luptă nepotul meu acum?

Împotriva pornografiei, domnule.

- A fetelor sumar îmbrăcate. - Unde sunt?

Peste tot, în toate ziarele şi revistele. Nu aţi văzut revistele, domnule?

Ah, le-am văzut, le-am văzut...

Sunt pline de fete goale! Nu este nimic rău...

Te rog, unchiule!

Ce ai pe faţă, dacă îmi permit să întreb?

A cui faţă, a mea?

Da, pe faţa dumitale!

Este plină de pete!

- Ce spune? - Nu ştiu, domnule.

Du-te să te priveşti în oglindă.

Sper că nu este vorba de machiaj sau de farduri.

Nu, domnule! Asta ar fii groaznic.

Îmi mai fac şi eu câte un masaj cu cremă emolientă.

O aplicam tocmai când m-aţi sunat, şi nu s-a resorbit încă complet.

Totul este în regulă.

Ţigările astea nu sunt cubaneze.

Sunt nişte mizerii!

Nici măcar nişte ţigări de calitate nu mai găseşti nicăieri.

Astea nu sunt autentice!

Mai bine aş fuma canabis. Costă mai puţin!

Bună ziua!

- Bună ziua. - Bună ziua...

Liftul ăsta este mereu ocupat!

Da, de când s-au mutat alea două, avem numai probleme.

Nu vreau să spun nimic împotriva nimănui.

Da, aşa este, sunt de acord.

Dar anumitor oameni nu ar trebui să li se permită să locuiască în clădire.

Aveţi dreptate.

Eu plec... Întoarce-te imediat acasă!

Da, doamnă.

ÎI vedeţi pe domnul cu lodenul de culoare deschisă?

- Da, doamnă. - Opriţi chiar lângă el...

Prima la stânga şi apoi tot înainte spre centru.

Bine...

Cât eşti de nerăbdător!

Calmează-te, avem tot timpul...

Da, intră!

Vă mulţumesc, domnule.

Ei bine, nu vrei să-mi spui unde ai fost plecat?

La Valencia cu afaceri, nu am putut să-ţi dau de ştire.

Te-am sunat de la o prietenă a mea. Dar nu ai răspuns...

Am vorbit cu femeia de serviciu şi cretina nu ţi-a spus nimic.

Nu, cretina nu mi-a spus nimic.

Mi-a fost atât de dor de tine, nici nu îţi poţi imagina.

Au trecut cinci zile de când nu te-am văzut.

Sunt excitat la maxim!

Şi eu la fel...

Îţi poţi imagina cum este viaţa mea?

Cu idiotul acela de soţ al meu pe cap?

Cu mortul ăla viu care îşi pierde dinţii, părul,

şi Dumnezeu mai ştie ce altceva?

Le-a pierdut pe toate cu multă vreme în urmă.

Dacă nu eram atât de proastă, ca să fac un copil cu el...

Ar fii trebuit să-i fac vânt din viaţa mea.

Este cel mai mare încornorat...

Oh, Doamne, cât de mult te doresc.

Şi eu la fel.

Dragostea mea eşti numai a mea! Ştii asta...

Te rog, dragule, nu trebuie să mă frămânţi aşa!

Dacă voiai un bărbat mai delicat,

nu trebuia să alegi un turc aşa ticălos ca mine!

Nu-i aşa?

Istanbul via Constantinopol...

Aşa, strânge-mă în braţele tale!

Nu, dragule, s-a terminat. Ştii că trebuie să plec acum.

Când o să putem să ne petrecem toată noaptea împreună?

Ştii că lucrul ăsta este imposibil.

Ţi-am spus asta deja!

Lucrurile merg foarte rău acasă.

Cred că va trebui să-mi iau o slujbă cât de curând.

Nu mai pot să mă bazez deloc pe soţul meu.

Nu pot să-i mai cer nimic.

Nici măcar câteva lire ca să-mi cumpăr o sticluţă de parfum ieftin.

Dar de ce îi ceri lui? La mine trebuia să vii!

Ţine!

- Nu ştiu cum aş putea trăi fără tine! - Şi eu fără tine!

- Trebuie să plec. Pe curând! - Da, da...

Juan!

Priveşte cine este în faţa vitrinei. Trece pe aici în fiecare după amiază.

Eu aş pune rămăşag că are foarte mult timp liber...

Şi ai pierde! Asta se vinde pe bani grei, nu este pentru unii ca noi.

Ce este?

Sunt distrusă!

Dar ce s-a întâmplat? Ce ai?

Picioarele...

Mă dor atât de rău!

Azi după amiază am fost la salonul acela de frumuseţe,

şi mi-au făcut un tratament perfect.

Mâine va trebuie să merg din nou.

Parcă ai mai fost o dată şi zilele trecute.

Am o piele foarte delicată.

Nu te criticam. Este de înţeles...

Îmi pare rău pentru tine.

Nici nu pot să-mi imaginez cât de groaznic te simţi.

De fapt nu mă simt prea rău.

Cosmeticiana aceia are o tehnică fabuloasă...

Îşi cunoaşte foarte bine meseria, pot să te asigur de asta.

Oh!

Stai cuminte! Nu scoate capul afară...

V-aţi hotărât în sfârşit!

Acum urmează partea cea mai interesantă!

Dar mai vezi ceva dacă poţi...

Când era mai interesant, ele sting lumina!

Ce poţi să mai spui?

Nu am noroc nici măcar o dată!

Oh!

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Cred că este dragostea,

Eu am o senzaţie,

Şi tu o ai de asemenea,

Ceva se întâmplă cu mine,

Ce ai spune dacă aş veni după tine,

Şi ţi-aş cere să rămâi cu mine,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Cred că este dragostea,

Aha...

Spune-mi ce simţi,

Aha...

Spune-mi ce visezi,

Aha...

Cred că este dragostea,

Aha...

Cred că este dragostea,

Aha...

Cred că este dragostea...

Oh...

Alfonsino!

Aşteaptă, nu intra! Vin eu afară imediat!

Ce faci la ora asta?

Dar ce ai? Eşti asudat tot!

Ce este, te simţi rău?

Da, mă doare burta.

Te doare burta? Ai crampe?

- Ce s-a întâmplat? - Spune că are o criză de apendicită.

- Îţi vine să vomiţi? - Nu...

- Durerea a început aşa dintr-o dată? - Da...

Dacă este o criză de apendicită nu putem pierde timpul!

- Trebuie să chemăm un doctor. - Aşteaptă o clipă.

Arată-mi exact unde te doare.

Nu este o criză de apendicită!

Bine, trebuie să te ducem în pat. Haide să mergem, dragule.

O să-ţi aduc ceva cald de băut.

Mamă, nu-ţi mai face griji...

Eu ştiu ce este în neregulă cu el!

Ei bine, Alfonsino, să stăm de vorbă.

Te simţi rău? Nu trebuie decât să-mi spui.

Doar suntem amândoi bărbaţi. Ai curaj!

Eu nu sunt ca mama ta!

Ai încercat să te masturbezi?

Ştiu că nu este frumos, dar dă-i drumul. Este normal la vârsta ta.

Toţi am trecut prin asta.

Nu este nimic de care să te ruşinezi.

Întinde-te pe pat şi nu te mai gândi la nimic.

Uite aici... ţi-am adus nişte ceai.

- Chiar nu-ţi vine să vomiţi? - Nu...

- Mă tem că este o criză de apendicită. - Nu...

- De ce nu suni la doctor? - Pentru că nu este cazul!

Dar cel puţin nu ne-am face atâtea griji.

Nu cred că îţi dai seama că este ora două dimineaţa.

Trebuie să fie un doctor treaz la ora asta.

Ai uitat câte am avut de pătimit cu copilul ăsta anul trecut?

- Tu nu îţi mai aminteşti? - Ba da...

Nu fii ridicolă! Vino înapoi la culcare!

- Nu, ţi-am spus că sunt îngrijorată. - Ţi-am spus că nu este cazul.

De ce să nu o sunăm pe una din asistentele care locuiesc deasupra?

- O să sun chiar eu! - Asta chiar este o mare prostie!

Sunteţi foarte amabilă!

Veniţi, veniţi...

Când ai început să te simţi rău?

Dormeam şi m-am trezit, când am simţit o durere groaznică.

Unde anume?

Aici...

Sau aici?

Nu... puţin mai jos.

Aha!

Aici?

Mai jos...

Acum te mai doare?

Da, puţin...

Ce credeţi, este o criză de apendicită?

Nu, doamnă, nu este apendicită.

Sunteţi sigură?

Absolut sigură!

Asta se întâmplă de obicei când visezi.

La vârsta ta este un lucru normal.

Da...

- Nu te mai simţi rău, nu-i aşa? - Nu...

Acum relaxează-te şi încearcă să nu mai visezi nimic în noaptea asta.

- De acord? - Da...

Nu vă faceţi griji. Sunt probleme specifice adolescenţei.

După trecerea de pubertate au să dispară.

Dar cum rămâne cu crampele?

Nu este nimic. Toţi băieţii trec prin asta.

Totul are să fie în regulă.

Noapte bună!

- Ce s-a întâmplat? - Nimic...

Puştiul de jos avea o mare problemă. Era foarte, foarte, excitat.

A trebuit să-I calmez puţin.

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Oh, dragă...

Dă-mi putere,

Ah...

Ştii că nu vreau să te fac să plângi,

Mă tachinezi cu sclipirea vinovată a ochilor tăi,

Oh, dragă, dragă... lasă-mă să plec,

Da...

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Oh, dragă...

Du-mă acasă,

Ah...

Ştii că nu vreau să te fac să plângi,

Mă tachinezi cu sclipirea vinovată a ochilor tăi,

Oh, dragă, dragă... lasă-mă să plec,

Dă-mi drumul...

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Oh, scumpule...

Dă-mi putere,

Ah...

Ştii că nu vreau să te fac să plângi,

Mă tachinezi cu sclipirea vinovată a ochilor tăi,

Oh, dragă, dragă... lasă-mă să plec,

Dă-mi drumul...

Oh, dragă...

Nu... văd perfect cu ambii ochi.

Văd până şi literele cele mai mici.

Totul pare în regulă.

Eu nu aş spune asta.

Nu?

Nu...

Am să vă arăt ce vreau să spun.

Ce vreţi să spuneţi?

Veniţi aici...

Ce vedeţi acum?

Oh, în sfârşit, dragă!

Oh, la naiba! Am păţit-o!

Să vezi ce urmează acuma!

Veronica...

Priveşte!

Trebuie că este al puştiului, care locuieşte dedesubt.

Mă întreb de câtă vreme ne tot spionează? Voyeurul ăla mic!

Nu cred că a putut să vadă prea multe.

Şi chiar dacă ar fii aşa... ce contează?

Condimentează salata.

Dar ce faci?

Lasă o fac eu cum trebuie!

Du-te înapoi la bucătărie!

Pot să ştiu ce ai de nu mănânci?

Nimic... nu mi-e foame.

Ştii doar că nu îmi plac ouăle.

Mă tem că va trebui să le mănânci.

Aşa ţi-a recomandat medicul.

Eu nu ştiu ce să mă mai fac cu băiatul ăsta!

Mă scuzaţi, domnule, una din infirmierele care locuiesc deasupra,

vrea să vă vorbească imediat.

- O infirmieră? - Să vorbească cu mine?

- Da, cu dumneata. - Dar, ce vrea oare?

Nu ştiu, astea două femei au ceva, care mie nu îmi place deloc.

Alfonsino, dragule, te rog...

Trebuie să mănânci.

Nu poţi să stai aşa nemâncat.

Altfel o să ai iarăşi o criză ca aseară.

Am şi eu problemele mele.

Oh, Doamne, viaţa mea este un adevărat infern!

Alfonsito, tatăI tău vrea să-ţi vorbească.

De asta îţi trebuia ţie periscopul?

Ar trebui să-ţi fie ruşine!

Cum ai putut să faci aşa ceva?

Asta este educaţia pe care ţi-o dau eu?

Data viitoare când se mai întâmplă, am să te dau pe mâna legii.

Un delicvent, asta eşti! Un delicvent!

Mă scuzaţi, domnişoară, nu vă pot spune cât de rău îmi pare.

Sper că nu o să se mai întâmple şi altă dată.

Sigur că da!

Staţi liniştită.

Cât despre tine să nu crezi că am terminat!

Du-te imediat în camera ta!

Mâine o să mai discutăm despre asta.

- Ce s-a întâmplat? - Am să-ţi arăt eu imediat!

Uite ce s-a întâmplat! Priveşte!

La asta îi trebuia fiului tău periscopul.

A spus că vrea bani să-şi îmbunătăţească cunoştinţele despre legile fizicii.

În loc de asta el şi-a îmbunătăţit cunoştinţele...

- despre fizicul acestei domnişoare. - Mă scuzaţi, doamnă.

Sper că sunteţi de acord că am dreptul să fiu foarte supărată,

dacă sunt spionată în intimitatea apartamentului meu.

Nu sunt tocmai de acord cu dumneata.

Eu nu am nimic de ascuns, aşa că nu înţeleg de ce sunteţi atât de îngrijorată.

Ce vreţi să insinuaţi?

Soţia mea este puţin cam nervoasă.

Nervoasă sau nu dacă are ceva de spus,

ar trebui să mergem la poliţie imediat.

De ce să nu mergem? Ce mai aşteptăm?

- Clara, te rog! - Aş vrea să o mai văd şi pe asta.

Poate o să iasă la iveală ceea ce toată lumea ştie deja.

- Ce spuneţi? - Credeţi că suntem orbi cu toţii?

Eşti în centrul atenţiei şi dumneata şi... Nici nu ştiu cum să-i spun!

Oh, Doamne! Prietena lesbiană.

Aţi face bine să vă ţineţi gura!

Şi să aveţi mare grijă la ce mai spuneţi!

De ce sunteţi atât de ofensată? Seducătoare de copii!

Dumneata eşti cea care m-a chemat...

Calmaţi-vă, vă rog!

Ăsta este adevărul!

Este doar o mică parte a adevărului.

Carla! Îţi ordon să-ţi ceri scuze imediat!

Data viitoare când puştiul are o erecţie,

să nu mai veniţi la mine ca să-I ajut.

Nu, nu, nu... vă rog, nu faceţi aşa ceva. Nu vă supăraţi!

Nu este nimic altceva decât o ieşire nervoasă.

- Noapte bună, domnule! - Vă rog, dacă îmi permiteţi să spun...

De data asta ai făcut o mare prostie!

Există pe lumea asta cineva mai prost decât tine?

Eşti leit ca tatăI tău! Ba chiar mai rău!

Dacă te prind că mai ai de-a face cu alea două femei, eu te strâng de gât!

Ai înţeles, imbecilule?

Dar nu este vina ta, este vina lor!

Mâine dimineaţa o să vorbesc cu administratorul,

şi o să le fac să plece din casa asta!

Ai înţeles ce ţi-am spus?

Ai înţeles, Alfonsino?

Vino să mănânci şi tu ceva. O să ai nevoie!

- Mă simt bine şi aşa. - Haide, vino...

Eu am nevoie de un singur lucru.

Şi tu eşti cel care mi-I poate oferi...

Haide, mănâncă şi tu ceva.

Îmi plac femeile cu carne pe oase!

Nu-mi plac cele slăbănoage.

Mulţumesc...

- Bună seara! - Bună seara...

- Cu ce vă pot ajuta? - Vreau să probez haina de blană.

- Cea pe care o aveţi expusă în vitrină. - Da, doamnă, cum doriţi.

- Dacă vreţi să vă faceţi comodă. - Mulţumesc...

- Juan, adu haina aceia de blană! - Da, imediat...

"MUNTELE DE PIETATE" CASĂ DE AMANET

Este in regulă...

Îmi cer scuze, doamnă, dar am nevoie de un act de identitate.

Este o simplă formalitate, mă înţelegeţi?

Sigur că da.

Este în regulă.

- Uitaţi aici. - Mulţumesc...

Mă scuzaţi, vreau să vă mai spun ceva. Dar aş vrea să rămână între noi.

Sunt sigură că este o cerere oarecum neobişnuită...

Da...

Asta este o poliţă de la "Muntele de Pietate".

Unde ai găsit-o?

Am găsit-o în taxi când mă întorceam de la salonul de pedichiură.

Am crezut că este o reclamă la vreun produs.

Nu, nu, nu, nu este o reclamă.

Este o poliţă cu care s-a amanetat ceva.

Foarte interesant că ai găsit-o în taxi.

Atunci ce ar trebui să facem?

Poţi să plăteşte 50 de mii de lire,

şi vezi ce primeşti în schimbul ei.

Desigur că ar fii corect să o restitui celor de la amanet,

şi să-i laşi pe ei să dea de urma proprietarului.

Probabil că cel care a amanetat-o, oricum nu mai are banii.

Probabil că da.

Eu nu ştiu de ce, dar presimt că pentru 50 de mii de lire,

am putea căpăta ceva mult mai valoros.

Este o presupunere întemeiată.

Îmi dai voie să încerc?

Nu văd de ce nu. De ce să întorci spatele norocului.

Eu nu am câştigat niciodată nici măcar la loterie.

Dar tu ai fost întotdeauna foarte norocoasă.

- E vorba de numai 50 de mii de lire. - Atunci o să încerc!

Da, da... încearcă.

Domnule Alonso!

Ciao...

Nu, aşteptaţi!

O clipă...

- Bună seara! - Bună seara...

Mulţumesc!

- Eşti puştiul care locuieşte dedesubt? - Da, eu sunt...

Prietena mea mi-a povestit câte ai avut de pătimit cu tatăI tău.

Îmi pare foarte rău.

Dar nu înţeleg de ce face toată lumea atâta caz din asta.

Eu personal consider că nu s-a întâmplat nimic rău.

Dar prietena mea este mai rezervată.

Nu suportă să fie spionată.

Sunteţi foarte amabilă, îmi pare rău pentru ce am făcut.

Nu vrei să mai stai puţin cu mine?

Cu plăcere!

Intră...

Este adevărat că tatăI tău s-a răţoit la tine?

Am crezut că o să plesnească.

Şi mama ta?

Ea s-a certat cu prietena dumneavoastră. Nu v-a povestit nimic?

Da, mi-a spus că a avut loc un anumit schimb de cuvinte.

Da, s-au spus anumite cuvinte! Să o lăsăm aşa...

Este mai bine...

Ce ţi-ar place să bei? Coca Cola sau bere?

Coca Cola este mai bine.

Fie vorba între noi, prietena mea este destul de insuportabilă.

Atunci nu înţeleg de ce staţi împreună.

Nu este uşor de explicat. Vezi tu, eu nu mai am pe nimeni.

Iar ea este pentru mine, ca o soră. Mă înţelegi?

Da, sigur, este ca o soră.

Haide, bea-ţi Cola! O meriţi...

Cum te cheamă?

Mă cheamă Alfonso.

Alfonso, este un nume frumos. Îmi place...

Eu sunt Veronica.

Vino şi stai jos.

Acum că am devenit prieteni, vreau să-ţi cer ceva.

Ai grijă... eşti foarte violent pentru vârsta ta.

Spune-mi, ce putea să o alarmeze pe prietena mea?

Dacă te-a acuzat, trebuie să aibă un motiv.

Sau ai văzut totuşi câte ceva?

Nu, perdelele erau trase, ascundeau totul.

Ah, ce păcat! Îmi pare rău.

- Un periscop este compus dintr-un tub... - Nu, aşteaptă!

Nu mă interesează câtuşi de puţin, cum este făcut un periscop.

Ceea ce vreau să-mi spui, este ce ai reuşit să vezi cu el.

Îţi promit că nu o să mă supăr.

Haide, spune-mi ce ai văzut?

Prima dată chiar înainte să se stingă lumina...

Tu şi prietena ta eraţi foarte apropiate.

Părea că încercaţi să găsiţi ceva.

Un medalion pe care il aveam...

Trebuie să spun că v-a luat mult timp ca să îl găsiţi.

Da, da...

Ce altceva ai mai văzut cu periscopul tău?

Asta este tot ce am văzut, vorbesc serios.

ÎI am numai de câteva zile...

Numai de câteva zile?

Da, numai de două zile.

Este adevărat?

Da...

Simt nevoia să beau un whisky. Nu vrei şi tu?

Să-mi ţii companie?

Nu, mulţumesc. Trebuie să plec...

Cum aşa? Atât de devreme?

Da, părinţii mei au să se supere dacă întârzii.

Mai ales după ce s-a întâmplat noaptea trecută.

Bine, de acord. Dar mai treci pe aici şi altă dată.

Mulţumesc, pentru Coca Cola.

- La revedere! - Ciao...

Ei bine, ce ţi-a spus?

Nu prea multe... Nu este genul prea vorbăreţ.

- Nu îmi place! - De ce faci atâta caz pentru nimic?

Am să vin la dumneata într-o clipă, domnule.

Ah, domnule Alfonso, vă vine bine.

Mă gândeam să-I mai tai puţin împrejur.

Dar nu prea mult, dragul meu.

Doar o mică idee. Înţelegi, dragul meu?

Da, da, da...

Am făcut nişte riduri pe frunte.

- Da, aveţi o piele uscată. - Este foarte uscată!

Şi pentru asta există un tratament!

Puţină loţiune o să facă minuni, asta o să rezolve imediat problema.

Încă puţină cremă emolientă şi un masaj bun.

Sigur că da.

Fii atent, scalpul este foarte delicat. Ai grijă ce faci!

Cred că este necesar un masaj cu un produs natural,

Şi apoi faci o aplicare cu loţiunea noastră.

Văd că purtaţi ochelari!

Da, aşa este...

Dar îi găsesc destul de inconfortabili. Dumneata nu găseşti?

Eu am decis să îi schimb pe ai mei cu nişte lentile de contact.

Şi funcţionează? Nu vă cad atunci când plângeţi?

Eu plâng foarte, foarte rar.

Ce drăguţ...

Mâine după amiază nu mergi la şcoală,

am nevoie de tine ca să-mi faci un comision.

- Despre ce este vorba? - Nu este nimic complicat.

Trebuie să iei un pachet dintr-un anumit loc, asta este tot.

- Şi de unde să-I iau? - Am să-ţi dau indicaţii exacte.

După ce treci de intrare ajungi imediat la o tejghea.

Acolo înmânezi poliţa funcţionarului care stă acolo.

Dă-mi brânza, te rog!

Pare că ştii totul despre cum funcţionează astfel de lucruri.

Eu nu am fost în viaţa mea într-un astfel de loc.

Dar am văzut filme la cinema.

Şi o prietenă mi-a spus că a citit în cărţi.

O să-ţi dau şi bani să-i dai funcţionarului.

Ai grijă să nu-i pierzi.

Da, mamă, stai liniştită.

Cu noua loţiune îmi creşte părul din nou, sunt ferm convins de asta.

Au început să-mi crească până şi unghiile!

- Ciao... - Bună ziua!

Ce cauţi în partea asta a oraşului?

Nu aveam şcoală şi m-am gândit că aş putea să văd ce mai faceţi.

Dacă prietena dumneavoastră lucrează poate că nu aveţi nimic de făcut.

Dar dacă sunteţi ocupată, nu face nimic.

Oricum, am de făcut un comision pentru mama mea.

Îmi face plăcere că ai venit, pentru că nu am nimic de făcut.

Dar tu eşti cam palid.

Ce s-a întâmplat cu tine?

Iarăşi ai avut unul din visele acelea?

Uite aici. Ăsta este...

Mulţumesc!

Vreţi să mergem?

Dar ce este înăuntru? Ce a amanetat mama ta?

Nu ştiu. Mama nu a amanetat nimic.

Următorul...

A găsit poliţa într-un taxi. Întotdeauna găseşte câte ceva.

Ce doamnă norocoasă! Mă întreb ce o fii înăuntru?

Nu ştiu. O să vedem în curând.

- Ei bine, vrei să vedem? - Sigur că da.

- Nu te superi dacă îl deschid eu? - Nu, de ce?

Sunt foarte curioasă!

Ah, dar ce minunăţie!

Este o haină de blană nouă.

Ce ciudat că a ajuns la "Muntele de Pietate".

Pare să nu fie deloc folosită.

- Nu crezi că este foarte ciudat? - Aşa este...

Ai spus că mama ta a găsit poliţa într-un taxi?

Da!

Şi ştie că trebuie să aduci o astfel de haină de blană?

Nu, cum ar putea să ştie?

Sigur că o să aibă o mare surpriză, când o să ajungi cu pachetul.

Ce frumoasă este!

Mi-aş dori să găsesc şi eu una la fel...

Chiar vă place atât de mult?

Da, mult, mult de tot.

Ştii să dansezi?

Intenţionam să vă învit. Nu sunt priceput ca John Travolta,

dar pot să mă descurc...

Îţi place muzica asta?

Da... o aud mereu din camera mea.

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Oh, dragă...

Dă-mi putere,

Ah...

Ştii că nu vreau să te fac să plângi,

Mă tachinezi cu sclipirea vinovată a ochilor tăi,

Oh, dragă, dragă... lasă-mă să plec,

Da...

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Oh, dragă...

Du-mă acasă,

Ah...

Ştii că nu vreau să te fac să plângi,

Mă tachinezi cu sclipirea vinovată a ochilor tăi,

Oh, dragă, dragă... lasă-mă să plec,

Dă-mi drumul...

Ah...

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Ah...

Oh, dragă...

Stârneşte-mă,

Oh, scumpule...

Dă-mi putere...

- Îţi place? - Da... mult.

Ah...

Ştii că nu vreau să te fac să plângi,

Mă tachinezi cu sclipirea vinovată a ochilor tăi,

Oh, dragă, dragă... lasă-mă să plec,

Dă-mi drumul...

Oh, dragă...

Stârneşte-mă...

- Nu te-am auzit intrând. - Erai prea ocupată!

Cred că ar fii mai bine dacă aş pleca.

Vrei să pleci? De ce?

Nu te simţi bine împreună cu noi?

Sigur că mă simt bine. Chiar foarte bine!

Pot să ştiu de unde ai haina asta de blană?

De la "Muntele de Pietate".

Alfonsino a găsit poliţa.

Ei bine, atunci de ce vrei să pleci?

Mă găseşti antipatică?

Nu, ce tot vorbiţi? Nu îmi sunteţi antipatică.

Doar că trebuie să ajung acasă.

Ah, dar cred că poţi să mai stai câteva clipe.

Poate că vrei în schimb, să te întorci la periscopul tău?

Eşti un purceluş, ştiai asta?

Atunci o să fac eu lucrurile mai simple pentru tine.

Nu înţeleg, trebuie că s-a întâmplat ceva rău!

Până la ora asta trebuia să ajungă deja acasă.

- Ştii că astăzi nu are şcoală. - Da, dar este deja trecut de ora zece.

Nu a întârziat atât de mult niciodată.

Poate că era coadă mare la amanet.

Numai că la amanet programul s-a terminat acum două ore.

Dacă a mers acolo...

A venit, slavă Domnului!

- Ciao! - Ciao...

Să vezi ce o să-ţi auzi acum de la mama ta!

Cum de ai venit aşa de târziu?

Eu am întârziat?

Ce ai acolo sub braţ?

Ceea ce mi-a dat de la "Muntele de Pietate".

Ce tot spui?

Dă-mi să văd!

Dar trebuie să fie o greşeală!

Nu este posibil! Nu este posibil!

Ce s-a întâmplat?

Priveşte!

Ce să privesc? Deschide-I să vedem ce este înăuntru.

Să sperăm că este o surpriză plăcută.

Nu, asta trebuie că este o farsă!

O farsă groaznică!

Dar ce tot vorbeşti?

Nu ştii că trebuie să priveşti partea bună a lucrurilor?

De unde ai luat pachetul ăsta?

Ţi-am spus să nu te mai enervezi. Trebuie să te calmezi.

Vrei să-mi spui sau nu?

Ce să spun? Pe ăsta mi I-au dat.

Pe ăsta i I-au dat.

Dacă doriţi mâine pot să o duc înapoi.

Întoarce-te la postul tău în bucătărie!

Bine, plec, plec...

Nu este posibil! Nu este posibil!

Nu este posibil!

Nu este posibil...

Sunt unele momente când nu o înţeleg pe mama ta.

Pentru 50 de mii de lire ce spera oare să găsească?

O haină din blană de vizon?

Şi tu mergi imediat la culcare! Arăţi complet dărâmat.

Haide, nu face asta!

În fond la ce te aşteptai?

Ţi-ai asumat un risc şi a ieşit prost.

Ce vrei să mai faci?

Norocul nu durează la nesfârşit.

Aşa este peste tot.

La bingo, la loterie, peste tot.

Putea să fie şi mai rău.

Uite ce faţă drăguţă are vulpea asta!

Dragă, dar ce faci?

Nu are rost să faci atâta caz!

Ajunge cu asta! Ai înţeles?

Nu este nici o tragedie.

Pretiosa!

Acum linişteşte-te, în regulă?

De ce mi se întâmplă asta numai mie?

Meciul la televizor începe în câteva clipe...

- Pretiosa! - Da, domnule.

- Doamna se simte rău. - Dar ce s-a întâmplat?

- Sper că este doar un atac de panică. - Am să-i fac o cataplasmă...

Ah, nu! Cheam-o mai bine pe una din infirmierele de deasupra.

Da, imediat...

Dragă, te rog să încetezi.

Acuma chiar exagerezi!

Carla, Carla...

Uitaţi-o acolo!

- Bună seara! - Bună seara...

- Ce s-a întâmplat? - Nici eu nu înţeleg...

Totul era absolut normal şi dintr-o dată iată cum arată.

Daţi-mi o mână de ajutor.

Dar ce faci? Dă-i drumul la picioare!

Bine, bine... Am vrut să ajut doar.

Ce părere aveţi?

Nu vă faceţi griji. Nu este nimic grav.

Femeia asta o să-mi provoace un atac de inimă!

Este de necrezut...

Dragă, ce s-a mai întâmplat?

Sunteţi sigură că nu trebuie să o ducem imediat la un spital?

Absolut sigură!

Am să-i fac o injecţie şi o să se liniştească imediat.

Mamei i-a luat chiar foarte mult timp până să-şi revină.

În primele câteva zile a fost complet ruptă de realitate.

Se ridica din pat în mijlocul nopţii,

şi umbla urlând prin casă, în căutarea hainei ei de blană.

Sau îşi petrecea ore întregi pe canapea privind în gol,

fără să vadă revistele pe care i le aduceam.

TatăI meu pe de altă parte, a continuat cu mania lui de a-şi îngriji scalpul.

Prietenii lui îi tot spuneau că o să devină orb în cele din urmă,

dacă o să continue să folosească loţiunea aceia.

In cele din urmă s-a dovedit, că nu erau foarte departe de adevăr.

Dar nici eu şi nici mama nu mergeam în maşină împreună cu el.

Era mai sigur dacă luam un taxi.

Printre toate infracţiunile care erau comise zi de zi pe stradă,

ce mai conta încă una în plus?

Până ce într-o bună zi a avut un accident.

Ah, domnule Alfonso!

Domnule Alfonso ce mai faceţi, cum o mai duceţi?

Nu mă aşteptam la vizita dumitale.

Aţi venit pentru tratamentul cu loţiune?

Oh, nu...

Nu suntem deloc ocupaţi.

Nu vă faceţi griji pentru vitrină.

Noi facem totul pentru ca clienţii noştri să fie mulţumiţi.

Băieţi...

Cât despre Veronica şi prietena ei, nu le-am mai văzut prea mult,

decât atunci când treceau cu liftul.

Eu am continuat să înfrunt groaznica monotonie de la şcoală.

Dar în acel an, singura chestiune pe care am învăţat-o,

a fost modul cum funcţionează periscopul.

Uneori mă simt de parcă, eu sunt cel care I-a inventat...

Ah, şi ca să nu uit!

De la o vreme nu am mai avut nevoie de el, să-mi rezolv problemele.

Ci le-am rezolvat manual...

SFÂRŞIT.

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Oh...

Ceva pluteşte în aer,

Cred că este dragostea...