Original subtitles

Încă nu suntem deschiși.

Trebuie să vorbim despre târgul renascentist.

Dragoni și foc. Multe răni.

Și ?

Și...

Da, mai era ceva.

- La sfârșit. - Sărutul ăla.

- Nu m-a deranjat. - Nici pe mine.

Dar trebuie să vorbim despre asta.

Amândoi am ieșit dintr-o relație.

Și trebuie să gestionăm asta într-un mod corect.

Trebuie să ne dăm seama ce este asta.

Ce e asta ?

Hai să investigăm.

Ce investigați ?

Tocmai am comandat o friptură prăjită.

- Smokey's are acum și friptură prăjită ? - Ne gândim la asta.

Vorbim mai târziu.

Salut, Audrey.

Mă întrebam dacă ai vrea să faci niște ore suplimentare ?

O analiză de risc la Trinity National.

Va fi un drum lung și o plimbare lungă.

Vin și eu.

- Ascultă, Three Rock. - Sunt cutii cu suc în bucătărie.

În sala trei se fac activități manuale și aici vă puteți face poze.

Abia aștept să-mi văd monștrii.

- Copiii vin imediat, așa că la treabă. - Facem. Haideți, băieți.

Mulțumesc că organizezi această reuniune. E foarte tare.

Copiii trebuie să-și vadă tații în afara închisorii.

Din fericire, comandantul Leone a aprobat.

Cu anumite condiții.

Au fost de acord pentru că planul de prevenire a incendiilor merge bine.

- Dar trebuie să meargă bine. - Trebuie să facem pe toată lumea fericită.

- Chestionarele sunt gata. - O să facem un succes din asta.

Ce cauți aici ?

Am adus macaroane pentru copii să o ajut pe Eve cu reuniunea ei.

Ți-ai lăsat tatăl singur ?

A locuit singur recent. Poate sta singur o oră.

Serios ? Locuiește la noi de doar câteva zile.

Nu știm dacă poate sta singur o zi sau o noapte...

- Sau o oră. - Deci asta facem acum ?

Bode pleacă, Walter vine. Devenim din nou părinți...

dar de data asta bebelușul e un bătrân.

- N-am zis nimic. - Nu sunt un măr.

- Tatăl meu nu e un copac. - N-am zis nimic.

Mă duc acasă.

Voiam să te scot la cină diseară.

Dar sper să-ți placă canapeaua noastră,

pentru că acolo vom sta de acum încolo seara.

Îmi place la nebunie canapeaua noastră. Locul meu preferat.

Nu e o amenințare.

Hai. Întreabă.

Deci, Bode... Tu și Audrey.

- O luăm încet. - Încet, ok.

- Până când ? - Încerc să aflu.

Amândoi vrem să facem lucrurile bine. Ok ?

Și cu tine cum e ? Încă te uiți în jur ?

Da, mă uit în jur aici.

Uită-te la toți munții ăștia frumoși, la copaci.

Parcă chiulim.

Știi la ce mă face să mă gândesc asta ?

Când m-ai făcut să chiulesc ca să merg la concertul lui Kenny Chesney.

- Îți amintești ? - Tata ne-a prins.

- Am primit o lună arest la domiciliu. - Dar știi ceva ?

- Nu ne-a oprit. - Nu.

Nu, cu siguranță nu.

- Prima e Stella Jones. Cum merge ? - Foarte bine.

- D-23 pentru Stella. - Ok.

Poftim, Stella. Încolo.

- Arată exact ca tine, Holmes. - Vino aici.

Cum vă numiți, domnule ?

- Ești bine ? - Sunt emoționată.

Iată echipa Rodman.

Tatăl vostru mi-a arătat poza voastră de 500 de ori.

- Asta-i echipa mea. - Minunat.

- W-17. - Nu-mi trebuie brățară de plastic.

- O poți da jos la sfârșitul zilei. - Nu e petrecerea mea.

- Uite-l. - Tati.

- Tati, ne-a fost dor de tine. - Și mie de voi.

Și nouă de tine.

Uite-mi fetele. V-ați făcut și mai frumoase ?

Logan, ești aproape la fel de înalt ca mine. Vino la mine.

- Ești prea cool să-ți îmbrățișezi tatăl ? - Frumoasă ținută.

Dă-i timp.

- Și ultimul. Cum te cheamă ? - Simon.

Simon, tu ești fiul lui Harper. Avem vești proaste.

Tatăl tău s-a îmbolnăvit. Erai deja pe drum când am aflat.

- Deci nu vine ? - Nu, dar o să ne distrăm.

- Avem mâncare, jocuri, lucru manual. - Vreau acasă.

Îmi pare rău, Simon. E prea departe.

Nu putem trimite autobuzul până nu termină toată lumea.

Nu, vreau să merg la tata.

Nu mai e mult. Cam 800 de metri până la terenul uscat.

Marcați copacii pentru a fi tăiați înainte de sezonul incendiilor.

Ok. Acesta e primul candidat. Suntem la 6 kilometri.

Nu mai trebuie să merg la sală.

Da, sigur. Cum spui tu.

Ok, amice. Ce vrei, higrometru sau pistol de vopsit ?

Corect. Întrebare stupidă.

Bode Leone, grafferul secret al liceului.

Dacă vrei un perete gol, nu-l pune lângă clasa de artă.

Bun punct. Acesta are 14 la sută.

Scuze, prietene, nu vrem să iei foc și să-ți omori toți prietenii.

Odihnește-te în pace, prietene.

Acesta e destul de umed. Niciun semn de gândaci de scoarță.

Doar monitorizați.

Am înțeles.

Îl marchez.

Simți mirosul ?

Fum.

Un foc de tabără.

- Poți ? - Da.

Ok, bine.

Auzi asta ? E o avalanșă de pietre ?

Cel care a făcut focul e încă aici.

Vino cu mine.

Ajutor. Ajutor.

Ai auzit asta ? E cineva sub.

Ajutor. Te rog. Ajutor.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

- Sunt aici. Mă auzi ? - Ne auzi ? Suntem de la Cal Fire.

Da, vă aud. Slavă Domnului.

Hei. Așteaptă puțin.

Avalanșa asta de pietre e recentă. Poate fi încă instabilă.

Tu ai făcut antrenament pentru avalanșe ?

Dacă vine o a doua avalanșă pe care n-o vedem...

atunci nimeni nu scapă cu viață.

Deci trebuie să supraveghem de sus. Pe rând.

Am înțeles. Unul supraveghează, celălalt lucrează.

Ajutor. Sunt sub pietre.

Părea că vine de aici.

- O să sap. - Ok.

- Cum te cheamă ? Ești rănit ? - Rafael. Nu sunt sigur.

E sigur în șoc. Bine, Rafael. Economisește-ți respirația.

Sunt Jake de la Cal Fire și îl am cu mine pe pompierul Bode Leone.

Te scoatem. De îndată ce iese, unul dintre noi trebuie să ceară ajutor.

- Mai aproape de drum ai semnal. - Ajută-mă puțin.

Doi, trei...

O casă de lemn pentru un câine.

O cușcă de câine ?

C-U-Ș-C-Ă...

- Bine, tată. E ora prânzului. - Minunat, mi-e foame.

Poftim.

Ce ? Nu mănânc mâncare de iepuri.

- Nici eu. - Aș prefera să mănânc iepure.

Asta e super-aliment, bine ? Avocado, semințe de chia și rodii.

- Bun pentru creierul tău înmuiat. - Probabil are gust de grădină.

- Și eu aș prefera un hamburger. - Idee bună. Dă-mi două.

Rebusuri. Alea sunt bune pentru creierul meu.

Hei, Vin. Doctor grec antic, tatăl medicinei. Sigur nu știi asta.

- Hipocrate. - Cine ?

Rafael, acum sunăm mai aproape sau mai departe ?

- Mai departe. - Auzi de unde vine ?

Nu, stâncile reflectă sunetul vocii lui.

Trebuie să abordăm altfel. Rafael ?

Erai la locul de campare când ai văzut avalanșa ?

Eram prin apropiere. Nu mai pot respira bine.

Pot să alerg la mașină să aduc lucruri.

Sunt peste 13 kilometri. Va dura prea mult.

Trebuie să-l găsim mai întâi.

Ai văzut ceva specific lângă locul tău de campare ?

Eram aproape înapoi la cortul meu.

- Acolo. - Ăla e cortul lui.

- Ne apropiem. - Da, sunteți aproape.

Să începem să săpăm cu grijă.

Poate puțin mai mult gri ?

Hei, prietene.

Toată lumea face rame foto. Vrei să faci și tu una ?

Sau facem o felicitare specială de însănătoșire pentru tatăl tău ?

Ce se întâmplă ?

- Logan, ce-ai făcut ? - Am vrut să văd cum se deschide.

- Asta e o barcă de salvare. - Logan. Vorbești serios ?

- S-a vărsat ceva. Aduc o cârpă. - Fiul meu și cu mine aducem o cârpă.

Cum zici tu.

- Și repede. - Cum golești chestia asta ?

- O mică denivelare. - Avem situația sub control.

- Toată garderoba ta e acolo ? - Cam așa, da.

Mașina de spălat nenorocită din apartamentul meu nenorocit e stricată. Iarăși.

Cea de la cazarmă e plină cu lucruri de cazarmă.

Scot niște monezi din bancă și merg la spălătorie.

Sau îți păstrezi monezile și speli la mine acasă.

- Serios ? - Vince are nevoie de o pauză.

E destul de morocănos. Și Walter la fel.

Minunat. Toată lumea e morocănoasă. Ce noroc pe mine.

Iată-ne.

Trebuie să stabilizăm calea de salvare.

Asigură-te că stâncile din jurul lui sunt stabile.

- Cu ajutorul naturii. - Amintește-ți, încet e lin.

Lin e rapid.

Liniște.

Liniște.

Ai grijă unde calci.

Acum chiar nu mai trebuie să mergi la sală.

Oké, să vedem ce-a ieșit.

Oké, încă o piatră. Rafael, vezi lumină undeva ?

Da. O văd.

Sunteți aproape.

Sharon a zis să intru singur.

Să spăl rufele. A zis și că ai nevoie de o pauză ?

Nu vrei să petreci timp cu bătrânul ăla morocănos. Crede-mă.

Am stat cu destui bătrâni morocănoși în închisoare.

- Sigur ? - Cât de rău poate fi ?

Vei afla singur.

Mulțumesc. Mașina de spălat e acolo.

- Strigă dacă ai nevoie de ceva. - Mulțumesc.

Credeam că te aud.

Ce ai acolo ? O, rufele.

Nu au mașini de spălat în căminul ăla șic ?

- Locuiesc într-un apartament. - Te-ai mutat deja ?

Bine că locuiești singur. Hai, dă-i o îmbrățișare bunicului.

Ce bine că te văd, Riley.

De ce ți-ai deschis părul ? Îmi plăcea mai mult blondul închis.

Nu ești Riley, nu-i așa ?

Nu. Sunt Audrey. Lucrez cu fiul și nepotul dvs.

Nu-i nimic. A fost o greșeală.

Riley a murit.

Nu avem semnal la satelit și nici vizibilitate, nici măcar de sus.

Bine, Rafael. Trebuie să te scoatem noi de aici.

- Cum te simți, Rafael ? - Recunoscător.

Nu-mi vine să cred că m-ați găsit.

Eram la plimbare și aproape de cort, când am auzit un zgomot.

Boom. De parcă m-am lovit de un munte.

Am leșinat și am fost îngropat de viu.

Cred că am o comoție ușoară și coaste rupte. Fără pneumotorax.

- Sunteți medic ? - Pediatru.

Am plecat din Argentina pentru studii. Logodnica mea, Mica, e încă acolo.

Săptămâna asta...

am pierdut un pacient.

O fetiță de șase ani.

- A fost groaznic. - Ce rău îmi pare.

De-asta am venit la camping. Să-mi pun ordine în gânduri.

Saturația de oxigen e prea mică. Pulsul mi se încetinește.

Atunci lucrăm mai repede.

Suntem la jumătate, Rafael.

- Poftim. Flutură până te vezi. - Mulțumesc.

Uite. Fetele mele râd toată ziua.

- Asta e pentru tine. - Mulțumesc.

E timpul pentru o poză. Gata ?

Poți să porți o cască de pompier sau o jachetă super cool de pompier.

Îmi lipsește tata. Vreau acasă.

Vreau să stau în mașină.

Mă întorc imediat. Mă duc să-mi iau o rezervă.

- Trebuia doar să se încălzească. - Adolescenți, frate. Hormoni.

- Înapoi. Toată lumea, înapoi. - Vino.

- De unde o ai ? - Am găsit-o.

- Într-un cuier la echipament ? - Trebuia să ne jucăm de-a pompierii, nu ?

Nu e o glumă, Logan.

- Țipatul nu ajută. - Pe mine da.

Trebuie să vorbim. Vino cu mine.

Putea să se rănească cineva. Asta voiai ? Sau atenție ?

Unul dintre copiii ăștia e trist pentru că tatăl lui e bolnav.

- Trimite-l la tata. - Tatăl tău vrea să fie cu tine.

Tata nici nu mă cunoaște.

E greu. Înțeleg.

Dar acum că sunteți aici, puteți să vă cunoașteți.

Spune-i despre tine.

Cum ? Alți copii nu trebuie să facă asta.

Am un coleg, Damon. Tatăl lui lucrează normal.

Mănâncă acasă seara. Foarte normal.

Pentru Damon, sunt un delincvent juvenil cu tatăl la închisoare.

Dacă Damon e prietenul tău, n-o să-i pese.

El este...

Nu e prietenul meu.

- Damon te agresează ? - Nu.

Damon e drăguț. Joacă hochei pe gheață. E inteligent. E amuzant.

Se îmbracă bine. Știe mereu ce să spună.

Toată lumea îl place.

Îți place de el.

Trebuie să-i spui ceva tatălui tău, și cu mult timp în urmă...

a trebuit să-i spun și eu tatălui meu.

Cum a reacționat ?

Tata și cu mine ne certam des, dar nu din cauza asta.

Tatăl tău n-o să aibă nicio problemă cu asta.

Mă ajuți să-i spun ?

Cum te simți, Rafael ?

Cred că am hemoragie internă.

Dacă e așa, organele mele o să cedeze în curând.

Dar ține-mă de vorbă, ajută.

Ce fel de muzică îți place ?

Astea ar putea fi ultimele mele minute pe pământ.

Ce contează că-mi place emopopul ?

Haideți, băieți. Serios acum. Credeți în viața de apoi ?

Eu da. Tatăl meu și logodnica mea sunt acolo.

Știu că o să-i revăd.

- Asta mă ține în viață. - Înțeleg. Părinții mei au murit deja.

Cred că sunt la o mare petrecere în cer și așteaptă să intru pe ușă.

Da. Sora mea, Riley.

Am fost lângă ea când a murit.

Dar...

Îmi e greu să cred în ceva.

- Bode. Te văd. - Îmi pare bine să te cunosc, Rafael.

Jake. O, Doamne.

Credeam că n-o să mai văd soarele niciodată.

Rocile nu sunt stabile. Vine o a doua avalanșă.

Rafael, ține-te bine.

B, poziția broaștei țestoase. Acum.

- Îți acoperim capul, Rafael. - Pregătește-te.

Asta a fost.

Rafael, ești bine ?

Sunt încă.

- Ești bine cu piciorul ? - Da, e doar vânăt.

Haideți să-l scoatem de acolo.

Ești perfect, băiete.

Poți să iubești pe cine vrei.

E un singur lucru pe care îl regret.

În loc să fiu acasă să te ajut...

sunt aici.

Vrei să-mi mai spui ceva ?

Haide. Poți să-mi spui orice.

Cunosc un băiat. Damon.

Stai puțin. Băiatul meu e îndrăgostit ?

- Gata. - Trebuie să-mi spui totul despre el.

Joacă hochei pe gheață. Nu știu nimic despre asta. Am căutat pe Google.

Dar cum fac să nu par un idiot ?

O să-ți dau câteva sfaturi, bine ?

Nu trebuie să te prefaci că știi ceva.

Întreabă-l despre asta. Arată-i că ești interesat.

Mama ta adora filmele alea Twilight. Nu-mi pasă de vampiri sexy.

Deși am citit cărțile. Sunt Echipa Jacob. Nu despre asta e vorba.

A doua avalanșă a durat, dar suntem aproape.

- Stai. - Încă o avalanșă ?

- Te rog, nu. - Nu e așa rău.

Hei, băieți ?

Vreți să-i spuneți ceva lui Mica ?

Întotdeauna am crezut că eram prea tineri când ne-am întâlnit...

dar acum știu de ce a fost așa.

- Spune-i tu singur. - Te rog.

Viața ei nu trebuie să se termine pentru că a mea se termină. Spune-i...

Spune-i să-și caute următoarea mare iubire.

Spune-i că eu am spus asta.

Promite.

Promit.

Nu trebuie să facem asta. Uite, ești liber.

Bun lucru. Haideți să-l scoatem de aici.

Nu am vrut să te sperii.

- Bineînțeles că nu. - Vreau să-mi amintesc mereu de Riley.

Nu poate să dispară pur și simplu în cotloanele minții mele.

- Riley juca baseball ? - Era un bun shortstop.

Am învățat-o totul. Cum să prindă mingi și să elimine alergătorii.

Și tu ? Faci sport ?

Nu, dar cânt.

De când mă știu. Singurul lucru sigur din viața mea.

Uite-l pe Bode cu peștele lui. Ce drăguț.

Trebuie să vezi cât de mare e peștele ăla. Prins la prima lui partidă de pescuit.

I-am învățat pe copii să joace poker.

Până m-a prins Sharon. Nu a fost mulțumită.

- Vince și Sharon. - Dansează bine.

Așa e. I-am văzut.

La a 16-a aniversare a lui Riley ?

Câțiva ani mai târziu, Riley nu mai era, și nici Bode.

După aceea, nu am mai făcut poze.

Așa. Ușor.

Bine, Rafael.

Stânca asta îl protejează de avalanșe.

Bode, cu genunchiul ăla, mai bine rămâi aici. Eu o să alerg.

Mulțumesc, Bode.

Înțeleg că nu vrei să faci activități sau poze.

Nici mie nu-mi place să fiu pozată.

Dar în loc să ne prefacem că nu-i o prostie...

putem să facem ceva cu sentimentele astea.

Exact. Tot ce te enervează. Scoate-le afară.

Așa. Lovește. Bravo.

Acum eu.

Sacul ăsta are o problemă, fiindcă lovește tare.

Tu m-ai învățat.

Nici eu și tata nu ne-am înțeles o perioadă.

- A fost o prostie ? - Mare prostie.

Dar acum lucrăm des împreună.

Lucrăm mult și cu tatăl tău. Și e un pompier foarte bun.

Vrei să-i arăți ce poți ? Ai telefonul la tine ?

O să ne asigurăm că tatăl tău vede asta. Gata ? Începe.

Bravo.

- Șefu', îmi pare rău. - Ce s-a întâmplat ?

Autospeciala. Copiii care plâng. Barca de salvare.

Asta se întâmplă cu oamenii. Și cu familia. Familia e complicată.

- Dar ziua asta a fost un succes. - Nu aș numi-o așa.

Nu ? Toți copiii și tații ăia care se urcă în autobuz...

- Ce au în comun ? - Că toți au probleme ?

Sunt toți fericiți. Au avut o zi minunată, datorită ție.

Ai făcut o treabă bună.

Haide, am nevoie de semnal.

- Mi-e frig. - Jake aduce ajutoare. Nu mai durează mult.

E aproape gata.

Nu, nu dacă nu renunți.

E o diferență între a renunța și a lăsa să plece.

Haide.

Hai să vorbim. Ajutorul vine. Ai zis că vorbitul ajută, nu ?

Asigură-te că trupul meu ajunge repede la un centru de donare.

Ca să-mi poată folosi organele.

Crezi în viața de apoi, nu ?

Atunci crede într-o minune.

Haide.

- 911. Care e urgența ? - Sunt comandantul Crawford.

Am nevoie de ajutor medical în Parcul Național Trinity. Acum.

Vreau să văd asta. Ok.

- Ok, ești gata ? - Sigur.

- Gata ? Două perechi, bam. - Ai uitat jokerul.

- Bam, bam. Trei de un fel. - Deci joci poker de circ.

Se joacă de câteva ore.

Audrey se pare că e șoptitoarea lui Walter.

- Îmi place asta. - Cum să nu-ți placă.

Dacă vreți să mergeți la restaurant, pot să mai stau.

Fiindcă o să-l bat măr.

- Așa zici tu. - Am o idee mai bună. Vino cu mine.

Nu mai jucăm pe biscuiți, ci pe bani. Câți ai ?

Nu prea mulți, mă tem. Dar vom vedea.

Ai grijă pe unde mergi.

Vezi dacă vezi o rachetă de semnalizare. În direcția asta.

Ajutorul vine.

E prea târziu, Bode.

Privește în sus.

Privește.

Asta e minunea.

Minunea vieții. A muri e doar următoarea întrebare.

Și vreau să-mi trăiesc viața.

Ultimele mele momente în această minune...

înainte să primesc răspunsul.

Suntem aproape.

Te rog.

Privește în sus cu mine.

Ok ?

Dacă asta vrei.

Bode, suntem aproape.

Uite-i. Bode, Rafael. Suntem Suntem cu echipamentul.

Ești gata ?

Da. Dă-i drumul.

- Alo ? - Alo, Mica.

Sunt Gabriela Perez din Edgewater, California.

Sunt aici cu colegul meu Jake Crawford care a fost azi cu soțul dvs., Rafael.

Condoleanțe pentru pierderea dvs.

Rafael mi-a cerut să vă spun ceva...

Și eu vreau să vă transmit condoleanțe.

Va fi bine ?

Probabil că nu.

Dar va fi bine.

Asta e noua noastră normalitate. Trebuie să o luăm zi de zi.

Chiar încerci să te lași dusă de val ?

Încerc, dar nu-mi iese prea bine, după cum știi.

Nici mie. Dar e în regulă. O luăm zi de zi cu Walter.

Și după aia, te văd aici.

Întotdeauna.

- A fost frumos. - Mulțumesc, Walter.

Vrei și tu ?

- Nu, mulțumesc. - Îl preferi pe nepotul meu, nu ?

Mi-am dat seama ce se întâmplă.

Sinceră să fiu, încep să mă îndrăgostesc.

De Edgewater.

Și de stația 42.

- Și de familia ta. - Și de Bode ?

Nu pot să spun încă.

Dar dacă încercăm și nu merge, el o să fie bine.

El poate să rămână aici.

- Eu sunt cea care trebuie să plece. - Ești acum.

Mă întorc imediat.

Ești bine ?

Zi lungă.

Îți spun mai târziu.

Azi mi-a povestit bunicul tău despre ea.

Vino.

Fiul nostru a avut o zi grea.

Da. Ar trebui să vorbim cu el ?

Nu, trebuie să așteptăm până vine el să vorbească cu noi.

Vreți să veniți puțin ? E timpul pentru o poză de familie.

- Îmi place. Mulțumesc. - Veniți aici.

- Super. - Ok, toată lumea să zâmbească.