Original subtitles

IUBIRE ŞI RĂZBUNARE Episodul 22

Vor ajunge aici în 15 minute.

Nu vreau să mă mai gândesc la individul ăla

de fiecare dată când am vreo problemă.

Să nu tragi aiurea ! Să cadă toți, ca muştele !

Unde e ? Ce joc mai face acum ?

Traficul din Istanbul ! Ai răbdare !

Ai aşteptat atâția ani şi nu mai aştepți cinci minute ?

Ce idioți !

Sunteți înconjurați ! Aruncați armele ! Aruncați armele !

Mâinile sus !

Mâinile sus !

Sus !

Nu ai de ales, frate ! Trebuie s-o faci !

Te rog, ajută-mă ! Ține tu direcția !

Dacă e o capcană, e esențial să le dejoci planurile.

- Unde e Sühan ? - Nu e nicio Sühan aici.

Gata cu joaca ! O să vină echipajele de poliție !

Cine a plănuit capcana asta ?

Cesur ! Cesur !

Alo ! O ambulanță, la pădurea Korludag ! Repede !

Cesur, rezistă, băiete ! Vine ambulanța !

Vine acum...

Acesta e mormântul lui Hasan Karahasanoglu.

Familia Karahasanoglu

Rezistă, Cesur ! Vine ambulanța.

Nu te da bătut, Cesur ! Să nu îndrăzneşti !

Cesur !

Aici...

... şi aici...

Nu te lăsa, Cesur... Rezistă, băiete !

Fir-ar să fie !

Cesur, rezistă, băiete ! Nu renunța !

Cesur ! Cesur ! Nu ! Rezistă !

Găseşte-o pe Sühan...

Bine. Bine, băiete !

Putem afla pe numele cui e înregistrat acest mormânt ?

Desigur, e înregistrat, dar...

Unde e telefonul ăla ? Fir-ar să fie !

L-am scăpat pe undeva ?

Unde o fi ? La naiba !

Află imediat al cui e acest mormânt !

Acum !

- Alo ! - Ce s-a întâmplat ?

Cred că au fost împuşcați amândoi. Dar nu sunt sigur că am scăpat de ei.

- Turan ? - Cum aşa ?

Închid.

Ce s-a întâmplat ? A fost prins ? Ce s-a întâmplat ?

Bülent !

Frate Rifat...

Găseşte-o pe Sühan...

Bine, băiete ! Am anunțat acasă.

Îl vor anunța pe Korhan.

- Să nu-i spună mamei... - Nu-ți face griji !

Stai fără grijă ! Stai liniştit, Cesur !

Fă-te bine !

Băiete ! Cesur !

Arma asta vă aparține ?

Da... Sunt fost polițist. Am permis pentru arma asta.

Cum s-a întâmplat ?

A fost o capcană. Ne-am apărat, dar nu am tras.

Dați-mi telefonul !

Nu răspunde, nu-i aşa ?

S-a prins. Şi-a dat seama că e o capcană.

Fir-ar să fie !

Uită-te în jur ! Să nu ne ia prin surprindere !

Ce naiba, Mithat ?! Nu eşti în stare de nimic !

Pentru moment, abonatul nu poate fi apelat.

Vă rugăm să lăsați un mesaj după semnalul sonor.

Turan, îmi fac griji pentru tine ! Sună-mă când îți deschizi telefonul !

Te rog !

E închis ?

Unde ai dispărut iarăşi şi ai luat şi maşina ?

Intră !

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic. M-a muşcat un câine.

Planul tău nu a funcționat, Cahide !

Individul ăla e bine-mersi, Turan s-a cărat...

Să vezi tu ce-o să pățesc ! Individul ăsta n-o să mă lase în pace.

Gata, calmează-te ! Nu mă enerva !

Stai să înțelegem întâi ce s-a întâmplat.

Nu... Nu pot să stau aici.

Nici nu mă gândesc să stau şi să aştept să vină după mine.

Atunci, du-te ! Întoarce-te la Korludag !

E mai sigur acolo. Eu trebuie s-o aştept pe Sühan.

Exact. Da, aşa-i.

Pa !

O rană prin împuşcare ! Pacientul e în stare critică.

Să fie pregătită sala de operații.

Rană în piept, în partea stângă, în apropierea inimii.

Pacientul e în stare critică.

Trebuie dus de urgență în sala de operații.

- Ce vrei ? - Tată, tu ai vorbit cu Sühan ?

- Nu. Ce s-a întâmplat ? - Nu dau de ea.

Ce ştiu eu ? Hai, închide ! Am treabă !

Stai, nu închide !

Cesur întreba de Sühan, voia să se asigure că e bine.

De ce ? Ce-a pățit Sühan ?

Nu ştiu, n-am nicio veste de la ea.

- Cesur a fost împuşcat. - Ce ?!

Ce ?!

Cum aşa ? Cine l-a împuşcat ?

Nu ştiu... Omul care era cu el a sunat şi i-a spus lui Şirin

că Cesur îşi făcea griji pentru Sühan şi întreba unde e.

Era cu Cahide.

Am sunat-o pe Cahide. Urma să plece de dimineață.

A zis că are puțină treabă.

- Ce tot spui ? Unde e Sühan ? - Stai puțin, Bülent !

Alo ! Tată !

Oare l-au împuşcat oamenii din Antalya ?

Se prea poate...

Tu ce-ai pățit ? Te-ai tăvălit în noroi ?

Nu, termină cu prostiile !

Să stau acum să-ți explic ? Eşti de groază !

Pentru moment, abonatul...

Şi de ce are telefonul închis fata asta ?

Mormântul a fost cumpărat în 1987, prin avocatul Atilay Kutoglu.

Biroul de avocatură Vardar !

- Este biroul lui Banu Vardar ? - Da, spuneți !

Pot să vorbesc cu dna Banu ?

Nu este la birou. Cine să-i spun că a sunat ?

Unde este sala de operații ?

În dreapta, prima uşă, pe stânga, apoi, în capătul coridorului.

- Cesur Alemdaroglu ? - În operație.

Unde a fost împuşcat ? E grav ?

Nu ştiu.

Vă rog, să-mi spună cineva care e situația !

Stați aici jos, vă rog ! Aşteptați să iasă medicul...

- Doriți puțină apă ? - Nu, nu vreau.

Alo !

Da, sunt aici, Kemal.

Bine, îți trimit adresa.

Nu-l lăsa pe dl Rifat singur ! Da, eu nu pot să plec de aici.

Trimite-mi o copie a declarației ! Bine...

A venit Sühan, tăticule !

Scumpo !

Ori mi-au furat telefonul, ori l-am pierdut pe undeva, la naiba !

L-ai scăpat în fața uşii, l-a adus paznicul.

Da, a venit sora ta, e aici...

Pe unde umbli ? Am crezut că mor de îngrijorare.

Când am văzut că nu dau de tine, chiar am crezut că mor.

- De ce ? Ce s-a întâmplat ? - Cesur a fost împuşcat.

Cum ?

- E teafăr ? - E în sala de operații.

La ce spital ? Tată, la care spital ?

Glonțul a trecut la 2 cm de aortă, dar nu a afectat organele vitale.

- Slavă Domnului ! - Dumnezeu l-a salvat !

Am intervenit la timp. Nu mai e în pericol.

Acum este la Reanimare.

Îl veți duce în salon sau va rămâne la Terapie Intensivă ?

Îl trimitem sus în curând. Multă sănătate !

Mulțumim.

Cesur !

Dragule...

Scumpule...

Eşti teafăr... Eşti salvat.

Cine a tras ? Ce s-a întâmplat ? Unde e unchiul Rifat ?

Nu am prea înțeles ce s-a întâmplat.

Pe unchiul Rifat l-au luat pentru interogatoriu.

Cred că a împuşcat pe cineva.

- Pe cine, Kemal ? - Nu ştiu, ți-am spus.

Te mai anunț, pe măsură ce mai aflu câte ceva.

Sühan tocmai m-a sunat şi m-a întrebat la ce spital e.

Vine şi ea.

Dacă aş putea pleca de aici, aş veni şi eu, dar...

Sunt cu gândul la tine, Kemal...

- A ieşit ! Iar a ieşit ! - Ce s-a întâmplat ?

- Închid, Kemal, a ieşit dna Fügen. - Fugi !

Pentru Dumnezeu, dnă Fügen !

Dă-mi drumul !

O să vă îmbolnăviți ! Vă rog să intrați...

Ninge.

Bine. Haideți să ne îmbrăcăm bine !

Mergem la o plimbare cu maşina prin zăpadă.

Oricum, nu s-a aşternut. Sunt frunze... Apoi, o să ningă.

Pe urmă, mergem la plimbare. Să intrăm !

Nu vreau să intru ! Vreau să iau puțin aer.

Bine, dar să ne îmbrăcăm mai bine. Vă rog, dnă Fügen, nu mă supărați azi.

Bine, dragule, totul e în regulă, nu-ți face griji !

Haideți să ne întindem puțin !

Gata, gata...

Dacă am promis...

Mergem la mama cu maşina, dnă Fügen ?

Bine.

- E în salon ? - E înăuntru.

- Ce-i cu poliția ? - A fost un conflict, dle Tahsin.

Cesur !

A venit asistenta mea ! De acum, m-am liniştit.

Ce s-a întâmplat ?

Au turnat plumb, dle Tahsin.

Poftim !

Cine a făcut-o ?

Cesur, te rog, nu vorbi ! Odihneşte-te puțin, da ?

Au fost câțiva oameni. I-au întins o capcană lui Cesur.

Cum aşa ? Cine ?

Au fost oamenii din Antalya ?

Indivizii ăia ?

Nu ştiu, aşa spuneți dv., dle Tahsin ?

- Ce vrei să spui ? - Banu...

Cesur s-a dus acolo după mesajul tău.

- Banu... - Ce mesaj ?

I-ai trimis un mesaj lui Cesur.

"Am fost urmărită."

"M-am ascuns undeva, dar nu ştiu dacă am scăpat de el."

"Te rog, vino ! Mi-e frică !"

Nu, nu am trimis eu un astfel de mesaj...

Te-am sunat, telefonul tău era închis.

Mi-a căzut telefonul. Mi-am dat seama târziu.

Sau a vrut să-mi ia telefonul ?

Mă scuzați !

Scuze. Îmi pare rău. Eu nu v-am văzut.

Cineva m-a lovit în fața uşii. Apoi am plecat, nu mi-am dat seama.

Pe urmă l-am căutat şi nu era în geantă.

Diavolul l-a luat şi apoi l-a adus înapoi.

Exact.

Au trimis şi localizarea.

Jur că nu am trimis niciun mesaj, Banu !

Bine, nu te panica...

Pun pariu că sunt constructorii ăia. Sigur sunt nenorociții ăia.

Ce ?

Ce încerci să insinuezi de tot dai ochii peste cap ?

- Am făcut eu aşa ceva ? - Nu. Cred că s-au folosit de tine.

A fost cineva care ştia că Cesur va răspunde imediat la apel.

Constructorii aceia nu ştiu asta.

Trebuie să fie cineva care ştie unde eşti clipă de clipă

şi când ieşi din casă.

Ce ruşine ! Suntem în pustietate aici ?

Mă rog...

În orice caz, mă bucur că nu ai probleme.

Ce mai aşteptăm ? De ce nu-i reclamăm ?

E clar că oamenii ăştia l-au împuşcat pe Cesur.

Mamă, ce plângere să faci ?

Stai întâi să-şi revină Cesur şi să aflăm ce s-a întâmplat !

Da, da, oricum, va depune Cesur plângere...

Vreo veste despre el ?

Cine ştie, poate are altă problemă.

Vai de mine... Printre ce oameni ne-a adus ?

Ia te uită !

Dacă nu cumva cunoşti altă Cahide, nevastă-mea te bate la cap întruna.

Da...

- Cahide întreabă de Cesur... - Pe tine ?

Da, Cahide !

De ce nu-mi răspunzi, Bülent ?

E bine. Nu ştiu nimic în plus față de ce ştie Korhan.

- Nu eşti singur ? - Stai, ți-l dau pe Korhan ! E aici.

- Scuză-mă ! - Ne mai auzim !

Cu tine vrea.

Alo ! N-ai aflat nimic ? Nu trebuia să te duci la spital ?

Nu m-am dus. Ca măsură de precauție...

Nu mai am chef de nimic. Plec. La revedere !

Te conduc.

De ce ne suni pe noi, în loc s-o suni pe Sühan ?

Nu am sunat, am trimis un mesaj. De fapt, e...

Ce ?

"Ai vreo veste de la el ?" Care "el" ?

Să-ți fie ruşine, Korhan ! Ai stricat surpriza !

- Ți-am comandat un cadou de Anul Nou. - Ce cadou ?

- Nu, nu-ți spun. - Bine, bine...

Dă-i lui Bülent...

Ia zi, ce surpriză îmi pregăteşte ?

- Ce surpriză ? - Haide, răspunde ! Vorbeşte !

Nu, nu, vin acum.

Fir-ar să fie ! Omul a murit.

Cesur, mă duc la unchiul Rifat. Îl anchetează.

Te rog...

Ia uite-l pe Cesur ! Şi-a luat un om înarmat cu el.

Dl Rifat este fost polițist, are permis de portarmă.

Bine că s-a dus cu el într-o situație aşa de dubioasă !

- Banu, te rog ! - Bine.

Odihneşte-te puțin ! Kemal n-o să plece de lângă tine.

Iau eu telefonul. Mesajul ăsta e considerat probă.

Probabil că te vor interoga şi pe tine.

Prostii !

Sunt aici. Mă duc la interogatoriu când vor.

Îți dau şi telefonul meu... Oricum, o să-l vrea poliția.

Nu, nu e nevoie.

Chiar dacă mesajul e şters, oricum se va înțelege.

Doamne fereşte ! Ce legătură are cu tine ?

Tată, te rog să pleci.

Kemal, nu-l lăsa singur pe Cesur, oricine ar fi cu el, te rog !

Bine.

Nu vreau să te implici în asta, Sühan !

Se pare că sunt foarte implicată.

- Să mă suni ! - O să vă iau tensiunea.

Să mă suni şi să mă ții la curent !

Voi supraviețui, soră ?

Şi încă mulți, mulți ani de-acum încolo !

În curând, îi voi pune altă perfuzie cu analgezic.

Vă rog să mă anunțați când se termină.

Bine. Mulțumesc !

Kemal, poți să ne laşi singuri puțin ?

Kemal !

Vasăzică te-ai pus în pericol după un mesaj de la mine...

Dacă ai făcut-o ca să mă pui la încercare...

Să-ți fie ruşine ! Uite ce s-a ales de mine !

Azi, mi-am dat şi eu seama în acelaşi timp

că sunt prinsă într-o capcană.

Sunt de mult timp în capcana pe care mi-ai întins-o,

Cesur Karahasanoglu...

După ce te-am întrebat cine eşti,

întreaga imagine pe care ai încercat să mi-o prezinți a fost falsă.

Astăzi am fost în pădurea memorială a "familiei" tale,

le-am vizitat mormântul... Am găsit un mormânt gol.

Apoi, adevăratul mormânt.

Azi am fost din nou peste tot.

Am vizitat şi casa în care locuia soția lui Rifat Ilbey.

Nu ştiu de ce, dar pe sonerie nu scria "Ilbey"...

Am urcat, am bătut la uşă...

Locuia un bărbat singur acolo.

Atunci a auzit numele Nesrin Ilbey pentru prima dată.

Toate au fost numai minciuni.

Nu-i frumos să fii aşa de dură cu un om rănit.

Şi capcana asta face parte din jocul tău ?

Nu.

De ce ți-ai ascuns identitatea ?

Dacă întrebi înseamnă că vrei să auzi răspunsul.

Da, te întreb.

Ca să pot ajunge la omul care mi-a ucis tatăl...

Hasan Karahasanoglu a căzut cu maşina în prăpastie.

L-au ucis şi l-au aruncat în râpă.

Rifat Ilbey, era polițist în Korludag la vremea aceea.

El ştie, dar nu o poate dovedi.

Pentru a o dovedi...

- Vrei să afli mai mult ? - Lasă-mă !

Am ascuns totul ca să pot sta în fața celui care mi-a furat tot

şi să-l privesc în ochi.

- Am zis să mă laşi ! - Ca să îl pot trage la răspundere.

Domnule polițist !

Uite, nu eşti destul de curajoasă. Nu vrei să asculți.

Domnule polițist !

Am ascuns totul,

ca să-l pot aduce pe Tahsin Korludag în fața legii.

Frate ! Ce-ai făcut ?

Îi sângerează rana.

- Ce s-a întâmplat ? - Îi sângerează rana !

Doamnă asistentă !

Da, îmi sângerează rana.

- Ce s-a întâmplat ? - Sângerează...

Ce ați făcut ? Ieşiți ! La o parte !

Cheamă doctorul imediat ! Liniştiți-vă !

E dna Hülya aici... Ce Hülya ? Ayşe a venit ?

Nu, nu a venit, dnă Cahide.

Ce se întâmplă la bucătărie ?

A adus-o Şirin pe mama dlui Cesur să o țină ocupată.

Obraznica !

"Mai târziu, un Înger, uşa deschizând, Vesel va veni să-nvie"

"Oglinzile terne, flăcările stinse."

Jean Baudelaire, "Moartea amanților".

Fantastic ! Bravo !

Mulțumesc.

Poftim, asta n-a uitat !

În curând, o să învăț şi eu franceza.

O să vorbesc numai cu "bonjour" şi "bonsoir".

Haide, încă una !

Nici chiar aşa ! E de ajuns pentru azi.

A venit dna Cahide.

- Ce spui ? E şi el cu ea ? - Dl Tahsin...

Doamne, nu !

- Să nu pomeneşti numele ăsta ! - Nu, n-a venit.

- Atunci, nu e nicio problemă. - Oare ?

Cine a venit ?

Nu-i nimic. Ar trebui să mergem şi noi, dnă Fügen.

Nu mi-am terminat ceaiul.

Lasă femeia să-şi bea ceaiul liniştită !

Încă n-au venit ! Nu o grăbi !

Bine...

Du nişte ceai şi sus, ca să nu iasă din camera ei !

Ai verificat la hotel ?

Acum ies de acolo. Încă nu a achitat.

Maşina lui e încă aici.

Atunci, nu te foi pe acolo ! Vino repede încoace !

A venit Salih să te ia ?

Nu.

Farmacie

O să vin singură. Pe mai târziu !

Pe curând ! Ai grijă de tine !

Haideți să plecăm şi noi, dnă Fügen !

Să nu-şi facă dl Cesur griji pentru noi !

Unde e Cesur ?

Naiba să te ia, Şirin !

Dl Cesur are mult de lucru astăzi.

Sunt nişte colete în maşină, dnă Reyhan.

Trimiteți dv. pe cineva să le ia ?

Sigur, doamnă.

Bună ziua, doamnă !

Bună ziua !

- Mama dlui Cesur. - Da ?

Ce bine semănați ! Bine ați venit !

Bine v-am găsit, dar noi plecăm acum.

Doamne ! Ați ținut oaspetele în bucătărie ?

De data asta, da. Voi urca altă dată.

Da, da...

Dacă tot ați venit, urcați, vă rog !

- Dnă Adalet... - Putem să bem ceai împreună.

Mi-ar face plăcere.

Dnă Adalet ! Dnă Adalet !

O feresc de el...

Ştiți, în ziua nunții noastre, i-a spus ceva domnului.

Dl Tahsin e pe drum.

Nu, nu ! Doamne !

Zăpăcito ! Ce ți-a venit ?

Nu-i nimic.

Mă face să râd mereu.

Vă rog !

Ce frumos !

Unde te-ai dus ?

- Alo ! - Vine dl Tahsin.

Bine.

Ce frumos !

Aveți o casă foarte frumoasă şi sofisticată !

- Vă admir gusturile. - Ale soțului meu.

Mai mult, ale mamei lui Sühan...

- Sühan ? - Da, e casa lui Sühan.

Iată ! Se vede calitatea !

Veniți, vă rog !

Ce frumusețe !

Să nu fie de deochi ! Pare cât se poate de sănătoasă.

Astăzi e o zi bunicică. Să bat în lemn !

Ăsta...

Ăsta e tabloul dlui Muzaffer...

Da, dl Muzaffer e bunicul lui Sühan. Acest tablou le-a rămas de la el.

De unde ştie ea despre dl Muzaffer ?

Dl Muzaffer e socrul meu.

Doar ce bătusem în lemn.

- Şi pe socrul dv. îl chema Muzaffer ? - Da, Muzaffer...

M-am întors, lume !

Bine ai venit acasă, tăticule !

- Haideți să ieşim ! - Dl Muzaffer...

- Şi dna Bahar... - Haideți, vă rog.

- Uitați ce frumos e afară ! - Încerc să-mi amintesc numele ei.

Nu mai trage de mine !

Ce face femeia asta aici ?

Şirin !

Stăteam bine, apoi, dna Adalet ne-a invitat.

Gülbahar ! Da !

Dl Muzaffer şi dna Gülbahar. Eu îi spuneam "mama Bahar"...

Da, era tabloul preferat al socrului meu, dl Muzaffer.

În conacul Karahasanoglu, stătea la loc de cinste !

Ia-o pe femeia asta ! Iar a început să spună tâmpenii !

Haide, Şirin !

Haideți să plecăm ! Veniți !

Mi-a părut foarte bine. Pe curând ! La revedere !

La revedere !

De unde ştiu eu numele ăsta ?

Parcă a fost pomenit deunăzi...

Nu ştiu...

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 22