Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

E sus!

Elisabeth?

Am sunat la 17-30-20?

Da.

Eşti Judith?

Elisabeth, te deranjez?

Da...

Nu ştiu..

Micuţul meu...

O să sun la spital.

Sau mai bine nu, o să mă duc direct.

A murit, micuţul meu. A murit...

Simon! Nu vreau să fii mort!

Sunt Jerome.

Elisabeth...

Judith e foarte neliniştită. I-ai închis telefonul.

Elizabeth, mai eşti acolo?

Da.

Ai nevoie de ceva? Te pot ajuta?

Cu cine ai vorbit?

Am dormit mult timp? Oricum, nu mă mai doare capul.

Ce ai, iubito?

Trăieşti!

Ce tot spui? S-a întâmplat ceva?

Ce e?

Ce ai? Spune-mi ce ai?

Nu te mişca.

Simon!

Elisabeth!

E Judith.

Îl sun pe doctorul Rozier.

De ce?

Să anulez analizele.

Nu, Simon, o să te duci!

Mă simt foarte bine.

Simon?

Salut, bătrâne.

Mă bucur să te aud. N-am făcut multe griji.

Îmi pare rău. Toate bune?

Judith va căutat ieri, dar nu eraţi acasă.

Judith a venit aici? Îmi pare rău.

Am ieşit să ne plimbăm. Ne place să facem asta noaptea.

Cum merge şantierul? Ai făcut descoperiri?

Da, mă duc acolo chiar acum.

Dacă veniţi la sfârşitul săptămânii, o să am ce să vă arăt.

Ştiu că nu aveţi timp, dar...

O să trecem.

Foarte bine, vă aşteptăm.

Ne cerem scuze faţă de Judith...

La revedere.

Nu le spui nimic?

Prefer să nu vorbesc despre asta.

Nici cu ei?

Cu nimeni.

Şi cu atât mai puţin colegilor.

Nu vreau să râdeă de mine şi să-mi spună "reînviatul".

Şi nu vreau ca bătrânul nostru doctor să-şi piardă reputaţia.

Iei maşina?

Nu vreau ca bătrânul nostru doctor să-şi piardă reputaţia.

Aşa că te conduc la el.

Urcă, o să întârziem!

Pentru moment chiar nu ştiu ce analize mai putem face în plus.

Da, ştiu că este o ruşine pentru cariera mea.

şi că o să-mi pierd şi ultimii clienţi.

Dar erai mort de-a binelea.

Nimeni nu mă poate contrazice.

Se întâmplă des?

Un confrate din Montpellier a avut acum doi ani un caz asemănător.

Şi acum?

Simon e perfect sănătos.

Nu are de ce să se teamă de moarte mai mult decâtpricare dintre noi.

Nu cred că o să-mi ajungă busuiocul.

Am vreo scrisoare?

Da, de la prietenul tău Gerbault.

Ce vrea?

Ne invită la el la vară.

Spune că vrea să mă cunoască.

N-o să mergem.

Mereu ai spus, că în afară de Jerome, e cel mai vechi prieten al tău!

Intocmai.

La ce bun "să reînvii dintre morţi", dacă reiei vechile poveşti?

Dacă aş fi murit, uite ce-ar fi rămas de la mine.

Un memoriu despre deşeurile publice din perioada pre-galo-romană.

Cam puţin, nu crezi?

Ai făcut doi copii!

Ce imagine despre mine ar fi rămas?

Ce am făcut eu util? Nimic!

Ce contează?

E foarte important.

Poate că acum ar trebui să-mi schimb viaţa.

Să mă dedic celorlalţi, aşa cum fac Jerome şi Judith sau...

Şi dacă ai alege frivolitatea?

Cap sau stemă?

"Cap sau stemă"...

Traseul ăsta o să-l facem noi!

Cu avionul?

Pe jos, cu barca, putem să ne răzgândim oricând.

Când?

De Paşti.

Şi vacanţa cu copiii?

Tu îţi vizitezi familia? Nu.

E ceva rău în asta? Nu.

De ce să-mivăd copiii pe care nu-i iubesc şi care nu mă mai iubesc?

Viaţa e prea preţioasă.

Ne cunoaştem încă prea puţin.

Uite-i pe Judith şi pe Jerome.

De fapt, tu cauţi printre gunoaie!

Pentru că toate casele adunau gunoaie.

Gunoaiele erau aruncate pe jos, se îngropau

şi când devenea insuportabil,

abandonau casa şi construiau na nouă puţin mai departe.

Afli multe despre cineva numai căutându-i printre gunoaie.

Cea mai frumoasă piesă a mea are 2.000 de ani.

Bănuiesc că ar trebui să fiu impresionat?

E adevărat, mie mi se pare emoţionant.

Încă nici un obiect de artă? Ceva frumos?

Nici o dovadă de activitate religioasă, asta vrei să spui?

Nimic, bătrâne, doar obiecte casnice!

Asta mă interesează, viaţa obişnuită de acum 2.000 de ani.

Şi morţii lor? Ce făceau cu ei?

Le dădeau foc.

Aş vrea să văd ce-ar mai rămâne după noi peste 10.000 de ani!

Elizabeth...

Chiar crezi că vor mai exista oameni după 10.000 de ani?

Formaţi un cuplu foarte aparte.

Pe Elizabeth n-o cunosc de mult...

dar tu, Simon, eşti interesat de oameni care au murit acum mii de ani.

Iar tu, Elizabeth, creezi noi varietăţi de plante...

Nu, Elizabeth lucrează pentru viitorul oamenilor,

iar Simon le studiază originile.

Nu pot lucra unul fără celălalt.

Ai uitat ceva?

Lacurile... Aş vrea să văd toate lacurile.

Cele din Auvergne, din Finlanda,

din Quebec...

Lacurile?

Pe mine mă interesează doar apa sărată.

Când înot vreau să simt peştii, algele... viaţa!

Atunci, Marele Lac Sărat!

Dar dacă am urca pe Missouri?

Vreau să facem tot ce n-am fi putut face dacă...

E prea multă lume.

Trebuie să alegem.

Herbert? Iturbi?

Păstrezi Herbert şi renunţi la Iturbi.

O tai şi pe Jacqueline?

Neapăret! Este un vampir!

E clar, pe Judith şi pe Jerome îi păstrăm.

Deocamdată.

Nu, domnule, nu e aici!

Vă spun eu că e acolo.

Domnule, nu este aici!

Ba da, domnişoară!

E tatăl tău.

Îmi cunosc fiul. Nu e niciodată acolo când îl sun!

Îmi pare rău, domnule, dar tocmai a plecat.

Pun pariu că este lângă dumneavoastră.

Cine sunteţi? Bona sau noua amantă?

Sunteţi amanta, da?

Şi-a abandonat soţia şi nu vrea să-şi mai vadă copiii.

Sunteţi noua amantă, dar sigur nu veţi fi şi ultima!

La naiba, domnule!

Cred că înainte nu te iubeam aşa.

Înainte?

Inainte să mori.

Simon!

Aceste roşii au fost infestate şi li s-au inoculat nişte bacterii tip agrobacterian.

Puteţi observa excrescenţele care s-au dezvoltat la nivelul infestării.

În numele Domnului, Dumnezeul nostru.

Speranţa noatră este în Tine

Dumnezeul nostru Cel viu, apărătorul tuturor oamenilor.

Fratele nostru, André Jourdet,

a fost luat de lângă iubirea apropelui,

la vârsta de 30 de ani.

Prin credinţă şi speranţă,

să fie apărat de Domnul nostru Cel milostiv.

Să ascultăm împreună "Evanghelia după Ioan".

"Şi era bolnav un oarecare Lazăr, din Bethany,

satul Mariei şi Martei, sora ei.".

"Şi Iisus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr."

"Când a auzit că Lazăr este bolnav,

atunci, a mai rămas două zile în locul în care era."

"După aceea a zis ucenicilor. Să mergem iarăşi în Iudeea."

"Lazăr a murit!"

"Marta, când a auzit că vine Iisus,

a ieşit în întâmpinarea Lui."

"Şi marta i-a spus lui Iisus."

"Doamne, dacă ai fi fost aici,

fratele meu n-ar fi murit!"

"Dar şi acum ştiu că oricâte voi cere de la Dumnezeu...

Dumnezeu îţi va da."

"Iisus i-a zis, Fratele tău va învia."

"Şi Marta i-a zis, Ştiu că va învia la Înviere."

"În ziua cea de apoi."

"Şi Iisus i-a zis,

"Eu...

sunt Invierea şi Viaţa."

Dră Sutter...

E bine că aţi venit.

Îl iubeam mult pe Jourdet.

Nu-i aşa, dle Simon?

Mulţumesc, ce aşi făcut acolo... Nu am cuvinte.

Am crezut că n-o să se mai oprească niciodată din plâns.

Îmbrăţişând-o, mi-a spus...

"Toţi mă urăsc, de parcă eu l-aş fi omorât!"

Sărmana femeie...

Sărmanul Jourdet!

Jourdet...

Dacă avea griji, trebuia să vină la mine...

Am fi încercat să-l ajutăm.

Poate că nu erau genul de griji pe care să le spui unui pastor.

Cu atât mai puţin unei păstoriţe.

Nu cumva îţi pare rău că s-a sinucis fără permisiunea ta!

Ce prostie!

Jourdet mă cunoştea bine şi ştia că poţi să-i spui orice pastorului tău.

Noi suntem martori, nu judecători!

Cu mine are ceva Jerome.

Eu?

Eşti supărat pentru că eu am condus ceremonia.

Dacă n-ai fi făcut-o tu, aş fi acceptat eu până la urmă.

Dar nu ai acceptat.

Pentru că nu pot fi de acord cu un gest care mă revoltă.

Sinuciderea e o respingere a vieţii şi lipsă de curaj.

Viaţa nu ne aparţine şi trebuie să o ducem până la capăt.

Decizia de a muri necesită, poate, mau mult curaj decât decizia de a trăi.

Dacă noi suntem martori şi nu judecători,

nu avem dreptul de al judeca pe Jourdet.

André Jourdet este o persoană unică.

Din negura vremurilor, nu a mai existat nici un André Jourdet,

şi, din păcate, nici nu va mai fi altul.

Şi pentru fiecare dintre noi,

nu există decât un singur Jerome,

o singură Elizabeth,

şi un singur Simon.

O singură dată!

Judith, ce-ar fi să lăsăm discuţia asta pe mai târziu?

Da, aşa este, să vorbim despre altceva.

De fiecare dată, la voi se mănîncă foarte "rău".

Nu e vorba de umilire!

E vorba de incompetenţă!

Mamă, David nu vrea să se culce!

Vin acum!

Scuzaţi-mă...

David! Vine bătăiţa!

Bătăiţa lui David...

E momentul în care Simon face gluma obişnuită...

Despre frigul din presbiteriu.

Fără Jourdet, eu şi Elizabeth, nu ne-am fi întâlnit niciodată.

Da, el a găsit o spărtură de oală pe un teren al laboratorului.

Mi-a adus-o mie, eu i-am dat-o lui Simon. Şi uite-aşa!

Putem spune şi aşa...

Se spune că dragostea vine la prima întâlnire. E fals!

Mult mai târziu...

Într-o diminaţă de octombrie, la ora 11, imaginea ta m-a fulgerat.

Eram singur... Am început să tremur.

Şi am înţeles că nu mai pot face nimic fără tine.

Şi a început să-mi fie frică...

Foarte frică...

- Bună seara, Judith. - Bună seara.

Noapte bună, Jerome.

Să visezi frumos!

Pe curând.

Ce visează un pastor?

- Un pastor? Nu ştiu. - Eu o visez pe Judith.

Dacă te-aş cere în căsătorie?

Cunoşti oameni căsătoriţi şi fericiţi?

Jerome şi Judith?

Oare se iubesc?

Sunt căsătoriţi de zece ani, au doi copii...

Tocmai, asta nu dovedeşte nimic.

Dovedeşte doar că sunt obligaţi să se iubească.

Sunt sigură că ce am simţit acum...

n-o să mai simţim niciodată.

Niciodată atât de puternic.

O să se repete. Dar nu va mai fi decât o repetare.

O să fim tot mai bătrâni...

mai obosiţi, mai fără dorinţă...

O să ne fie tot mai greu să ne mişcăm, să respirăm...

Nu te-ai gândit niciodată la asta?

Că după o fericire atât de puternică, ar trebui să murim?

Proasto!

Era atât de târziu, încât am pornit să te caut.

N-au vrut să mă lase să plec.

Există un cuvânt pe care acum nu-l mai suport.

despărţire.

Dacă aş muri mâine, nu vei fi ştiut nimic despre mine.

Nu vreau să ştiu mai multe decât ceea ce ştiu.

Confesiunile înseamnă doar timp pierdut.

Peste o lună, o să fim la St. Louis, Missouri.

Elizabeth, e pentru tine.

Elizabeth, sunt Bernard, sun de pe şantier. Simon a leşinat iar.

Nu vrea să meargă la doctor şi ne interzice să-l sunăm.

Trebuie neapărat convins, altfel... Iartă-mă, trebuie să închid.

Eu plec...

O să mă întorc.

Da, o să mă întorc.

- Trei metri! - Da, trei metri.

- Cărămizile... - Câte?

- Lungimea sălii... - Patru metri.

- Înălţimea stâlpului... - Poftim?

Nu dormi?

Tu nu dormi.

Ar trebu să arăţi dosarul tău unui specialist.

De ce?

Nu vreau să te pierd.

Nici eu nu vreau să te pierd.

Dar nu un medic nu mă poate împiedica să mor.

Şi apoi, am sentimentul...

că nu vom fi niciodată despărţiţi.

Simon, te rog.

Nu, am spus nu.

Electroencefalograma este normală.

Radiografiile arată foarte bine.

Nu pot decât să confirm diagnosticul confratelui meu.

Dar mai trebuie făcute şi alte analize.

Simon va refuza

Şi ce pot face eu pentru dumneavoastră?

Nu, doamnă, nu-mi datoraţi nimic. Nu vă pot spune nimic.

O să ajungem în sezonul potrivit.

Plecăm peste 15 zile.

Ce cânţi aici?

Nimic... O arie pe care n-am mai găsit-o.

Textele originale erau în ebraică sau arameeană.

Dar documentele pe care le avem au fost scrise în greacă.

În limba greacă există două cuvinte pentru a exprima dragostea

"eros" pentru dragoste pasională,

şi "agape" pentru dragoste dezinteresată.

Pentru dragostea de Dumnezeu în Noul Testament este folosit cuvîntul

"agape".

Timp de mai multe secole, am citit cu toţii Biblia în traduceri latineşti.

Dar în latină nu există nici un cuvânt pentru a traduce "agape".

De aceea, timp de secole, am confundat cuvântul "eros" cu "agape".

Ne-am înşelat în privinţa iubirii lui Dumnezeu.

Am încercat s-o cucerim, să-i dovedim existenţa.

Existenţa lui Dumnezeu este negarea.

Înseamnă reducerea spiritului Lui ka dimensiunile spiritului uman.

Am uitat că Dumnezeu, şi ăsta e adevăratul sens al lui "agape",

ne-a iubit într-atât,

încât a devenit ca noi,

a suferit şi a murit ca noi.

A înviat din morţi după ce adus la miaţă morţii.

Pe Lazăr şi pe ceilalţi.

Dacă într-adevăr s-a întors din morţi,

de ce nu ne-a spus nimic despre ce ne aşteaptă dincolo?

De ce Dumnezeu a rămas mut?

Dar ne-a vorbit tot timpul! Citeşte Biblia, Simon.

Biblia!

Ca să citeşti Biblia trebuie să crezi.

Dar eu vreau să ştiu.

Gata... ce-ar fi să vorbim despre lucruri serioase!

Bună seara, dnă Vigne!

Bună seara, părinte.

Ce mai face dl Vigne?

Tocmai de asta am venit. Se simte rău, foarte rău.

Vrea să vină pastorul.

Mă duc.

Ce vrei să spui cu "lucruri serioase"?

În nici un caz ce urmează să faci tu acum.

Muzica asta...

Mereu cred că o regăsesc, dar îmi scapă.

Care muzică?

Cea pe care am auzit-o acolo... Acolo...

Acolo?

Nu ştiu...

Printre morţi...

"Căci nu mă vei părăsi niciodată printre morţi."

"Morţii tăi vor învia şi cadavrele mele se vor ridica."

"Morţii tăi vor învia şi cadavrele mele..."

- Te-ai întâlnit cu Judith? - Cu Judith?

Ne întâlnim cu Judith şi Jerome în fiecare săptămână.

Nu, azi dimineaţă. Te-am văzut cu ea în faţa bisericii.

Da, am trecut s-o văd. I-am împrumutat nişte cărţi.

- Biblia? - Da.

Ce tot cauţi în Biblie?

Nu mă interesează Biblia.

Mă interesează moartea...

Moartea mea.

Pentru că sunt mort...

Doctorul nu s-a înşelat.

Chiar dacă apoi am înviat.

Dacă îţi spun că sunt mort, e tocmai pentru că m-am văzut mort.

Mi-am văzut corpul, şi pe el, doctorul, aplecat asupra mea.

L-am auzit cum spunea că sunt mort.

Dar înainte era...

Ce era înainte?

Am spus înainte? Poate era după, e foarte greu...

Era ca şi cum...

Totul era în acelaşi timp?

Da, dacă vrei...

Am auzit un zgomot foarte puternic şi neplăcut...

Un soi de ţipăt?

Un ţipăt foarte ascuţit.

M-am simţit tras într-un tunel, o gaură...

Nu era vreun tunel, nici vreun puţ...

Era frig.

Da... îmi era foarte frig.

Erau oameni... o mulţime care venea sptr mine.

Care urcau spre mine să mă ajute să mă împiedice să cad...

Şi eu i-am recunoscut.

Pe morţi?

Morţi? Nu ştiu...

Dar i-am recunoscut pe toţi.

Chiar şi pe cei pe care nu i-am întâlnit niciodată.

Simţeam cumva o lumină, o muzică...

O lumină care te purta...

Şi mă înconjura.

Şi nu mi-a mai fost frig.

A devenit o fericire...

O atât de mare fericire...

Lumina aceea m-a pătruns.

Şi mult timp după aceea... am fost tras înapoi şi a devenit înfricoşător.

Nu voiam, nu-mi doream să rămân acolo cu ei.

Nu voiam să mai plec.

De ce nu mi-ai spus nimic?

Eram atât de fericit... N-am îndrăznit să-ţi vorbesc.

Simon!

Simon!

Simon!

Încetează, Simon! Nu e deloc amuzant!

Simon!

Simon!

Era aici.

Chiar pe malul acestui părâu. Exact în acest loc.

Ei erau pe partea cealaltă şi-mi făceau semne să traversez.

Am coborât...

Am simţit un frig puternic...

Şi apoi o mare fericire...

Vino, e târziu.

Simon.

Simon...

Simon!

Simon!

Simon!

Dragostea mea...

M-am întâlnit cu Jerome azi.

Am încercat să-i explic, dar n-a înţeles nimic.

El e convins că n-am fost mort şi că doar am visat.

În Biblie, conform lui Jerome, nu poate fi vorba de nemurirea sufletului,

pentru minunatul motiv că acest cuvânt nici nu apare acolo.

Poate doar în traducerile proaste!

Nici măcar nu apare!

Lumina...

Muzica şi pârâul totuşi...

Dar lui Judith? Lui Judith i-ai spus?

Nu!

Simon, uită-te la mine!

Uită-te la mine. Uită-te la mine!

Trăieşti, trăieşti, trăieşti!

Jerome are dreptate, n-ai murit niciodată! Ai dormit! Ai visat!

Pârâul, muzica, lumina... Toate au fost în vis.

Un mort este mort! E mort! Nu mai este nimic! Nimic!

Cine e?

Judith.

Nu, nu pot s-o văd. N-am puterea să-i vorbesc.

Nici lui Judith?

Nici ei.

Nu vreau să văd pe nimeni.

- Bună seara, Elizabeth. - Bună seara, Judith.

- Simon nu-i aici? - Nu.

A plecat să se plimbe.

Bănuiesc că nu e prea departe.

Nu cred că se întoarce curând.

I se mai întâmplă să meargă aşa cu orele.

Al fi vrut totuşi să discut cu el, înainte de plecarea voastră în SUA.

Nu ştiai?

Nu mai plecăm.

Simon... Judith a lăsat asta pentru tine.

Am recunoscut-o, e acolo. Durerea e acolo...

Ajută-mă... Aş vrea să mă întind.

Pot vorbi cu doctorul Rozier, vă rog?

- Elizabeth? - Da...

- Eşti aici? - Da...

Nu mă părăsi.

Strânge-mă tare în braţe.

Cred că mi-e puţin frică...

Nu mă părăsi.

Simon... îţi promit.

Plec cu tine.

O să plec cu tine.

Îţi promit.

Îţi promit... îţi promit.

L-am cunoscut bine pe Simon.

Simon era prietenul meu, aproape ca un frate.

El spunea că nu crede în Iisus.

Dar mi s-a destăinuit înainte să moară.

Şi pot să spun că el credea în lumea de dincolo.

Dar nu poate exista lumea de dincolo decât pentru că Iisus,

Dumnezeu devenit om, a murit pentru noi.

A luat asupra Lui toate crimele noastre şi ne-a eliberat pe noi de păcat...

şi de moarte.

Îţi promit.

Îţi promit.

Eu sunt, doamnă. Am venit astă seară pentru că mâine-dimineaţă nu pot.

Bine, dnă Yvonne.

Busuiocul!

Cred că în seara asta, Simon ar fi putut să-mi critica mâncarea.

Judith!

Nu, Judith are dreptate. Trebuie să vorbim despre Simon.

Altfel i-am accepta moartea.

Vă înţeleg durerea. Eu nu încerc să-l uit pe Simon.

Ne cunoşteam încă din liceu.

Pentru mine este...

Da, ştiu... nu mai este acelaşi lucru.

Dar de ce să trăim numai pentru Simon?

De ce să nu vă împărtăşiţi generozitatea cu noi?

Cu cei vii...

Nu sunt generoasă! Nefericirea altora mi-e indiferentă.

Eu nu cred, Jerome.

Singura mea religie este Simon.

Elizabeth...

Cred că e mai bine să plec.

Judith, nu mă urăşti?

Nu rămâi la petrecere?

Ce petrecere?

Petrecerea de adio a lui Françoise.

Rămâi... O să mai uiţi puţin.

Nu, trebuie să plec.

Mulţumesc, Judith, dar nu vreau să văd pe nimeni.

Simon...

Trăieşti... trăieşti...

Simon, fără tine nu mai pot trăi.

Nu ştiu nici măcar dacă pot muri.

Vreau să trăiesc cu tine, lângă tine.

Vreau să fii aici.

Ţi-am promis. O să vin...

Dar vorbeşte-mi!

Spune-mi că trebuie!

Un semn...

Trimite-mi un singur semn!

Simon, încetează! Nu e amuzant!

Da, Simon. vin.

Doamnă!

E periculos să traversaţi aici! O să vă ia curentul!

E o pasarelă puţin mai sus!

Nu trebuie să vă faceţi nici o iluzie,

nu există o moarte uşoară!

Voluntară sai nu, moartea e mereu o nenorocire!

Spânzurarea?

Moartea poate surveni abia peste 20 de minute!

Iar dacă vă salvează, rămân multe sechele,

paralizie, semilegie, etc, etc...

Armele de foc? Puteţi rata!

Ştiu un bărbat care aşa a devenit orb.

Unei femei i-a dispărut jumătate de chip şi a supravieţuit!

Mai există şi somnifere totuţi!

Scapi aproape întotdeauna, dar în ce stare?!

Ştiţi bine ce ar trebui să fac, dar nu vreţi să-mi spuneţi.

Ascultaţi-mă...

Am fost căsătorit 30 de ani cu o femeie admirabilă.

30 de ani... nu două luni!

Când a murit, am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată.

Şi apoi, într-o dimineaţă, m-am trezit

cu dorinţa de a merge să-mi cumpăr pantofi noi.

Se terminase!

Nu existenţa mă dezgustă.

Nu urăsc viaţa.

Urăsc viaţa fără Simon.

Elizabeth...

Cât mă bucur!

Nu mai îndrăznim să te sunăm.

Voiam să rămân singură cu Simon.

Nu mă aşteptam să te găsesc aici.

Da... locul unui pastor e alături de cei vii.

Dar am simţit nevoia să vin la mormântul lui Simon.

Ne-am putea întâlni să stăm de vorbă?

Mâine seară, în presbiteriu?

Jerome n-o să fie acolo, vom fi singure.

O să mor.

Vreau să mor.

Simon ţi-a cerut-o?

Nu, eu i-am promis.

Şi el a acceptat?

Nu ştiu.

Nici nu ştiu dacă m-a auzit. A murit repede.

O promisiune în asemenea circumstanţe nu are nici o valoare.

N-ai promis nimic, Elizabeth!

Trăieşte...

N-o să spun ca Jerome, pentru că trebuie să trăieşti,

ci pentru că îţi este permis să trăieşti.

Eşti liberă.

Nu sunt liberă, pentru că Simon a murit!

Dacă ţi-aş spune...

că acum multă vreme,

eu şi Simon ne-am iubit?

Inventaserăm iubirea.

Simon avea 20 de ani, eu 15.

Eram atât de siguri că trăiam ceva unic şi de neînlocuit...

încât nimeni nu ştia de aventura noastră.

Simon spunea că o asemenea iubire nu putea dura.

Că o să fim tot mai uzaţi de viaţă,

poate bolnavi şi infirmi.

Că o să ajungem să ne urâm.

că poate e mai bine să murim, să murim imediat.

La fel credeam şi eu, că timpul trebuie oprit în loc.

Aşa că am făcut un jurământ să murim împreună.

Nimeni nu ştiut vreodată ce spun acum.

Singurul martor, bunica lui Simon, a murit demult.

Era într-o zi din octombrie.

Era deja frig afară.

Ne-am dus cu bicicletele la casa părinţilor mei de la ţară.

Nu venea nimeni acolo în acea perioadă a anului.

Am închis totul...

şi ne.am dezbrăcat complet

Tremuram amândoi, nu era deloc plăcut.

Am făcut dragoste...

Am hotărât să ne tăiem venele reciproc, cu lamele de ras.

La început, lamele alunecau, ne scăpau din mâini.

Nu credeam că sângele o să se coaguleze aşa de repede.

Am apăsat tare pe vene, dar nu ieşea nimic.

La sfârşit eram amândoi plini de sânge,

şi nu ştiam ce să mai facem.

Simon a început să vomite.

Eram ridicoli.

Am vrut să ne spălăm...

Dar apa nu curgea.

A trebuit s-o dechidem, dar n-am reuşit, era îngheţată.

Atunci ne-am întors.

Întâi la bunica lui Simon, să ne spălăm.

Ca să explic cicatricile mele,

le.am spus părinţilor mei că m-am rănit spărgând un geam.

Nu ştiu dacă m-au crezut.

Oricum, m-au trimis la verii mei din Alsacia.

Timp de 15 ani, nu l-am mai văzut pe Simon.

Ne-a fost prea ruşine unul de celălalt ca să ne mai revedem.

La Strasbourg la Facultatea de Teologie,

l-am întâlnit pe Jerome.

Şi am înţeles atuci că prima dragoste nu era dragostea.

Cu Jerome, am inventat dragostea.

Nu l-ai iubit pe Simon!

Dacă l-ai fi iubit, erai moartă!

Nu există o singură iubire, Elizabeth!

Acum 20 de ani, l-am iubit pe Simon.

Un Simon despre care tu nu ştii nimic.

Acel Simon pe care tu l-ai iubit...

pentru mine este un necunoscut.

Nu, nu există iubirea unică.

Am iubit şi alţi bărbaţi... îl iubesc pe Jerome.

Mâine, poate, o să mă despart de el...

Murind cu Simon, cu dragostea pentru Simon,

poate că omori o altă iubire.

Vreau să mor pentru acel Simon pe care l-am iubit.

Atunci, de ce voiai să mă vezi?

Aşteptam un semn...

Simon nu ţi-a cerut nimic.

El nu voia să stăm separaţi.

Simon a fost mereu obsedat de moarte.

Şi poseda şi arta de a le împărtăşi şi altora obsesia lui.

Eu am avut norocul să-i scap.

Dar i-a distrus pe toţi ceilalţi pe care i-a iubit.

Te distruge şi pe tine, tocmai prin propria lui moarte.

Eu ăl făcusem să iubească viaţa

I-am spus într-o zi să ne sinucidem, şi a ţipat. Se vinecase.

Dar este mort.

Plec...

Elizabeth, aşteaptă...

Plec.

Elizabeth...

Elizabeth!

Elizabeth!

Elizabeth!

Elizabeth!

Jerome, eşti nebun?

E;ti acolo...

N-ai răspuns la telefon.

Am ceva să-ţi spun.

Vreau să-ţi vorbesc.

Cobor acum.

Elizabeth... Judith mi-a spus totul.

Elizabeth, doar n-o să faci asta!

Viaţa nu ne aparţine, Dumnezeu ne-a dat-o.

Şi nu pentru a fi suportabilă.

Jerome, îţi ştiu argumentele, sunt în toate cărţile.

Dar cînd acele cărţi au fost scrise, iubirea mea pentru Simon nu exista.

Dumnezeul vostru, destinul, sau orice altceva,

nu m-au separat încă de bărbatul pe care-l iubeam,

şi pe care-l iubesc şi acum.

Acum, chiar în acest moment... şi pentru totdeauna!

- Elizabeth! - Jerome...

Dacă ţii la mine, lasă-mă singură.

- Elizabeth! - Nu!

Elizabeth, nu trebuie!

Greşeşti, Jerome. Chiar trebuie s-o fac.

Pleacă, te rog.

Te respect, Elizabeth.

Şi chiar te admir.

Sunt uluit de această fidelitate pentru memoria lui Simon.

Dar de ce?

Mi-am pierdut cel mai bun prieten. Trebuie să te pierd şi pe tine?

Tu crezi, Jerome.

Pentru tine nimeni şi nimic nu e vreodată pierdut.

Niciodată pierdut?

Şi dacă n-ar mai fi nimic?

Nimic?

După...

Nu înţelegi, Jerome.

E adevărat, Jerome, nu înţelegi.

Am încercat totul.

Am înţeles doar că gestul pe care vrea să-l facă Elizabeth e unul de ură!

Poate că meriţi această ură.

Poate că o merităm cu toţii.

Judith!

Nu mai suportăm iubirea când nu corespunde ideii noastre despre iubire.

Tu nu poţi accepta că...

Simon şi Elizabeth ar fi putut fi în acelaşi timp şi frivoli şi fericiţi.

Tu vorbeşti despre diversele nume ale iubirii la evrei şi la greci,

şi nu poţi înţelege

că pe lângă tine pot exista diferite forme ale iubirii.

Te-ai întrebat vreodată dacă tu şi cu mine, dacă noi îl iubim pe Dumnezeu la fel?

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă cuvântul "credinţă" pentru mine?

Dacă nu şi aici acelaşi cuvânt nu ascunde două sensuri diferite?

Îţi interzic să-mi citezi un verset din Biblie ca să-mi răspunzi!

Elizabeth? Tu eşti?

A venit!

Am crezut...

Da, eram aproape să plec în căutarea lui Simon.

Nu ştiu dacă dinn regatul morţilor a încercat deseori să mă descrie...

sau poate aşa cum voi Judith şi Jerome credeţi, pe lângă Iisus,

în încercarea de a reînvia alte vremuri alături de Simon,

alături de toţi morţii.

Nu ştiu.

Ştiu doar că viaţa în lumea asta,

viaţa fără Simon,

este mai rea decât moartea.

Nu am alt mijloc de a-i fi alături.

dar te-ai întors aici.

Da, pentru că vreau să las totul în ordine în urma mea.

Breau ca totul să fie clar între noi trei.

Jerome, Judith...

voi v-aţi dovedit de-a lungul anilor, printr-o multitudine de schimburi

de mângâieri, prin acte de devotament reciproce,

v-aţi dovedit că vă iubiţi.

Aţi avut norocul să vă trăiţi iubirea până la capăt.

Eu l-am cunoscut pe Simon de câteva luni.

Nu am avut timp să ne împlinim iubirea.

Trebuie să-i dovedesc că-l iubesc.

I-am promis că-i voi fi alături.

Voi merge în tărâmul lui Simon şi voi merge,

voi merge până îl voi întâlni.

Acum aţi înţeles că nu mor din disperare?

Aţi înţeles că vreau să mor pentru că mai am încă o speranţă?

O speranţă nebună?!

Rămâi...

Rămâi cu noi să ne rugăm.

Să ne rugăm la cine?

Îl poţi învia pe Simon? Nu.

Atunci, chiar dacă nu am decât o şansă din miliarde...

L-ai pierdut pe Simon! Nici unul nu credeaţi!

Care credinţă?

Despre ce vorbeşti?

Certitudinea de a poseda fericirea infinită, absolută pe care tu o numeşti Dumnezeu?

Dumnezeu nu-ţi va aparţine niciodată!

Nu-l vei avea niciodată pe Dumnezeu!

Pe Dumnezeu o să-l căutăm mereu, chiar şi dincolo de moarte.

Cu încredere, cu iubire.

Elizabeth vrea să facă un gest de iubire, de încredere...

Legile împotriva sinuciderii au fost făcute de oameni avizi să stăpâneasc ei sufletele.

Nu este nicăieri interzisă în Biblie.

Iar Iisus, mergând la Ierusalim, ştia la ce se expune.

Ştia că o să moară şi în ce mod atroce.

Şi totuşi a spus,

"Îmi dau viaţa! Nu mi-o ia nimeni, dar mi-o ofer eu."

O să înviem...

O să înviem!