Original subtitles

În anul 305 După Cristos, Roma a cucerit toată lumea cunoscută

Imperiul era atât de mare încât a trebuit să fie împărţit în două.

Imperiul Roman de Apus, condus de Maximian,

Şi Imperiul Roman de Răsărit condus de Diocletian.

Doi împăraţi reprezentau conducătorii

regiunilor celor mai îndepărtate. Totuşi unitatea acestora era doar aparentă.

O lume sta să se prăbuşească şi o alta să apară din ruinele celei vechi.

În interior creştinismul înflorea în ciuda persecuţiilor,

iar la graniţe popoarele barbare învinse dar nu şi îngenunchiate,

sunt din ce în ce mai ameninţătoare.

Acesta va fi sfârșitul tuturor rebelilor. Ce păcat de femei.

În război nu este loc pentru compasiune. Înainte!

Haideţi. Mişcaţi-vă.

Tată, francii vor trebui să-şi găsească o altă căpetenie.

L-am omorât chiar eu însumi. De ce ai atacat fără ordinul meu?

Ce te aşteptai să fac? Ne ameninţau flancul şi am crezut că este necesar.

Eu sunt cel care dau ordinele.

Să nu uiţi niciodată că în bătălie orice inițiativă este periculoasă.

Dar pentru reputaţia comandanţilor. E mai important să învingi duşmanul decât...

Ajunge. Nu este momentul.

Trebuie să pleci mâine la Roma.

La Roma?

Înţeleg. Am făcut o greșeală câștigând această bătălie.

Uitând că nu trebuia să umbresc meritele comandantului meu.

Ordinul vine de la împăratul Dioclețian.

Îi sunt foarte recunoscător prietenului tău împăratul.

Cum îţi permiţi?

Aşadar trebuie să merg la Roma?

Unde ştii bine că nu am posibilitatea să ajung cineva.

Chiar şi în mine care sunt fiul tău vezi un pericol pentru ambiţiile tale.

Nu este adevărat? Haide, răspunde-mi!

La fel a făcut și cu mama mea. De aceea nu aveam voie să o cunosc.

Ţi-am interzis deja să mai vorbești despre ea.

Era de origine prea umilă pentru un bărbat important aşa ca tine.

Ieşi afară.

Aşteaptă.Ai fost numit tribun de prim rang

și membru al consiliului imperiului. Mulțumesc.

Pot pleca acum?

Ascultă-mă bine, Constantin...

Eu voi simţi mult lipsă ta aici.

Încă de anul trecut Dioclețian te dorea la curte.

I-am spus că îmi ești indispensabil.

Dacă ai avut ocazia să te faci remarcat

ai avut pentru că eu ți-am dat această șansă.

Este posibil, dar locul meu este aici, unde se duc lupte.

Generalii se fac la Roma.

Unde domină intrigile și corupția. Ai mare grijă!

O lovitură frumoasă. Cine a făcut asta?

Unul care nu va mai lovi niciodată.

Nu confunda aroganța cu curajul.

Viața ta este prețioasă.

Apoi o văd din nou pe Fausta. Un an înseamnă mult.

Poate că deja m-a şi uitat.

Aşteaptă.

Acum este al tău.

Nu te-am văzut niciodată fără inelul ăsta.

Era al mamei tale. Într-o zi îţi voi vorbi despre ea.

Dar nu acum.

Deschide poarta.

Acesta este singurul bust care exista al lui Constantin.

Nu a vrut niciodată să să-l facă, dar eu am insistat.

Uite-l.

Nu a putut să stea nemișcat nicio clipă.

Sculptorul aproape că renunțat.

Dar până la urmă am câștigat eu.

E mereu departe şi nu am altceva care să-mi aducă aminte de el.

Chiar îi seamănă.

E suficient să-l vezi şi simţi că îi este hărăzit un destin minunat.

E demn de admiraţia pe care augustul Dioclețian o nutreşte pentru el...

și de dragostea surorii mele. Tu ce părere ai Licinius?

Eu nu mă pricep la arte. Amonios este sculptorul.

Priveşte-l.

Descendenții noștri trebuie să știe...

care sunt eroii trecutului.

Noi, oamenii simpli modeşti suntem cei care trebuie să

rămânem anonimi și să-i lăsăm să-şi închipuie cum eram.

În zilele noastre, doar gloria războinicilor contează.

Eşti impresionat? Cu un model ca asta, nu ar trebui să-ţi fie greu.

Najunge. Nu uita că nu l-am văzut niciodată cu adevărat.

Poţi să ai încredere. Îi seamănă foarte mult.

Va fi greu. Dar sper să nu-mi scap toate trăsăturile astea.

Pune statuia în camera mea Cecilia. Şi ai mare grijă.

Spune-mi cât mai este până la Roma?

Poți fi acolo chiar în noaptea asta. Apuc-o pe aici dacă te grăbeşti.

O ambuscadă.

După ei.

Las-o! E prea grea pentru tine. Mă descurc.

Ai grijă.

Linişte. Opriţi-vă.

După ei. Să nu-i lăsăm să scape.

Adriano.

Sunt răniți. Să-i ajutăm.

Dar sunt soldați. E periculos.

Nu contează, oricine ar fi trebuie să-i ajutăm.

Să mergem.

Pe aici. Veniţi.

Pune-l în pat. Cu grijă.

Cu grijă.

Am nevoie de apă caldă. Și tu adu niște oțet.

Scoate-ți- armura. Deschide pe aici.

Pierde încă mult sânge. Pregătește bandajul, Demetrius.

Imediat.

Urâtă rana.

Dacă lama ar fi intrat încă puţin...

Din fericire, nu a lovit zone vitale.

Ai mâini foarte abile.

Da, am ceva experiență.

Livia. Livia. Da.

Da. E chiar o zi frumoasă. Ce păcat.

După 3 ani de lupte şi tocmai la Roma să fiu rănit.

Nu te mai plânge. Ai avut noroc.

Cine erau acei răufăcători?

Se pare că lângă Roma sunt mulți tâlhari.

Și pe noi ne trimit să mergem să luptăm în Galia.

În curând te vei putea mişca. Pot să mă mişc.

Ne vedem peste câteva zile.

Până atunci, odihnește-te.

Unde sunt ceilalți? Pe câmp.

Chiar pe tine te căutam. Dorim să vă recompensăm pentru tot.

Fără tine, prietenul meu nu ar mai fi în viață.

Mulțumesc. Este o plăcere să-i ajuți pe alții.

Cum doreşti tu, atunci.

Numaia dacă ne vom mai întâlni.

Așa cred. Uită că m-ai văzut.

De ce?

Noaptea trecută te-am întrebat eu cine eşti?

Nu.

- Drum bun. - Mulțumesc.

Este adevărat... că mulți creștini trăiesc la Roma?

Las-o baltă... Era o întrebare lipsită de importantă.

Centurionule...

Bea.

- Ce este asta? - Lapte.

Vin, carne, găini... Orice altceva în afară de lapte.

Trebuie să-mi recapăt puterile atunci când mă duc la Roma.

De trei ani de când visez la Roma. Mâncarea, băile, femeile.

Frumoasele femei parfumate din Roma.

- Tu ai văzut vreodată o femeie romană? - Nu.

- Cum te cheamă? - Livia.

De ce ţi-au pus un nume de femeie?

Dar, eu sunt o femeie.

Femeie? Ești încă un copil.

Nu ar fi trebuit să spun asta. Scuză-mă.

Nu mă simt jignită.

Să poţi să te relaxezi în apă. Să faci o baie pe cinste.

Dacă vrei îţi aduc un lighean

Crezi că pot face baie într-un lighean?

Imediat ce vei putea merge, te însoţesc la rău. Nu e departe.

De îndată ce voi putea merge, voi pleca. Ai înţeles?

- Cum ai spus că te cheamă? - Livia.

- Câți ani ai? - Sunt încă un copil.

Haide, închide fereastra.

Sunt obosit. Vreau să dorm.

Purtarea ta împotriva francilor...

ne confirmă părerea pe care Maximiano și cu mine o avem în ceea ce te priveşte

Suntem bucuroşi să te revedem. Îţi mulţumesc, Dioclețian.

Din cauza acestor bandiți, trebuie să ai o imagine proastă despre Roma.

Cu siguranţă că tâlharii aceia vor fi pedepsiți.

Voi încredinţa ancheta însuşi fiului meu.

Maxentius, sper să-i găsești pe vinovați.

Fie că șederea ta aici să fie minunată, Constantin.

O meriţi.

Îmi pare rău, Maxentius, abia ce am sosit şi ţi-am şi creat probleme.

Nu e vina ta. Aceasta este treaba mea.

Tot ce se întâmplă la Roma,

este responsabilitatea prefectului pretoriei.

Şi nici nu-ţi poţi închipui câte lucruri se întâmplă aici.

- Scuză-mă, cine este acela? - Cine?

Cel înalt cu părul alb.

Îl cheamă Statilius.

Nebunul ăla de tatăl meu, cu tot respectul pentru împărat,

a spus că este cel mai bun vindecător din Roma,

și se teme că nu poate trăi fără el.

Îl cunoşti?

Nu, dar pare a fi un om important.

Iată pe cineva şi mai important pentru tine, sora mea Fausta.

Sunt un om foarte norocos.

Foarte norocos, asta a sa este. O ocazie ca asta nu va mai găsi.

Opreşte-te.

- Fausta... - Constantin...

Credeam că nu ne vom vedea până în seara asta.

- Da, dar am fost foarte nerăbdătoare. - Eu în schimbm mă supun ordinelor.

Atunci înseamnă că trebuie să-ţi ordon să mă îmbrățișezi.

Nimeni nu ne poate împiedica să încercăm din nou.

Nu, Apuleius.

Atâta timp cât se află la Roma, eu sunt responsabil pentru siguranța lui.

Să mergem mai departe cu ancheta, s-a înţeles?

Uitasem cât eşti de frumoasă.

De asta nu te hotărâi să te mai întorci.

Cred totuşi că te-ai consolat cu prizonierele barbare...

Trebuie să-ţi fi ţinut o companie bună.

Viața acolo e foarte diferită, Fausta. E ca o altă lume.

Te simţi ca... despărţit de orice sentiment uman.

Trăieşti doar ca să ucizi.

Luni lungi de singurătate, frig și zăpadă.

Și apoi, înainte ca să răsară iarba,

răsare şi duşmanul.

Atacă. Urlă și amenință toată noaptea.

Ca un coşmar care nu se mai sfârşeşte. Răsăritul este ca o eliberare.

Chiar dacă înseamnă şi mai multe bătălii.

Dragul meu, nu mai vorbi despre război.

O să devii împărat, iar eu voi fi soția ta.

Împărat? De aceea vrei să te căsătorești cu mine?

O femeie iubește un bărbat pentru ceea ce înseamnă.

Și crezi că mă poți iubi?

Vrei să știi prea multe. Nu-ţi ajunge ca o să trăim împreună?

Şi aceia doi sunt împreună.

Dar, uite... sunt despărţiţi de cel mai mic val.

Nu sunt despărțiți, imaginea lor este ștearsă pentru o clipă.

Asta e altceva.

Rămân împreună pentru totdeauna.

Pentru totdeauna.

Am greşit omorându-l.

Imediat ce se căsătoreşte cu el îl putem învăţa, îndruma.

Puterea va rămâne oricum numai în mâinile noastre.

Îl subestimezi pe Constantin și te bazezi prea mult pe Fausta.

Să nu ai încredere niciodată într-o femeie îndrăgostită.

La naiba.

Ce războinic eşti tu, ți-e frică de apă rece?

Ţine, ţi-am reparat-o. Mai bine de atât nu mă pricep.

Bravo, e foarte bine.

Te-ai însănătoşit repede.

Da. De aceea plec chiar azi.

Ai dreptate. Ai petrecut prea multe zile plictisitoare aici la ţară.

La Roma te vei distra.

Vrei să mă ajuţi?

Midas trebuie să-ţi fi atins părul. Numai să încerce şi vede el...

Midas era un rege al Asiei.

Tot ce atingea se transforma în aur.

Asta e o poveste. Cum adică o poveste?

Poveşti pentru copii. Să transforme în aur.

- Tu nu crezi? - Bineînţeles că nu cred.

- Dar în zei, crezi? - Eu cred într-un singur Dumnezeu.

Atunci înseamnă că ești...

Da, sunt creștina.

Ai grijă, Livia. Dacă îi spui primului om pe

care îl întâlneşti ar putea să te denunţe.

Dar tu nu eşti primul om pe care îl întâlnesc.

Şi dacă toţi dintre noi şi-ar ascunde propria credinţă,

cum ar putea toţi ceilalţi să-şi salveze sufletul?

Dar ştii că te-ar putea arunca la fiare?

Aşa este. Şi nu aş fi prima.

Și am care te credeam o copilă.

Eu sunt încă o copilă.

Livia?

Repede L-au arestat pe Mateo și pe ceilalți.

Staţi... De ce sunt arestați?

A avut loc o tâlhărie. Sunt suspecţi.

Dar pe ăştia eu îi cunosc. Sunt nevinovați. Eliberaţi-i!

Coborâţi.

- De ce urla omul acela? Cheamă-l aici! - Centurione, vino aici.

Tu eşti cel care comandă? Să ştii că faci o greşeală.

Am fost cu Constantin. I-am văzut pe tâlharii care ne-au atacat.

I-ai recunoaște? Cu siguranță. Nu sunt ăştia. Eliberează-i.

Şi de când un centurion îşi permite să dea ordine unui magistrat al imperiului?

Acum înţeleg de ce sunt atâţia tâlhari liberi.

- Dacă toţi magistraţii sunt aşa că tine. - Arestaţi-l!

A trebuit să-l arestez. M-a insultat şi astfel a insultat magistratura.

Nu avea nicio importantă. Trebuia să înţelegi cine era.

- Îmi pare foarte rău. - Bine, bine, acum eliberează ţăranii ăia.

Eliberaţi-i!

Îmi pare rău Constantin, dar ne străduim să aflăm cine te-a atacat.

Până și justiția romană poate face greșeli.

Am observat asta.

Însoţeşte-i. Voi fi cu voi într-o clipă.

Sabia ta.

- Chiar vrei să-i eliberez? - Da...

Uite. Priveşte ce am găsit lângă casa acelei fete.

- Sunt creștini. - Fără îndoială.

Nu m-ar surprinde dacă acel Adriano ar avea leagaturi cu ei.

Fii cu ochii pe el.

Condamna un creştin. Aș dori să urmăresc asta.

De ce nu.

O să vezi. Sunt nişte actori excelenți.

Dacă ar recita din Seneca, ar avea cel mai mare succes.

Reneagă-ţi credinţa şi vei fi liber.

- Eu cred într-un singur Dumnezeu. - E condamnat la moarte.

Următorul.

- Cum te numești? - Ce importanţă are numele meu?

- Te-ai născut liberă sau sclava? - Nici lucrul ăsta nu are nicio importantă.

De ce nu răspunde ea la întrebări?

Încearcă s-o interoghezi tu, Constantin.

- Vino aici. - Răspunde-i tribunului.

Din ce ţară vii?

Singurul lucru care interesează aicin este credința mea. Şi sunt creștina.

Încăpăţânarea te-ar putea costa viața.

Noi creștinii nu ne temem de moarte.

Acum poate că nu, dar când va veni timpul, şi vei fi singură...

Nu suntem niciodată singuri. Dumnezeu este cu noi.

Aşadar, tribunule?

Ce ţi-am spus eu? Au un mare talent pentru tragedie.

- Se pare că aşteaptă aplauzele. - Şi totuşi chiar nu se tem de moarte.

Aşteaptă. Tribunul e foarte influent, te poate salva de la moarte.

Să mă salveze?

Pentru noi moartea este începutul vieţii eterne.

Ai auzit asta, Constantin?

Sunt doar jocuri de cuvinte. De ce nu te răzvrăteşti?

Victoria noastră nu vine prin răzvrătire, ci prin sacrificiu.

Aceasta este ceea ce Hristos a promis.

Şi dacă acest Hristos al tău te înşeală?

Hristos nu înşeală niciodată.

Ajunge, Maxentius, dă-i drumul.

Ia-o de aici.

Ce oameni ciudaţi.

Păcat că se irosește atâta curaj și determinare.

Îmi place această mică arenă aici, în grădinile vilei.

Fără acea mulțime plictisitoare care urla şi transpira în jurul tău.

A fost una dintre puținele idei bune ale tatălui meu, nu-i aşa?

Ei proclamă că toți oamenii sunt egali.

Rândurile le cresc cu fiecare zi care trece.

Noi suntem pe cale să abdicăm.

Vom lăsa această problemă în seama succesorilor noștri.

Trebuie să alegem un om ferm în problemele religioase.

Îți dorești încă propriul tău fiu ca succesor?

Tu-mi cunoşti deja părerea.

Majestatea voastră, câştigătorul va așteaptă.

Să ne rugăm.

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău...

Pe pământ așa cum este şi în ceruri...

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

așa cum iertăm şi noi greşelile greşiţilor noștri.

Şi nu ne duce pe noi în ispită,

ci izbăveşte-ne de rău.

Frații noștri sunt acum martiri.

Să ne rugăm să nu se descurajeze.

Să ne rugăm că credința să-i apere.

E o cruzime fără sens. O rușine pentru cei care asista la ea.

Cu arme, cel puţin se puteau apăra.

Arme pentru creștini? Dar i-ai auzit chiar tu.

Pentru ei, moartea este adevărata viaţă.

Am o veste importantă, Maxentius.

Are loc o întâlnire a creștinilor lângă casa acelei fete...

unde a fost atacat Constantin.

- Ai dat ordinele? - Nu-ţi face nicio grijă.

Nimeni nu va scăpa.

Lasă-mă.

Să mergem. Paradisul te așteaptă. Elena, ajută-mă. Mie frică.

Mi-e frică.

Tu Cleia? Care eşti şi mama?

Gândește-te la bucuria de la nașterea copiilor tăi.

Acum murind, îl vei vedea pe fiul lui Dumnezeu.

Doamne, dă-le speranță.

Acum vei avea puterea.

Haide, du-te la mama ta.

Mama.

- Ajunge, împărate. - Sunt creștini.

- Trebuie să moară. - Dar nu așa.

Ajunge...

Resemnează-te. Acesta este sfârșitul inevitabil al oamenilor prea curajoşi.

Curajul tău merită o răsplată.

Eu nu vreau nimic. Dar dacă întâmplător Fausta are o dorință.

Viața copilului și libertatea celorlalţi condamnaţi.

Te rog...

Eliberați prizonierii. Am vărsat suficient sânge.

Ce scenă emoționantă. O întrecere plină de generozitate.

Va veni ziua când cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos,

va fi venerat în tot ţinutul.

Niciunul dintre noi nu va mai vedea această zi... nici noi şi nici copiii noștri.

Când se va termina violența?

Când oamenii nu mai sunt împărțiți...

Când oamenii nu vor mai fi împărţiţi în asupritori și asupriți?

Dacă dorim triumful lui Dumnezeu, nu ajung doar rugăciunile.

Noi nu ne împotrivim niciodată cu violenţa violenţei, Mateo.

Iubirea este singura cale.

Dreptatea nu se face cu vorbe.

Pretorienii. Pretorienii.

Ieșirile sunt blocate.

Liniște. Păstraţi-vă calmul.

Luați-i pe toţi.

Livia, unde eşti?

Livia.

Demetrius. Livia.

Livia. Unde este Livia?

Poate e în siguranță. Hai, fugi.

Dumnezeu să te ierte.

Fata asta nu este creștină. Eu o cunosc.

Salutări, centurionule... Ne întâlnim cam des noi doi.

Mi-a fost frică, când te-am văzut luptând în arenă.

De ce ai făcut asta?

Nu știu, a fost din impuls.

Nu pot să stau pe loc și să privesc cum sunt sacrificați oamenii.

Chiar dacă dorința lor este să moară.

Cred că înțeleg de ce vor asta.

Înţelegi?

Dacă iubești cu adevărat pe cineva,

este ușor să-ţi sacrifici chiar şi viaţa pentru el

- Iertați-mă că v-am întrerupt, doamnă. - Ce vrei?

Afară e un centurion care vrea să vorbească cu Constantin.

- Cine este? - Îl cheamă Hadrian.

Hadrian s-a dus să-l roage pe Constantin să-l ajute.

De data aceasta Constantin nu ne va mai scăpa.

Crezi că Dioclețian va da ordin să-l aresteze?

Sunt sigur de asta. Și nici măcar nu trebuie să fie ilegal.

Îl vei aresta tu...

El va încerca să scape și cineva din nefericire va muri.

- Mă voi ocupa chiar eu de asta. - Perfect. Mult succes, Licinius.

- Un rival mai puțin. - Chiar doi.

Moartea lui Constantin îl va ruina și pe Licinius.

Dioclețian nu-l va ierta niciodată.

Pot învăța oricând de la tine.

Toată puterea în mâinile unui singur om.

Și va trebui să-i mulţumesc unei mici şi umile

unei fetițe creștine pentru toate acestea.

O vor condamna mâine.

De ce se face vinovată? Ce rău ar fi putut să facă ea?

Sunt de acord că persecuția creștinilor este nedreaptă,

dar încăpăţânarea lor este exasperantă.

Eu nu pot să uit că nu au ezitat să ne sară în ajutor şi asta o să-i coste viaţa.

Cum pot cere ca legea să facă o excepție cu fata aceea?

Sub ce pretext?

Constantin, nu vezi că e îndrăgostit de ea?

- Este adevărat, Adriano? - Poate.

Nu știu...

Nu ştiu, dar nu vreau să o văd murind atât de tânără.

Dacă Maxentius ar putea s-o salveze.

Maxentius. nici măcar dacă îi ceri tu.

Nu ți-am cerut niciodată nimic, dar acum te rog să mă ajuţi.

Îmi pare rău, Adrian. Nu pot face nimic.

Să mergem. Oricum nu are niciun rost.

V-aţi gândit unde s-o ascundeţi dacă reuşeşte să fugă?

Prietenii ei așteaptă la ieşirea de la Porta Flaminia.

Patrula...

- Creştinii sunt închişi aici? - Da, tribune.

Vreau să-i văd.

Gardieni, deschideţi porţile. E un ofițer.

Vreau să-i văd pe cei pe care i-aţi arestat astăzi.

Pe aici.

Nu sunt ăştia.

- Livia... vino cu mine. - Nu. Nu.

- Unde vrei să o duci? - Nu pune întrebări.

- Du-te cu el, Livia. - Nu, nu pot să vă las aici.

Te rog. Te rog.

- Este voia lui Dumnezeu. - Nu...

- Poate eşti sortita altor cazne. - Nu, nu...

Cu ce ​​te pot ajuta?

Cu nimic.

Dumnezeu să te binecuvânteze, Constantine.

Să mergem.

- A fost ușor? Da, foarte uşor. - Şi asta mă face să bănuiesc ceva.

Iată-i şi pe ceilalţi. Dacă vă voi Dumnezeu tău ne vom mai întâlni.

Sunt sigură de asta Adriano, ne vom mai întâlni.

Acum pleacă, repede!

E o acţiune provocatoare şi intolerabilă.

Au încercat să-l oprească, dar el şi centurionul

acela s-au folosit de autoritatea gradelor lor.

Nu doar că au eliberat fată dar au şi ucis un gardian.

Ești sigur că a fost Constantin?

Îl cunosc bine. L-am văzut când s-a dus să elibereze țăranii aceia.

Acei creștini. Câţi sunt? În cine mai poţi avea încredere?

Chiar și doctorul meu. Iar acum Constantin un viitor împărat împărat.

Chiar şi în ciuda evidentei faptelor nu-l

putem acuza pe Constantin fără să-l ascultăm.

- Atunci să-l interogăm. - Întocmai vom face.

- Adu-l aici imediat. - Licinius se va ocupa de asta.

Dar nu uita să-l tratezi cu respectul cuvenit unui tribun.

Nu voi uita.

Iată-i acolo. Ei sunt. Opreşte!

Constantin.

Fausta.

De ce eşti ai venit până aici?

Licinio și pretorienii lui te cauta peste tot.

Ce s-a întâmplat?

Te-a urmărit cineva. De ce l-ai ucis pe gardian?

Nu am ucis pe nimeni. Dar temnicerul te-a văzut.

Minte.

- Acum înţeleg. Ţi-au întins o capcană. - Cine?

Nu ştiu. Poate chiar Licinius. Constantin, nu te mai întoarce la Roma.

Trebuie să reuşesc să vorbesc cu Dioclețian. El o să mă creadă.

Nu vei ajunge niciodată viu în faţa lui.

Doar tatăl tău te poate ajuta.

Dar nu pot fugi. Voi găsi o cale să ajung al Diocletian.

Vin. Te implor, salvează-te.

Fausta are dreptate. Ne vor omorî. Sunt prea mulţi să vină doar ca să ne aresteze.

Mă voi întoarce, să fi sigură de asta.

În ziua alegerii noastre, Maximiano și cu mine...

jurăm în mod solemn în faţa senatului și poporului Romei...

ca după ce ne vom împlini mandatul vom da înapoi toată puterea care ne-a fost dată.

Care va fi apoi înmânată cu demnitate imperială

către cel ales ca succesor al nostru.

La fel ca toţi împărații.

Astăzi ne vom ține de această promisiune.

Proclamăm august împărat al provinciilor din răsărit,

pe Galerius Dacus

Și al provinciilor din apus pe Constantius Florius.

Trăiască Constantius Florius.

Care merita urarile voastre.

Ca succesori ai împăraților... doi bărbați au fost aleși...

pentru curajul, vitejia și înțelepciunea lor.

Flavius ​​​​Severus pentru apus.

Iar pentru orient... tribunul de prim rang Licinius Licinianus.

Vreau să fiu primul care te felicit, Licínio.

Nu voi uita niciodată cât de mult m-ai ajutat.

Vezi, de ce legiune aparţine?

Din legiunea a treia.

Alţi soldaţi.

Tu de colo, oprește-te.

Să mergem.

Opriţi-vă!

Să mergem.

Ce se întâmplă? Opriţi-vă. Cine este la conducere?

Barbarii sunt peste tot. Nu mai avem nicio speranţă. Lasă-mă să trec.

- Cine a ordonat retragerea? - Eu. Lasă-mă să trec.

Şi voi vă mai numiţi romani?

- Este Constantin. - E Constantin.

Haideţi, romani. Urmați-mă.

Soldați, înainte.

Sabia mea. Haideţi.

Constantin.

Ești rănit.

Repede, du-l la cortul său.

Am fost învinși?

Nu, tată. Am învins.

Da, a fost o victorie.

Te-ai întors, Constantin?

Apropie-te, acum trebuie să-ţi spun...

Mama ta... e creștină.

Ce?

Mama ta...

- este creștină. - Creștină?

Legea m-a obligat să o expulzez.

A trebuit să mă despart de ea ca să nu te pierd şi pe tine.

Găseşte-o.

Caut-o! Spune-i că ultimul meu gând a fost la ea.

Elena...

Am pierdut... barbarii...

Imperiul...

Ultima mea bătălie.

Nu, doar ţi-am spus. Am învins...

Victoria a fost a ta.

Soldaţi...

aceasta a fost ultima victorie a lui Constantius Florius, împăratul vostru.

Era un roman, un soldat.

Voi v-aţi supus ordinelor sale la fel ca şi mine.

Sunteți copiii lui mai mult decât sunt eu.

Învingător pe câmpul de luptă, înţelept în conducere,

drept în dreptatea să.

Îi vom urma exemplul.

Vom urma calea de el stabilită.

Trăiască Constantin.

Tu, vino aici.

Dă-mi sabia ta.

Mergi înapoi la locul tău.

Legionari, de acum înainte...

voi veţi fi sabia mea.

Această sabie simbolizează puterea pe care mi-aţi dat-o voi.

Și nicio putere de pe lumea asta, nu va mai reuşi să mi-o smulgă din mână,

Vă promit asta. În afară de voi! Dacă nu voi fi demn de ea.

Iar soldaților noștri recunoștința mea şi aceea a întregului popor roman...

Prin trimisul meu Adriano Rufus,

Eu, Constantin, doresc ca senatul să știe...

că după toate războaiele, va exista o împărăție a păcii.

Nu doar pace la granițe, cu barbarii,

dar şi la Roma, cu toleranţă faţă de creştini.

Asta am hotărât pentru binele comuni şi pentru prosperitatea Imperiului.

Constantin Augustus

Împăratul Roman de Apus.

Aşadar este revocat edictul lui Dioclețian împotriva creștinilor?

Venerabili senatori,

Îl susțin și pe noul împărat Constantin.

Sunt sigur că vorbesc în numele Senatului,

dacă garantez legatului sau.

ca voinţa împăratului va fi urmată cu seriozittate maximă,

ca şi cum el însuşi ar fi aici printre noi.

Sper doar ca şi creștinii...

să poată aprecia că şi noi mărinimia împăratului.

Şi să iasă fără frica din ascunzișurile lor.

Și să se închine Dumnezeului lor fără teamă.

Dar să nu-şi bată joc de zeii Romei.

Nici să predice egalitatea între oameni sau pentru eliberarea sclavilor.

Şi nici să provoace tulburări şi nemulţumiri în rândul poporului nostru.

Senatul te însărcinează să transmiţi augustului împărat...

toată recunoștința și devotamentul nostru

Precum o să şi fac.

Constantin este un uzurpator.

A fost ales de soldații săi.

De ce ai vorbit tu în nuemle nostru?

Senatul este cea mai înaltă autoritate a statului.

Nimeni nu poate da nouă ordine.

Aţi vorbi așa şi în fața legiunilor lui Constantin?

Noi nu am putea înarma decât cel mult o centurie de soldaţi.

Astfel, nu avem nicio șansă.

Avem nevoie de timp.

Și să nu trezim suspiciuni.

Nu, Cecilia. Dă-mi ceva mai simplu.

Trebuie doar să primesc darurile de logodnă. Dă-mi brățara în formă de șarpe.

Aduce noroc.

Cu câtă grijă mă copleşeşti.

De ce îmi ești atât de ostilă?

Ești singura care nu înțelege încă evenimentele din acea noapte.

Am înțeles tot jocul tău, dar, din păcate, nu am nicio dovadă.

Pentru că nu există dovezi.

Maxentius a fost mereu un prieten loial lui Constantin.

Chiar şi în dimineaţa asta în Senat.

Fratele meu este foarte iscusit dar nu mai reuşeşte să mă păcălească.

Acum că Constantin este împărat, ai vrea să te

foloseşti de mine şi de aceea ai venit aici.

- Nu, eu... - Și încă îți joci jocul?

Nu ai obosit să conduci să te amesteci în politică?

Înţeleg că asta te-ar putea costa puterea dar trebuie să te resemnezi.

Încă nu sunt un om terminat, Fausta. O să vă daţi toţi seama de asta.

Bine ai venit Adrian.

Mulțumesc că m-ai primit.

Acceptă aceste daruri în numele împăratului Constantin.

Ca semn modest al iubirii sale pentru tine.

Duceţi-le în camera mea.

Sunt țesături făcute de femeile triburilor din Rusia,

perle prețioase, bijuterii și vaze

Și, desigur, acest mesaj. Care cred că îţi va aduce cea mai mare bucurie.

Eram atât de neliniştită şi îngrijorată pentru el.

- Mă bucur să te revăd. - Domnul să fie cu tine.

Ne aduci vestea minunată a întoarcerii împăratului?

Toată Roma îl așteaptă cu nerăbdare.

Împăratul are multe lucruri importante care îl țin ocupat încă în Germania.

Dar festivităţile, ceremoniile, erau deja pregătite?

Le vom amâna până după nuntă. Și unde vor fi celebrate?

În Treviri. Dacă fiica ta este de acord, împăratul doreşte să se acastoreasaca acolo.

Adriano, ai uitat ceva.

Aşteptam să întrebi.

Inelul mamei lui. Pentru Constantin este obiectul cel mai de preţ.

Și acum, va fi al meu.

Îţi urez şi fi şi tu tot la fel de fericit cum sunt eu acum.

Mulțumesc.

Acum, văzându-te, tatăl tău și cu mine ne înclinăm în fața ta.

Am crezut că nu este adevărat, Adriano.

Dumnezeul tău ne-a protejat.

Ți-am spus că este zeul iubirii.

Şi unde v-aţi ascuns?

În munţi. A fost îngrozitor.

Dar Dumnezeu a vrut să ne dea îndrumarea lui Elena.

- Elena? - Da.

- Câţi ani are? Nu știu. - Tu câți ani crezi că are, Livia?

- Până în 50. - Și acum ştiţi unde este?

Nu. S-a întors imediat la Roma. Mai erau încă persecuțiile...

Dar s-a gândit să îi salveze pe cei aflaţi în mare pericol.

Trebuie să mă ajuți să o găsesc.

Cu bucurie, dar de ce?

Dacă este vorba de ea, este o fomeie pe care Constantin o iubeşte foarte mult.

Treviri

Oriunde ai fi, tu Constantin, acolo voi fi şi eu Fausta.

Și acum vă declar soț și soție, în faţa atotputernicului Jupiter.

Cecilia, ia-mi inelul. Imediat.

Îți pare rău că te-am luat cu mine la Treviri?

Nu, am văzut atât de multe lucruri frumoase. Mai ales cu căsătoria ta.

Ascultă, cânta, sunt toți fericiți.

- Dar tu... - Constantin? Sunt foarte fericită.

Nu vreau să te gândeşti la...

căsătoria noastră ca la o „căsătorie de conveniență”.

Dar eu nu mă gândesc la aşa ceva.

Îți amintești... când te-am întrebat dacă vei mai putea să mă iubești?

Acum te întreb din nou.

Ascultă-mă, dragul meu...

Când mi-ai trimis acest inel, mi-am dat seama cât de mult te iubesc.

Nu mă voi mai despărţi niciodată de tine.

Acest inel amintește unui bărbat de dragostea lui pentru soția să.

Și acum viețile noastre sunt legate pentru totdeauna.

Nu l-am autorizat pe Maxentius să recruteze alţi soldaţi.

Cavalerie și soldați. Pentru ce?

- Pentru a proteja Roma. - În vremuri de pace?

Ai uitat de creștini. Ne amenință securitatea.

Sunt cei mai pașnici. Şi dacă predică că până și

sclavii au suflet asta nu-i face duşmanii statului.

Politic...

Politica lui Maxentius asuprește poporul nostru

Fiul meu este supusul tău cel mai loial.

Şi crede că şi mine de altfel...

ca puterea imperială nu trebuie împărţită între tine și Galerius.

Ci unită numai în mâinile tale.

Sper că te-am înţeles greşit.

Galerius vine aici la Treviri ca Împărat al Răsăritului.

Să recunoască oficial alegerea mea.

Eu îi respect autoritatea sa aşa cum o respectă şi el pe a mea.

Dar nu voi permite niciodată niciun abuz deasupra legii.

- Legea este făcută de învingători. - Eu nu sunt atât de cinic.

Unirea imperiului se poate produce numai spontan.

- Acceptând toţi un principiu comun. - Cum ar fi creștinismul?

Știi prea bine ca eu nu sunt creștin. Nici nu simpatizez cu superstiţiile lor.

Dar cred în dreptate pentru toți oamenii.

- Cum s- a întâmplat asta? - O podea era ruptă.

- Găsiți persoană responsabilă pentru asta. - Asta e dreptatea de care ai vorbit...

Acum o clipă era în viață și acum...

Ascultă-mă, Constantina. Gândește-te la imperiu.

Un accident asemănător şi cu Galerius şi ai putea,

unifica puterea imperială. Acum...

Voi uita ceea ce mi-ai spus,

doar pentru că ești tatăl Faustei.

Sunt bucuros să te revăd. Nu te-au dorit alături de ei? Nu eşti încă împărat.

- Dar, voi fi. - Mă îndoiesc de asta.

Constantin nu uită ușor.

Și se apropie din ce în ce mai mult de creștini

Vino cu mine. Trebuie să vorbim.

Nu știu cui îi datorez viața.

Poate acelei dreptăţi îmbrăţişate de toţi.

Arestaţi-l.

Mi-a smuls sabia. Nu l-am putut opri.

Permiteți-mi, senatori ai Romei,

să aduc un omagiu unui bărbat,

a cărui vitejie, virtute și dreptatea care i-au inspirat mereu actele sale...

atât de admirate.

Mulți dintre voi aici, poate vă este frică să-l onorați...

Dar eu nu. Ca fiu al lui, cel puțin am dreptul să-l plâng.

Nici măcar trupul lui nu ne-a fost înapoiat.

Ne-au spus doar că este mort.

Şi că a avut parte de o moarte lașă.

Ne-au spus că a atentat la viaţa împăratului însuşi.

Dar care sunt dovezile? Unde sunt martorii?

Este ușor să acuzi un mort de cele mai infame crime.

Tatăl meu nu se poate întoarce să spună adevărul.

L-au ucis pentru că voiau puterea pe care el o avea de atâţia ani...

şi pe care a restituit-o din dorinţa să spontană.

Poate că ar trebui să tac ca să nu mai agravez

situaţia creată de despotismul lui Constantin.

Constantino a fost mai mult decât un frate pentru mine.

Și astăzi cu durere profundă în inima mea, sunt constrâns să-i judec acțiunile.

Mi-aș dori ca cuvintele mele să fie minciuni.

Cu lacrimi în ochi, senatori,

îl acuz pe Constantin pentru uciderea tatălui meu.

E o minciună.

Arestaţi-l. Insultă Senatul Roman.

Aruncaţi-l în temniţă.

Vrea doar puterea. Nu vă lăsaţi păcăliţi.

Chiar dacă-mi închideţi gură tot nu veţi putea schimba adevărul. Sunteți rebeli.

Constantin nu va accepta niciodată această răzvrătire.

Atrageţi distrugerea statului. Va izbucni un război civil.

Aţi auzit cu urechile voastre trimisul împăratului.

Trebuie să suportăm în continuare ca vieţile noastre, onoarea noastră

și chiar trecutul nostru de cetățeni

să fie lăsata la mila unei puteri atât de absolute.

De aceea tatăl meu a fost omorât.

Și așa vor muri toți cei care se vor pune în calea lui Constantin.

Dar eu totuşi o voi face. Cine este cu mine?

Cine?

Propun ca toate legile emise de Constantin

să fie supuse aprobării Senatului.

Propun suspendarea drepturilor celor mai periculoşi şi abili dușmani ai Romei.

Creștinii. Să ne eliberăm de aceasta cangrenă înspăimântătoare.

Să-i distrugem pe creștini.

Trăiască Maxentius, noul nostru împărat.

Aşteptaţi senatori. Nu vă grăbiţi.

Încrederea voastră mă onorează, dar eu nu sunt Constantin cel plin de ambiţie.

Nu voi profita de o clipă de entuziasm ca să ocup cea mai înaltă funcţie în stat.

Accept puterea, dar numai după votul liber şi spontan al Senatului.

Decizia vă aparține, senatori.

Spuneţi dacă doriţi să-l alegeţi pe Maxentius, împărat al Romei.

Eu îi dau votul meu.

Trăiască împăratul Maxentius.

Trimisul meu arestat, revolte, masacre,

legile mele au fost revocate... Toate în folosul lui, al fratelui tău,

pentru care tatăl tău a încercat să mă omoare.

Nu este adevărat. Tu ştiai despre complot.

Îl puteai împiedica. Puteai salva viaţa tatălui meu, dar nu ai făcut asta.

Îndrăzneşti să mă şi acuzi? Nu înţelegi că Maxenţiu nu caută decât un pretext?

Un pretext pentru a fi ales împărat.

Și nu a ezitat să-ţi sacrifice până şi propriul tău tată.

Eram înconjurat de duşmani până şi aici în casa mea.

Îţi mulţumesc că mă faci şi pe mine complice.

Îmi pare rău, Constantin.

De acum înainte între noi nu va mai putea fi decât neînțelegere și suferința.

Și sânge. Ceea ce a început fratele tău va costa viaţa a mii de oameni.

Nu uita niciodată asta.

Mai ai timp să te răzgândești, Fausta.

Locul meu este lângă tine.

Nu va fi ușor. De ce vrei să mă urmezi?

Pentru că sunt soția ta.

Oriunde vei fi tu Constantin, voi fi şi eu Fausta.

Nu cuvintele sunt importante, ci ceea ce ai în inimă.

Încă un oraş s-a predat.

Și ai fugit repede?

Fugiţi doar să-mi vestiţi doar capitulari şi trădări.

- Ce vrei tu? - Iertare.

Nu aduc vești proaste, dimpotrivă.

Vă aduc un mesaj important.

Atunci spune.

Ieși. Și voi, plecaţi.

Mama lui Constantin este aici, la Roma. Numele ei este Elena.

- Și este creștină. - O vreau aici. Acum.

Unde se ascunde Elena?

Nu vrei să spui nimic?

Pentru ultima dată: Unde este ascunsă Elena?

Nu.

Eşti atât de frumoasă.

Luați-o cu ceilalți.

- Livia. - Demetrius.

- Și tu? - Am mai spus. Nu am văzut-o niciodată.

Lasă-l. Nu este nevoie de asta.

Aşadar, băiete, unde este Elena?

Este inutil. E pierdere de timp.

Ajunge.

Ne întâlnim mereu noi doi. Dar mă tem că de data asta va fi ultima noastră întâlnire.

Ce ştii să-mi spui despre Elena.

Nu o cunosc pe această femeie.

Nu o cunoști pe mama împăratului tău?

Dar şti unde se găseşte?

Dacă aş şti unde este, crezi că ţi-aş spune?

Pentru cei care se îndoiesc și pentru cei absenți...

noi vom arăta care este puterea împăratului nostru Maxentius,

şi puterea armatelor Romei.

Constantin va fi spulberat.

Dar avem nevoie de bani.

Pentru a înarma şi mai multe legiuni. iar noi... noi vom da un bun exemplu.

Donând şi mai mulţi bani pentru asta.

Cine este împotriva propunerii mele, să ridice mâna.

Nu, nu. Nu mă atinge.

Livia, nu mă recunoști?

Sunt eu, Adrian.

- Biata mea faţă, biata mea Livia. - Ce nenorocire.

Ce nenorocire.

De ce nu m-ai lăsat să mor prima dată când m-au arestat?

De ce? De ce? Spune-mi de ce.

Nu mai vorbi aşa.

- Dumnezeul tău permite aşa ceva? - Tu nu ești creștin?

- Dumnezeul tău apere. - Aşa cum va apără pe voi?

Dumnezeul tău este un Dumnezeul morţii.

Nu, Adrian. Nu. Nu este adevărat.

Chiar și acum eu știu că nu este adevărat.

Ţi-a răspuns chiar ea.

Eu am încercat să înţeleg.

Dar în faţa atâtor suferinţe nedrepte, nu mai cred în nimic.

De ce te îndepărtezi de mine?

Nu-ți umple inima cu ură.

Dragostea trebuie să ne unească.

Dragostea pentru noi... dragostea pentru toți...

Chiar și pentru cei care te-au torturat?

Şi pentru ei.

Vrei să spui că i-ai iertat?

Da, și într-o zi îi vei ierta și tu.

Trebuie să facem ceva. Cine o poate ajuta?

Nu are rost, Adriano. Trebuie să te părăsesc.

Îmi pare foarte rău.

Nu, noi nu ne vom despărţi. Tu o să trăieşti Livia. trebuie să trăieşti.

Trebuie.

Îmi doream atât de mult să trăiesc.

Nu-ți irosi puterile. Pe ăsta îl aşteaptă o altă moarte.

Toată lumea afară. Aţi zăbovit destul pe aici.

Afară! Daţi-i leilor.

În picioare.

Ieşiţi. Afară.

Închide.

Temnicere. Nu a mai rămas nimeni acolo jos?

Nu... Doar morții.

Haide vino.

Pune-ţi asta.

Știți drumul către fântâna? Trebuie să te duci acolo. Te așteaptă cineva.

- De ce vrei să mă salvezi? - Pentru că multe lucruri depind de tine.

Trebuie să pleci.

Adriano.

- Am fost trimis... - Ştiu.

Constantin este dincolo de Tibru.

Spune-i împăratului că cei slabi și asupriți depind de el.

Dar eu te-am mai văzut. Tu eşti Elena.

- Da... - Copilul tău te caută, peste tot.

Ar fi fost foarte periculos pentru el dacă m-ar fi găsit.

Îmbrățișează-l pe fiul meu pentru mine. Și spune-i că creștinii îl aşteaptă.

- Pretorianii... vin! - Repede.

Nu pot să te las aici.

O viață nu este importantă dacă poți salva viețile atâtor altora.

Nu-ţi face griji din cauza mea. Du-te, îţi ordon.

- Nu-i lăsaţi să scape. - Să-i urmărim.

A căzut. E acolo.

Ridică torţa. Repede.

- Luaţi-i de aici. - Ce trebuie să fac cu ei?

Supraveghează-i cu atenţie. Și nu-i lăsa să vorbească cu nimeni.

Este un mesaj de la Licinius către Maxentius.

Gallerius, împăratul Orientului, a fost asasinat.

Licinius mi-a uzurpat puterea.

Iar în locul unui aliat acum avem în coaste un inamic.

Un inamic care avansează în marş forţat pentru a se uni cu Maxentius.

Ce propuneţi?

Maxentius trebuie să fi promis multe.

Trimite mesageri la Licinius şi promite-i mai multe.

Important este să-l oprim să câştigăm timp.

Avem un avantaj fata de Maxentius.

Știm ceva ce Maxentius nu știe.

Cât eşti de naiv. Tu crezi că Licinius a trimis doar doi mesageri?

Sunt zile şi zile de când soldaţii nu se mai odihnesc.

Marșul lung i-a epuizat.

Acum așteaptă ajutor de la Gallerius.

Odată ce se va afla vestea, şi noi nu o mai putem împiedica...

Să mă căsătoresc cu aia? Mai bine mă înrolez. Și tu?

Sunt plecat de la Roma de 15 ani.

Când am plecat, fiul meu era copil.

Cine ştie cât a crescut acum.

Suficient încât să-ţi dea o lovitură bună de pumn.

Nimeni nu va invada Roma. Zeii o protejează.

Dacă Roma are zeii săi, noi îi avem pe creștini.

Buni sunt creştinii ăştia. Tu te lupți și ei se roagă.

Şi totuşi se spune că sunt curajoşi, înfrunta leii...

Da, îngenunchind şi rugându-se.

Şi dacă mâine te găseşti în fata fratelui tău în luptă, l-ai ucide?

Dacă îmbraca altă uniformă, nu mai este fratele meu.

Unde mergi în ținuta aceea de pretorian?

Lasă-l în pace. Vrea să cucerească Roma singur.

Bea.

Sfatul nostru este să ne tragem cât mai avem vreme...

Chiar în noaptea asta. În Germania ne putem apăra.

Aici vom fi măcelăriți.

Văd printre voi pe cineva care nu ar trebui să se afle aici.

Voi nu-l vedeţi?

Nu îl vedeţi pentri că este în voi. Se numește frică

Să ne retragem în Germania?

Licinius ne-ar tăia calea, iar Maxentius ar fi în spatele nostru.

Nu avem decât o singură alegere: să luptăm aici.

Și există o singură problemă: cum câștigăm?

Întoarceţi-vă la posturile voastre şi aşteptaţi ordinele mele.

- Te-am întrebat unde este soția mea? - Am văzut-o ieşind.

Purta o pelerină.

De ce să lupţi? Imperiul este deja al tău şi ai putea fi milostiv.

- Te implor Maxentius, ascultă-mă! - Pe cine încerci să păcălești?

Îți înțeleg ranchiună,

dar te asigur că nu Constantin l-a ucis pe tatăl nostru

O clipă m-am îndoit şi eu, dar apoi am descoperit adevărul.

Tu chiar crezi că eu fac toate asta ca să-l răzbun pe tatăl nostru?

Ce naivă eşti. Prostul ăla bătrân a avut sfârşitul pe care îl merită.

Nu avem nevoie decât de un cadavru important ca al său pentru a începe un război.

Maxenţiu...

Acum Constantin va trebui să se umilească înaintea mea.

Am în mâinile mele femeia pe care o iubeşte cel mai mult pe lume.

Eşti o fiinţă demnă de dispreţ.

Nu-ţi face iluzii, nu mă refeream la tine.

Uite.

Acesta este prețiosul ostatic.

Elena, creștina, mama lui.

Împăratul vostru e terminat. Se va stinge până şi amintirea stirpei lui.

Sunt mândra că sunt soția lui Constantin,

dar mi-e rușine că sunt sora ta.

Îmi faci totul şi mai ușor. Dă-mi inelul tău.

Vei răspunde în faţa mea şi pentru ea.

Eşti norocos, Constantin.

Nu orice general cunoaște înainte rezultatul unei bătălii.

Mâine, va fi un dezastru pentru tine.

- Poţi încă evita acest lucru. - Adică?

Depune armele şi recunoaşte-mă drept unică împărat de drept.

Și îmi voi putea păstra viaţa?

Viaţa ta dă, nu şi cea a prietenilor tăi creștinii.

Datorită edictului tău nici nu se mai ascund.

Îmi va fi ușor să-i extermin până la ultimul.

- Asta e tot ce vroiai să-mi spui? - Stai, încă nu am terminat.

Încă mai am un motiv să vorbesc cu tine.

Sunt dispus să mai crut unul dintre creştinii tai. Se afla deja în puterea mea.

Numele ei este...

Elena.

Nu ai de ales. Până şi calea de retragere îţi este tăiată.

Legiunile lui Galerius sunt pe urmele tale. Dar nu ca să te ajute.

Galerius a murit.

Aliatul meu Licinius a preluat puterea. Împreună te vom zdrobi.

- Asta vom vedea mâine. - Mai ai încă timp să reflectezi.

Dar dacă accepţi lupta, vei intra în Roma... dar mort.

Și te voi îngropa eu însumi împreună cu mama și cu soția ta.

Şi ea e prizoniera mea.

Îl recunoști?

Ea spune că nu mai este sora mea.

Aşa că nu voi avea nicio remuşcare s-o ucid prima.

Îţi jur că tu nici de îngropăciune ne vei avea parte.

Şi de ce ai lăsat-o acolo singură?

Este imposibil să nu asculţi de ea. Este mama ta.

Numai dacă aș fi putut să o văd...

Tu deja ai văzut-o. Este femeia aceea pe care chiar tu ai interogat-o în tribunal.

Femeia aceea. Da, era şi în arenă.

M-am gândit des la ea.

Nu știam, dar am simțit ceva.

Și acum chiar eu am condamnat-o.

Împreună cu Fausta, care acum este cu adevărat soția mea.

Mama ta mi-a spus: „O viață nu contează dacă salvezi multe”.

Masacrul deja a început.

I-am văzut torturați, senini și simt ruşine pentru suferinţele lor.

Şi pentru curajul lor.

Chiar și o creatură fragilă ca Livia.

Chiar și cea mai înspăimântătoare cruzime nu

a putut s-o facă să renunţe la credinţa sa.

Credinţa lor îi întăreşte şi ştiu pentru ce mor.

Sunt doar cuvinte Adriano, doctrină creștină.

Pentru mine doar viața lor este importantă. Acum, mai mult decât niciodată.

Nu pot să-i las să moară.

Dar nu pot lăsa imperiul să moară.

În mâinile unui om lipsit de orice moralitate şi principii.

Lumea la care visam și pentru care am luptat.

O lume fără nedreptate și violență.

Unde toți oamenii se nasc şi trăiesc liberi.

Ar fi pierdută pentru totdeauna. Aş vrea să te pot ajuta.

Știu... Lasă-mă singur Adrian!

Orice ai hotărî poţi conta pe mine.

Mama lui a spus: „O viață nu contează dacă salvezi multe alte vieţi”.

Caut-o.

Spune-i că ultimul meu gând a fost la ea.

Dacă iubești cu adevărat este uşor să-ţi sacrifici propria viaţă

Cine triumfă face legea.

Sfatul nostru este să te retragi.

Te voi îngropa chiar eu...

Împreună cu mama și soția ta.

- Cum te numești? - Numele meu nu contează.

- Sunt creștina. - Judecat-o tu.

Nu suntem niciodată singuri. Dumnezeu este cu noi.

Cu semnul crucii vei învinge.

- Zeii ne sunt favorabili. - Eu nu cred asta.

Legionari...

Suntem pe cale să atacăm Roma.

Fiecare dintre voi va putea lupta mâine împotriva cuiva apropiat.

Un frate sau chiar propriul copil.

Acesta este un război civil.

Istoria îi judecă mereu cu asprime...

pe cei care au început un asemenea război.

Dar eu nu trebuie să mă tem de această judecată.

Pentru că vom lupta în numele dreptăţii.

Sub semnul crucii.

Crucea celor smeriți, asupriți și nevoiași.

Eu nu vreau să oblig pe nimeni să o accepte ca pe credinţă sa.

Să rămână cu mine doar cei care vor să lupte

pentru dreptul tuturor oamenilor de a trăi liberi...

fără tiranie, opresiune sau fanatism.

Ardeţi! Ardeţi totul, totul!

- Iată-ne. - Credeam că nu aţi reuşit să treceţi.

Şi totuşi am făcut-o.

Înainte. Repede! Înainte!

Aşadar?

Pe aici.

Să mergem.

Ascundeţi caii. Aici nu o să-i găsească nimeni.

Descălecaţi! Repede!

Repede.

Ia o torţă.

Să mergem. Urmați-mă.

Haideţi.

Trimite mai întâi cavaleria.

Vrei să despărţim cavaleria de infanterie?

Execută ordinele.

Spune-i lui Tullius să se pregătească să se retragă.

Înainte! Urmați-mă.

Ne întâlnim din nou.

Nu-l ucide, Adriano.

Trupele lui Constantin au intrat în temniţă.

Încercam să-i oprim.

Nenorociții ăştia de creștini.

Trimiteţi mai multe întăriri.

Regrupaţi-vă, la stânga și la dreapta.

Atacaţi!

Acum e momentul.

Spune-le să atace.

Lașilor. De ce fugiţi?

Întoarceți-vă, lașilor. Întoarceţi-vă.

Lașilor.

Înainte!

- Şi mama ta este în siguranță. - Unde este?

Te așteaptă.

Nu mamă, nu îngenunchea înaintea mea.

Fiul tău te îmbrățișează, nu împăratul.

Constantin, fiul meu.

Legionari, ascultați...

loialitatea şi curajul tău...

au schimbat cursul istoriei...

Generaţiile viitoare vă vor fi recunoscătoare.