Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Într-o după-amiază însorită, spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Traducerea & adaptarea: SPTranslateTeam @ www.speedapp.io

Dragă tată,

școlile sunt închise acum din cauza bombardamentelor.

Sunt fericită, totuși, pentru că acum am mai mult timp să vin la locul nostru.

Îți amintești? Era grozav când ne ascundeam aici de mama.

Hotelul este gol, dar pare atât de aglomerat.

Vor aia, vor aialaltă, sunt atât de enervanți.

Mama e disperată, dar eu nu sunt.

Sunt puternică, exact cum ai spus tu că sunt.

Unde ești acum?

Cum e avionul tău?

Au trecut multe nopți, dar toate sunt la fel.

Ale tale, îmi imaginez, sunt albe, cu toată lumea în jur.

Tată... mi-e rău fără tine.

În fiecare zi mă aștept să intri pe ușă.

Atât de chipeș...

Cu chipul furios al unui erou.

Speriindu-i de moarte pe cei care au profitat de absența ta.

- Nu te-am speriat, nu-i așa? - Ba da, dar nu contează.

- Pot să te ajut? - Mulțumesc.

Dă-mi drumul!

De ce? Nu-ți place?

Când se întoarce tatăl meu, o să-l pun să te bată.

Rosa, să-ți țin coapsa e un sentiment frumos, crede-mă.

Porcule!

Am văzut tot.

Pielea ei e ca mătasea.

Atunci du-te și trăiește în sărăcie cu servitoarea aia de la bucătărie.

Și apoi...?

Tu ce-ai face?

Am plătit nota de la spălătorie.

Ai înnebunit?

Ei bine, dragul meu, dacă nota pare prea mare,

pot s-o conving pe fetița aia să-mi facă o reducere.

Timpul trece repede.

Curând va trebui să plătești și tu pentru ea, ca mine.

Termină, vorbești ca mama.

Nenorocitule.

Ai greșit!

Mereu încerci să mă sperii.

Am avut un vis...

Un vis despre familia mea.

- Sunt toți morți, știi? - Da, știu.

- Fiul meu era grozav la matematică. - Serios?

A câștigat chiar și o medalie...

Era cam de vârsta ta.

- Ți-e frică să mori, Rosa? - Scuzați-mă, trebuie s-o ajut pe mama.

Așteaptă...

Au murit în bombardament.

Nu vrei să știi cum a fost?

Problemă...

Terenul acoperă o suprafață de 24 de hectare,

iar proprietarul vinde 13...

- Toată lumea e în hotel? - Cred că da.

- Ți-ai făcut temele? - Da, mamă.

Bine.

Când vei avea diploma, cu hotel sau fără, vei putea supraviețui.

Uită-te ce cartofi ne-au dat, totuși e un miracol că primim ceva.

E din ce în ce mai greu să găsim mâncare.

Curăță cojile mai subțire, le vom folosi pentru cafea.

Mamă, nu-mi plac oaspeții noștri...

Nici mie nu-mi plac, dar trebuie să menținem hotelul funcțional.

Ai dreptate, mamă. Îmi pare rău.

- Unde e Alfredo? - Nu l-am văzut.

Niciodată nu e aici când e ceva de făcut.

Prăjește cartofii, mă duc să văd dacă a pus masa.

Mă întorc imediat.

Alfredo?

Alfredo!

Dacă te găsesc băând, te concediez.

Să mă concediezi? Nu m-ai plătit de șase luni.

- Nu vorbi așa cu mine. - Ce ai de spus?

- Măcar arată-mi și mie puțin, eh? - Cum îndrăznești!

- Dacă le-aș spune oamenilor... - Ridică-te și termină cu prostiile astea.

E gata, Rosa, du-te la masă.

- Nu bea prea mult. - Bună seara, Rosa.

A fost bine la plajă azi.

A fost frig.

Cum era cântecul ăla pe care l-ai cântat?

Nu-mi amintesc.

Rosa, cartofii!

Mănâncă, mă ocup eu.

- Nu e ulei? - Nu, nu e.

Nu știi că-i provoci scârbă?

Ești atât de ridicol.

Bună seara, tuturor!

- Mâncați? - Da, vă rog.

Mi-e așa o foame, vouă nu?

De ce nu mănânci?

Slăbești.

Ce e?

Ți-e frică că nu mi se mai scoală?

Ești groaznic!

- Salutare. - Salut...

- Ați mâncat deja? - Nu, abia am ajuns.

Mâncarea era mai bună la bordel, dar nu e rea nici aici.

Am un banc de o să vă pișați pe voi de râs!

Nu, e prea porcos.

Ia te uită cine vorbește! Dacă ai vedea ce face ea în pat.

E adevărat, face de toate. Ea și sora ei sunt fenomenale.

N-am văzut niciodată asemenea curve.

- Serios? - Poți să încerci.

Nu te va dezamăgi, e grozavă.

Doamne, ce jenant.

Ai dreptate.

Dar sunt bani, Rosa.

Războiul e greu pentru hoteluri.

Nu ne permitem să pierdem clienți.

În orice caz, ea e cea care îl întreține.

Trebuie să fie foarte bogată.

Nu te mai uita la ei.

Liniște!

Avioanele... sunt foarte aproape în seara asta.

- Doamne! Ce putem face? - Stați calmi.

Aduceți lumânările.

Repede...

Am așteptat toată ziua, mor de foame.

- Ești nebun? Hai înăuntru. - Stinge lumina.

Marta, nu pot să stau aici așa.

Nu e vina mea că trebuie să te ascunzi.

Crezi că mă mai caută?

După ce ai făcut...

Mă rog să nu te găsească niciodată.

N-o vor face.

Când se termină războiul, totul va fi anulat.

Va veni ziua când voi putea pleca de aici.

Ascultă...

aseară...

am auzit o mașină sosind...

și apoi a plecat.

- Ai auzit-o? - Nu.

Eu dorm noaptea.

Eu nu dorm niciodată.

Uite ce mult ți-a crescut părul.

Ce-mi pasă mie de părul meu?

Marta, stai puțin cu mine.

Nu în seara asta, te rog.

Sunt obosită, am muncit toată ziua.

Rosa...

Rosa, vrei să mă săruți?

Te rog, doar un sărut.

De ce mă urăști?

Încetează sau îi spun mamei.

Uite, sunt pe cale să închei o afacere mare. Voi avea bani.

Hai, nu te prosti, știu că mă placi.

Femeile înnebunesc după mine.

Uite, putem pleca de aici mâine dimineață.

Să mergem într-o călătorie frumoasă.

Vei fi o doamnă, nu o spălătoreasă de vase.

Las-o în pace!

Trebuie să pleci din acest hotel mâine.

Vino, Rosa.

Vrăjitoare oribilă...

Am venit, scumpo.

Așa...

Hainele mele îți vin mult mai bine acum.

E frumoasă, mamă.

Ar trebui s-o porți, chiar ți se potrivește.

Nu-mi mai pasă de rochii acum.

Oricum, vreau să fii fericită.

Probeaz-o pe asta.

Vezi dacă-ți place.

E prea mult pentru mine, mamă.

Asta e prea strâmtă pentru mine.

- Ar trebui să-ți vină bine. - Te iubesc, mamă.

Copila mea, știu că îți este greu uneori,

dar cât timp sunt eu aici, nu trebuie să-ți fie frică de nimic.

Lasă-mă să te ajut.

Sunt neliniștită de ceva vreme,

ca și cum ceva rău ar fi pe cale să se întâmple.

Ce mult ai crescut, Rosa.

E moartă.

Gâtul rupt, la fel a murit și soția mea.

Ești nebun să vii aici.

Am auzit pași, dar nu știam că ești tu,

așa că m-am ascuns în dulap.

Las-o în pace! Las-o!

E și a mea.

Pleacă.

Du-te înapoi sus. Ieși afară!

Te așteptam.

Voiam să-ți spun că mă simt foarte apropiat de tine.

Nici eu nu mai am pe nimeni acum. Te înțeleg.

Vă rog să mă lăsați în pace, sunt foarte obosită.

Desigur, înțeleg, am suferit și eu mult.

Rosa, știi cum m-am simțit

când am găsit cadavrul fiului meu sub dărâmături,

cu limba scoasă afară?

Probabil a țipat timp de două zile...

Vă rog, lăsați-mă în pace.

Îmi place să vorbesc cu dumneavoastră, domnișoară Rosa.

Bună seara.

V-am spus vreodată cum au murit soția și fiul meu?

A fost destul de șocant. Haideți, vă voi povesti.

Trebuie să fii puternică, Rosa.

Știu ce gândești.

Sunt în mâinile tale acum.

Nu mă vei trăda, nu-i așa?

Ți-a spus vreodată mama ta de ce stau ascuns aici?

Da, mi-a spus.

Probabil a exagerat.

Ca întotdeauna.

În ultima vreme...

exagera atât de mult, cred că mă ura.

Nu mă crezi, nu-i așa?

Nu.

Tu ești tot ce am.

Rosa! Tu ești tot ce am.

Sunt singur ca un câine.

Mi-e frică...

Tu ești puternică, ai milă.

Doar pe tine te am.

Doar pe tine.

Să nu mai faci asta.

Rosa?

Deschide ușa.

Rosa, deschide ușa. Nu fi proastă.

Știu că nu aștepți pe nimeni.

Știu că ești nebună după mine.

Rosa, mă auzi?

Îți cunosc genul, mereu vrei.

Uită-te pe gaura cheii, îți voi arăta ceva.

Îți place să te uiți pe gaura cheii.

De câte ori m-ai spionat?

M-ai auzit cum o făceam să țipe.

Nu-i așa că sunt bun?

Deschide ușa.

Deschide-o.

Rodolfo, unde ești?

- Bună dimineața. - Rosa! Ce surpriză, intră.

Știi că nu pot să-ți dau pe datorie.

Pentru o duzină de ouă mi-aș risca viața.

Nu pot s-o fac din bunăvoință.

Bani gheață... sau nimic.

Nu pot face excepții, nici măcar pentru tine.

Mama primea pe datorie.

Cu ea era altceva.

Venea direct la mine pentru afaceri...

în casa parohială.

Dacă tatăl meu ar fi aici...

Nu te supăra, nu se mai întoarce.

Peste 50% mor în războaie, nu-i așa, mamă?

Nu și tatăl meu!

Unchiule, îmi provoci scârbă.

Du-te și adu vinul.

Copiii ăștia...

Rosa, îmi pare rău pentru mama ta.

Mulțumesc.

Și tatăl meu e la război.

- Nu-ți face griji, se va întoarce. - Dacă ai nevoie de ceva, cere-mi.

Pa, Guido.

Ne vedem mai târziu.

Rodolfo... Rodolfo, dormi?

Îți amintești de Anul Nou la Monte Carlo?

Atâta șampanie în seara aia, și orchestra cântând doar pentru noi.

Eram atât de fericiți împreună. Ce vremuri minunate...

Rodolfo, dormi?

Nu mai suport hotelul ăsta. Ar trebui să ne mutăm.

De ce nu răspunzi? Știu de ce.

Pentru că ești după servitoarea aia.

Ai devenit atât de rece.

Vrei să mă părăsești, simt asta.

Dar nu va fi atât de ușor.

Îți voi tăia ouăle.

În loc să-mi scoți ouăle,

de ce nu scoți diamantele alea ale tale?

Diamantele?

Știu că-i înșeli pe toți, dar nu vei găsi unde sunt.

Bijuteriile alea... Le vom vinde pe rând.

Când aveam bani, mă doreai atât de mult.

Și acum...

Ce pot să fac?

Ei, dragul meu?

De ce mă tratezi așa?

Te implor...

Te implor, Rodolfo, știi că aș face orice pentru tine.

Uită-te la tine, mi se face rău.

- Un moment. - Micul dejun.

Intră.

Nu, aici.

Vom vorbi despre asta mai târziu.

Hei, tu! Oprește-te. Ți-e frică, nu? Ei bine... îți arăt eu!

Am văzut cu ochii mei, mică curvă.

- L-ai provocat. - Nu am făcut-o.

Știu că vrei să intri în pat cu el.

Dar el e al meu... Al meu!

- Târfă mică și murdară... - Oprește-te!

Mai atinge-o o dată și îți sparg fața.

- Lasă-mă în pace! - Hai, mișcă-te!

- Rosa. - Guido, ce faci aici?

Am o surpriză pentru tine, vino să vezi.

Guido, ce mi-ai adus?

Niște făină, cartofi și ierburi pe care le-am șterpelit de la unchiul meu.

Și dacă observă?

Ajută-mă.

Adu-le înăuntru.

Rosa...

Nu te supăra, vreau să-ți spun ceva.

Nu, Guido, nu acum.

Spune-mi după război, când se întoarce tatăl meu.

Da, dar tatăl tău îmi va permite să te văd?

E un om bun.

Spune-mi, Guido,

ai mai învățat de când s-a închis școala?

Da.

Eu nu... Nu pot.

Sunt prea multe de făcut aici.

Așteaptă un moment.

Iar mă spionezi?

Am venit să vă spun că e ora cinei, domnișoară Rosa.

- Așteaptă de o jumătate de oră. - Vin acum.

Mulțumesc, Guido, mai vino pe la noi.

Deci, ce se întâmplă azi? Nu mâncăm?

Rosa! Hei, Rosa, cu tine vorbesc.

- Deci ți-ai făcut iubit? - Asta e treaba mea.

Uită-te în ochii mei când vorbesc cu tine.

Nu mă tratezi așa, da?

Și de azi, vreau să fiu servit primul.

E mai bună decât a mamei tale.

- Dar fără parmezan. - Nu este.

Excelent, nu?

Da, dar aș fi preferat stridii.

- Sunt doi clienți alături. - Doi clienți?

Ce le putem da de mâncare?

Mă duc să văd ce putem face.

Vă pot ajuta, domnule?

O cameră cu două paturi... curată.

Îmi pare rău, nu putem primi oaspeți noi.

Nu avem personal, sunt singură.

Camera 45, cina la 8.

Criminalilor!

Idiotule, chiar ai crezut că o să te plătim?

Deci le avea, eh?

Dă-mi pașapoartele alea.

Liniștește-te, le voi păstra eu.

Mai întâi diamantele.

Termină-l.

Tipuri dubioase. Cine sunt?

De unde să știu?

Oamenii ăștia...

Cât timp vrei să mai stai aici?

Nu mai suport. M-am săturat... săturat!

Cartofii ăștia mucegăiți... și blocați aici ca șobolanii.

Mai ai puțină răbdare.

Avem toată viața înainte.

Războiul se va termina cândva, nu?

Cei doi au venit după mine.

Simt asta.

Au venit să mă omoare.

Ți-e frică, nu-i așa?

Ești singura care mă poate ajuta.

Află cine sunt...

și ce vor.

Vei face asta, nu-i așa?

Nu te juca cu mine, Rosa!

Știu că vei face ce spun.

Nu le vei spune unde sunt.

Chiar dacă te torturează...

Corect?

- Cine e? - Sunt eu.

Banii?

Sunt toți ai tăi, când ne dai diamantele.

Le vei avea mâine dimineață.

Și bătrâna?

Crede că o să mă însor cu ea.

Pașapoartele?

Sunt perfecte.

Și dacă bătrâna te prinde că evadezi în Elveția?

Nu mă face să râd.

Vei fi plecat cu banii.

Și dacă face o scenă?

Lacul. Întotdeauna există lacul.

- Ce a fost asta? - Dă mai încet, mă duc să văd.

- Ce este? - Nimic, doar un șoarece.

Așteaptă-mă în camera ta.

Și nu încuia ușa.

- Ai adormit acolo? - Vin acum.

Stinge-l, idiotule.

Alfredo, unde ești?

Cine e acolo? Alfredo, tu ești?

Alfredo?

Ce e? Ce s-a întâmplat? Ești supărată... vino.

Nu-ți fie frică, sunt aici.

Știu cum e să te simți singură.

Să-ți fie frică.

Sărmana fetiță.

Mi se rupe inima să știu că nu mai ai mamă acum.

La început am fost geloasă pe tine, acum vreau doar să te îmbrățișez.

Ești doar un copil speriat, vreau să-ți spun un basm...

Un lup, în pădure...

Vino, nu-ți fie frică.

Vino cu mine... Vino.

Stai jos. Așa... bine.

Așa Rodolfo nu poate intra.

Scuză-mă...

Mă enervează atât de tare.

Mă scoate din minți!

Încă tremuri.

Ce s-a întâmplat, spune-mi.

Ce s-a întâmplat? De ce ai țipat?

A fost iar Rodolfo?

- Am văzut gândaci în patul meu. - Gândaci în patul tău...

Trebuie să fi fost un coșmar. Doar un vis urât.

Acum... relaxează-te.

Ce inel frumos.

Ești atât de frumoasă.

Pielea ta e atât de palidă.

Tatăl meu te va ucide pentru asta.

Forțele aeriene nu m-au luat niciodată pentru că ai nevoie de pile.

Porcii.

Nu mai râde, târfă.

- Unde e sora ta, curvo? - S-a dus să bea ceva.

Dacă nu se întoarce curând, ghici unde îți voi băga sticla aia.

Toți aici, în sfârșit.

Unde ai pus cadavrele?

Unde le-ai pus, Rosa?

- Cine e? - Rosa, sunt eu, Guido.

Așteaptă un moment.

Intră.

- Salut. - Salut.

- Ar trebui să mă îmbrac... - Dacă e o problemă, plec.

Nu, mă bucur că ai venit.

Știi, Guido...

e prima dată de când a murit mama când cineva e drăguț cu mine.

Guido, chiar mă iubești?

Vreau să mă căsătoresc cu tine.

Nu spune că suntem prea tineri, m-am gândit la asta.

Și putem evada împreună.

Să mergem la prietenul meu din oraș.

Vreau să te iau de aici cu orice preț.

Vrei să te căsătorești cu mine?

Nu pot.

Trebuie să-l aștept aici pe tatăl meu.

I-am promis, Guido.

- Vrei să-i vezi fotografia? - Da.

Uite, asta e mama.

Și aici e cu tatăl meu.

Asta sunt eu când eram mică.

Asta sunt eu în brațele lui.

Făcea umbre cu mâinile.

- Guido, știi să faci umbre cu mâinile? - Desigur.

Hai să încercăm pe peretele ăla.

Înainte de război, ne jucam asta înainte de cină.

Hai să încercăm să facem un câine.

- Deranjăm? - Dragoste de tineri...

Mi se face greață.

Vino aici, Guido.

- Lasă-mă în pace! - Vrei să-i tai urechea?

Dă-te de pe mine!

Stai locului, șarpe.

Dispari.

Guido!

Stai nemișcat.

Unde sunt diamantele?

Știm că ești amanta lui Rodolfo.

Repede, a urcat la etaj.

Prinde-o!

Unde te duceai?

Unde sunt diamantele?

Începe să vorbești sau te fac eu.

Îți scot unghiile și îți scot ochii.

Ah! Rosa...

Rosa, vino la unchiul tău.

Hai să facem o baie frumoasă.

Dacă ar putea s-o vadă acum sărmana ei mamă.

Tată!

Cine ești?

Ai crescut frumos, Rosa.

Cine ești?

Un prieten de-al tatălui tău.

Un prieten de-al tatălui meu? Atunci știi unde e.

E mort. Am fost trădați. A fost o baie de sânge.

Am promis să-l răzbun.

- Mincinosule! Tatăl meu e în viață. - L-am văzut murind.

Mi-a spus: "Trimite-i dragostea mea... Rosei mele".

Vorbea mereu despre tine. Erai regina lui.

Ascultându-l, eram toți îndrăgostiți de tine.

A primit scrisorile mele?

- Unde e amantul mamei tale? - De ce îl vrei?

- Să-l omor. - Nu! Așteaptă...

Gata cu crimele!

Te implor, nu-l omorî.

Așteaptă!

Ascultă-mă... Nu-l omorî!

Nu vreau să fiu singură.

Trebuie s-o fac.

Oprește-te! Vreau să trăiesc.

Omul acela ți-a trădat tatăl.

Din vina lui au murit 15 dintre oamenii noștri.

Te-a trădat și pe tine, Rosa.

Omoară-l!

Ce vrei să faci? Ești doar un copil.

Am ucis deja doi oameni.

I-am ucis pentru ce mi-au făcut.

M-am îmbrăcat ca tatăl meu...

Dormeau.

Tatăl meu ar fi fost mândru de mine.

- Ce spui? - Jur că e adevărat.

- I-am ascuns în pivniță. - Rosa, trebuie să vii cu mine.

Dar trebuie să-l aștept pe tatăl meu.

Tatăl tău e mort.

Crede-mă, hai să mergem.

Hai, pregătește-te.

Te iubesc, dar nu pot veni cu tine.

Destul, Rosa, te iau de aici.

Dragă tată, avem oaspeții obișnuiți în hotel.

Mâncarea e puțină și mama e disperată.

Nimic nu s-a schimbat cu adevărat de când ți-am scris ultima oară.

Și nimic nu se va schimba până nu te vei întoarce.

Voi închide toate ferestrele până în acea zi.

Și când le voi deschide din nou, soarele va lumina cele mai întunecate camere

și vom da o petrecere mare și vom dansa împreună toată noaptea.

Unde e avionul tău acum?

Unde e?

Cerul este vast și nu te pot găsi niciodată.

Tată, fără tine mi-e rău.

Ține minte, ai promis că te vei întoarce.

Ai jurat cu un sărut.

Încă te aștept să apari la orizont.

Înalt ca norii și chipeș, cu un chip de erou.

Ca prietenul tău bun care a plecat și nu s-a mai întors.

Tatăl meu...

Iubirea mea.

Traducerea & adaptarea: SPTranslateTeam @ www.speedapp.io