Original subtitles

IUBIRE ŞI RĂZBUNARE Episodul 20

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

Scumpo, eu mi-am terminat treburile. Îți revii şi tu până vine Cesur, da ?

Şirin, te rog, nu vreau să vină Cesur.

Sühan, e ditamai omul. Cum să-i spun să nu mai vină ?

Şi doar tu l-ai chemat...

Vino ! Bagă-te-n patul meu, deschide-mi fereastra...

Şirin, pleacă, să nu te iau la şuturi !

Sunt moartă după tine !

Mă scuzi, dar acum sunt administrator la ferma Alemdaroglu.

N-ai cum să te atingi de mine.

De ce m-o suna şi asta ?

N-ai încotro. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să vorbeşti cu ea.

Răspunde-i. Spune-i că sunt ocupată.

Da, dnă Adalet, vă ascult. Sunt Şirin.

Bună, Şirin ! Voiam să vorbesc cu Sühan.

E ocupată acum.

- E la ferma Alemdaroglu ? - Nu, e în Nişantaşi.

Aş fi vrut să discut cu ea două minute, dar...

Am înțeles. Vreți să vorbiți cu Sühan. O să-i transmit, vă jur.

O clipă, dnă Adalet... Vine acum. A ieşit de la baie. O zi bună !

Da, dnă Adalet.

Sühan, ştiu că te-ai supărat pe mine.

Înainte de toate, îți cer scuze pentru situația asta neaşteptată.

Dnă Adalet, aşa cum a spus şi tata, nu e nevoie să ne cereți scuze.

Noi trebuie să fim fericiți că-l bucură şi pe tata cineva.

Dar ştiu că eşti foarte supărată pe tatăl tău.

Da, sunt supărată, dar e problema mea şi a tatei.

Nu vă mai bateți capul dv. Sau puteți s-o faceți.

De exemplu, puteți să vă supărați pe tata

că s-a căsătorit cu dv. ca să ne pedepsească pe noi.

N-am dreptate ? De ce a aşteptat atâția ani

şi apoi s-a căsătorit imediat cu dv. ?

Fiindcă nu i-a convenit decizia Consiliului de Administrație ?

V-ați gândit vreun pic la asta ? Sunt foarte curioasă

cum v-a explicat tata, dnă Adalet. Sau pentru dv. n-a contat ?

Pentru dv. a fost o victorie să deveniți soția lui Tahsin Korludag ?

Mi-a închis.

Dacă nu suportă să-i spun adevărul în față, de ce m-a sunat ?

Nu s-a gândit la asta ? N-am dreptate ?

- Ba ai, sigur. - Ce e ? De ce ai spus aşa ?

I-ai spus vorbe grele, Sühan. La urma urmei, e soția tatălui tău.

Şi o să-i mai spun, Şirin. Nu-mi pasă deloc.

- Şi o să-i spun şi-n față. - N-am nicio îndoială.

Necla, eu am plecat. Mă suni dacă e ceva urgent, da ?

Bine.

Ce ai pățit ?

Dna Cahide a țipat la mine, m-a făcut "proastă".

Cică Turan s-a folosit de mine ca să intre în fermă.

Are dreptate. Îl cunoşti de două zile.

Dacă ştiam, nu-l puneam nici eu să-mi aducă lucrurile.

Am crezut că mă place.

De unde să ştiu eu că el umbla după asistenta Ayşe ?

Când am auzit că aveți nevoie de o maşină,

m-am gândit că el are o maşină mare.

Gata, las-o baltă ! Zi mersi că ai scăpat ieftin.

- Ai scăpat ieftin, nu ? - Da, sigur. Începeți şi dv. ?

Azi am lăsat totul baltă,

ca să ne ducem s-o căutăm pe destrăbălata de Ayşe.

Ne-am interesat să nu fi pățit ceva rău, dragă.

Cel puțin, nu s-a înregistrat niciun accident la poliție.

Te simți mai liniştită ? Nu.

Pentru că încă e dispărută. Şi are telefonul închis.

Zici că eşti mama ei, aşa de îngrijorată eşti.

O fi plecat cu iubitul ei. Doamne, iartă-mă !

Când se întoarce, îi dai banii şi-i zici să-şi vadă de drum.

Uite cât s-a făcut ceasul !

Tot umblând aiurea după Ayşe, o să-mi mănânc papara de la tata.

Sună-mă cu video când ai timp.

Korhan, lasă-mă să cobor aici. Vreau să fac şi câțiva paşi.

Cahide, termină cu prostiile !

Ce-i asta ? Ai o casă închiriată !

Astea funcționează ? Opreşte-le.

Nu funcționează.

Le-a pus pentru copil, dar încă nu-s puse în funcțiune.

- Ăla ți-a închiriat casa ? - Da.

Cu ce se ocupă omul ăsta, Bülent Aydinbaş ?

E om de afaceri. De ce ?

Ce vrea să facă femeia asta ?

- Poate că el m-a denunțat. - Termină cu prostiile, Turan !

Tu nu m-ai denunțat, ăla nu. Atunci, cine m-a denunțat ?

De ce am fost închis atâta timp ? De ce am fost acuzat ?

O fi bănuit că sunt fostul tău iubit ?

O fi crezut că eu sunt tatăl copilului ?

În ce naiba m-a băgat proasta aia ?

Nu. El nu e ca tine. El mă apreciază cu adevărat.

Dacă te aprecia aşa de tare, de ce te-a înşelat cu logodnica ?

Parcă Sühan Korludag o cheamă, nu ?

Fir-ar să fie !

Iubitule, opreşte aici. Nu mai intra în grădină.

- Du-te imediat la tatăl tău ! - Nu mai fi supărată...

Aşteaptă să mă întorc şi vorbesc eu cu ea, da ?

Bine. Pa !

Turan, pleacă acum, te rog.

Mă faci să-mi pierd răbdarea şi sunt însărcinată.

Mă sună toți ca nebunii. Măcar să le răspund la telefon...

Ai zis că-mi dai bani.

Uite ce zile trăim !

Faimosul Turan Pirotehnistul ia bani de la o femeie.

- Să vezi şi să nu crezi ! - Taci ! Să zicem că-mi iau partea.

- Alo ? Ce s-a întâmplat ? - Ce s-a întâmplat ? Uită-te !

- Îmi iau buletinul şi plecăm. - Încotro ?

Doar n-ai crezut că-mi țin banii acasă !

Au ajuns acolo de curând ? Ce spun ?

Cahide, femeia asta, ca să nu te dea de gol pe tine,

mi-a creat probleme cu tipul ăla. I-a spus că e însărcinată cu mine.

- Doamne, Îți mulțumesc ! - Eşti nebună de legat ?

A amenințat-o că-i spune lui Sühan toate astea !

Ascultă, Cahide... Dacă îmi creezi probleme, te dau şi eu de gol.

M-ai auzit ?

Bine, gata, stai să vină Hülya acasă şi o să mă gândesc eu la ceva, da ?

Doamne, Îți mulțumesc !

Scuze ! Calmează-te. Totul e sub control. Calmează-te.

- Cum ai intrat în casă ? - Cu cheia.

Şirin...

Da, Şirin mi-a dat cheia, s-o am în caz de nevoie.

Şi codul de la alarmă tot Şirin ți l-a spus ?

Nu. Mi l-ai spus tu aseară.

Arăți mai bine.

- Te rog, nu mă face să roşesc. - Nu mai spune aşa.

N-ai de ce să te ruşinezi. I se poate întâmpla oricui.

Şi ? Ce facem ?

Eu sunt mulțumită aşa. Mă uit la televizor.

- Cred că ai nevoie de briza mării. - Imposibil. Nu mă pot mişca de aici.

- O scurtă plimbare pe malul mării ? - Nu.

- Sau să alergăm ? - Absolut imposibil.

Poate mergem undeva, să bem ceva ? Hai, ridică-te !

N-am putere nici apă să beau.

Paste cu unt şi busuioc proaspăt ?

Da, te rog. Hai să facem, te rog !

Şi aseară tot aşa mă implorai.

"Cesur, nu pleca, te rog ! Nu mă părăsi, te rog !"

Ba n-am spus deloc aşa ceva.

"Cesur, nu pleca, te rog !"

Sunt sigură că n-a fost aşa. Exagerezi.

- Ba da ! - Te înşeli !

Dar nu-ți face griji. Rămâne secretul nostru.

N-o să mai las garda jos în fața ta niciodată, e clar.

Nu mai spune aşa, Sühan ! Acum suntem foarte apropiați.

Ştim totul unul despre altul, şi bune, şi rele.

De-aia te şi admir.

Ştii să dezvălui un eveniment în toată "goliciunea" lui.

- Ajunge, te rog ! - Uită-te la tine !

Te-ai îmbulinat la față, arăți exact ca lenjeria ta acum.

Cesur, te rog !

Sau erau margarete mici ?

Bine, gata, aruncă-ți toate înțepăturile,

dar promite-mi că apoi îngropăm pe veci acest subiect.

Unele lucruri pot fi uitate, dar altele rămân de neuitat.

Bine. Mănâncă-ți pastele singur. Eu am plecat.

Stai ! Uite, îți promit.

Nu voi uita absolut nimic din tot ce trăiesc alături de tine.

Rămâne secretul nostru.

Adalet !

Adalet !

Ce cauți aici ?

Intră, te rog, să vorbim înăuntru.

Nu stau la discuții. Vino imediat în maşină !

Eu nu pot să trăiesc în casa aia.

Ce prostii tot spui ?

Te rog să nu insişti, nu se poate.

Îmi piere toată buna dispoziție. Mi-a pierit deja.

Cine te-a supărat ? Ia spune-mi... Cine şi ce ți-a zis ?

Te rog, Tahsin.

Vreau să ne continuăm viața la fel ca până acum.

După atâția ani, nu vreau să mă cert nici cu Sühan, nici cu Korhan.

- Ai vorbit cu Sühan, nu ? - Nu se poate spune că am vorbit.

Mi-am dat seama cât de tulburată e. Şi are dreptate.

Dacă eram în locul lui Sühan,

şi eu aş fi urât-o pe femeia care i-ar fi luat locul mamei mele.

Ne-am descurcat de minune în toți anii ăştia. Acum...

Acum îți iei poşeta şi te urci imediat în maşină.

- Dar toți vom fi nefericiți. - Se vor obişnui.

Nu vreau să pătez amintirea dnei Nurhan.

Nu mă face s-o înjur pe madam Nurhan ! Acum, tu eşti doamna acelei case !

Îi nesocoteşti cuvintele lui Tahsin Korludag ?

Nu vreau să fiu duşmanca lor.

Când vor afla că n-ai vrut nici măcar o liră de la mine,

veți deveni prieteni la cataramă, stai liniştită.

Adalet, nu mă enerva. Urcă în maşină.

Să văd dacă ghiceşti care e adevărată şi care e falsă.

- Asta e adevărată ? - Nu. Asta.

Dar amândouă sunt la fel. Cum să-şi dea seama cineva ?

Le vezi, Mihriban ?

Una dintre picturi ne va ajuta să cumpărăm ferma Bektaşoglu.

Iar pe cealaltă o vom agăța pe peretele nostru.

- Când ? - Mai rabdă puțin.

Mai întâi, trebuie să vând picturile astea.

Avea pantofii găuriți în picioare, dar deținea tablouri de miliarde.

Ce fraieră ai fost, Mihriban ! Cum ai putut să-l crezi ?

- Ați spus ceva, dnă Mihriban ? - Nu, nimic.

Sigur ai studiat despre afaceri ? Că prea gustoase ți-au ieşit.

Am muncit prin restaurante.

Am spălat şi vase, am tăiat şi ceapă, am făcut de toate.

- Tatăl tău făcea mâncare ? - Da.

În toate casele în care am locuit, aveam o masă lungă, din lemn.

Şi era mereu plină.

La noi era fix pe dos, masa era mereu pustie.

Ori o durea capul pe mama şi lua masa în cameră,

ori stătea mama la masă, şi tata rămânea afară.

Din câte-mi amintesc,

cei mai mulți oameni la masă au fost la circumcizia lui Korhan.

CU TREI ANI ÎN URMĂ

Tatăl tău credea că tablourile au ars odată cu casa,

dar le-a văzut după câțiva ani în Germania, la o licitație,

şi a început să caute informații despre ele.

Toate urmele l-au dus către Korludag.

Nu se aştepta deloc să-l găsească pe Tahsin,

cel mai bun prieten al lui din armată.

Şi, când i-a bătut la uşă lui Korludag,

a văzut că avea tablourile lui pe pereți.

În acea zi, avea loc circumcizia fiului lui Tahsin Korludag.

Şi acum a devenit o casă aglomerată precum autobuzele primăriei.

O să-mi fie dor de singurătatea mea.

N-ai niciun album cu fotografii ? Poze de familie, cu copii grăsuți.

Ba am, dar n-am fost un copil gras.

Majoritatea albumelor sunt aici.

Mama şi-a petrecut aici ultimii ani.

Se uita mereu la fotografii.

- Mi le arăți şi mie ? - O să regreți. Sunt foarte multe.

Cine ? Eu ? Îmi place la nebunie să văd albume cu fotografii.

- Vrei iaurt ? - Nu, mulțumesc.

Korhan nu s-a schimbat deloc. Tot mutra aia răutăcioasă o are.

Asta-i Şirin.

Da...

Te-ai plictisit. Ți-am zis că o să te plictiseşti.

Ba nu, chiar mă simt bine. Arată-mi poze cu mama ta.

Bine. Albumele de la nuntă.

Când s-au căsătorit, mama avea 19 ani, iar tata, 28.

- În anul 1979. - Pe 15 noiembrie.

- Ziua nunții a început cu ghinion. - De ce ?

A avut loc un accident pe un vas petrolier.

A explodat vasul în largul coastei Haydarpaşa

şi toți s-au dus să vadă. Bineînțeles că s-a dus şi tata.

- În ziua nunții ? - Da, în ziua nunții.

Şi, fiindcă o părăsise pe dna Mihriban în ziua nunții cu un an înainte,

situația asta a creat o mare panică.

Dar, de data asta, a ajuns la timp şi s-a căsătorit cu mama.

Dacă-l cunosc pe Tahsin Korludag câtuşi de puțin,

cred că a mai avut şi alt motiv. De-aia a dat fuga la incendiul acela.

Ce motiv ?

Nu ştiu. Mi-ai zis că şi-a început afacerea cumpărând şi vânzând petrol.

Poate a crezut că a pățit ceva vasul care-i aducea marfa.

Şi de-aia a dat fuga. Ce ştiu eu ?

Cred că ar trebui să închidem albumul dlui Tahsin.

Să le adunăm şi pe astea.

Da, frate.

Sühan, mă duc până la maşină şi mă întorc.

Bine.

- Cine e cu tine ? - Cesur e aici.

Şi eu care credeam că ai fugit în semn de protest față de tata...

Termină cu prostiile ! A avut treabă şi a trecut şi pe la mine.

Cesur e acolo ?

Eu nu cred că trebuie să aştepți începutul săptămânii, Sühan.

Întoarce-te mai repede. Să nu zici că nu ți-am spus...

Nu ştiu ce voi face. Mă simt încolțită.

Nu vreau să trăiesc cu femeia aia în casă.

Bine, o să încasez eu toate loviturile în continuare, nu ?

O s-o suport singur şi pe femeia aia, o să mănânc papară şi de la tata.

Ce bine ! Korhan paratrăsnetul !

Te rog, lasă-mă să mă adun puțin.

Mi se pare că eşti şi mai împrăştiată, dar, în fine...

Anunță-mă înainte să te întorci, să fiu şi eu acasă.

Bine, o să te sun. Te pup.

- Cesur era tot cu ea ? - Da, Bülent, da, e cu ea.

Ce vrei să faci ? Să fugi iar la ea cu inelul în mână ?

Nu. Naiba să-i ia pe amândoi !

- De ce vorbeşti aşa de urât ? - Aşa o să vorbesc de acum, frate.

O să vorbesc şi eu pe limba lui Tahsin Korludag.

Tu mai lipseai ! Nebunule !

O să te omor !

Eu zic să te calmezi, Bülent.

Poartă-te frumos cu mine, ca să ne creadă.

Ce mai pui iar la cale ?

Stai liniştit. O să scap de el foarte curând.

Mai rabdă puțin.

- Bülent ! - Ce vrei ?

Mă duci acasă ?

- Te rog ! - Urcă în maşină, blestemato !

Dacă o măresc şi mai mult, n-o să se mai vadă deloc ce scrie.

Mithat Topakci, Sakarya.

Da, îi ştie foarte bine şi pe tata, şi pe Tahsin Korludag.

Cred că norocul ne surâde iar.

Mulțumesc. Pe curând !

- Ce e ? - Mi-am făcut griji.

Ai zis că te duci până la maşină.

Dacă tot am coborât, m-am dus până la papetărie.

Noi încă mai păstrăm tradiția, trimitem cărți poştale.

- Ne plimbăm puțin pe jos ? - Da.

- Eşti mai bine ? - Da. Pastele au fost ca un leac.

Eu sunt leacul tău, eu !

M-ai omorât ! Am murit de griji !

- Dac-ai şti cum m-am simțit eu... - Gata cu văicăreala !

- Şi ? Ce s-a întâmplat ? Zi-mi. - Ce să-ți povestească ?

Medicul tău care a murit avea datorii la jocurile de noroc,

iar patronul cazinoului e şeful lui Turan.

Când a fost acuzat pentru crimă,

patronul a decis să-şi recupereze datoria de la noi.

Cum adică de la "noi" ? E datoria ta. Ne-ai adus numai belele pe cap !

Bülent, calmează-te, te rog.

Şi ce mai vrea de la tine ? Doar i-ai dat banii...

Vrea mai mulți bani, Cahide.

Ascultați-mă. Pe mine să nu mă băgați în asta.

Faceți amândouă ce vreți şi rezolvați-vă problemele, da ?

Hülya, mă aştepți în maşina mea ?

Cahide, să nu îndrăzneşti să-mi mai spui ceva !

Mă asculți, te rog ?

Avem ocazia să scăpăm de omul ăsta.

Am putea, dacă am vrea.

Dacă-l convingem pe tata Tahsin că ăsta e unul dintre duşmanii lui,

scăpăm de jigodia de Turan fără să ridicăm un deget.

De când s-a stricat afacerea, numai despre asta se vorbeşte acasă.

E clar că sunt oameni puternici şi că prada pierdută e mare.

Dl Tahsin stă ca pe jar.

Bine. Dacă tot nu ne mânjim pe mâini,

de ce nu-l convingem pe eroul nostru s-o facă ?

Pe Cesur ?

Poate pățeşte şi el un mic accident, dacă are de-a face cu tipul ăla.

Şi uite-aşa ai intrat în joc !

Banii tăi sunt pe drum. Vor sosi, nu-ți face griji.

- Ce s-a întâmplat ? - Gata, vom rezolva noi cumva.

Cahide, te rog să nu te superi pe mine.

Am zis "gata". Mai întâi, să-i convingem pe cei de acasă,

apoi, ne vedem de treaba noastră.

Ce este ?

Îmi vin tot felul de idei nebuneşti ca să-l enervez pe tata.

Ca de exemplu ?

Pentru că i-ai suflat de sub nas terenurile şi i-ai stricat ploile,

acum, tu eşti cel mai mare duşman al lui.

Şi ?

Cel mai tare îl enervează să-l bați cu propriile arme.

Aş putea să intru pe uşă şi să-i spun: "M-am măritat cu Cesur !"

- Mă ceri în căsătorie ? - Nu, doar am glumit.

Cu asta nu e de glumit. E un subiect extrem de serios.

- Dar tu mereu faci glume ! - Sunt foarte serios pe tema asta.

Tot timpul.

La revedere ! Să te odihneşti bine, da ?

Îți mulțumesc pentru tot.

Pentru mine a fost o plăcere.

Şi nu-l supăra pe taică-tu. Mă ocup eu de asta.

Stai, nu pleca, opreşte-te ! E ceva între noi.

Stai, nu pleca, opreşte-te ! O să pierdem ce e între noi.

Şi, fără să te mai uiți peste umăr, fără să mă mai ții de mână,

Într-o clipă, fără motiv...

E ceva între noi. Şi negru, şi alb.

E ceva între noi, avem toată lumea alături.

E ceva între noi. Şi negru, şi alb.

E ceva între noi, avem toată lumea alături.

Stai, nu pleca, opreşte-te !

Stai, nu pleca, opreşte-te !

Şi, fără să te mai uiți peste umăr, fără să mă mai ții de mână,

Într-o clipă, fără motiv...

- Mâine o să-i spun dlui Cesur. - Nu, Kemal.

N-avem încotro. Ce ne facem ? Poate ne arată el o soluție.

"E prea târziu să înveți ce e viața."

Sühan ?

"Să ne lăsăm inimile să plângă împreună până dimineață."

Te sună Hasan Karahasanoglu !

Te sună Hasan Karahasanoglu !

Cesur, dragule, te-am deranjat la ora asta,

dar am să-ți dau o veste bună.

Da, te ascult.

L-am găsit. Trăieşte în Istanbul.

- Bună ziua ! - Bună ziua ! Cu ce pot să vă ajut ?

- Îl caut pe dl Mihtat. - Imediat.

Da, vă rog. Eu sunt Mihtat Topakci.

Bună ziua, domnule !

Îi caut pe prietenii din armată ai fratelui meu.

Şi dv. ați făcut armata în regimentul din Çorlu.

Da, la Çorlu am făcut armata. Cine e fratele dv. ?

Spune-i numele cuiva de pe listă. Să fie cineva care trăia în perioada aia.

- Kadir Kurhan. - Kadir... Kadir...

Din Mugla, Selimiye.

Poate-l ştiți pe Hasan Karahasanoglu, era prietenul lui cel mai bun.

Şi cu mine era prieten bun Hasan, dar nu mi-l amintesc pe Kadir.

- Aşa ? Nu ştiu... - Nu mi-l amintesc.

Dar eu am tot ascultat poveştile voastre.

Dl Hasan avea o poveste interesantă.

- Şi pe mine de ce m-ai căutat ? - Fratele meu e foarte bolnav.

Vrea să-şi vadă vechii prieteni, prietenii din armată.

Ai muncă grea.

De dragul fratelui meu... Îi caut.

Mulțumesc. Mă ajută mult şi fiul dlui Hasan.

Fiul lui Hasan ?

A murit de mult timp.

Nu. Poate e vreo rudă îndepărtată, dar se vede des cu fratele meu.

Aş vrea să facem o fotografie.

E pentru fratele meu.

Mă scuzați, v-am răpit din timp.

După ce-i găsesc şi pe ceilalți, vă anunț data şi locul.

Dacă nu aveți treabă, aş vrea să vă adun pe toți.

- Ar fi o mare bucurie pentru noi. - Să dea Dumnezeu !

O clipă ! Îmi dai numărul tău de telefon ?

Poate îl aduci şi pe fiul lui Hasan, să-l văd şi eu, cu ocazia asta.

Da, sigur. Vi-l spun eu.

Mulțumesc.

Cum îl cheamă ?

Eu îi spun Karahasan. Aşa se recomandă şi el.

Rămâneți cu bine !

Alo ?

- Ce zici ? - Mi s-a părut că a vorbit natural.

A zis că Hasan Karahasanoglu i-a fost un prieten apropiat,

dar nu s-a panicat.

N-am vrut să insist cu întrebările, să nu intre la bănuieli.

Da, ai făcut foarte bine. O să mai venim aici.

O să aflăm noi ceva. Să nu zici că nu ți-am spus !

Mi-a zis că fiul lui Hasan trăieşte.

V-am zis şi ție,

şi fratelui tău bătut în cap, marele şef de poliție.

V-am zis că încă-mi dau târcoale, dar nu m-ați ascultat.

Cum arăta tipul ăla ?

Erau doi tipi. Unul tânăr şi unul de vârsta noastră.

Cum arăta ăla tânăr ?

- Înalt, cu părul blond. - Şi ochi albaştri ?

N-am fost chiar aşa de atent. Dar i-am luat numărul de telefon.

Bine. Să-l cunoaştem şi noi pe fiul lui Hasan.

Acesta e un tablou foarte valoros. Sigur a fost în colecția unei familii.

Celălalt proprietar l-a luat pe sub mână.

Vânzarea lui a fost făcută în mare secret.

Putem afla cine l-a vândut ?

Sigur e scris undeva, dar trebuie să mă informez.

Din câte ştiu eu, colecția asta a fost vândută în străinătate,

dar credeți-mă că nu ştiu nici eu cine l-a vândut.

- Puteți să aflați ? - Da, sigur.

Pentru mine, e foarte important.

Puteți considera că cer ajutorul unui specialist. Va fi contra cost.

Nu cred că va fi necesar. Credeți-mă că m-ați făcut curioasă.

Începând de azi, voi începe să caut informații.

- Vă mulțumesc mult. - Cu plăcere.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 20