Original subtitles

IUBIRE ŞI RĂZBUNARE Episodul 44

Nu s-a terminat ! Cazul nu e închis !

S-a terminat.

Credeam că o să dormi acolo.

Judecătorul a decis că nu sunt implicat.

A plecat liniştit, domnule procuror. Cum să-l lăsați să plece aşa ?

Cesur, te rog...

S-a terminat audierea, dle Cesur.

Nu e nevoie să țipați.

Cum ați putut să... Ați crezut ce v-a zis omul ăla ?

Am fost suspendat din profesie datorită acestui om.

În seara în care l-am prins

pe cel care a distrus viitorul multor fete, nu m-am putut abține.

Nu părea să regrete deloc.

A arătat asta prin crima pe care a comis-o în închisoare.

Urma să fie eliberat curând...

- Cazul nu e închis. - Dar Korludag e liber.

Nu se poate...

- Dreptatea a găsit o cale. - Nu...

Cred că Adalet a găsit o cale.

Ce-i asta ? Ce se petrece ?

- Cahide, să mergem. - Aşteaptă.

Trăiască justiția !

Cine a făcut asta ? Cine a organizat totul ?

Zici că n-a pregătit el tot circul...

S-a făcut dreptate.

Acum mulți ani, când am venit aici,

oraşul ăsta era un zero.

Dar am promis că va deveni un paradis.

Am promis că le va da tuturor speranță.

Promisiunea e mai puternică decât orice jurământ.

Sigur, cea mai mare răzbunare e iertarea.

Dar nu-mi place răzbunarea. Vom fi chit. Asta e tradiția.

- Vom fi chit ! - Vom fi chit, Amendaroglu.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Vii, frate ? - Eu...

Nu, eu... Mă duc la fratele Rifat.

Suhan ! Pa !

Şi Can ? Am auzit că dl Tahsin nu l-a iertat.

Dacă aşteptăm iertarea dlui Tahsin, facem rădăcini.

Can a pus un pistol la tâmpla tatei.

Urma să-l omoare. Dar procurorul l-a eliberat totuşi.

Cesur a obținut ce-a vrut.

Ce încerci să spui ?

Îl judecai pe fostul procuror.

Eu zic că nici cel nou nu e suficient de neutru.

Aproape că s-a întristat că tata n-a fost arestat.

Ce spui ? Ai crezut porcăria aia dinăuntru ?

Ştiu că tu ai fi vrut să se întâmple altfel, dar n-a fost aşa.

Tatăl meu e nevinovat.

Jur pe orice vrei.

Din clipa în care a intrat tatăl tău, s-a jucat o piesă de teatru.

Îl ținea ascuns pe tip. Când persoana la care nu se aştepta a fost arestată,

l-a făcut pe Mutlu să-şi asume vina.

Din nefericire, lucrurile nu stau cum le vezi tu în mintea ta.

Tatăl meu n-are nicio legătură. Tipul şi-a recunoscut crima şi a fost închis.

De ce crezi că a recunoscut ?

Deja evadase, iar unul ca el era deja arestat.

Unul care poate să împuşte oameni fără să clipească

s-a dus la procuror fiindcă are conştiință ?

Furia te transformă în cineva de nerecunoscut.

- Nu mai ştiu cine eşti. - Te rog, nu face asta...

Deschide ochii.

Priveşte-i atent pe cei din jurul tău.

Cesur, gata, haide ! Destul !

Să mergem.

Şi tu ştii. Ştii, dar nu poți accepta.

Dar o să vezi totul.

O să vezi.

Kemal, plecăm.

- Să vin cu tine ? - Nu e nevoie.

Bravo !

Cesur !

Pleci imediat la Istanbul ?

Sunt foarte obosită, dar trebuie să plec.

Hai să mâncăm întâi.

Haide ! Te trimit cu un şofer.

N-ar fi nevoie să conduci. Te întorci înainte să fie prea târziu.

E o ofertă tentantă.

- Bine. - Hai, conduc eu.

Cât e de încăpățânat... Când nu iese cum vrea el, se transformă.

"Tatăl tău a murit de două ori."

De la o propoziție, şi-a scris un întreg scenariu în cap.

Cică a murit acolo, apoi l-au aruncat...

Ca să nu accepte că tatăl lui s-a sinucis, a inventat o poveste întreagă.

Aproape că m-a convins şi pe mine.

- Şi dacă scenariul e adevărat ? - Nu e !

Ne oprim la localul de pizza ? Să luăm pentru seara asta !

Îmi pare rău. În locul lui, aş proceda la fel.

Nu te-am întrebat ce-ai face tu.

Scuze.

De fapt, avem multă mâncare acasă. Nu contează.

Când s-a anunțat decizia, trebuia să-i vedeți fața...

Uite-aşa făcea ! Ca un peşte aruncat pe uscat.

O să aibă parte de mai multe surprize.

E amuzant. A încercat să-l închizi pe Tahsin Korludag...

Tipul n-a fost prins încă. Nu au închis cazul.

Sunt speriată că vom avea probleme.

Bine. Lasă alea, gata.

Masa e pregătită. Coborâți şi mâncați.

- Sigur. - Adalet se ocupă de restul.

Friptura nu poate aştepta prea mult.

Dacă nu e servită în zece minute, se usucă.

Mă ocup eu, dnă Reyhan.

Poftă bună !

N-ai învățat să nu vorbeşti de față cu ei.

Îmi pare rău.

Nu vorbi niciodată de față cu Korhan şi cu Cahide.

Apropo, unde e Korhan ?

Precis îşi mângâie copilul...

Uite aici !

E acelaşi.

Era pe spatele picturilor ?

Da, e pe spatele picturilor bunicului. M-am uitat azi.

O să faci ceva şi o să mă bagi în bucluc...

Pentru Dumnezeu, dă-mi scrisoarea, Cahide !

Nu. Rămâne la mine.

Dacă mai încerci vreodată să mă superi, scrisoarea o să iasă la iveală.

Mă şantajezi.

Ai învățat asta de la Hulya ?

N-o pomeni pe femeia aia !

Poartă-te frumos cu mine. Scrisoarea e în siguranță deocamdată.

- Scrisoarea nici nu contează. - Serios ? Atunci, de ce ai ascuns-o ?

Fiindcă o păstra mama. O țineam în amintirea ei.

Bine. E mai în siguranță la mine decât la un bețiv ca tine.

Nu cumva !

Mă duc s-o pun bine.

- Ce trupă reuşită ! - Aşa e.

Datorită dlui Şukru. A zis că ne trimite fanfara oraşului.

Deci are destulă putere să facă măcar asta...

Nu face mutre, Adalet.

Am stat toată ziua la tribunal. N-am chef de mutre.

Doar eu nu mă simt în largul meu ?

Nu s-a terminat. Cesur o să facă totul să se deschidă mormântul.

Au trecut 30 de ani.

- Ce-o mai fi rămas din el... - Nu vreau să vă supăr.

Dar, cu tehnologia de azi, se pot găsi rezultate şi după 30 de ani.

Ce se va întâmpla acum ?

Dacă se face deshumarea, se va vedea imediat că s-a intervenit.

În noaptea aia, s-a tras un singur glonț.

Şi a fost în mâna lui Riza.

Exact.

Mai întâi, l-a ucis pe şeful dormitorului.

Apoi l-a ucis pe omul ăla

şi a aruncat maşina de pe faleză de unul singur.

Nu-i aşa ?

O să găseşti o versiune mai bună a scenariului la tine în cameră.

Poftă bună !

Tati ! Iartă-ne. Am întârziat.

Ce-am ratat ?

Ați ratat multe, dar ați ajuns la timp pentru friptură.

Hai, Adalet ! Serveşte-ți nora.

Mai bine aşteptai să se întoarcă Cesur.

Dacă pleci în lipsa lui e ca şi cum l-ai părăsi.

Nu te uita aşa la mine !

Când nu erai aici, am văzut cu ochii mei cât de trist era Cesur.

Lucrurile astea se pot rezolva. Totul poate fi bine, dar vei suferi.

E important pentru noi să vedem ce se va întâmpla.

Draga mea, m-aş fi bucurat să nu pui distanță între voi...

Acum e altceva.

Avem nevoie de distanță.

Ce să zic... Bine.

Dacă te vei simți mai bine...

Aş fi vrut să plec fără să mă vadă dna Fügen.

E prea târziu...

Scumpo !

Dacă te duci la Cesur, ia-mă şi pe mine, te rog.

Nu mă duc la el. Dar Cesur o să vină curând.

O să-i zic lui Kemal să încuie toate uşile.

Ca să fim toți înăuntru... Să nu iasă nimeni.

Să stați aici, cu mine.

Sunteți cea mai frumoasă persoană din casa asta, mamă Fügen...

Mamă Fügen ?

Ce drăguț ! Mi-a plăcut asta.

Şi eu vă iubesc.

E ceva în casa asta. Nu-i aşa ?

- Simt. - Cu bine...

Nu-ți lua rămas-bun de la mine ! Nu-mi place ! Nu vreau să pleci.

Azi n-am putut merge prea mult, de asta...

A fost frig azi. N-am avut cum să mergem.

Dar nu-i nimic. Mâine mergem în oraş cu Kemal. Ne plimbăm cu maşina.

O să fii la Nişantaşi, la seră ?

Şirin mai sună acolo, de asta...

La seră.

Zilele astea, când ne supărăm,

devenim duri cu cei din jur.

Iartă-mă.

Nici vorbă ! Cum aşa ?

Încerc să te înțeleg, doar că...

- În fine... Condu cu grijă. - Doar că ?

Doi oameni nu se găsesc aşa de uşor unul pe celălalt.

Dacă sunt împreună în ciuda greutăților,

cred că n-ar trebui să renunțe.

Nu e vorba doar de iubire. Mai sunt şi lucrurile bune...

Răutatea n-ar trebui să câştige mereu.

Nu mă refer la ceva anume. Mă refer la situație.

Înțelegi tu... Adică...

Când vă iubiți aşa de mult, nu stați despărțiți...

Le-am amețit, dar ai înțeles unde bat.

Am înțeles.

Mulțumesc.

Când ajungi, te rog să ne scrii un mesaj.

Bine.

Nu ți-am zis eu ?

Fratele Rifat nu e dintre cei care cedează.

- A rezistat. - Slavă Domnului !

O să treacă peste asta.

Acum gândeşte-te, Can.

Gândeşte-te din nou la tot ce ni s-a întâmplat în astea două zile.

Bine, frate.

Mulțumesc mult, Cesur.

S-a luat o decizie. Deshumarea se va face vineri.

Pofteşte !

Am încuiat cumva ?

Bună seara, domnule procuror...

Am aflat întâmplător că stați aici. Am vrut să vă salut.

Bună seara ! Spuneți !

De fapt, dacă aveți timp,

am putea vorbi jos, la o cafea...

Nu, mulțumesc.

Domnule procuror, am locuit câteva săptămâni în casa lui Tahsin Korludag.

Vă pot povesti câteva lucruri.

Poate vă ajută...

Puteți să spuneți totul când depuneți mărturie.

Noapte bună !

Mulțumesc mult.

Doamnă, vă simțiți bine ?

Nu ştiu... Cred că mi-am sucit glezna.

Mă doare aşa de tare !

- Mă ajutați, vă rog ? - Sigur. Stați să chem un medic.

Nu e nevoie. Doar duceți-mă în camera mea. E alături.

Bine. Ridicați-vă...

- Sprijiniți-vă de mine. - Asta fac...

Mă doare rău...

Mulțumesc.

Ai mai fost aici ?

Da, am venit o dată cu Cesur.

Cred că nu avem nicio şansă să facem ceva ce n-ai făcut cu Cesur.

Nu ştiu. Spune-mi tu. M-ai cercetat atent, sigur ştii.

N-am cercetat ca să-ți fac rău.

Voiai să-l răneşti pe Cesur.

Păi...

E adevărat că nu-l plac, dar nu sunt eu de vină.

Din prima zi în care a apărut în viața mea, a distrus totul.

Şi acum vrei să te răzbuni prin mine.

Orice bărbat vrea să fie iubit aşa cum îl iubeşti tu pe Cesur.

Nu mă aştept la aşa ceva din partea ta, desigur.

Cel puțin, nu deocamdată.

Ai ajuns să mă cunoşti cu iubirea mea pentru Cesur.

Eu te-am cunoscut cu ura ta pentru el...

E adevărat.

Tot ce vreau de la tine e o şansă să ne cunoaştem cu adevărat.

Nu pot să fac nimic împotriva lui Cesur.

- Să nu-mi ceri niciodată aşa ceva. - Bine.

Şi o să fim mereu oneşti unul cu celălalt.

Ne-am înțeles.

Aşadar...

Pentru noi începuturi !

- Omul tău tot n-a fost prins. - Mulțumesc, frate.

- De ce zici că era omul meu ? - Doar cu tine vorbea aici.

Băiete, nu vorbi prea tare. Cei de sus m-ar lua la ochi şi pentru asta.

Ai dreptate.

Şi tu eşti din Korludag, nu ?

Eşti de acolo ?

Adalet Soyözlü...

O cunoşti ?

Vrei să zici Adalet Korludag.

Acum e nevasta lui Tahsin.

Ce idiot...

Să stea închis 30 de ani şi să evadeze exact înainte să-l elibereze...

Precis s-a gândit şi el la asta...

Uite, aici stă Korludag.

Ai găsit ce căutai ?

Am acceptat doar fiindcă ai zis că mă trimiți apoi cu şoferul.

Nu ți-a plăcut şoferul ăsta ?

Acum trebuie să te întorci.

Ai vreo soluție mai bună ?

Nu.

Bine. Am zis să încerc.

- Îți chem un taxi. - Nu, vreau să merg puțin pe jos.

Găsesc unul pe stradă.

Bine. Atunci...

Mulțumesc mult pentru cină.

Eu îți mulțumesc că ai acceptat.

Pe curând !

Pe curând !

Am sunat să-i cer ajutorul lui Tahsin Korludag.

Dar m-a refuzat.

Minte ! E o minciună !

Domnule judecător, sunt înțeleşi !

Te-am avertizat. Dați-l afară !

Fac asta ca să-l scape basma curată pe Tahsin Korludag !

Vă rog să nu-l credeți. Minte.

O să te termin, Tahsin Korludag. M-ai auzit ? O să te distrug.

N-o să am linişte până nu te bag după gratii pentru tot restul vieții !

- Iar şi-a luat lucrurile şi a plecat ? - Oricum, nu avea prea multe.

Credeam că ştii.

Nu ştiam.

Nu mi-a zis.

Azi e aşa de dificilă, Kemal...

Şi-a luat doar laptopul.

Bine, am înțeles.

Oricum, voi doi puteți vorbi...

Bine. Sună-mă de dimineață, când se trezeşte mama.

Bine. Aveți grijă de voi ! Salutări fratelui Rifat când se trezeşte !

Mulțumesc, iubitule.

N-o să-şi găsească liniştea până nu se rezolvă treaba dintre Cesur şi Tahsin.

M-aş bucura ca dra Suhan să nu mai fugă...

Ce vrei să facă ? Dacă rămâne, se ceartă.

E mai bine să se îndepărteze o vreme. Să aştepte să se liniştească apele...

Nu se poate s-o țină tot aşa.

Mai crezi în noi ?

Şi-ți mulțumesc că mă laşi să te iubesc

în ciuda tuturor obstacolelor, Suhan Alemdaroglu...

Acum cred în noi.

Îmi pare rău, dnă Mihriban. M-ați sunat de mai multe ori...

Tu să mă ierți, dragule.

Îmi pare rău că te sâcâi, dar azi n-am putut să te prind

şi voiam să vorbesc cu tine.

- Nicio problemă, spuneți. - Cesur...

Korhan are o scrisoare care ar putea să-l bage la închisoare pe Tahsin.

Am aflat asta chiar de la el.

Cum e posibil ? Altă scrisoare ?

- Oare Riza mi-a mai scris una ? - Nu. Ascultă.

Korhan o ținea ascunsă în seif.

Azi a crezut că tatăl lui e arestat din cauza scrisorii. A făcut o scenă.

S-a uitat pe diverse filmări să vadă cine a luat-o.

În fine, s-a dovedit că scrisoarea a fost luată de Cahide.

Şi ?

După plecarea lui, m-am uitat şi eu pe filmări.

L-am pus pe băiatul de la IT să mărească imaginea.

O hârtie pe jumătate îndoită...

Cu o semnătură caligrafică. Karahasanoglu...

Ce spuneți, dnă Mihriban ? De ce nu mi-ați povestit azi ?

Când n-am reuşit să dau de tine, ți-am scris, dragule.

Ți-am trimis chiar şi poza. Verifică-ți mesajele.

Vă mulțumesc mult de tot.

Serios. Mulțumesc mult. Bine, mă uit.

Bine. Să mă suni.

Amețitule...

Frate Cesur ! Tata a deschis ochii.

- Frate Rifat ! - Dle Rifat, cum vă simțiți ?

Am zis "tată", şi a zâmbit.

Frate Rifat...

Slavă Domnului, sunteți bine.

- O să-şi revină repede. - Mulțumim.

Domnule doctor, vă mulțumim nespus.

- Oare îl obosim ? - Vorbiți cât mai mult cu el.

Infirmierele o să vă spună când să ieşiți.

Tăticule ! Suntem toți aici, uite !

Frate Rifat...

Mă auzi ? Sunt Cesur.

Norocul ni se întoarce din nou.

O să fii bine.

O să ieşi din spital cât de repede se poate.

Vreți micul-dejun aici sau coborâți mâine ?

Mai vedem. Poate că o să ies.

Ajutor ! Pleacă !

- Ce se petrece ? - Nu ştiu.

Gunoiule, ce naiba faci ? Pleacă, nenorocitule !

Ce se petrece ?

- Uitați, n-am cum să fac asta... - Ascultă...

O să faci o chestie

şi o să iei banii pe care i-ai câştiga într-un an.

Apoi pleci.

Instalează asta, te rog.

Trebuie să cedez în fața tuturor

doar fiindcă m-am ales cu o reputație proastă ? Dispari !

- Dar am crezut că... - Ce-ai crezut ?

Stați aşa. Te poți calma ?

A bătut la uşă şi a încercat să intre cu forța !

Vă jur, trebuie să fie o neînțelegere. N-am făcut nimic greşit.

- Sunteți cazat aici ? - Da.

Adică nu. Am venit la barul de jos. Am stat puțin de vorbă.

- Am crezut că mă invită sus... - Ce ?

Te-am chemat în camera mea ? Mincinosule !

- Minte ! N-a fost aşa. - Bine.

Coboară.

Iar tu discută cu conducerea sau anunțăm acum poliția.

Nu. Precis e omul lui Tahsin Korludag. El l-a angajat.

Ce tot spui ? Practic, m-ai chemat aici.

- Taci, gunoiule ! Dispari odată ! - Veți face plângere ?

Ştii cine e omul ăsta ?

E procurorul oraşului !

- Frate, jur că... - Să nu crezi că sunt singură !

Jur că n-am avut intenții rele. E doar o neînțelegere.

Vă întreb dacă faceți plângere.

La naiba ! De cine să mă ocup ? Răsar de peste tot !

Bine. Tinere, te rog să pleci.

Să nu te mai văd nici jos, nici sus.

- Bine. - Pleacă, gunoiule !

La ce vă uitați ? E cumva vreun circ ?

La naiba... Se distrează...

- Numai bine ! - Doar atât...

V-am întrebat dacă faceți plângere.

În fine, gata, domnule procuror. Când v-a văzut, a luat-o la sănătoasa.

Mă iertați.

V-am deranjat...

- O seară bună ! - O seară bună !

Noapte bună !

Trebuie să-mi găsesc urgent o casă.

- S-a rezolvat ? - Da.

- L-ai luat ? - Da.

- Pleacă fără să te vadă nimeni. - Bine.

Hulya Yildirim...

Sau ar trebui să zic Ayşe ?

Sau ce nume foloseşti când lucrezi ?

Cum vrei. Ce doreşti ?

Vino să discutăm ceva.

Ce vrei ?

Vrei să scapi de toate tinichelele pe care le târăşti după tine ?

De toate problemele ?

- Alo ! - Bravo !

Eu mă țin de promisiuni, dle Mehmet. Tu o să te ții de ale tale ?

Roagă-te să găsim în calculatorul lui

chestii care să-l compromită.

Apoi îmi poți cere orice.

Nu ştiu cum e cu partea asta. Eu am făcut ce mi-ai cerut.

Tahsin o să fie mulțumit când o să afle.

N-o să mai ai necazuri de acum încolo.

Aşa să fie. Vom vedea, sper.

Orfelinat

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 44