Original subtitles

LINIȘTE CU MÂINILE TALE

Lucrările merg foarte încet.

Demolarea ar trebui să fie deja finalizată, iar reconstrucția ar trebui să înceapă.

Să nu exagerăm. Nu pot să arunc pereții în aer cu dinamită.

Da, dar zilele trec și plățile zboară.

Ce vrei, dacă au folosit cărămizi goale!

- Ce faci aici? - Aici? - Aici!

- Ai spus aici? - Am spus aici!

- Dar cine ești tu? - Proprietarul acestei case!

- Sunteți proprietarul acestei case? - Da!

- Ce prostie! - Ce?

Sună asta ca o modalitate de a avea o casă? Ar trebui să-ți fie rușine!

Dar ai plătit chirie pentru casa asta?

Te-ai instalat aici fără să-mi ceri permisiunea!

Instalat? Nu-ți transforma pelerina într-o haină!

-Dacă există măcar scaune pe care să stai! - Dar... - Destul!

Înțeleg. Vrei să pierzi un chiriaș.

Bine. Voi pleca fără să vă cer despăgubiri pentru daune sau pierderi.

Vrei să te oprești din a te preface prost?

Scuză-mă. Mi-ai spus asta?

- Îți spun eu! - Și de ce nu le spui tu?

Uită-te la asta...

# Vino în brațele mele,

# Vreau să-ți spun ceva ce inima ta nu știe.

# Vezi cum îmi tremur gura.

# Nu trebuie să-ți spun că dragostea deja apare.

# Sărută-mă, îmbrățișează-mă...

Nu, trebuie să mergi încet aici. Ascultă-mă.

# Sărută-mă, îmbrățișează-mă...

Bine.

# Beije-me...

- Ce ai făcut? - Fac o pauză! Mi-a spus să cânt încet.

# Sărută-mă, îmbrățișează-mă,

# Și misterul iubirii îl voi dezvălui.

# Odihnește-te aici, în brațele mele.

# Acest moment nu se va mai întoarce niciodată.

Întoarce-te la început.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic, domnule.

-Tu studiezi. -Eu ascult.

- Să o avertizez? - Nu e nevoie.

Ce-ai făcut, animalule?

E atât de nepăsătoare! Mereu cu capul în nori!

- Ce s-a întâmplat?

Vaza a căzut.

L-ai aruncat la pământ, n-a căzut!

Calmează-te, nu e sfârșitul lumii!

Nu țipa, profesorul e aici.

- Bună dimineața, domnule! - Bună dimineața.

Ei bine, cum ne descurcăm?

- Nu mă plâng, sunt fericit. - Și eu.

Așteaptă cinci minute. Mă schimb și mergem.

Ce frumoasă este!

Dar ce au repetat?

„Dragoste într-o mașină.”

Mi s-a părut... acel tango al sărutărilor.

Nu, ea ți-o rezervă ție pe aceea.

Hoț! Hoț! Șefui, băieți, fugiți!

- Hoțule! - Nerușinat! - El a fost cel care a făcut mâncarea să dispară!

- Și ne acuzi pe noi! - Nu cred că a fost singurul care a furat!

Tot!

- Toté, oprește-te! - Nu pot, sunt ocupat.

- Întoarce-te mâine! - Dar sunt eu!

- Eu cine? - Eu, Vincenzino! Vechiul tău prieten!

- Unde fugi? - Te voi urma. - Atunci hai să mergem împreună!

- Unde te duci? - Nu știu. - Și eu mă duc!

În perioada asta ies mereu la alergat ca să slăbesc.

- Simte-te foarte bine înainte de a mânca!

Foarte bine, vom mânca împreună! Vrei?

Desigur!

- Unde mergem? - Oriunde vrei tu. La prima tavernă.

- E mai bine acasă! - Cum dorești. Nu am preferințe.

Cât timp mai avem de continuat să alergăm?

Nu te simți.

Dacă nu ne urmărește nimeni, putem merge pe jos.

- Nu vine nimeni! - Ești sigur? - Da.

Oprește-te. Nu mai pot face asta!

Ce bucurie să te revăd!

- Când te-ai întors din America? - Acum câteva săptămâni.

Te-ai îmbogățit? America e America.

Nu exagera. Nu tot ce strălucește e aur.

Dar, îl mănânci sau nu?

Desigur, desigur. Fără îndoială.

- Ce mai face unchiul tău? - A murit.

Da! Am uitat că sunt mort.

- E continua morto? - Que est� dizendo?

Desculpe-me, antes de comer sempre fico um pouco burro.

Eu tamb�m!

- Estupendo! - Magn�fico.

E isso � s� por fora, imagine por dentro...

Claro.

Conhece-se... quando um tem bom gosto!

Tenho que reconhecer: a voc� bom gosto nunca faltou.

A voc� tamb�m.

- Ent�o... entramos? - Entramos. Abra.

Eu? Abra voc�.

� que esta n�o � minha casa!

Nem minha tamb�m!

Venha c�.

- Que deve fazer agora? - A rodada. - Ensaie.

Senhores, eu dancei bem? D�o-me uma esmola?

Assim n�o! A voz mais comovente.

O que lhe escutar deve acreditar que voc� est� com fome.

- � que tenho fome de verdade! - N�o � suficiente!

Hoje tamb�m ficar� sem comer.

N�s temos muita fome!

-Eu tenho muita fome. - N�s temos!

- Voc� tamb�m? - N�o fa�a observa��es!

Diga o que lhe mandei! "N�s temos muita fome".

"Meus pais est�o muito doentes".

N�o � verdade Eles morreram!

- Vai fazer o que lhe digo, sim ou n�o? - N�o!

Deixe-me! Deixe-me! Malvado!

Ei, canalha!

- Est� falando comigo? - Deixe a menina, entendeu?

Quando sair daqui, voc� vai descobrir!

Saia. Vai ver o que eu descubro!

N�o. Eu disse que sairia se n�o deixasse a menina em paz.

Voc� a deixou em paz, assim eu lhe perdoo e n�o saio.

V� com Deus, bom homem!

- Saia. - Por que devo sair?

- Porque vou quebrar suas pernas. - Sim. Acha que sou bobo?

- Alto! - Pratica tiro ao soldado?

N�o fui eu, foi ele!

Foi ele! Estava maltratando a menina e eu intervi.

N�o � verdade, est�vamos brincando.

- N�o! Ele queria me bater!

Ouviu? N�o negue ou volto a lhe dar uma bofetada.

Quem vai esbofetear quem?

- Voc� � Nicola Casaric, do circo. - N�o!

Eu lhe reconhe�o muito bem! H� tempo que lhe procuramos.

Eu n�o me chamo Nicola!

Nicola! Nicola, n�o diga mentiras que � uma coisa muito feia!

- Covarde! - Acompanhe-nos!

N�o chore! Vou lhe levar para casa.

- Onde mora? - No tubo!

- Leve-me para sua casa! - N�o � poss�vel!

Moro no apartamento ao lado.

Que farei agora?

- N�o tem m�e? Nem pai? - Nenhum!

N�o chore.

Ficar� comigo.

INSTITUTO DE BELEZA PRECISA-SE DE TRABALHADOR

-Desculpe, para a vaga de trabalho? -Um momento.

- Sauna. - Passe.

Com quem tenho que falar para a vaga de trabalho?

- Aviso j� ao secret�rio... Senhor? - Sauna. - Passe.

O trabalho n�o � muito pesado: de manh� tem que varrer.

E durante o dia ajudar� com o resto das tarefas, entendeu?

Sim, senhora.

O sal�rio n�o � muito, mas se compensa com as gorjetas.

AS GORJETAS EST�O RIGOROSAMENTE PROIBIDAS

- Claro! - Venha comigo.

- Quando pode come�ar? - Agora mesmo.

Muito bem. Mande sua filha para casa e que lhe deem um avental.

Espere, j� cuido disso.

- Anna! - Diga, senhora.

- O novo empregado. - Muito bem. - Explique-lhe o que tem que fazer.

- Que linda! � sua? - Sim.

- E a m�e? - Morreu.

- Pobrezinha! - H� 32 anos!

- Como? - De parto, quando eu nasci!

- Falava da m�e da menina. - Sou eu!

- Est� doido? - Sim, senhora.

- Como soube? - N�o se fa�a de idiota. Vamos!

Posso falar com o respons�vel, sim ou n�o?

Um pouco de paci�ncia. N�o posso sair daqui.

Comece a limpar por aqui. Ponha um pouco d'�gua para n�o levantar poeira.

Anna, este homem se oferece para a vaga.

J� n�o precisa mais. Ficamos com o outro.

- Quieto com essas m�os! - Vou lhe quebrar a cara!

- Jogo de m�o, jogo de vil�o! -Solte-me!

S� quero lhe estourar um olho! S� um!

Mais um passo e estouro seus miolos!

- O senhor do palacete! - O milion�rio americano!

- A senhora lhe chama. - N�o posso ir, estou com as m�os ocupadas.

- N�o est� ouvindo? - Deixe que toque.

Tot�!

Travessinha!

- Por que n�o veio imediatamente? - Estava trabalhando, senhora, com as m�os ocupadas.

Quando eu lhe chamar, deixe o que estiver nas m�os e venha correndo.

- Estava com as m�os ocupadas! - Quando eu lhe chamar deixe tudo e venha imediatamente!

- Est� bem. - Entendeu? - Sim, senhora.

- Que tenho que fazer agora? - Servi�o na cabine 10.

Sim senhora.

Finalmente!

- Fazer permanente? - N�o, pedicuro. - Desculpe.

Com licen�a...

Tot�!

-Mas o que voc� fez? - O que a senhora me pediu!

- Que coisa lhe pedi? - "Quando eu lhe chamar, largue tudo e venha correndo".

Imbecil! Pagar� todos os danos.

-Feliz despertar. -Ol�, querido.

O maestro me mandou uma can��o linda. Quer ouvi-la?

Perd�o, antes gostaria de saber quando poderemos comer.

- Como voc� � guloso! Com essa barriga tem de se cuidar!

- A barriga n�o nada a ver. Quando comeremos? - Agora mesmo.

Fa�o a massagem, tomo banho, peteio-me um pouco,

...pinto as unhas e estou pronta. - Ent�o n�o comeremos at� quatro horas.

Al�! Instituto de beleza.

A senhorita Anna? Quer deixar um recado?

Muito bem.

Anna!

Telefonou uma senhora Eva. Quer que lhe d� uma massagem.

Agora? Diga que n�o estou, que telefone mais tarde!

- Disse que tem que sair. - Tenho um encontro com meu noivo em cinco minutos!

- Eu direi a outra. - N�o n�o quero ficar sem as 20 Liras de gorjeta!

- Diga que n�o me encontrou e que volto �s quatro horas. - Est� bem.

- � a massagista, senhora. - J� era hora! Eu vou j�!

-Agora v�!

Ah! N�o � Anna?

N�o, "senhoritas", Anna no p�de vir. N�o tem "tempos".

- Voc� � estrangeira? -"Espanholas".

Em meu pa�s s�o "escondidas", entendeu?

- Tem certeza que faz bem? - Por "favores"!

Eu sou a melhor "massageira" do mundo.

Todas fazem bem! Depressa, troque-se!

Que tal a massagista?

Boa... Um pouco en�rgica!

- Que m�todo usa? - O m�todo "espanh�is"!

- J� acabou? - Um "momentos"!

D�-me volta na "cabe�as"!

Oh, mas � um homem!

Socorro! Corra, Gerolamo! Sem vergonha!

Como se atreve? Ou sai da� ou chamo a pol�cia!

Pegue-o! Agarre-o! D�-lhe umas bofetadas!

- Ele escapou! - Corra atr�s dele!

Voc� � um covarde! Voc� ficou l� como se tivesse assombrado!

-Eva, n�o tenho culpa. - N�o tem sangue nas veias!

- Que culpa tenho eu se... - Chega! J� estou cheia, entendeu?

- Eu amo homens de coragem! - Que posso fazer se...

V� embora daqui! Giulia, ponha-o para fora!

Esta � minha casa! Voc� me deu, mas � minha!

Fora!

-V�, senhor. Deixe-a s�. - Est� bem. Voltarei amanh�.

N�o volte aqui sem ter dado uma li��o a esse homem. V� embora!

V� embora! V� embora!

Mas n�o � poss�vel! N�o!

N�o voltarei a procurar voc�s mais nunca!

Deixe-me explicar.

Imagino que algu�m esteja apaixonado por voc� e se travestiu.

Eu lhe asseguro...

- Quem foi dar massagem na senhorita Eva? - Mas...

Um homem vestido de mulher Quem ter� sido o idiota?

- Fora daqui! - Quieta com as m�os!

Com voc� n�o servem m�os. Teria que lhe tratar a patadas.

Fora, sem vergonha! N�o ouse voltar a passar por esta rua!

- A rua � dos pedestres! - Que que lhe d� uma "pedestrada"?

Grosseiro! Mal educado!

-Indelicado! -Deixe-o, vamos.

Voc� me pegou de surpresa!

Teve sorte que eu ainda n�o tenha comido!

N�o tenha medo, n�o vou lhe fazer nada!

- Viu o que eu fiz com aquele? - N�o tenha medo.

- Quero falar com voc�. Irei lhe fazer uma proposta. - Uma proposta?

Um �timo neg�cio. Venha comer comigo.

-Se � para lhe dar o prazer... - Sem elogios...

- Se n�o h� mais rem�dio... - Se n�o quiser podemos deixar para outro dia.

N�o, n�o! O que se diz se faz!

Obrigado.

Assim que, ontem em minha casa...

-Por favor, n�o fale mais nisso. -N�o, n�o, falemos. Voc�...

N�o voltemos ao passado. Tem que esquecer... Perdoar!

Eu lhe perdoei completamente.

- Deixe-me falar? - De tudo, exceto disto.

Pois s� quero falar disto.

De que outra coisa poder�amos falar, do Tratado de Versalhes?

- Ent�o se trata de algo s�rio! - Ser�ssimo. - Ou�amos.

Tenho que lhe esbofetear.

Sabia que ia terminar assim. Era muito bonito.

N�o se assuste. Podemos chegar a um acordo.

- N�o creio. N�o gosto de bofetadas - Escute...

- Eu grito. -Escute-me.

-Quieto com as m�os. - N�o tenha medo.

S� irei esbofetear quando fizermos o acordo.

N�o brinquemos com armas!

Olhe, aqui s�o duas mil Liras.

- S�o para voc�. - Eu grito!

N�o est� entendendo? Este dinheiro � seu.

- Meu? - Seu.

- Posso botar em meu bolso? -Claro.

- Est� convencido? - Convencid�ssimo!

-Ent�o fique tranquilo. - Estou tranquil�ssimo!

- Sen�o eu grito! - Ent�o? Pensa que estou louco?

Louco, n�o. Mas um pouco bobo, sim.

Quieto com as m�os!

Tenho que lhe esbofetear

em um local p�blico na frente de minha amiga.

Se aceitar, al�m das duas mil Liras que lhe dei,

darei outras mil.

Perd�o, quantas bofetadas quer me dar?

Duas, tr�s... quatro. S�o apenas detalhes.

N�o, s�o bofetadas!

- Quanto teria que ser? - Hoje mesmo, se for poss�vel.

Eu estou pronto. S� que tenho que levar a cara!

- N�o, antes tem que se vestir bem. - E vou mal vestido?

Tem que ficar elegante: comprar um smoking.

-E com que pago? - Acabo de lhe dar duas mil Liras!

E se pagar o smoking, a quanto sai a bofetada?

7 por 8, 45. V�o 9 e baixamos 3...

- A dez Liras a bofetada! Disso nada! -Escute...

Tr�s mil liras por quatro bofetadas e os gastos por sua conta.

- Est� muito. - Ent�o procure outro.

Um momento! E as duas mil que lhe dei?

-Isso era um sinal. - Espere!

Eu lhe acompanho ao alfaiate, est� bem?

Pode me acompanhar ao alfaiate, ao camiseiro, ao "guarda-chuveiro",

ao bengaleiro, ao gravateiro, ao "lenceiro"...

- Pois n�o. - Uma mesa reservada em nome do senhor Battaglia.

- � essa. Poremos uma cadeira. - N�o, preferiria uma junto � sua.

O senhor Battaglia reservou uma junto � sua. � aquela.

- Que �? - Nada, s� olhava.

- E esse � a maneira de olhar os clientes? - Eu o conhe�o.

Por favor, passe.

Quando h� muitos clientes somos obrigados a contrartar extras.

- E se apresenta cada um... - E � a mim que vai dizer?

O servi�o est� um problema!

- Que deseja, senhor? - Meio sorvete.

De lim�o!

- De morango - Misturado com morango.

- Ouviu? - J� vou.

Depressa.

- Battaglia vir�? - Telefonou ainda agora. - Muito bem.

Eis a� que chega!

Com licen�a.

- Nossa mesa? - � esta, senhorita. - Obrigada.

Perd�o!

- De que est� rindo? - N�o � com voc�, � com outro imbecil.

- Outro imbecil? - Exatamente.

- E o outro quem �? -Desculpe, por que se altera?

N�o era com voc�. Em absoluto!

- N�o era comigo? - Em absoluto!

- Deixe-o. - Calma. - Se n�o era com voc�!

- Tenho certeza que era comigo. - Sequer falei em voc�!

Se tivesse falado, poderia dizer que falei.

Eu falei? N�o!

Sequer falou em voc�!

Se n�o lhe provocou, � in�til fanfarronar!

- Que desejam? - Espumante seco.

- Para mim um gelado de lim�o - � j�, senhor cavalheiro.

Perd�o, voc� foi nomeado CAVALHEIRO?

N�o, mas quando uma pessoa � conhecida...

Os gar�ons sempre fazem isso.

Se o cliente � uma pessoa importante,

chamam-no de comendador.

E quando � um sem import�ncia dizem CAVALHEIRO.

- Que h� com voc�? - N�o ouve como ele ri?

Ele n�o est� rindo!

Eu vou rir do CAVALHEIRO? Em absoluto!

Est� vendo? � muito am�vel!

Estou vendo, estou vendo!

- Aonde vai? - Telefonar. Volto j�!

Ei, voc�!

V� avisar ao senhor que est� sentado ao lado de minha mesa

de smoking e com um nariz grande.

- Aquele bem feio! - Entendi.

- Diga que tem uma liga��o telef�nica urgente. - Muito bem.

- Est�o lhe chamando ao telefone, senhor. - A mim? - Voc�.

Nossa! Como sabiam que eu estava aqui?

Que disseram?

Que desejam que o senhor atenda ao telefone.

Que senhor? Disseram meu nome?

- Em verdade, n�o. - Ent�o como voc� sabe que � para mim?

- Que houve? - Chamam o senhor ao telefone.

- Mas quem? - Quem o procura?

- N�o sei. - N�o sabe. - Que burro!

-Desculpe, vou me informar. -Muito bem, v�.

Que gente! Como est� o servi�o!

O servi�o est� ficando um problema muito s�rio.

Exato, senhorita. Os melhores servidores s�o da ra�a oriental.

Quando eu estive na Austr�lia, tive um mordomo chin�s.

Era um tipo realmente extraordin�rio!

- O CAVALHEIRO o chamava. - E por que n�o disse antes?

- Por que o CAVALHEIRO me disse... - Voc� queria falar com seu amigo?

- H� uma hora que espero! - Voc� ouviu?

Sim, mas ele quer saber quem o procura!

Diga-lhe que quem o procura � o CAVALHEIRO Battaglia.

Mas meus amigos n�o devem saber.

- Perd�o... - V�!

Mas como vou fazer? Est� sentado com a senhorita!

Poderia escrever um bilhete, CAVALHEIRO.

Eu poderia lev�-lo pessoalmente. Naturalmente sem dizer uma palavra.

- Est� bem, traga-me algo para escrever. - Por favor.

- Que lindo tango! - Permite-me?

Com prazer!

CAVALHEIRO, seu amigo est� dan�ando com a senhorita.

D�-lhe o bilhete quando terminar de dan�ar.

-Diga-me a verdade, que fazia h� cinco dias no meu banheiro? - Eu?

N�o negue! Pensei tantas coisas ruins de voc�!

- Cheguei a pensar que fosse um ladr�o. - Senhorita!

Mas esta noite, ao voltar a v�-lo, entendi. J� n�o guardo rancor.

- Guardava rancor de mim? - Naquele momento, sim.

Queria que meu amigo lhe desafiasse.

Por voc� estou pronto para tudo, Inclusive receber quatro bofetadas.

- Um bilhete para o senhor. - Para mim? - Sim, senhor.

- Obrigado. - De nada.

- Permite-me? - Claro.

Obrigado.

Se continuar se fazendo de educado, n�o poderei lhe esbofetear!

Tem que me provocar para que eu possa lhe bater...

Se mudou de ideia, devolva-me o dinheiro...

- M�s noticias? - N�o.

Uma pessoa que me lembra algo que eu havia esquecido.

Bobagem!

- A que voc� se dedica? -Neg�cios.

De que g�nero?

De todo g�nero. Neg�cios s�o neg�cios. "affaires"...

Como diz o velho prov�rbio franc�s...

"Os saf�ris s�o os saf�ris".

-Os "affairs" s�o tratados no trabalho. -Tem raz�o, senhorita.

Fa�amos uma coisa: passe amanh� por meu escrit�rio.

Porque voc� tem um escrit�rio... Voc�!

-Claro, bonito! -Ent�o me d� o endere�o.

Anote a�.

- Devolva-me o dinheiro. - Voc� � um bobo!

-Tem que fazer com que lhe d� as bofetadas. - E por que n�o d�?

-Antes deve me provocar. -D�-me um motivo.

- J� n�o � poss�vel. - Comece.

- Ladr�o. - Lixo. - Eu? - Voc�!

- Ladr�o! - Chega!

- Ladr�o. Voc� me enganou! - Chega!

- Que vergonha! - Vergonha, por qu�?

-Eu vou embora. Estou contrariada! - N�o fa�a isso...

- Que houve? - Nada, nada. Nada!

Bobagens, bagatelas, ninharias...

Colocaram-lhe um bonito par de carimbadas!

- Que houve?

- Chame-me um t�xi.

"Auf wiedersehen".

Um telegrama de Serra Montana para um tal Salvatore Torretota.

- O herdeiro do falecido do Cairo? - Sim, ele tamb�m morreu.

- Sem deixar herdeiros? - Parece que n�o.

Tem que averiguar se deixou herdeiros! Passe-me o expediente.

N�o! N�o! Hav�amos combinado quatro bofetadas!

Assim s�o cem!

Mil!

- Como se sente? - Bem.

- Brigou com algu�m? - Quando?

Todas manh�s fala de um senhor que lhe d� bofetadas.

Por "rogra" e "nerma"... Por regra e norma, que saiba

que ningu�m jamais se atreveu em me dar uma bofetada.

Eu n�o sonhei. Eu ouvi perfeitamente.

Mal! � muito feio escutar o que os outros falam!

N�o ria!

- Estas cal�as est�o passadas. - Voc� � um tesouro!

- Agora eu vou comprar leite. - Sim, assim poderei me vestir.

-A senhorita vem agora. - Ah, ainda bem!

- Faz meia hora que espero! - J� vou!

-Bom dia. - Bom dia, quer...

Tamb�m est� nervosa esta manh�?

-Igual a ontem � noite. - Entendo!

- Aquele desgra�ado fez uma cena! - E que lhe importa?

- Voc� tem alguma coisa com isso? - N�o, mas n�o gosto dessas coisas.

Ele fez bem em lhe repreender por ter dan�ado com aquele canalha.

Veio ensaiar a can��o ou tamb�m armar um esc�ndalo?

Teria todo o direito.

Isso � que n�o! Poderia aceitar de Gerolamo...

Pelo menos ele tem a virtude de ser rico e burro.

Sim. E eu, em vez disso, sou inteligente e pobre.

N�o, voc� � pobre e idiota.

Estou aqui para cumprir com minha obriga��o. Quer ensaiar?

- Ensaiemos! - Melhor!

# Voc� n�o sabe o que � o amor. Isso se v� � primeira vista...

Quem �?

Entre!

Como descobriu meu endere�o?

Perguntei ao taxista que lhe trouxe aqui.

E pensar que lhe dei gorjeta... Sessenta centavos!

Ontem tinha trabalho no Grande Caf� como extra.

Hoje j� n�o precisam de mim.

Volto a estar desempregado.

Ent�o pensei em voc�.

- Em mim? - S� voc� pode me ajudar.

Ontem me dei conta que n�o era mais que um tremendo faminto.

Posso lhe ajudar dois ou tr�s dias no m�ximo. N�o mais.

Hoje tenho uma filha.

Voc�? E desde quando teve?

Eu n�o tive, eu a encontrei.

Como voc� n�o tem filhos n�o pode entender o que significa sentir-se pai.

Se voc� p�de entender, eu poderei tamb�m. Posso ser seu outro pai.

N�o! Uma menina de bem s� pode ter um pai.

Voc� pode ser a m�e.

Est� louca! Em minha casa, a m�e sempre foi uma mulher honrada!

# Beije-me, abrace-me,

# � o mist�rio do amor...

Basta! Estou cansada. Tenho que sair.

Eu entendo. Vou embora.

V�. Adeus, bom dia.

- N�o. N�o penso sair daqui como um idiota. - E como quer sair?

- Em que est� pensando? - Em nada.

Sei muito bem no que pensa.

- Pensa naquele necessitado! - E da�?

Se eu souber de alguma coisa, eu lhe deixo!

Iria me levar a um desgosto tremendo!

Que acha que faria com outro maestro?

- O mesmo que com voc�. - N�o querida. Voc� � muito burra.

Burra, eu? Porco descarado!

Que est� fazendo?

Que est� havendo?

- Que houve? - Nada.

Est�vamos ensaiando um...

- Uma dan�a apache? - Exatamente! - Claro.

Uma nova cria��o em que a mulher bate no homem... assim!

E assim!

Estou muito contente. Sinto-me muito bem.

Bom dia, maestro!

Voc� inventou essa nova coreografia?

N�o, � uma cria��o da senhorita.

- E voc� gosta? - N�o, em absoluto!

Com sua permiss�o, CAVALHEIRO.

- Eu posso lhe ajudar e lhe aconselhar. - Bons conselhos voc� vai me dar!

- Muito bons! - Por favor!

Esse senhor que lhe pagou para lhe bater,

� t�o bobo como me dizia?

Bobo? De diploma!

- Volte a falar com ele. - Se eu o vir, eu o como.

Muito bem! Apresente-se com um ar solene, grave, e diga:

Senhor, perten�o � antiga nobreza.

Sou o �ltimo filho uma linhagem ilustre.

Renuncio �s mil Liras que me deve e exijo uma repara��o.

- Que deseja? - Aqui mora o CAVALHEIRO Gerolamo Battaglia?

A verdade � que esta casa � da senhorita Eva Flastorny.

Mas o CAVALHEIRO Battaglia est� aqui em visita.

- Entre. - Obrigado.

A quem devo anunciar?

O Conde Tot� de Torretota.

Conde?

Sim, conde.

- Conde! - Conde!

- Por favor. - Obrigado.

Que quer de mim?

- N�o podemos continuar adiante com nosso neg�cio. - Que neg�cio?

Perten�o � antiga nobreza, caro senhor.

O �ltimo filho uma linhagem ilustre.

- Perdoe-me, mas o que tenho a ver com isso? - O que tem a ver?

Esquece o que aconteceu ontem � noite? Voc� se esquece!

- E que posso fazer? - O que pode fazer? Meu senhor!

Exijo uma repara��o!

Sem elogios. Voc� est� falando com um amigo.

- Como quer morrer? - Mas tenho que morrer?

Claro, em um duelo entre voc� e eu.

E quem quer que morra? Eu? N�o, � melhor voc�.

Escolha a arma: sabre, pistola, canh�o, metralhadora,

gam�o, castanholas, "fifty-fifty"?

Ești nebun!

Domnule! Nu adăugați insultă la prejudiciu!

Îl voi șterge de pe fața Pământului!

- Dar te-am plătit! - Îți dau banii înapoi.

- Foarte bine, începe să mi-l dai înapoi! - Nu! Nu, nu! Ce, ce!

Mai întâi reparația, apoi petiul!

Dar nu eram noi de acord?

De ce te-ai răzgândit?

Sângele este cel care se răzvrătește!

Niciun Torretota în viață nu a permis cuiva să-i atingă fața.

Fața ta!

Pentru a se sustrage acestei datorii istorice, ar trebui să plece în exil. Să dispară!

Dar scheletele strămoșilor mei nu se opreau din mișcat în mormintele lor.

Totuși, atâta timp cât ești mort...

Fericire!

- Mi-am găsit o slujbă! - Era și timpul! Mai rămăseseră doar 30 de lire.

- Gândește-te la sănătatea ta! - Ce meserie?

Angajat al Teatrului Municipal!

Și pentru a sărbători evenimentul, ți-am adus un cadou.

Îmi place!

Ce înseamnă „angajat”?

Este un adjectiv calificativ al genului „angajat”.

Angajatul, din punct de vedere fiziologic, lucrează

odată cu metamorfoza metempsihozei.

Metamorfoza funcționării activează acțiunea hidraulică a celulelor

care, acționând asupra arterei subiectului patologic, îl face să funcționeze.

Înțelegi? - Nu.

Nici eu nu.

TEATRUL MUNICIPAL GRANDE REVISTA - „DRAGOSTE ÎN MAȘINĂ”

# Mă scuzați, domnișoară, ați mers pe jos de mult timp?

# Dacă vrei să urci în mașina mea, poți să te așezi și să te odihnești.

# Urcă fără frică, munca va face motorul.

# Cât timp ești în mașină, nu trebuie să obosești.

# Uită-te la mașină acum! Ușor și în siguranță, pornește!

# Dacă nu te grăbești, putem continua și vom face o plimbare.

# Bucură-te de aer când treci printre copaci.

# În ritmul acesta, fără îndoială, putem pleca într-o aventură!

# Ce ispită extraordinară acest imbold și ardoare!

# Mergi în jur și în jur în ritm.

# Săruturi explozive explodează în inimile noastre.

# Simfonie a modernității.

# Ta, ta, ta, ta. Simțiți viteza.

# Vrei să alerg mai repede? Spune-mi ce ar trebui să fac.

Așa vom fi curățat holul?

Unde suntem? La teatrul Donei Pepa?

Puțină răbdare. Îmi pare rău.

Cine ești și ce faci aici?

Curat. Sunt noul îngrijitor de vestiar.

Dar... mi se pare că te-am văzut în altă parte.

Eu? Imposibil. N-am fost niciodată acolo.

-Chipul tău nu-mi este necunoscut. -Nici mie. M-am născut cu el.

- Idiotule. - Domnule!

- Glumești? - Nu. - Mai bine! Sunt unele glume care nu sunt deloc amuzante.

- Ora...

Iată-l!

- Încă ești supărat pe dirijor? - Aș spune... furios.

Ce noapte frumoasă ne așteaptă!

Dar știi cum e maestrul! Dacă ți-ar spune măcar o vorbă bună...

- Nu mă gândesc să cedez. - O femeie nu cedează când imploră.

Știu cum să cuceresc inima unui bărbat.

Un zâmbet,

o privire,

un gest de cochetărie,

promisiunea unei clipiri...

Ei pot realiza orice.

Nimeni nu poate rezista sexului frumos!

Încă mănânci? Arată bine.

La teatru am fost bine.

- Când lucram la teatru, mâncam în fiecare zi. - Tu?

- Ai lucrat în teatru? - Da, cu mama.

Ce a făcut?

Dansează... Cântă...

Am învățat „Dragostea în mașină”.

Ai învățat... Lasă-mă să aud.

Ce creatură!

# Mă scuzați, domnișoară, ați mers mult pe jos?

# Dacă vrei să urci în mașina mea, poți să te așezi și să te odihnești.

# Urcă fără frică, munca este a motorului.

# Atâta timp cât mașina este în mișcare, nu există niciun motiv să obosești.

Ce se întâmplă?

Te joci în loc să muncești?

Am făcut deja totul. Am terminat de curățat. Nu am nimic de făcut!

Bine.

- Ai nevoie de ceva, dragă? - Să pleci de aici.

- Dar... - Trebuie să recenzez articolul.

-Giulia. -Domnișoară...

-Du-te și ia-l pe tipul de la stația de autobuz și roagă-l să-mi aducă broșura. - Mă duc.

- L-ai văzut pe tipul de la stația de autobuz? - E la barul de vizavi.

Du-te și sună-l. Tânăra domnișoară vrea să-l vadă.

Nu pot, serviciul mă împiedică.

- Nu ești galant. - Nu, sunt justițiar.

L-au adus „primadonei”.

Florile! Pasiunea mea!

Am spus: pentru „primadonă”!

Livrare la domiciliu cu taxe poștale plătite: 5 lire.

- Dă-mi moneda. - De ce? Am adus-o. Sunt livratorul.

Dar sunt responsabil. L-am primit ca pe un acolit.

Îmi datorezi ascultare, mesagerule!

-Tot�! -Vin!

Pot?

Încerca.

"Oprește-te-mai-lasă-mă-să-admir-cât-de-frumos-e-... -nimeni-nu-ți-a-spus-vreodată..."

Nu! Trebuie să respecți pauzele!

Tu ești cel care trebuie să respecte pauzele.

- Am patruzeci de ani de experiență în profesie și... - Foarte bine!

Când trebuie să începi... ia o pauză.

Bine.

„Stai, lasă-mă să te admir.” Pauză.

Oprește-te, lasă-mă să te admir.

„Ce frumos, nimeni nu ți-a spus vreodată.” Pauză.

Oprește-te! Ce frumoasă ești!

- „Tăcere-nu-vorbi-nimeni-s-ar-putea-auzi.” Pauză. - Nu!

Voi face pauză! Nu e nevoie să spui „pauză”!

Asta am spus și eu mai devreme!

Să ne întoarcem la început.

Unde se băgase?

În cabina de prosoape a croitoreasei, îți calc hainele.

- Dumnezeule! A ars din nou? - Nu, nu!

El luase!

Oprește-te, lasă-mă să te admir!

Ce frumos, nu ți-a spus nimeni asta vreodată?

Liniște! Nu vorbi! S-ar putea să te audă cineva!

Lasă-mă să mă uit în ochii tăi. Ai ochi minunați.

Ai căzut de pe cal!

Uau! E rănit!

Te-ai duelat pentru mine? O, prietene loial, îmbrățișează-mă!

Îmbrățișează-mă, leagă-mă de tine!

Este cu adevărat groaznic!

Mai întâi la maseuză, apoi la Grande Café,

și acum ca om de serviciu. Dacă continuă așa, mă va compromite.

Spune-mi adevărul: ești un gentleman, nu-i așa?

Fondatorul dinastiei a fost Pepin cel Scurd.

Acasă, cu toții avem sânge albastru.

- Pariez că dacă te înjunghii o să-ți curgă sânge roșu. - Pariez că niciodată!

- Ce vrei, maestre? - Acum îmi amintesc!

Galantul de la Grand Café! Nu au fost destule acele palme?

- Liniște cu mâinile! - Asta e tot!

- Poartă-te cuminte. Nu-l atinge. - Nici măcar cu degetul? - Atinge-mă?

Nu-ți face griji. Ți-am spus că nu am de gând să te ating și că sunt un om de cuvânt.

Nu te îndrumă în seara asta. Lasă-l pe idiotul ăla să o facă!

M-ai numit idiot? Fără rușine!

- Nu conduc în seara asta! - De ce? - Pentru că ești un idiot!

- Sunt un idiot și nu vreau să continui să fiu unul! - Da?

-Cel puțin pentru diseară. - Ce?

Intenționai să... dirijezi orchestra în seara asta.

Exact, important este să nu stricăm spectacolul.

O, maestre, fii cuminte! Te implor!

Bine, voi conduce. Dar cer să mă întrebi pe mine.

- Vei întreba! - Eva...

Spune-i un cuvânt, va fi de ajuns.

Doar un cuvânt? Imbecil!

- Nu vom rezolva așa ceva! - Nu vreau să rezolv nimic!

- Nu conduc! - Și nu cânt!

Îi voi da în judecată pe amândoi!

- Îmi vei plăti daunele! - Eu? Și care e vina mea?

Maestre! Maestre! Ne vindem toate biletele!

Dacă vrei... spectacolul începe.

Cum? Cum?

Ascultă-mă. Am o idee grozavă.

Am urmărit toate repetițiile și știu toată revista pe de rost.

- Și cum vei face? - Ce vei face? - Să înlocuiești conductorul.

Ține bagheta în mână și urmează orchestra.

- Orchestra trebuie să te urmeze! - În seara asta vom face exact opusul.

O dată pe an nu strică!

# O dată, o dată, o dată pe an nu strică.

Bravo! Bravossimo!

Ai salvat spectacolul! Ești un adevărat artist!

- Filia��o... - Vladimiro Orpegna.

- Profesie? - Profesor de muzică.

- Tu! Cum te numești? - Ce?

- Nume, prenume, document. - Da, domnule.

- Cum mă cheamă? - Da.

- Cum mă cheamă? - Dacă nu știi, cum vrei să știu eu?

-Exact, cum mă cheamă? -Păi...

Antonio Torretota.

Fiul lui...?

Salvatore, decedat.

Domnule comisar, n-am făcut nimic! Sunt nevinovat!

- Antonio Torretota, fiul lui Salvatore? - Da, domnule.

- Îmbrățișează-l pe acest domn. - Îmbrățișare? - Îmbrățișare?

Îmbrățișează-l, pentru că datorită lui ești aici.

Și de ce ar trebui să-l îmbrățișez?

- Dacă n-ai fi venit aici, știi ce ți-ar fi lipsit? - Nu.

ÎN SFÂRȘIT APARE MOȘTENITORUL LUI TORRETOTA

Un fost vagabond pune stăpânire pe câteva milioane.

- Căutați pe cineva, domnule? - DOMNUL Battaglia.

- E acolo! - Mulțumesc.

Deci tipul ăsta stângaci e acoperit de milioane!

Cine e?

- Ce vrea? - Poate încă câteva palme.

- Mă bucur să te revăd. - Te rog, fericirea e toată a mea.

- E al meu. - Nu, al meu. Dacă n-ar fi al meu, aș spune că e al tău.

- Nu pot uita cât îți datorez. - Nu-mi datorezi nimic.

Nimic? Un moment.

Asculta...

Dacă nu te-aș fi întâlnit, nu aș fi întâlnit-o pe domnișoara Eva.

Dacă n-aș fi întâlnit-o pe domnișoara Eva,

Nu l-aș fi întâlnit pe maestru.

Dacă nu l-aș fi întâlnit pe maestru, nu ne-am fi certat.

Dacă nu ne-am fi certat, nu am fi ajuns la secția de poliție.

Dacă n-am fi ajuns la secția de poliție, n-aș fi știut despre moștenire.

Dacă n-aș fi știut despre moștenire, aș fi rămas fără ea.

Și dacă aș fi rămas fără moștenire, acum aș fi ca „verbele defective”.

După cum vezi, îți datorez totul.

Permite-mi, așadar, să-ți dau înapoi tot ce mi-ai dat.

- Hai să uităm. - Nu, te implor, nu insista.

Când ți se potrivește cel mai bine.

Nu, acum, aici. Trebuie să scap de greutatea asta.

-Cum dorești. -Ăă...

doi și trei.

-Mulțumesc, ne-am aranjat deja. -Nu! Îți mai datorez una.

Neruşinat!

Fără rușine! Poliție!

Îl voi aresta!

Nimic, nimic!

Prostii, fleacuri, fleacuri!

Traducere subtitrare: PARENTE - SERGIPE - BRAZILIA Adăugat pe site de Jaf pe 10/11/2023