Original subtitles

IUBIRE ŞI RĂZBUNARE Episodul 21

Traducerea şi adaptarea ZULLY MUSTAFA

Salut-o. Uite-o, e aici.

- Bună ziua, dnă Fügen ! - Bună ziua !

A intrebat de tine. Unde e Sühan ?

Adevărat ? Ştiu, n-am mai venit demult să vă vizitez, dar voi veni.

- Vino ! - Uite !

Noi decorăm bradul.

Minunat !

Ne plac lucrurile strălucitoare. Ne place lumina.

Atunci, să vă cumpăr şi eu ceva.

E suficient să vii.

Bine. Voi veni cât de curând. Promit.

Bine. Pa !

Nu închide.

Sühan, ai vorbit ceva cu Cesur pentru Anul Nou ?

Nu. Ce era să vorbesc ?

Draga mea, Banu i-a făcut deja program.

Fiul ei rămâne cu tatăl.

Căpățâna portocalie vrea să stea aici diseară.

Şi ce să fac ? Ce-mi pasă mie ? Să facă ce vrea !

Spun că, dacă vă faceți un program, ea nu va mai putea rămâne aici.

Şirin, nu ştiu ce să fac. Rămân aici ? Mă întorc acasă ?

Încă te ții tare ?

Speri ca Tahsin Korludag să vină la picioarele tale.

Îl cunoşti foarte bine pe tata.

Du-te.

- Bună ziua ! - Bine ai venit, Banu dragă !

Voiam să mă duc la birou, dar m-am răzgândit.

- Am zis să văd două persoane. - Foarte bine !

Am fost toată ziua prin tribunal. Apoi, şedința. Acum iau o pauză.

Vreau doar o salată cu cereale. Şi apă, vă rog.

Mulțumesc.

Am fost la galeriile de artă.

Am o narghilea veche, rămasă de la răposata mea soacră.

Am căutat prin cataloage părțile lipsă. În timp ce mă uitam prin ele...

Ce crezi că am văzut ?

Tablourile din casa familiei Korludag erau într-un catalog.

- Serios ? - Da.

Picturile cu care s-a lăudat prin tot oraşul

erau false, dragă !

- Da ? Asta-i bună... - Râd isteric.

Femeia mi-a spus că originalele s-au vândut în afara țării.

Îți poți imagina ?

- Ați investigat situația. - Nu.

Mi-aş dori să ştiu cui îi aparțin tablourile originale.

Să-i arunc în față: "Mincinosul oraşului !"

- N-ar fi fost grozav ? - Ar fi fost...

Ai venit, gândăcel ?

Bună, tată !

Ceaiul e fierbinte.

Mulțumesc.

Stai jos.

Ce gol a fost, nu ?

Entuziasmul vostru s-a stins.

Dacă ai făcut asta să ne superi,

da, ai reuşit.

Bravo mie !

Atunci...

Ai venit să-ți iei rămas-bun de la mine, nu ?

Nu. Am venit să te iau înapoi acasă.

Stai jos.

Până în clipa asta, nu ştiam ce să fac. Eram nehotărâtă.

Până acum.

Nu mai vin în casa aceea niciodată, tată.

Mor.

Nu fi absurd.

Oricum, nu acesta este subiectul acum.

Tată, ce ai ?

Doar nu eşti bolnav.

Nu ai de ce să exagerezi. Toți murim într-o zi.

Spune-mi ce ai.

Am ambiții, am multă furie.

Am o mulțime de regrete.

- Am doruri, am singurătăți. - Tată !

Am duşmani.

Destui oameni care abia aşteaptă să greşesc şi să fiu înfrânt.

Şi mai am copii care mă părăsesc cu prima ocazie.

Tată, am făcut ce era corect pentru firmă.

Am şi minciuni.

Minciuni uriaşe.

Am adevărurile mele.

Vă am pe tine, pe Korhan.

Am un nepot pe cale să se nască.

Am visul unei mari familii.

Nu mă interesează cum o priviți voi pe Adalet.

Dar ştiu cum mă priveşte pe mine Adalet.

Tot oraşul a vorbit-o de rău.

I-au spus amanta lui Korludag.

Au zis că e cauza morții lui Nurhan.

Nimeni n-a spus-o cu voce tare, de teama mea,

dar au umilit-o cu prima ocazie.

Cu toate astea, femeia mi-a stat alături fără să crâcnească.

Nu şi-a construit altă viață. N-a iubit pe altcineva.

M-a iubit doar pe mine.

Haide, râzi...

Nu te sfii, râzi.

Gândeşte-te că nu pe mine mă iubeşte, ci averea mea.

Nu eu am vrut acest contract prenupțial.

Ea şi l-a dorit.

Jur pe copiii mei că, de data asta, nu m-am opus.

Femeia asta mă iubeşte, Sühan...

Serios ! Până şi mama ta a spus-o.

"Numai pe ea nu ai mințit-o şi ai fost tu însuți."

Nebunii se recunosc între ei.

Eu şi Adalet ne cunoaştem bine. E la fel ca mine.

Ne prețuim unul pe celălalt pentru că, încă de când eram mici,

am învățat ce e nepăsarea.

M-am gândit mereu că, într-o bună zi, o s-o iau de nevastă.

Dar, când n-a fost invitată nici măcar la logodna unei slujnicuțe,

mi-am spus că asta nu se poate, că e ruşinos.

O transform în cârpă doar ca să nu se supere copiii. Şi eu nu sunt aşa.

De ce nu ne-ai spus mai devreme, tată ?

Voiam s-o fac. Înainte de Revelion, v-aş fi spus.

Dar ați sucit şi ați răsucit hotărârea adunării generale

şi mi-ați vârât-o pe gât.

Nu mi-ați dat de ales.

Mi-am spus: "De ce să mă gândesc la cei care nu se gândesc la mine ?"

"Vezi-ți de treabă, Tahsin, fă-o astăzi."

M-am supărat atât de tare, că asta a fost.

Altfel, nu mi-aş fi revenit.

Tată, ce boală ai ? Te rog, spune-mi.

Nu voi muri.

- Am vrut doar să-ți atrag atenția. - Eşti culmea, tată !

De ce sunt culmea ? Că nu am murit ?

Lasă-mă ! Era să fac o criză de inimă.

Crezi că te las şi plec, gândăcelul meu ?

Crezi că plec undeva fără să-ți văd copiii ?

Vreau să-ți văd copiii. Unde să plec ?

Hai, adună-ți lucrurile. Apoi se aglomerează.

Mă întorc acasă cu o singură condiție.

Salih, adu maşina ! Coborâm în cinci minute.

- Spune. - Nu te mai porți ca un tiran.

- Ca un tiran ? - Da.

Te-am văzut luând pe cineva de gât pentru un teren, tată !

Asta era problema ?

Nu Adalet Korludag ?

De acum încolo, nu mai faci pe nimeni să sufere.

Nu mai sperii, nu mai pedepseşti pe nimeni.

Dacă îmi promiți asta, eu...

Voi încerca s-o suport pe Adalet Korludag.

Îți promit.

Jură pe noi.

Şoferul aşteaptă jos. Nu poate sta mult acolo.

Hai, ridică-te ! Repede !

Ți-am zis să juri pe noi.

Jur !

Mulțumesc.

Sühan, eşti pregătită să auzi adevărul ?

Mă vei mai iubi după tot ce vei auzi ?

Sühan, îmi placi foarte mult,

dar tatăl tău e un criminal.

Sunt pregătite toate coletele ?

Minunat. Le iau când trec.

Nu, le duc personal în Korludag.

Alo !

E posibil ca dna Mihriban să ştie ceva legat de tine ?

Nu. De ce spui asta ?

Cercetează tablourile tatălui tău.

Dacă ar găsi ceva, am putea s-o suspectăm.

Dar nu poate găsi nimic. A vândut picturi pe numele tatei.

Sper că rana deschisă a dnei Mihriban ne va fi de folos într-un fel.

Din fericire, nu vrea ca fiul ei să se însoare cu Sühan.

Altfel, relația voastră s-ar fi rupt.

Nu. Ce relevanță are asta, Banu ?

I-ai luat fiului ei iubita de sub nas, Cesur.

Pe curând, Banu !

Te-am pupat !

Cahide, după cum am vorbit, când apare contracția, respiri des.

Uite-aşa.

După ce trec contracțiile, respirăm adânc, nu ?

- Aşa ar trebui. - Da. Aşa facem.

După ce trec contracțiile, respirăm profund şi lung.

Pentru că pruncul e în stres, trebuie să respirăm cât mai profund.

Exact.

Profund şi lung.

Nu cred că mă voi gândi la respirație când vor începe durerile.

- Voi fi lângă tine în ziua aceea. - Scumpa de tine !

Exersați şi respirația abdominală

pentru când vei simți contracțiile abdominale.

Exersăm destul de mult respirația abdominală.

Facem deja asta.

Respirația abdominală !

Exact.

Cât de multe sunt de învățat !

Nici n-am ajuns la îngrijirea copilului.

Ce şcoală ați terminat ?

Eu ? Universitatea "18 Martie" din Çanakkale.

Facultatea de asistente.

Am un profesor care a terminat acolo. Gül Savaştürk.

În ce an ați terminat ? La el a fost în 2008.

- Cine a venit ? - Au venit dna Sühan şi dl Tahsin.

Veşti bune !

Felicitări, Adalet ! Să-i întâmpinăm !

- A venit fugara ! - Bună !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit, mătuşică !

Scumpo !

Ce faci, Cahide ?

Bulevardul s-a mutat la tine, dnă Cahide.

Ce sunt toate astea ?

Cadourile pentru Zafer. V-am luat şi vouă câte o atenție.

Îmi place ! Să le ducem pe toate în sufragerie.

Nici eu nu pot rămâne mai prejos, nu ?

Am încredere în dv.

- Bună, doamna mea ! - Bine ați venit !

Bine te-am găsit !

Bine ați venit în casa şi viața noastră !

Mulțumesc.

- Asta da, revenire ! - Iar avem ceva de sărbătorit.

Mă ocup eu de cina din seara asta !

- Sigur, dacă îmi dați voie. - De ce să nu-ți dau voie ?

Sigur. Nu-i aşa, Reyhan ?

Dacă aşa considerați dv., în regulă.

Să ne spuneți de ce ingrediente aveți nevoie, ca să le pregătim.

Bine. Pregătesc lista imediat.

- Urc în camera mea, dnă Cahide. - Bine, scumpo.

- Iau eu ăsta. - Acela nu e al nostru ?

I-am luat un cadou mamei lui Cesur.

Dă-i nas unei nebune şi îți va lua toată mâna.

- Tată, avem o înțelegere. - N-am voie nici să vorbesc ? Doamne !

Punem şi asta pe listă !

Ce listă e asta ? Sunt curioasă !

E între noi.

- Spor la treabă, Kemal ! - Mulțumesc, frate.

- Putem vorbi două minute ? - Sigur, Kemal.

Kemal ! Kemal, dragule !

- Nu face asta, te rog ! - Nu mă opri. Apoi va fi prea târziu.

- Ce se întâmplă ? - Nimic, dle Cesur.

Kemal a văzut ceva, dar nu ne priveşte.

Cum să nu ne privească ? E şi dna Sühan, e şi dl Korhan.

- Ne interesează foarte mult. - Kemal, ți-am zis să-mi spui ! Hai !

Dna Cahide şi dl Bülent au o relație.

Ce ?

Noi aşa credem.

Nu credem. Aşa e.

De la o vreme, îi suspectam.

Nu ! Nu-i pot spune lui Korhan.

Te rog, te implor ! Nu mă părăsi !

Ce spui, frate ?

- Nu pot comenta. - Dar e clar că e ceva între ei.

I-am prins de mai multe ori.

Ne gândim la tot felul de lucruri rele.

Dumnezeule !

Dle Cesur, de ani de zile nu pot face copii.

Dna Cahide a rămas însărcinată din senin.

Poate dl Korhan e steril...

Cam asta e.

Nu. E greu de crezut acest scenariu.

De ce ? Amândoi ar face orice pentru bani.

Aşa cred, dar mă rog...

Dacă e adevărat, Sühan ar suferi.

Dl Tahsin i-ar împuşca pe amândoi. N-au scăpare, frate.

Ascunde telefonul !

- M-am întors. - Văd.

Şirin, ai avut dreptate.

- Tata a venit să discute cu mine. - Aşa ? Mă bucur mult. Vino !

În cutia aceea sunt verighetele noastre cumva ?

Mi-ai spus să nu-l pedepsesc pe tata.

Am renunțat să port verighetele.

Azi n-a dormit deloc. Bradul a emoționat-o tare.

Bună ziua !

Aşa cum v-am promis, v-am adus un cadou.

Mulțumesc...

E foarte obosită. N-am reuşit să-i dau pastilele.

De azi-dimineață, spune tot felul de nume străine.

- Mamă ? - Ce spunea ?

- Nu ştiu. Am scris aici. - E în regulă, Şirin.

"Soldatul Ferdinand".

E un erou de poveste...

Să mergem acasă.

Sühan ți-a adus un cadou. Hai să vedem ce e.

Orice s-ar întâmpla, ziua trebuia să se odihnească.

Nu există "nu am reuşit să-i dau pastilele".

Bine, dle Cesur.

E foarte frumos.

- Mă bucur că vă place. - E foarte frumos.

- Bülent ? - Da.

Tu ai filmat sau i-ai pus pe angajații tăi vicleni ?

Nu asta e problema acum, Bülent.

Încerc să previn un accident.

Sigur că nu e nimic între mine şi Cahide.

Drept cine mă iei ?

Nu pot să cred.

Lasă teatrul şi răspunde-mi direct. Care e treaba ?

De când ai distrus proiectul cu blocurile, familia este neliniştită.

Zilele trecute, au dat peste Cahide când se plimba.

Au amenințat-o.

- De ce nu se duce la procuror ? - Asta i-am zis şi eu.

Trebuie să meargă la poliție neapărat.

Nu ştiu cum au speriat-o, dar zice că nu se poate duce la poliție.

M-a implorat să te conving să o ajuți.

Întâi a vrut s-o conving pe mama să-şi schimbe decizia.

A insistat cu asta. Oamenii ăia i-au dat un răgaz.

Tahsin Korludag nu ştie nimic despre asta, nu ?

Nu ştie că i-au tăiat calea lui Cahide.

M-a implorat să nu-i spun nimic,

dar trebuie să facem ceva.

Mi-e teamă ca mâine-poimâine să nu pățească şi Sühan ceva.

- Totul arată delicios. - Gustați şi pe urmă îmi spuneți.

Sărut-mâna pentru masă, bandito !

Dle Tahsin, vă rog frumos !

Într-adevăr, e delicios. Ar trebui să gătiți mai des.

Sigur că da. Îmi place mult să gătesc.

Minunat !

Mănânci ?

Atunci, pentru o familie numeroasă !

Pentru o familie numeroasă ! Aşa !

Nu.

Unchiule Çetin, trebuie să ne luăm măsuri de precauție.

Iau în serios vorbele lui Bülent.

Sigur că nu renunțăm la afacere, doar să nu fie ceva periculos. Atât.

Da.

Trei zile mai târziu

Bine, iubita mea. Desigur. Mergi cu atenție, bine ?

Ajung şi eu diseară. Sigur...

Scuze. Sühan nu poate veni la şedință.

Merge cu Cahide la casa din Nişantaşi.

Au plecat cu Salih ?

- Nu ştiu. Nu am întrebat. - Salih era aici de dimineață. De ce ?

Poate au nevoie de ajutor. Să-i trimit pe Şirin şi pe Kemal.

Vă rog ! Nu e cazul. Casa din Nişantaşi e foarte mică.

Cahide a început să nu mai suporte oamenii.

Să nu facem nimic fără să le întrebăm pe ele.

Unde am rămas ?

Spuneam că cea mai dificilă etapă a fost luarea deciziei.

Şi am depăşit-o.

Acum ne vom asigura că suntem percepuți

ca fiind la fel de puternici financiar ca firmele rivale.

Asta prima la mână.

- Aşa că... - La o parte !

Plecați ! Vă trimit la puşcărie !

Ne-au păcălit ! Iată actul.

- Nu aşa se fac afacerile ! Pleacă ! - Ce se întâmplă ?

Aşa e. Nu aşa se fac afacerile. Eşti un escroc !

Ce se întâmplă ?

Vezi ce probleme avem din cauza ta ?

Era clar că nu trebuia să ne băgăm.

Omul tău ne-a scris ce pui la cale.

Cesur Alemdaroglu ne-a scris de pe un e-mail fals.

Poftim ! Partenerul tău !

- Ce îndrugați acolo ? Ce e-mail ? - Nu juca teatru cu mine !

I-ai inflamat pe oameni şi i-ai adus pe capul meu. Le-ai scris !

Nu există aşa ceva. E un fals.

În atâția ani de afaceri, n-am fost umiliți în halul ăsta.

Îți vom cere socoteală, Korludag !

Plecați odată, nemernicilor ! Dați-i afară imediat !

Hai, frate ! Haide !

- Să mergem ! - Calmați-vă !

Să văd ce-o să faceți !

În regulă, calmează-te.

Ascultă ! Nu mai vreau să-i văd vreodată prin oraş. Ai înțeles ?

Dle Tahsin, ce facem cu acest om ?

Răspundeți, dle Tahsin. Şeful poliției aşteaptă porunca dv.

Întreb dacă vreți să faceți plângere.

Dumnezeu să-i pedepsească !

Nu, domnule. Eu fac plângere.

Dacă sunt acuzat, vreau să se facă o anchetă.

Ne-am înțeles, dle Tahsin ? Dacă dl Çetin este implicat,

vom face plângere şi la guvern. Ne apucăm de anchetă ?

Da ! Nu mi-e teamă de nimic ! Să înceapă, desigur.

- Poftiți, vă rog ! - O clipă ! Ce faceți ? Calmați-vă.

Dacă vom continua aşa, vom da faliment cu toții.

El nu se gândeşte la firmă. Are altă problemă !

Tată, poți să te linişteşti ?

De când a venit aici, încearcă să mă falimenteze.

Mi-a luat terenul cu bani puțini. A devenit partenerul meu una-două.

Acum vrea să mă pună rău cu aceşti oameni.

Asta e problema ta ?

Plecați. Nu vreau să vă văd pe niciunul !

Mehmet, tu rămâi.

Încep să-l suspectez pe omul ăsta. A apărut ca o torpilă în Korludag.

- Alo, Mithat ! - Ce e ?

Fă ce ştii mai bine şi adu-i pe oamenii cu care te-ai înțeles.

- Vrei să te înfrunți cu ei... - Da.

Dacă e cel pe care-l bănuiesc, trebuie să-i tai macaroana.

Bine. Îi sun acum.

Mâine terminăm treaba.

Dacă e aşa cum spune şi eşti printre noi ca să-i faci rău tatei,

fac mare scandal.

O clipă ! Faceți-mi plângere. Să se afle totul !

- Altfel, afacerea nu va merge. - Da ! Iar îl învinovățiți pe Cesur.

Dacă tot aveți dubii, cercetați-l. Să fim şi noi siguri.

Te rog, Korhan !

Te vor chema mâine.

Îți vor spune că-ți dau bani. Dar e o capcană. Am auzit.

Vor pune un tip pe nume Cesur să te omoare.

Ştiam că se va întâmpla ceva.

I-am spus şefului că nu e datoria mea. Voi plăti însă datoria către doctor.

Nu voi mai fi în grațiile lor.

E în regulă. Linişteşte-te. Ştiu asta.

Dar acum eşti cu un pas înaintea lor. Gândeşte aşa.

Turan, dacă îl omori pe acel om,

îți vei lua banii, iar ei se vor teme de tine.

După aceea, voi avea bani lună de lună, toată viața.

Dacă au făcut prostia asta, nu vor mai scăpa de mine.

De noi !

E foarte frumoasă.

E minunată, dar pare că pântecul tău nu are de gând să crească.

Korhan, se poate ? M-am îngrăşat trei kilograme.

- Sühan, nu e aşa ? - A început deja să se vadă.

Da...

Ce surprize îi mai pregăteşte oare mătuşa ?

Ce faci tu acolo ?

Anul ăsta nu le voi trimite daruri clienților.

- Voi planta copaci în numele lor. - Frumos !

Cesur are o pădure ca asta, plantată pentru familia lui.

Vreau şi eu aşa ceva.

Ia ascultă, ați început să fiți ca o pereche.

Comportamente comune, chestii comune...

Nu te mai prosti şi trimite-mi numele clienților.

Korhan, ce faci ?

- Spune, dle Mithat. - Uite ce vreau să-şi spun.

De ieri, sunt cam îngrijorat.

Dacă nu-ți spun, nu mă liniştesc.

- Ce s-a întâmplat ? - Tu strângi acum acei oameni.

Voiam să-ți spun să nu te duci la Tahsin Korludag.

De ce ? Voiam să mă duc mâine sau poimâine.

Nu te duce ! Nu !

Şi, mai ales, nu le spune că fiul lui Hasan trăieşte.

Asta-i bună ! Ştiți ceva despre ei ?

Ştiu şi eu câte ceva, dar subiectul e închis.

Aşa să şi rămână... Spune-i fiului lui să nu se amestece.

Atunci, mâine vin la dv. Îmi povestiți.

Nu veni ! Nu veni la mine.

Eu am jurat. Nu pot vorbi.

Nu vorbiți cu mine, dar vorbiți cu fiul lui, vă rog.

E foarte important pentru el. Băiatul...

Şi-a riscat viața.

Bine.

Să vină mâine-dimineață la depozit.

Mulțumesc mult, dle Mithat.

Cu bine !

Eşti un adevărat actor.

M-ai făcut şi pe mine să cred.

Frumos !

Mâine zici că e ziua cea mare ?

În sfârşit, vom avea un martor. Nu ?

Frumos. Atunci, vino la mine de dimineață şi plecăm împreună.

Rămâi cu bine !

Fetelor, eu am plecat.

- Ne vedem diseară acasă. - Bine, dragul meu.

Sühan, cum eşti ?

Sunt gata în cinci minute.

E cineva pe urmele mele. Te rog, vino ! Mi-e frică !

E al meu ?

Da, scumpo, te sună de la birou. Să răspund eu ?

Vin.

- Alo ! - Dnă Sühan, bună dimineața !

Ferda dragă, ți-ai găsit telefonul ?

Din păcate, nu există o pădure cu numele Alemdaroglu.

Cum aşa ? Ai verificat unde ți-am zis ?

Da, am verificat. Are un nume diferit.

Ciudat... Bine.

Nu e nicio problemă, nu ?

Nu... În fine, trebuie să ajung imediat la pădure.

Apoi rezolv problema puieților. Ne vedem la magazin ?

- Sigur, scumpo. - Bine.

- Pe curând ! Te sun eu. - Bine, draga mea.

Alo, Sühan ! Alo !

Sühan, vin imediat.

Sühan mi-a trimis un mesaj. O sun şi are telefonul închis.

Cei din Antalia ?

Nu vreau să mă gândesc la ce e mai rău, dar...

Urcă în maşină !

Sühan !

Dragă, ți-ai uitat telefonul.

Mulțumesc mult. M-am zăpăcit complet.

Alo ! Coboară acum.

- Vă cer mii de scuze ! - Pardon, iertați-mă. Nu v-am văzut.

- Mătuşă Zübeyde, mulțumesc. - Eu vă mulțumesc.

Voi rămâneți aici. Tu stai în colțul din spate.

Voi doi aveți grijă de acel colț. Cu ochii în patru !

- Tu intră acolo. - Bine, frate.

Îl vom încercui. Nu-i vom da voie să pună mâna pe armă.

După ce îl doborâm, luăm banii şi o ştergem.

Ne-am înțeles ? Împrăştiați-vă.

Bună ziua ! Spor la treabă !

Aici nu e pădurea familiei Alemdaroglu ?

- A cui ? - A familiei Alemdaroglu.

Nu. E pădurea statului.

E o pădure pe numele unei familii.

Cum aşa ? Am mai fost aici. Scria că e pădurea familiei Alemdaroglu.

Nu, doamnă. Aici e pădurea de stat.

Lucrez aici de 20 de ani.

Bine. Mulțumesc mult. O zi bună !

Nu e o păcăleală, ca să nu mergi la Mithat ?

Crezi că Sühan îmi întinde o capcană ?

Ți-a trimis un mesaj şi apoi a dispărut.

Poate că tatăl ei a aflat şi a pus-o să-ți scrie.

Bine. E o singură cale să aflăm. Mergem acolo.

Sună la poliție. Sună-l pe tatăl ei, pe fratele ei.

Să nu pierdem timpul, dacă am ajuns aici.

- Omul a zis să merg singur. - Nu.

- Nu cobor. - Te rog, unchiule, nu avem timp.

Cesur, o alegi pe Sühan în locul tatălui tău.

Nu e o alegere.

Vom vedea dacă e Cesur sau nu.

Vor ajunge în 15 minute.

Nu vreau să mă mai gândesc la el de câte ori mă împiedic de o piatră.

Nu trageți în aer. Vreau să-l ciuruiți !

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 21