Original subtitles

Liber inspirat din fapte reale

Seria de răfuieli sângeroase între membri ai clanului marsiliez continuă.

Fără îndoială, o afacere cu droguri e la originea acestei reglări de conturi.

"La French Connection", gruparea mafiotă,

a făcut din Marsilia capitala mondială a heroinei,

ce inundă azi străzile New York-ului.

Inamicul public nr. 1 în Statele Unite

e abuzul de droguri.

Aceste produse toxice ating din ce în ce mai mult tinerii...

- Daţi-mi înapoi iarba! - Nu, nu.

Am să crap.

Sigur c-ai să crapi.

Doar te-nţepi cu heroină.

- Atunci puneţi-mă la cură. - Tu nu vrei să ai grijă de tine.

- Cine-ţi procură droguri? - Puţin îmi pasă!

Gaston Defferre, primarul Marsiliei, veghează la reputaţia oraşului său.

Drogul e un flagel ce seamănă moartea şi violenţa.

Vrem să scăpăm de el cu orice preţ.

Aşează-te, Lily! Aşează-te,-ţi spun!

Am întărit dispozitivele de investigaţie

pentru a da poliţiei

mijloacele de a merge până la capătul acestui proces de asanare.

Spune-mi cine te aprovizionează. Dă-mi numele lui.

- Dă-mi ceva pastile! - Spune-mi numele lui!

Dă-mi numele lui! Dă-mi numele lui!

- Puţin îmi pasă de el! - Ce zici?! Priveşte! Priveşte aici!

Priveşte aici!

Priveşte!

Priveşte asta!

- Vezi, sau nu vezi? - Nu mă simt bine.

Doar o pastilă...

Una mică... pentru mine.

Nu mai pot.

Doamnă, trebuie să rezistaţi.

Mulţumesc.

- La revedere, Lily. - La revedere.

PIERRE MICHEL JUDECĂTOR DE MINORI

Traducerea şi adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)

PALATUL DE JUSTIŢIE

De o oră te aştept. Aşează-te.

Scuzaţi-mă. Audiam pe cineva.

Păi dacă ai o urgenţă, procurorul general nu e prioritatea d-tale.

Eşti un mare încăpăţânat, Pierre.

Bun. Am luat o hotărâre.

Începând de azi, nu mai eşti judecător de minori.

- Cum aşa? - Vei opera în crima organizată.

- Oh! - E o mare promovare.

Da, înţeleg, dar am dosare în curs,

nu pot... nu-i pot abandona pe minori.

Tocmai pentru asta te-am ales.

- Da, dar... - Pierre!

Acolo vei combate cu adevărat drogurile şi ajuta pe puştii ăştia.

Vă simţiţi bine?

O să ne poţi ierta amenzile.

Nu, dar te pot băga la închisoare dacă nu le plăteşti.

Uite-o!

Mai uşor cu sangria, Bernard!

Pisoiaşi!

- Salut, Simon! Un pic de şampanie? - Ah, da!

E incredibil ce ţi se întâmplă.

Sunt încântat pentru tine.

Poţi să-l crezi, e sincer. A sacrificat meciul ca să fie aici.

- Nu face aşa nici de ziua mea. - Opreşte-te, mă jenează.

Ştiu că-ţi place să fii flatat.

- Nu-i culcăm, totuşi, un pic? - Nu. Crezi că vor dormi?

Hei, prieteni! Pentru ce bem?

Pentru noul judecător al crimei organizate!

Mulţumesc foarte mult!

Dormi, mâine iar o să fii frânt!

Brigada stupefiantelor, bună dimineaţa.

Da. Da, nu închideţi.

Bună dimineaţa. Căutaţi pe cineva?

- Da, pe comisarul Aymé-Blanc. - Dvs. cine sunteţi?

- D-le judecător, comisar Aymé-Blanc. - Încântat.

Asemenea. Vi-l prezint pe José Alvarez, mezinul brigăzii.

- Îmi pare rău. - Urmaţi-mă.

Scuzaţi debandada. Judecătorii dau rar pe-aici.

Nu fac bine.

Veteranul, căpitan Ange Mariette.

- Încântat, d-le judecător. - Mă bucur să vă cunosc.

- Şi eu. - Bună ziua.

Pierre Michel, noul judecător de la crima organizată.

John Cusack, de la DEA. Reprezentantul SUA în această...

- Am auzit vorbindu-se despre dvs. - De bine, sper.

Da.

Ştiţi că ţara mea a investit mult pentru a stopa French Connection.

Heroina face ravagii în Statele Unite, înţelegeţi.

Dar şi la noi. Şi, credeţi-mă, ne vom ocupa de ea.

Şi, concret, cum contaţi să vă apucaţi de ea?

Asta-mi veţi spune dvs., d-le comisar.

- Ce avem despre La French? - Nimic.

Cum aşa, nimic?

Scuzaţi-mă, d-le judecător, dar e mai complicat pe teren decât la birou.

Vă ascult, de asta sunt aici.

Dvs. nu sunteţi de-aici, eu m-am născut aici.

Cunosc acest oraş centimetru cu centimetru.

Am plecat 6 ani la Paris, la Brigada Mondenă.

De când m-am întors, nu mムmai simt la mine acasă.

La French face legea.

Şi e o afurisită de caracatiţă.

Au început prin a lua toate restaurantele şi bistrourile,

toate locurile unde curge banul.

Nu mai poţi ţine o afacere care merge fără ca ei să apară

şi să-ţi propună o afacere. Adică protecţie contra bani, desigur.

Şi îndată ce pun mâna pe local, aduc "maşina de făcut bani".

Dar nu vă temeţi, nu îi amuză doar "bingo".

Au pus la plată toate cazinourile de pe Coasta de Azur.

Cu o veche şmecherie: mai întâi,

se iscă o încăierare, apoi alta, apoi o a treia...

Evident, toate astea sunt teatru italian.

Derbedeii provoacă o încăierare până ce gestionarul intră în panică.

Şi atunci îi propun o protecţie.

Şi e clar că nimeni n-are chef să zică nu.

La fel, noaptea, antreurile, băuturile, târfele, totul e controlat.

Controlează şi distribuţia de alcool, să nu cumva să se piardă o picătură.

La French e ghiftuită de mărunţiş.

Şi ea reinvesteşte acest munte de bănuţi

într-o afacere încă şi mai suculentă,

afacerea ce transformă zăpada în aur.

Bun. Ei îşi procură morfina brută din Turcia,

cu tonele.

Dacă n-o prinzi pe drum, ei bine, ai pierdut-o definitiv.

Pleacă la laboratoarele clandestine unde rămâne săptămâni întregi.

Şi problema e că laboratoarele nu reuşim să le găsim.

Heroina lor e din ce în ce mai tare.

Nu ştiu unde-şi găsesc chimiştii, dar sunt adevăraţi magicieni.

Albă, ah! E un adevărat măcel. Puritate 98%.

Pleacă cu sutele de kilograme la americani.

Despre logistică şi transport, n-ai ce-i învăţa.

N-am văzut niciodată oameni mai organizaţi.

E o întreprindere de import-export mai grozavă decât Danone.

Cei care se interpun sfârşesc în acelaşi loc...

pe raftul cazurilor de crimă nerezolvate.

Niciodată lumea derbedeilor n-a fost mai violentă.

Toată lumea ştie:

cine conduce organizaţia, cine controlează drogurile...

Dar cine-ar fi atât de nebun să-i pronunţe măcar numele?

N-avem nimic despre el. Nimic.

Nicio vorbă, niciun martor.

Nimic care să ne poată da o pistă.

Adevărata forţă a unuia de neatins

e liniştea pe care o impune celorlalţi.

Vittel-ul dvs. e deja pe masă, d-le Zampa.

Mulţumesc.

- Domnilor! - Salut, Tany.

Nu, nu. Spune-mi numerele, nu numele.

9, 16 şi 15.

- Corsicanii unde sunt? - Nu vor veni. E bine pentru ei.

Impecabil. Emmanuel,

americanii vor 100 kg.

Eu pun banii pentru jumătate, rămân 7 kg pentru fiecare.

- 7 kg fac... - 143.000 de persoană.

Asta va aduce...?

1.250.000 fiecăruia.

Eu sunt de acord, patroane.

Şi eu la fel.

Dacă nu deranjează pe nimeni, eu aş pune dublu.

Dublu?

Bani am destui. N-am să-i las la bancă.

Ar trebui.

- Ascultă, vom vedea. - Tu hotărăşti.

- Minassian, tu te ocupi de trecător. - Bine.

Tu, Robert, tu găseşti laboratorul.

Bine, s-a marcat.

Şi judecătorul cel nou?

Ce judecător nou?

Cel nou numit.

Debutanţii fac exces de zel.

Nu te teme, bancherule, n-o să-ţi facă nimic.

Nu-ţi face griji prea mari.

Ne-am spus tot?

Mergem, Franky.

Vin! Hei!

Oh, la naiba...

Tany!

- Vreun necaz? - Nu deranjăm?

Glumeşti?

E o plăcere să te văd. Intraţi. Haide, Franky.

Intraţi.

Ce surpriză!

Ce-o fi vrând cu mine?

E original, aici.

- Suntem la mine, la femeia mea. - Dora?

O cunoşti?

Ştii, lumea vorbeşte.

Ce se vorbeşte despre noi? Cine-i dobitocul ce se ia de mine? Cine?

Linişteşte-te.

Se povesteşte că plăteşti chiria, dar că...

n-ai dreptul să stai aici. Adevărat?

Nu că n-aş avea dreptul să stau aici, asta-i o prostie.

Dora e o fată căreia-i place să fie independentă.

Eu... respect asta.

Respecţi...

- Auzi, Franky? - Da.

- El respectă. - Asta-i bine.

Da, şefu'.

Şi atunci eu, în toate astea...

Eu...

Tu, pe mine, mă respecţi?

De ce zici asta, Tany?

Ei, Tany! Sigur că te respect.

Nu trebuia să faci o o chestie pentru mine?

Chimistul?

L-am găsit pe tipul care-ţi trebuie. Îl cheamă Charles Peretti.

E cel mai bun. Tipul ăsta, în 3 săptămâni,

îţi transformă tona de morfină brută

în 100 kg de heroină pură.

Pură, Tany! Ai încredere în mine.

Când o să-l văd?

Curând! În sfârşit... ce mai!

De fapt, eu îl cunosc pe nepotul lui, Fabrizio.

Trebuia să ne vedem acum două zile,

dar nu s-a întâmplat, am ratat întâlnirea, aşa că...

Dar mă descurc, mă descurc, nu-ţi face griji.

Ei, nu...

E o chestie ce nu merge cu tine acum.

- De ce spui asta? - Ce se-ntâmplă? Ai necazuri?

Nu.

- Dragostea... - Da, sunt îndrăgostit, dar asta e...

Asta nu e dragoste.

Asta nu-i nimic, Tany, nu-i nimic!

Aşa, din când în când...

Patroane, e bun pentru sex, penrtu o partidă, Franky.

- Aruncă-l. - Nu pune mâna.

Ştii, la mine, la Neapole, la ţară... Ştiai că sunt napolitan?

Ştii asta.

Acolo, avem o tradiţie... un pic cam grosolană,

dar foarte eficientă.

Când un tată îşi vede fiul bând alcool, ce face?

Îi dă o scatoalcă şi gata.

La mine, nu aşa se întâmplă. Nu!

La mine,

La mine, tatăl îl pune pe fiu la o masă,

îi aduce o sticlă mare de tescovină,

şi-l pune s-o bea toată.

Pahar după pahar după pahar...

Copilul nu înţelege, plânge,

îşi vomită şi maţele,

şi inevitabil, după un timp...

cade în comă, dar... nu pentru mult timp,

5, 6 ore...

Te pot asigura că, după asta, puştiul...

nu va mai bea o picătură de alcool toată viaţa lui.

Înţelegi unde bat?

În sănătatea ta.

Nu toată.

Încă.

Mai.

- Nu mai pot. - Ia!

Haide.

Termin-o.

- Nu mai pot, opreşte-te! - Haide!

Dă-i drumul.

În noaptea asta pui mâna pe nepotul lui Peretti şi uităm totul.

Nu vom mai vorbi despre asta.

Da.

Acum?

Scuze de deranj, d-le judecător, dar o anume Lily Mariani

vrea să vă vadă. Insistă.

Da. Poftiţi-o înăuntru.

Îl cheamă Fabrizio Maldonato.

- De cât timp îl frecventezi? - De 6 luni.

Ce-ai păţit acolo?

Are un prieten nou. Unul mare.

Ieri, Fabrizio a vrut să plec cu el.

Am refuzat.

Ne ocupăm noi de nemernicul ăsta. Cine e prietenul lui?

Îl cheamă Callazi.

Callazi... Ăsta-i? Frank Callazi?

Da.

Ştii de ce e amic cu el?

Franky i-a promis că-i va încredinţa un club.

Trebuie neapărat să ieşi din asta, Lily.

Ştiu. E prea brutal.

Nu ştiţi ce rău îmi face.

Ba ştiu, ştiu.

- Ştiam pe unul cu aşa o problemă. - Heroină?

Nu, el se ocupa de jocuri.

Dar e un drog al dracului.

Îi plăcea mai ales momentul în care poţi pierde totul în viaţă.

Dar a reuşit să iasă.

Şi chiar şi-a refăcut viaţa.

Vorbiţi de dvs?

- Ce caută pe-aici? - Vă aşteaptă.

A insistat.

La naiba! Simt că ne va deranja cumplit.

- Charles Peretti, vă interesează? - E cel ce s-a retras din afaceri, nu?

- Aşa se spune. - Cunoaşteţi povestea?

Tatăl lui, Dominique, era un mafiot mărunt din Bastia.

El a investit nişte bani în Marsilia, după război.

Şi-a ales nişte intermediari.

Cel mai cunoscut e el, Joseph Pietri, zis şi "marele Jo".

- Da, un mare încurcă-lume. - Tocmai.

Dominique şi-a trimis fiica să-i supravegheze afacerile.

- Bun, de acord, şi ce-i cu asta? - N-am terminat.

N-am terminat. Laetitia, sora lui Charles, observa cu atenţie localurile.

A avut un băiat.

Un derbedeu de joasă speţă, un peşte de colţ de stradă.

Numele lui e Fabrizio Maldonato.

Şi-a făcut un nou prieten.

Îi vezi tot timpul împreună.

Cred că el e legătura între unchiul lui chimist şi clanul Zampa.

Asta e. Procurorul a autorizat filajul. Nu-l pierdeţi din ochi.

De acord?

Domnilor, o seară bună.

Ia uită-te. Ia uite.

Cum poţi respecta o fată care se fâţâie aproape în pielea goală?

Hei! E în regulă, e cu mine.

- Mulţumesc, Franky. - Nu, nu! Che "mulţumesc"? Nu!

Suntem mulţumiţi că lucrăm cu unchiul tău.

Vrem să-i mulţumim. Nu ştii ce i-ar face plăcere?

Ştiu eu? Cârnaţ corsican?

Cârnaţ corsican?

- Unul bun. - Nu, tu eşti bun.

- Hai, bea înainte. - Mulţumesc, Franky.

Da.

Cine-i roşcata aia?

Aia e amica Nebunului.

N-am mai văzut-o.

El nu ştie că-i o serată privată?

Pe cinstea mea... o poartă peste tot, acum.

În acelaşi timp, are de ce, nu?

"La mulţi ani,

"La mulţi ani!

"La mulţi ani!

"La mulţi ani!"

Un, doi, trei!

Aniversare plăcută a căsătoriei!

La mulţi ani de aniversarea nunţii voastre!

- La mulţi ani, draga mea! - La mulţi ani!

15:02.

Nu lăsa verdea să treacă! Hai, hai, hai!

Păstrează distanţa.

Comisar Aymé-Blanc către centrală.

Centrala, ascult.

L-am localizat pe Peretti. Primeşte o livrare.

Anunţaţi-l pe judecător.

Bine, d-le comisar.

Ce facem? Îl urmărim?

Dă-l încolo. De el ni se fâlfâie.

Barca-i acolo. Cum ne vede, cum o ia pe mare.

Bine. Mergem.

Ange, intervenim imediat.

Recepţionat. Către toate echipele: pe poziţii. Îi dăm drumul.

- Vreţi? - Da.

Echipa B, progresăm.

Intrăm în casă.

Suntem în salon. RAS. (=Rien ŕ signaler = nimic de semnalat)

E zgomot în casă.

José!

Am descoperit laboratorul.

- Poliţia! - Cum aşa, poliţia?

Vă faceţi de rahat acum! Vă faceţi de rahat!

- Hai, pleacă! - Bine, fă-l să tacă!

Poţi să-ţi bagi walkie-talkie în cur!

L-am găsit pe Peretti.

"L-am găsit pe Peretti"... blestematule!

Unde e morfina brută?

Morfină brută? Aici? Trebuie să te calmezi.

- Unde sunt sacoşele? - Ce sacoşe?

D-le comisar, le-am găsit în pivniţă.

Iată-le.

Ce-i cu gluma asta?

Le luaţi, totuşi.

Hai, ridică-te.

Haide.

Pentru ce mă săltaţi? Pentru deţinere de cârnaţi?

JEAN-PIERRE DUVAL ARHITECT DPLG

A găsit arhitectul casei. Nu-mi vine să cred.

S-au făcut lucrări la această casă. Vreau să ştiu de ce.

Peretele ăsta are mai mult de 1 m grosime. Pe plan nu e trecut.

- Spargeţi-l. - Poftim?

Peretele ăla... faceţi-mi o gaură în el.

Cum doriţi, d-le judecător.

- Ei bine? - Nu văd mare lucru...

În afară de o mare cratiţă.

Spargeţi tot.

- Dă-mi piesa aia, Alvarez. - Asta?

Joi 7 iulie 1966

INTEROGATORIU ÎN CURS - NU DERANJAŢI Charles Peretti,

v-aţi născut la 21 mai 1912. Deci, 63 de ani.

Riscaţi să vă sfârşiţi zilele în închisoare.

Fără combină de înaltă fidelitate, fără jacuzzi...

N-o să vă lipsească toate astea?

Am vorbit cu avocatul meu. N-aveţi nimic contra mea.

M-am oprit acum mult timp. Prea mult ca să mă mai avânt.

Sunt unii care au noroc în viaţă.

Şi la joc, uneori, vine din nimic.

Dvs. v-aţi jucat de-a 5 luni.

Ce-i prostia asta?

Aveţi grijă de afacerile dvs., nu?

Praful, şi altele, strică materia primă.

- Ziarul, Charles. Ziarul. - Ce ziar?

Materialul chimic l-aţi învelit în ziar.

Datează din 7 iulie 1966.

Acum 9 ani şi 7 luni. Prescrierea e la 10 ani.

Vorbiţi-mi de Zampa, şi vom folosi ziarul ca să... aprindem grătarul.

Nu-l cunosc.

Sunteţi singur-singurel la Marsilia.

Nu prea ies din casă.

Dacă mă tot luaţi drept tâmpit, de la Beaumette nu veţi mai ieşi mult timp.

Merg să-mi fac o cafea. Vă las timp de reflecţie.

Alvarez, supraveghează-l pe Peretti.

Nu va zice un cuvânt despre Zampa.

Jeannot, ia du-te şi fă un tur.

- Eşti o adevărată pisică neagră. - Lasă-l în pace pe frate-meu.

Cu el de faţă nu mai marchează. Ai zice că trimite unde jucătorilor.

Ce idiot!

Tany, putem vorbi două minute?

- Dă-i drumul. - Bun. A venit bancherul la mine,

şi mi-a cerut ca de obicei.

Şi?

Asta-mi zici? "Şi"? Adică...

Ţi-aduci aminte că eram pregătit să dau dublu?

Da, mi-aduc aminte.

Şi ce? Nu-mi zici nimic?

Mă trimiţi la bancherul tău şi nu-mi zici nimic?

Tany, e vorba de mine!

- De mine! - De când trebuie să-ţi dau socoteală?

De când?

Las-o baltă. Nu e...

cine ştie ce.

- Da... da, puştiule! - Pasează! Pasează!

Haide, puştiule! Da, da!

Da, aşa! Gol!

Ştiam eu c-o să marcăm! Ştiam!

Haideţi, încă unul.

Las-o aşa.

Gata, l-am găsit pe Fabrizio Maldonato.

Ăsta nu va mai vorbi. La naiba!

- Bună ziua, doamnă. - Bună ziua, d-le judecător.

- Nu vă deranjez? - Nu, deloc.

Intraţi, tocmai făceam cafea.

- Aşezaţi-vă, vă rog. - Mulţumesc.

Pot s-o văd pe Lily?

Lily...

Nu vi s-a spus?

Ce?

A făcut o supradoză.

Am îngropat-o săptămâna trecută.

Şi totuşi, vă jur, vă ascultase!

După cură, s-a lăsat de tot.

Nu-nţeleg ce s-a întâmplat.

Sunt dezolat, doamnă. Sunt dezolat.

(en) Bun venit în America!

(it) Nu vreau să fiu vulgar,

dar vei face ce mi-ai promis!

Altfel îţi tai ouăle şi ţi le fac cercei!

Ticălosul!

O afurisită de junglă, uite ce-a devenit oraşul ăsta!

Musteşte de negri şi de poliţişti.

Unii te jecmănesc la colţ de stradă.

Şi ceilalţi te jecmănesc,

şi, pe deasupra, te bagă la pârnaie.

Unicul avantaj aici

e că toată lumea consumă:

albi, negri, hippies, poliţişti...

Prin urmare îţi trebuie mai multă marfă.

Da.

Dar preţurile, Tany...

nu mai sunt cele ale pieţei.

Piaţa?

Păi eu sunt piaţa.

Nu mai eşti singur.

Asiaticii vând kilogramul cu 30.000 dolari.

Aproape de două ori mai puţin ca tine.

Şi de trei ori mai puţin pură.

Ştiu că, vândută en détail,

heroina mea

îţi aduce mult mai mult decât ce-ţi bagă pe gât gălbejiţii.

Şi cum amândurora ne plac banii,

mai bine rămânem la aceeaşi marfă.

La preţul meu.

Scule de napolitani!

În afaceri, sunteţi mai ţepeni decât o sculă de puşcăriaş.

Condiţiile tale?

Nu-ţi face griji.

Eu nu-mi fac niciodată griji.

Sunt satisfăcut

sau nu.

Eşti bine, Lucien?

- Redecorezi? - Da.

Ăştia-s doar găinari.

Traficanţi mărunţi, proxeneţi...

Mâinile mici sunt cele

ce fac maşina să meargă.

Dacă nu putem tăia capul caracatiţei, cum ziceţi dvs., îi tăiem braţele.

Îi puneţi pe toţi la adăpost,

chiar dacă nu-i avem cu nimic la mână.

Bine.

MANDAT DE ARESTARE

Aţi uitat să puneţi numele pe aceste mandate.

Le veţi completa chiar dvs.

Nu e prea legal.

Dar îmi place.

Îi vom trimite un mesaj lui Zampa

că petrecerea s-a terminat.

Stai pe loc! Nu mişca!

Arestări spectaculoase

la Marsilia în Quartier du Pannier

Cel pe care mediul interlop îl numea Ţiganul

a fost interpelat azi-dimineaţă de brigada de stupefiante.

Dă-i drumul! Urcă!

Pune-l acolo.

Bună ziua. Sunt judecătorul Michel.

- Şi ce naiba-mi pasă mie? - Îţi dau maximum.

Această serie de arestări e dusă sub instrucţia jud. Pierre Michel,

care, hotărât lucru, face să se vorbească mult de el în ultimul timp.

Oh, nu, nu! Robert, nu!

- Deci nu-i a dvs.? - N-am văzut-o niciodată.

Du-te la dracu!

Da? Notaţi, d-şoară.

Bine.

Iată, acum e a dvs.

Veţi trimite asta la Identitatea judiciară pentru amprentare.

La Marsilia, 2 oameni au fost arestaţi pentru posesia a 2 kg de heroină.

Stinge-l, Christiane, te rog.

Nu, stai. Schimb postul.

Ia te uită: Nu-i o privelişte frumoasă?

- Mi se rupe. - Notaţi, d-şoară.

- Tany, l-au arestat pe Andreani. - Cum?

L-au arestat pe Andreani la el acasă, acum o oră.

La început, nici nu-l puteai da afară.

Să ştiţi că suntem încântaţi să avem

un judecător atât de strălucit ca soţul dvs. la Marsilia.

Elisa Marcone?

- Ce aveţi împotriva ei? - E soţie de bandit.

E o crimă?

Toate afacerile soţului sunt înregistrate pe numele ei.

În momentul ăsta te joci cu limitele.

Puţin mai cambrată pe talie.

- Totuşi, nu prea mult. - Ba da.

- Nu. - Ba da, puţin.

E Lino. Deschide-i.

Mai pe talie.

O să te joci acolo, draga mea?

Îmi pare rău c-am venit să te deranjez.

Nu-i nimic. Spune-mi.

Nu voi putea merge să caut materia primă.

De ce?

Nebunul ăla. Mi-a băgat soţia la închisoare!

Stai aşa! Cum pe soţia ta?

Uite-aşa! M-am pomenit singur cu copiii,

Trebuie să-i spăl, să le fac de mâncare,

să le schimb hainele de pat...

Aş prefera de 100 de ori să fiu în închisoare, pe cuvânt!

Începe să mă calce pe nervi, judecătorul ăsta!

Da, enervează pe toată lumea. A făcut o fixaţie pe tine.

E o obsesie. Dacă asta continuă, nimeni nu va mai putea munci.

Sunt sigur. Fiţi cuminţi, da?

Vreau să fac pipi.

Peste două minute, draga mea.

Mergi înapoi la joacă.

Nu mai pot, Tany. Ăsta-i iadul.

Mai staţi locului, da?

Poftim.

Poftim, Lino, ia asta.

Mulţumesc, Tany.

Mă apuc eu de avocat pentru soţia ta.

- Rahat! Îmi pare foarte rău... - Nu-i nimic. Lasă, lasă.

- Lasă, dacă-ţi spun! Nu-i nimic. - Hai, vino aici.

Haideţi, copii.

Îi omor.

Robert, sunt Tany.

O să fac turul clasei... turul clasei...

Am să-l întreb...

Nu... Nu...

Nu, pe dvs. nu...

Bun. Foarte bine. Te ascult.

Ce ne vei recita?

- "Eu sunt cum sunt." - De...?

- Jacques Prévert. - Perfect.

Te ascult.

"Eu sunt cum sunt.

- "Eu sunt făcută aşa." - Da.

- "Îmi place..." - Nu, nu.

"Eu sunt cum sunt, sunt făcută aşa..."

"Când am chef să râd..."

Ei bine? "Când am chef să râd..."?

Ce-i cu căpşorul ăsta de vrăbiuţă nedumerită?

Ce se-ntâmplă?

Ce-i un pederast?

Ce?

Unde-ai auzit asta?

Azi-dimineaţă, la şcoală, doi băieţi vorbeau de tati.

Unul zicea că e un cow-boy,

şi celălalt că e un pederast.

Ştii, oamenii zic multe lucruri.

Uneori spun lucruri foarte inteligente, alteori spun prostii.

Data viitoare când te mai cicălesc, ştii ce să faci?

- Fă aşa. - Fii serios, Pierre!

- Ce? - Păi nu se cuvine!

Bine, atunci faci aşa...

Hei, noi lucrăm aici!

De la început.

Pe tine nu te-ngrijorează?

- Ce? - Păi asta,

întâmplările astea, fetele, şcoala...

Toată lumea vorbeşte de tine.

Pe coridoare, oamenii vorbesc...

Rumori, zvonuri... nici nu vreau să ştiu ce spun.

Nu-ţi face atâtea griji...

Oamenii clevetesc. Dă-i încolo.

Da, dar putem discuta.

Da, putem discuta, dar îţi jur că nu-i nimic.

Să vorbească!

N-au decât.

Doamnelor, domnilor...

Poftă bună, d-le judecător.

Îmi torni un pastis?

E un lucru care mă munceşte de mult timp.

Spuneţi. Poate reuşesc să ajut un judecător.

Prenumele dvs. de naştere e André.

De ce anturajul vă spune "Robert"?

De ce mi se spune "Robert"?

Pentru că am o pereche frumoasă.

- De sâni. - Da, am înţeles.

Vă cunoaşteţi toate dosarele pe de rost?

Data mea de naştere?

15 aprilie 1935.

Impresionant.

Munciţi mult. Chiar prea mult.

O să muriţi de-atâta muncă.

Uite...

Odihniţi-vă puţin, d-le judecător.

Ce-i asta? E... felia mea din tort?

Asta e. O felie din tort.

Pentru copii. Le plac mult dulciurile.

Veţi primi acelaşi lucru în fiecare lună.

Îmi dai o explicaţie?

Mergem, fetelor?

- La revedere, tată. - La revedere, pisoiaşi.

Tany... Tany!

Tany...

Ascultă.

"De acum celebrul judecător Michel a făcut o donaţie de 10.000 franci

"celui mai mare centru de dezintoxicare din Marsilia.

"Banii provin din fondurile sale personale.

"Spune că acest efort este pe cât de firesc pe atât de sincer,

"şi că e de datoria fiecăruia de a lupta..."

Gata, gata!

"Magistratul a afirmat că va continua să se bată

"fără odihnă împotriva traficului de heroină.

"A declarat şi că vrea să-l pună în spatele gratiilor

"pe Gaëtan Zampa, omul din spatele fabricării acestui drog,

"care se răspândeşte în toată lumea."

Ei bine, d-lor, ridic paharul pentru acest mare om, judecătorul Michel.

- Sănătate. - Sănătate.

Lucien! Lucien!

Nu-i nimic, nu-i nimic!

Ştiţi cu toţii

că urăsc ploaia,

taxiurile

Şi Paris Saint-Germain.

Nu, nu, nu!

Un şef al OCRB (=Oficiul Central de Reprimare a Banditismului)

nu poate fi refuzat.

Profit de ocazie ca să le mulţumesc, totuşi,

tuturor celor care au contribuit la această numire.

Şi mă gândesc în mod deosebit la acest duo de poliţişti

cel mai prost asortat din istoria poliţiei:

- Limbutul... - Iar începe!

...şi tăcutul.

Vrei să spui Zorro şi Bernardo.

Ange, ţi-a căzut masca!

Hei, un pic de respect pentru noul tău comisar.

care te bagă în buzunar.

Îi mulţumesc şi d-lui judecător, care ar da totul

pentru o cauză dreaptă:

viaţa, timpul, banii...

Da...

Banii altora, cum a şi făcut.

Nu ştiu despre ce vorbiţi.

De când tot interoghează bandiţi, vorbeşte ca ei.

Nu, serios, Pierre,

am învăţat un lucru cu d-ta:

că nimic nu e imposibil. Nimic.

O să-mi lipsiţi! O să-mi lipsiţi!

Nu e decât un "la revedere"!

Nu e decât un "la revedere", Lulu!

Nu e decât un "la revedere".

Sper că aveţi un motiv valabil.

Nu te-am chemat degeaba. Vino să vezi.

Ce se-ntâmplă aici? Oh!

- Ce faci, Franky, cu el? - Se pare că n-are nimic pentru noi.

- Cum adică n-are nimic pentru noi? - Hai, povesteşte-i.

Repetă-i ce ne-ai spus nouă.

Au trecut deja nişte tipi pe-aici.

Spune-i cine a venit după mărunţiş.

Nebunul, nebunul!

Vezi? Ţi-am spus eu.

Bine.

Cine te-a pus să accepţi?

A zis...

cu judecătorul ăsta care vrea capul dvs.,

devine prea periculos să lucrez cu dvs.

Şi mai zice că...

că sunteţi terminat.

- Ce-ai zis? Repetă ce-ai zis! - Dar nu eu am zis, ci el!

Zice că de-acum înainte cu el trebuie să lucrez.

- Şi tu l-ai crezut, în aia mă-tii! - Ce puteam face?

Bine, lasă-l.

Ce fac cu el?

Nu-i faci nimic. Nu-i vina lui, sărmanul.

Imbecilule!

Lasă protecţia pe seama noastră, iar tu spală-te pe bot şi înapoi la muncă.

Eu terminat, poponarule?

Ai înţeles?

Am fost pe la cazinou.

Grăbeşte-te şi dă-mi banii.

De banii ăştia uiţi. Sunt ai mei acum.

Zău?

Bine.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Da.

Comisar Bianchi?

- Judecător Michel! - Bună ziua.

- Ce plăcere! Ce vă aduce încoace? - Vin în legătură cu Nebunul.

Nu, nu, nu... Nu.

Păcat, nu doriţi acest dosar.

De ce? N-aveţi nimic?

Nimic, zero.

Nicio amprentă, nicio dovadă, nimeni n-a văzut nimic?

Fără rănit, am putea crede că nu s-a întâmplat nimic.

Se zice că e mâna lui Zampa.

- Nu cu "se zice" punem mâna pe el. - Da, ai dreptate. Da, aşa e.

Da, atunci n-are rost să ne obosim.

Avem altceva mai bun de făcut. E dinainte pierdut.

Desigur. Da.

Plus c-aveţi mult de lucru.

Nu se mai termină.

Da, aveţi dreptate. Păstraţi-vă forţele pentru pescuit.

De ce zice asta?

Ai găsit-o pe cea pe care o voiam?

Da. Cu caroserie blindată.

Chiar te duci să te ascunzi?

Sigur că merg să mă ascund. Şi tu vei face la fel.

- Suntem în război. - Te previn, eu nu mă ascund.

- Mă duc la spital... - Nu faci nimic!

Faci ce-ţi spun. Asta faci.

Crezi că te poţi fofila până acolo ca să-l ucizi?

E o pază în faţa uşii 24 ore din 24. Nici vorbă să poţi intra.

Gândeşte-te, la naiba!

- Şi nu facem nimic? - Nimic.

Ne rugăm, iată ce facem.

Dacă nu-l ia Dumnezeu, îl achităm la ieşirea din spital. Bine?

Până atunci, nu-ţi bagi nasul acolo.

Nu-ţi vei vedea nici fiul.

(it) Înţelegi?

(fr) - Da? - Da.

- Da? - Da.

Bine. Haide.

Ne urmăreşte o maşină.

Atrage-l într-o plimbare.

Da. Dă-i drumul. Acum! Hai!

- Ai văzut cine era? - Haide, urmăreşte-l.

Rahat!

Ce face tâmpitul ăla?

V-aţi rătăcit?

Mă plimb.

Sunteţi departe de palat.

Ce vreţi de la mine?

Cum scot un picior afară, cum sunteţi pe urmele mele.

Nicio femeie nu mi-a făcut asta. Ce e?

Vă plac?

Nu, nu sunteţi genul meu. Nu-mi plac infractorii.

Cuvinte mari... Vedeţi infractori peste tot.

Deformaţie profesională.

Eu nu aşa mă văd.

Vedeţi dvs., eu fac mulţi oameni să trăiască. Mulţi.

Mă consider mai mult... un negustor. Eu fac comerţ.

Da. Şi în plus şi om de afaceri.

Vă enervez, ai?

Sunt obişnuit cu oameni ca dvs.

Înţeleg. Cât câştigă un mic judecător?

9.000? 10.000 pe lună?

Trebuie să vă treziţi, nu?

Ce credeţi, că Marsilia va deveni Elveţia?

Profit de puţinul timp pe care-l avem aici.

Da.

Ar trebui să profitaţi şi dvs.

Să profit ca dvs.?

O maşină blindată, un câine mare de pază care să mă apere?

Hei! Toată lumea vă vrea pielea.

Eu, poliţiştii, şi toţi complicii care la primul pas greşit vă vor mânca.

De 20 de ani sunt aici, ştiţi?

- N-am motive să-mi fie frică. - Ba da, vă e frică.

De altfel, vesta aia groasă sub cămaşă nu e pentru aspect.

Sunt sigur că noaptea ţineţi un ochi deschis.

Vă întrebaţi în ce moment o veţi sfârşi,

- dvs. sau soţia. - Atenţie la ce spui.

- Nu fi lipsit de respect. - Nu-i respect pe cei ca dvs.

Ai tupeu.

Ar fi preferabil să nu ne mai întâlnim.

Preferabil pentru cine?

Pentru mine sau pentru dvs?

Nu mai rezist să stau aici...

Trei luni...

Un tunel.

- Merg să mă culc. - Vin şi eu imediat.

Fiului meu iubit THOMAS CALAZZI

Vă veţi ocupa de funeraliile lor.

Vreau coroane de flori. Vreau să fie frumos.

Vreau să fie frumos.

Nu vreţi ceva mai tare?

- Nu. - Greşiţi. V-ar face bine.

Mi-ai spus mie că greşesc?

Că n-am dreptate?

Găsiţi-mi-l pe Nebun.

- Trebuie să punem oameni peste tot. - Pe ce motiv?

- Aveţi informaţii? - Nu am mare lucru, dar...

Nu putem mobiliza toate echipele pentru o reglare de conturi.

Zampa tocmai a primit un croşeu enorm, ce credeţi, că se va lăsa aşa?

Nu, e un agresiv, un periculos!

Şi totuşi, nu pot debloca efectivele pe baza unor simple presupuneri.

Bine. Daţi-mi-l pe comisar.

Comisarul nu poate vorbi cu dvs. E ocupat.

Puţin îmi pasă că e ocupat! Daţi-mi-l!

Sunaţi-l mai târziu.

Acum veţi face ceva sau nu?

Câţi morţi sunt? 4, 5?

Nu mă enervaţi, Michel. Nu vedeţi că sunt ocupat?

- Ah, da? Munciţi? Bine. - Uite ce: n-aveţi ce căuta aici.

Trebuie să anchetăm. Când vom avea nevoie de un judecător, vă vom suna.

L-ai văzut? N-are nimic, e insipid.

- E gelos. - Gelos pentru ce?

Gelos pentru ce? Pe cine?

- Pe John Travolta? - Evident!

Veritabilă execuţie colectivă.

În analele criminale franceze, nu s-a mai găsit niciun alt act asemănător.

La Marsilia, acest măcel cu 9 morţi...

poate fi vorba de o reglare de conturi.

E, în orice caz, una din ipotezele unei anchete care trenează.

Operaţia nu a permis poliţiei să culeagă

elemente noi pentru anchetă...

O să-mi vorbeşti de dosarul barului.

N-am văzut niciodată un raport de anchetă atât de gol.

Pierzi ore întregi căutând ceva concret, dar nu e nimic.

Puteţi clasa afacerea, nu se poate judeca.

Tâmpitul de Bianchi parc-ar face-o expres.

Dac-ar fi după mine, pe el l-aş băga la pârnaie.

Mereu cumpătat, Pierre.

24 ore le-a trebuit să percheziţioneze domiciliul victimelor, 24 ore!

Ştiu, e de plâns.

- Vreau să vă rog ceva. - Am o audienţă.

Puneţi PJ pe Zampa şi pe Nebun.

Trebuie supravegheat totul: restaurante, baruri, cazinouri, tot.

Da? Şi sub ce motiv?

Sunteţi pe punctul de a autoriza un filaj ilegal.

Nu vă temeţi, voi găsi eu o acuzaţie când îi vom prinde.

Nici vorbă.

Dacă-i lăsăm în libertate, oricând va fi posibil un alt masacru.

- Riscăm mult dacă facem asta. - Riscăm şi mai mult dacă n-o facem.

Gata, a venit Zampa!

Poliţia judiciară. Dă-mi-l pe judecătorul Michel, te rog.

Vine.

Oh, la naiba!

- Trebuie să mergem, Jeannot. - Pentru moment, mai aşteptăm.

E înarmat.

Trebuie să mergem. Trebuie să mergem.

E înarmat. Repet: e înarmat, băieţi.

- Stai! - Jos arma!

Nu mişca! Nu mişca!

Poliţia! Nu mişcă nimeni!

Întoarce-te! Întoarce-te! Mai repede!

Nu mă atingeţi, d-le agent.

Grăbeşte-te!

D-le inspector... Ce s-a întâmplat?

Supravegheam cu băieţi de sus de acolo.

L-am văzut pe Zampa coborând. Atunci v-am anunţat.

- Apoi l-am văzut pe Nebun venind. - Nu-l cunoaşteţi pe tipul ăsta?

Nu.

- Şi Zampa? - Zampa, nimic.

- Nici armă, nici vestă? - Nimic.

- Sunteţi sigur că nu v-au reperat? - Da. Sigur.

Din partea d-lui Zampa. Zicea că veţi avea nevoie.

Sunteţi un avocat al borfaşilor,

- o ştiţi foarte bine. - Ce se-ntâmplă?

Ar trebui să vă supravegheaţi judecătorul, d-le procuror.

Vino cu mine, te rog.

Ce te-apucă?

Zampa depune plângere pentru arestare arbitrară. Ce mai vreţi?

Ascultă, nu vreau valuri.

Am obţinut tot ce-am vrut.

Am să cer 3 ani cu executare pentru Nebun. Nu crezi că ajunge?

Zampa va fi mulţumit. Va scăpa de problema lui.

Pierre, eşti un judecător excelent, nu strica tot.

Nu mai vreau devieri de la procedură, filaje ilegale, nimic.

- E clar? - Da, foarte clar, d-le.

Noapte bună, dragii mei.

- Unde mergi? - Trebuie să plec iar.

- Iar? - Da.

M-am săturat. Ce tot faci, în fiecare noapte?

- Lucrez. Am un dosar important. - Un dosar?

Dar un judecător stă ziua la birou.

Nu cu noi trebuie să fii seara?

Nici nu te-ai oprit, de fapt.

- Ce spui? - Nici nu te-ai oprit.

Uită-te la tine, eşti excitat ca şi când ai juca poker.

- Nu vreau să mai trăiesc odată asta. - Delirezi!

- Deloc! - Ba da!

Nu! Dar de data asta te joci cu viaţa ta!

Bine. Văd că nu ne mai înţelegem.

Nu-ţi pui viaţa în pericol?

Nu vreau ca un individ ca Zampa...

Ascultă-te! Zampa, Zampa, doar asta ai pe buze!

Eşti complet obsedat!

Nu-ţi dai seama ce faci?

Nu ne mai vedem, nu mai facem dragoste...

Te ştiu exact cum eşti. Vrei să câştigi partida.

- Asta e. - Nu! Fals!

N-are nicio legătură! Nu!

Opreşte-te! Uită-te ce se-ntâmplă, la naiba!

Uite ce se-ntâmplă pe stradă, droguri, toxicomani...

Ce vrei? s-ajungă şi la fetele noastre?

Fetele tale? Tu vorbeşti de ele?

Visez! Dacă ţi se-ntâmplă ceva într-o zi, ce le zic?

Pleci? Te pregăteşti să pleci?

M-am săturat, Pierre.

Mă simt singură. M-am săturat.

Te gândeşti doar la tine, de fapt.

- Sunteţi bine, d-le judecător? - Ce e între Ange şi Zampa?

- Nu ştiu. - Cum adică nu ştii?

Hai, spune. Spune!

O bandă în sânul poliţiei.

Brigada poliţiştilor corsicani, cei mai mulţi venind de-acolo.

Vă rog, nu aici.

Au infiltrat toate serviciile, Poliţia judiciară, Securitatea urbană...

Şi Stupefiantele.

Mai ales Stupefiantele.

Şeful corsicanilor e Ange.

Da, da. E un nenorocit.

Sabotează toate operaţiile.

Sunt sigur că el l-a prevenit pe Zampa în legătură cu Peretti. Era evident.

Era evident că nu găsim nimic. Niciodată nu găsim, oricum.

Ne plimbăm doar.

Chiar lucrăm pentru ei.

În ziua arestării Nebunului, Zampa ştia că îl urmăreaţi.

V-a folosit.

V-a folosit ca să scape de celălalt.

Şi corsicanii ce câştigă din asta?

Dvs. nu sunteţi decât un număr.

- Nu bani. - Bine, înţeleg, dar atunci ce?

Mulţi bani.

Corsicanii sunt asociaţii lor, ei fac drogurile cu La French.

Îmi pare foarte rău.

Ce mă face să cred că nu eşti cu ei?

Vedeţi asta?

Ange mi-a făcut asta când i-am refuzat.

Ar putea fi şi de la o bătaie veche.

Da, posibil. De la o veche bătaie.

De 3 ani tot cer să fiu transferat. Verificaţi, dacă nu mă credeţi.

Trebuie să vă lăsaţi păgubaş, d-le judecător.

Urcă prea sus.

Cum adică "prea sus"? Hai, termină!

Ştiţi unde lucrează fratele lui Minassian?

Da!

- Ah, Michel! Ce faceţi aici? - Ce ştiţi despre armean?

- Despre ce vorbiţi? - Despre armean, traficantul!

- Nu vă spune nimic? - Cu un ton mai jos, vă rog!

Minassian, ca şi tipul din biroul alăturat!

N-am nimic să vă spun. Ieşiţi.

Să pun să fie percheziţionată primăria?

Dar cu cine credeţi că vorbiţi, Michel?

Sunt primarul Marsiliei de 25 de ani,

şi din experienţă vă spun c-aţi mers prea departe.

Nu-mi puteţi lua dosarul La French.

Primarul face ce vrea.

Vrea să se redacteze un anunţ public pentru mâine.

- Bine. Atunci eu convoc presa. - Ba n-ai să faci nimic!

Voi spune tuturor marsiliezilor în ce oraş corupt trăiesc.

De data asta, dacă mişti un deget măcar, îţi cer transferul.

Mă părăsiţi?

Am o viaţă, Pierre.

Da?

Dragă?

Am plecat. E mai bine pentru noi. Fetele sunt bine. Te îmbrăţişez.

- Alo? - Marie, sunt eu, Pierre.

- Dă-mi-o pe Jacqueline, te rog. - Nu-i aici.

Ştiu că-i acolo, dă-mi-o.

Pierre...

Dă-mi-o, îţi spun, Marie!

Nu poţi să-i laşi puţin timp?

O găzduiesc puţin la mine, apoi...

Te rog, Marie, dă-mi-o acum!

Cred c-ar trebui să...

Dă-mi-o acuma, fir-ar să fie! Dă-mi-o!

Dă-mi-o, la naiba!

La dracu!

Dă-mi-o. Am nevoie să vorbesc cu ea.

Da, Pierre.

Alo?

Pierre?

Alo?

Ce e?

Linişteşte-te.

Ce s-a întâmplat?

Răspunde-mi, spune-mi ceva.

Îmi pare foarte rău.

Vino înapoi.

Hai, vino înapoi.

Am nevoie de tine, ţi-o jur.

Sunt obosită.

Şi m-am săturat să-mi tot fie frică.

Tot timpul mi-e frică.

Bună seara, Marsilia! Cum vă simţiţi?

Atunci aţi aşteptat destul?

Iată-ne ajunşi azi la deschiderea Krypton,

cea mai mare discotecă din Franţa!

Dj, muzica!

- Unde e Tany? - Tany? Nu ştiu.

Ce faci aici?

- E reuşită, nu? - Da.

- Eşti fericită? - Da!

Vino, toţi prietenii te aşteaptă.

Nu, nu toţi.

Închipuie-ţi-i pe Franky şi Robert ce fericiţi ar fi fost şi ei aici.

Începe azi campania lui François Mitterrand.

...François Mitterrand se afla în oraşul prietenului său Gaston Defferre.

Putem aduna stânga,

şi vom aduna francezii.

Ei bine, suntem în ziua de duminică 10 mai 1981,

al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Trăim împreună un moment decisiv.

5, 4, 3, 2, 1: François Mitterrand este ales preşedintele Republicii.

Francezii au ales deci un preşedinte socialist,

ceea ce nu s-a mai întâmplat de 23 ani.

- Mitterrand e preşedinte! - Şi ce ne pasă nouă?

Noul ministru al Internelor, Gaston Defferre.

Am propus un program care e în acelaşi timp şi dinamic,

care are voinţa progresului şi cea a schimbării,

a schimbării realiste, a schimbării realizabile.

dar a schimbării profunde.

E în regulă, Minassian?

- Se încarcă la ora 18? - Da.

- Bine. Fii atent. - Te sun când sosesc.

Nu răspunde.

Sună iar.

Iar?

Nu e normal. Ce dracu face, transferantul ăla?

Tot nu răspunde.

Asta nu-mi place.

Nu-mi place!

Ce-i oroarea asta?

Hei!

Unde te trezeşti? Crezi că eşti la Palace?

Te plătesc ca să pui rahaturi? Ai?

Opreşte-mi porcăriile astea!

- Alo? - Pierre, sunt John Cusack.

Da, bună ziua.

Scuze pentru deranj. Am fost chemat la Palat, mi s-a spus...

Da, sunt acum acasă.

Vă sun pentru că avem nevoie de dvs.

Avem o captură mare în portul New York.

Dar ştiţi că de mult mi s-a retras dosarul La French.

(en) Rahatul ăla! (fr) Nimeni nu-l cunoaşte mai bine ca dvs.

N-a mai venit cel ce trecea marfa.

El aducea drogul din Marsilia în camioane de paëla

şi o dădea omului lui de contact.

E Minassian.

Pierre?

Da, aici sunt.

Ce ziceţi?

- Trebuie să mă gândesc. - Dar faceţi-o repede.

- La masă. - Nu!

Da. Mulţumesc. La revedere.

Vei face ce ai de făcut.

Iubire...

- 92 franci, vă rog. - Păstrează tot.

- Mulţumesc. - Mulţumesc. La revedere.

Aşează-te.

De când am ajuns, m-am pus pe ceai, ca o doamnă în vârstă.

- Mă încălzeşte. - Vă lipseşte Marsilia?

Soarele, da.

Oraşul, nu.

- Lămâie, zahăr? - Nu, mulţumesc.

Trebuie să spun că telefonul d-tale m-a surprins, Michel.

Aşa că spune-mi, ce te aduce?

Am ascultat discursul dvs. în seara numirii dvs.

Vorbeaţi mult de schimbare.

Cuvântul mă interesează.

Mergi la ţintă, Michel.

Ce ai să-mi oferi?

Mari onoruri pentru acest ministru al Internelor care nu se teme de nimic.

Începi să mă interesezi, dragul meu Pierre.

- Continuă. - DEA m-a pus pe o pistă solidă.

Vreau să primesc înapoi dosarul La French Connection.

Ah!

Recrutăm o echipă specială selecţionată cu grijă.

Oficial, vei fi în stagiu.

În stagiu? Ce fel de stagiu?

Criminologie, cursă de rezistenţă, croitorie, puţin îmi pasă.

Mergem pe pista lui Minassian, instalăm un birou clandestin.

Scuzaţi-mă, dar când aţi ştiut că Defferre va accepta?

Cu mult înainte de a intra eu la el în birou.

Când a fost numit ministru, ştii ce-a făcut prima dată?

Nu.

L-a dat afară pe fratele lui Minassian de la primărie.

Ceea ce e un mesaj limpede.

- Mai vreţi puţin? - Da, mulţumesc.

Acum, că e primul poliţist al ţării, îşi expediază toţii prietenii.

- Dvs. singur aţi făcut asta? - Da, soţia a ieşit în oraş.

- Ce? vrei să mă iei în căsătorie? - Nu, nu, e bine aşa.

Mulţumesc.

Hei, Minassian!

Ai venit din America doar ca să-mi spui asta, Charly?

Ascultă...

L-am convins să-ţi lase o ultimă şansă.

Dar trebuie să scazi din preţ.

O ultimă şansă?

Mie?

Dar ce vrei?

Să-i declari război lui Santo?

Următoarea încărcătură, pot să v-o dau la...

5 %.

15 %.

Spune-le să nu mai aranjeze, la naiba.

10.

Ascultă, 15 sau nimic.

(fr) L-ai trimis să mă enerveze cu 15 % ale lui?

Sigur că da. Tu ce crezi?

Nu.

Nu l-am trimis.

N-am avut de ales.

Fără americani, nu suntem nimic.

Şi ei ştiu foarte bine. Fără ei, bani ioc.

Asta este.

Şi atunci Krypton-ul?

Krypton-ul...

Krypton-ul nu aduce nimic.

În fiecare zi mă costă bani.

Krypton-ul e doar un miraj pentru a o face pe Christiane să zâmbească.

Dacă pierdem drogurile, pierdem tot.

Asta e.

Gata cu Krypton, gata cu Zampa, gata...

Gata.

O să fie bine, Tany.

Da...

- Ah, d-le judecător... - Salut, José.

- D-lor, vi-l prezint pe jud. Michel... - Bună ziua, d-lor.

- Richard... - Bună ziua.

- Stéphane... - Bună ziua.

- Simon şi Ludovic. - Bună ziua.

- Bună ziua. - Veniţi cu mine.

Bună ziua.

- Aşadar, ce-avem? - Nu mare lucru.

Şi totuşi, am ascultat 120 de ore de conversaţii. Îşi vorbesc.

- Da? - Vorbesc de fotbal, de copii,

de supa consumată, dar nimic despre Minassian, nimic despre droguri.

de parc-ar şti.

Pe-aici.

Bun venit în birourile DEA. (=biroul antidrog american).

(en) Băieţi!

Uitaţi-vă cine-i aici!

Cow-boy-ul francez!

E o onoare să vă cunosc.

Bine, bine. Destul cu circul.

Are mult de lucru. D-le judecător, bun venit în New York.

- Mulţumesc. - Urmaţi-mă în sala de interogatorii.

La origine, biroul DEA era separat...

- Înţelegeţi englezeşte? - Un pic.

Bine. Biroul e împărţit pe continente.

Aici e America, Africa...

Partea europeană se ocupă mai mult de Franţa, pentru motive evidente.

Cum se spune... beaucoup de travail.

Mult de lucru, da.

- Bună ziua. - Frumos costumul dvs.

Foarte elegant. Stil franţuzesc. Aici avem Asia...

Aici restul Europei... Sala de interogatoriu.

Vă aşteaptă, vi l-am prelucrat noi.

Bob rămâne afară. Distracţie plăcută.

Bună ziua.

La naiba, nu-i adevărat...

Numai el lipsea.

Da. Şi eu sunt bucuros că vă văd.

Se vede că ştiţi cine sunt.

Ar fi mai bine să-mi daţi ce vă cer.

Deja am scuipat ce aveam de spus.

Mi s-a spus că e bine, vila din Canada supravegheată, tot tacâmul.

Da, dar nu. Avem o problemă. Minassian şi-a luat zborul.

Şi eu sunt de vină?

Nu, nu sunteţi dvs., dar acum e problema dvs.

Daţi-mi altceva, sau o sfârşiţi în închisoare. La alegere.

La naiba... N-aveam ce căuta pe vaporul ăla!

În mod normal, angajaţii mei fac deplasările, nu eu.

Da.

Din cauza scandalului dvs. de la Marsilia, nimeni n-a mai mers.

Nici nu vă daţi seama cât regret.

Fotografiile. Concentraţi-vă pe ele.

- Ăsta vă spune ceva? - Pe el nu-l cunosc.

Dar ăsta de lângă el e Manuel da Costa.

- El? - Da.

Da Costa.

Spuneţi-mi mai multe despre el.

De mult timp îşi face de lucru pe-acolo.

Cunoaşte toată planeta.

Are vreo legătură cu Minassian?

Da? Nu?

Odată s-au dus împreună la uzină. Dar asta a fost demult.

Credeţi că Da Costa lucrează pentru Zampa?

Habar n-am. Cu siguranţă.

Şi-apoi pe şeful cel mare nu-l cunosc direct.

Bun. Altceva?

Nu-i destul?

Vreţi să vă spun că l-a ucis şi pe Kennedy?

De ce? Ştiţi dvs?

Acum, în Canada e foarte frig.

- Ştiu. - Eu v-o spun.

Da Costa. Evident, cu cazier judiciar.

Oficial, are acţiuni la un restaurant din portul vechi, "Marele Larg",

dar nu dă pe acolo, pentru că îi plac localurile din zona Operei,

şi să benchetuiască mereu.

Da. Te rog, José, spune-mi ceva care să mă intereseze.

Ajung şi-acolo.

Da Costa, Ange şi Bianchi au făcut toţi parte din Serviciul de Acţiune Civică.

Stéphane, te rog.

Au militat tustrei pentru de Gaulle şi sunt prieteni de peste 15 ani.

Obligatoriu, ne gândim

că Da Costa e intermediarul între poliţiştii corsicani şi Zampa.

Ia te uită!

Ce ştim de el pe plan sentimental?

Îi plac femeile, bărbaţi, sau nu alege?

Nu.

El... o iubeşte pe Dora Meurisse.

Priviţi şi dvs. Cea ondulată din stânga.

Îl ţine sub papuc. Face ce vrea cu el.

Atunci ce facem?

Nu-i mai dăm drumul.

Dora, draga mea!

Du-te şi fă un tur. Trebuie să vorbim de afaceri.

Serios?

- Ştiu... - Stai! Chiar vorbeşti serios?

- Haide... - Nu te teme, plec.

- Bună ziua tuturor. - Bună ziua.

- Veţi urmări de acolo. - Bine.

D-le judecător!

Richard, e bine?

Eşti într-un picior, într-un picior. Şi faci aşa. Nu-i uşor!

Releu 1 către centrală.

O vor întoarce la dreapta.

Stéphane, fii atent! o ia către tine.

Releu 2 către centrală: Tocmai a luat-o la stânga.

Merg către o fermă mare.

Ţi-am cerut un 42. 42! Şi tu îmi dai 40!

Alo? Am găsit vila. Întâlnire mâine la La Ciotat.

Da?

- Da, da, da. - Oh!

D-le judecător, asta e, soseşte.

Începe acţiunea. Să fim pregătiţi.

Chimistul urcă în maşina lui Da Costa. Vor pleca.

Şi e impecabilă, curată, bună.

Îmi place tare mult. Am o teorie:

Pentru mine, restaurantul, trebuie să mergi acolo,

te simţi bine, mănânci bine... Deunăzi eram cu Jeannot:

"Vara, zice, e un loc corect."

"Corect, zic eu, cum adică corect? Nu-i aşa!"

- Nu se aude nimic. - Raza de acţiune e de 250 m.

Accelerează un pic. Nu mai avem semnal.

Nu-i aşa!

Mă enervez, dar, de fapt, nu-mi pasă.

N-am dormit prea mult, sunt obosit.

Sau cel puţin eram.

Ce faci?

Ce-i cu schema asta?

Ca să nu văd unde merg.

Dacă cineva toarnă, se va şti că nu eu am fost.

Parc-ai fi Batman.

Bun, aproape am ajuns.

Dacă-ţi convine vila, începem peste trei săptămâni.

Bine.

Domnişoară!

Ai văzut? Nu, prost mai sunt!

Hop, aici e.

D-le judecător, părăseşte drumul. Ce fac, îl urmăresc?

- Suntem aproape de laborator. - Le dăm drumul.

- Reperăm vila şi ne ascundem. - Bine, recepţionat.

Mulţumesc, băieţi. Bine lucrat.

Ah, perfect.

- Aţi ales vinul, d-nă Zampa? - Da.

Va fi Château Rubine, vă rog. Mulţumesc.

Aveam chef de arici de mare.

- Ai destui? O să-ţi ajungă? - Sper.

- Mă ierţi un minut? - Da.

E bine, totul e gata.

Testează drogul în laborator. Apoi ocupă-te de plecare.

- De ce nu-l trimiţi pe Minassian? - Nu mai e Minassian. Te duci tu.

Şi gata.

Alvarez către centrală.

Luni...

- Nu merge. - Îmi plăcea tare mult.

Ai puţină încredere în soţul tău.

Alo?

Da, vi-l dau.

Da?

Bine. Spune-le că vin.

Nu-ţi face griji, frumoasa mea. Bine?

Îl termin când mă-ntorc.

D-le judecător,

gata, suntem pe poziţie.

- Bine. Lansaţi intervenţia. - Recepţionat.

Haideţi, băieţi. Pornim.

Mă ţii la curent, José, da?

Poliţia, nu mişcaţi! Nu mişcaţi!

José, spune-mi, ce se-ntâmplă?

José, Da Costa încearcă să fugă.

Poliţia! Poliţia! Nu mişca! Ridică-te! Ridică-te!

Jos arma! În genunchi! În genunchi!

Rahat!

Nu mişca! Nu mişca!

Dă-mi braţul! Dă-mi braţul!

Dă-mi-l. Dă-mi-l, îţi spun!

Dă-mi mâna ta, haide!

Poponarul mă-tii!

Gaëtan?

Abia împlinisem 10 ani,

Am terminat, iubirea mea. Mergem?

Toate jocurile noastre erau la fel

De-a jandarmii şi de-a hoţii

Mă ţinteai drept în inimă

Bang bang! Tu mă-mpuşcai

Bang bang! Şi eu cădeam

- Gaëtan? - ... şi zgomotul ăla

Bang bang! nicicând nu-l voi uita.

Gaëtan!

Ce e?

Am crescut împreună

Vorbeşte-mi odată! Ce e?

Gaëtan, uită-te la mine. Uită-te la mine!

...decât pentru jocurile tale băieţeşti

Bang bang! Tu te distrai

Bang bang! Eu te urmam

Bang bang! şi zgomotul acela...

Stai! Am un apel. Te sun eu mai târziu.

Alo! Da?

Bine. Mulţumesc.

Problema e Da Costa.

- Dacă vorbeşte, cădem toţi. - Îl cunosc, Marco.

Nu va vorbi.

Să nu-l subestimăm pe judecător.

E un turbat.

Şi crede-mă, îl va răsuci, îl va stoarce.

Atunci ce facem, Ange?

Oh, Ange, nu asta!

Nu pe Marco.

D-le judecător, a venit Da Costa.

Pofteşte-l înăuntru.

Ea ce caută aici?

Nu. Lăsaţi-i cătuşele. Aşezaţi-vă.

A fost percheziţionat domiciliul d-şoarei Meurisse.

Nu aveaţi dreptul!

Nu sunteţi în măsură să-mi citiţi dvs. drepturile.

Acest carnet e dovada pe care o caut de 6 ani.

- Ce carnet? - "Ce carnet"?

Am verificat, e numărul cel bun.

Acum câteva ore nu-l cunoşteaţi pe Zampa. Acum?

Nu-i al meu carnetul, vă jur.

Atunci e al d-şoarei Meurisse.

Nu, nu-i al ei.

Nu? Nu-i al nimănui? Al meu nu e.

Aţi fost arestat în flagrant delict.

- Pedeapsa posibilă e de 20 de ani. - Ştiu.

Bine.

Iar d-şoara Meurisse riscă 10 ani pentru asociere cu răufăcătorii.

Daţi-mi-l pe Zampa şi vă voi proteja.

Să mă protejaţi? De ce să mă protejaţi?

Nu mă puteţi proteja.

Nimeni nu mă poate proteja de Zampa! Ştiţi foarte bine.

Dacă vorbesc, sunt mort! Ştiţi, d-le judecător!

Şi dacă tăceţi. Pentru asta, Zampa vă va ucide, chiar şi în închisoare.

Nici nu va trebui să vină la Marsilia.

Depuneţi mărturie, şi vă trimit

în Canada, cu o nouă identitate.

- Nu pot vorbi. - Cum să nu.

Nu, nu pot vorbi.

Mi-e frică.

Nu pot să vorbesc, la naiba!

Vorbeşte, te rog.

- Dora... - Haide, te implor!

Te rog!

Vorbeşte. Nu-mi face asta. Vorbeşte.

Vorbeşte, te rog!

Te implor!

Puneţi să mi se facă două paşapoarte.

Două paşapoarte şi o scrisoare de la preşedinte.

Şi după aia voi vorbi.

E moartă.

Imposibil să ajungi la Da Costa. E supravegheat 24 din 24.

Şi dacă vorbeşte, suntem terminaţi.

Corsicanii ne vor abandona, şi vom putrezi aici.

Mai ai băieţi afară?

Atunci există o altă soluţie. Dar dacă facem asta...

Tany va fi cel acuzat.

Înapoi, doamnă! Înapoi!

Nu aveţi voie să treceţi!

E soţul meu!

Nu!

Daţi-mi drumul!

Nu!

Nu se poate!

Nu!

"Sunt oameni care-şi schimbă părerile precum alţii-şi schimbă cămăşile".

Oh, Jeannot! Eşti bine?

"E amuzantă aventura.

"Dacă numai o maşină ar vrea să ne ia...

"Ia uite una.

"Nu, e un camion.

"Urcaţi în spate, băieţi. Vă duc eu.

"Aş fi preferat..."

Tany!

Judecătorul Michel a murit azi. S-a tras asupra lui.

Reia, fata mea.

"Nu e posibil să călătoreşti în asemenea condiţii.

"Asta-i părerea mea.

"Am o idee. Aşteaptă-mă. Revin imediat.

"Ce-i mai scump la o maşină, e motorul.

"Te sfătuiesc să urci."

Haide, haide.

De ce plângi? Nu trebuie. Priveşte-mă.

Eşti un bărbat acum.

Nu plânge. Am să mă ascund.

Haide!

Mergem.

Ieşiţi!

Casa e înconjurată!

Aranjează asta.

Aveţi 30 secunde pentru a ieşi din casă,

sau venim după voi.

Mâinile pe cap!

Mâinile pe cap, îţi spun!

Hai, în genunchi! În genunchi!

În genunchi!

E o zi istorică.

O victorie a justiţiei contra crimei.

Mă felicit personal că l-am pus

pe Gaëtan Zampa azi în spatele gratiilor.

Şi profit de asta ca să-i felicit

călduros

pe funcţionarii poliţiei din Marsilia

care şi-au unit forţele pentru mai multe săptămâni

pentru a duce la capăt această operaţiune.

Rostind aceste cuvinte,

gândul meu se-ndreaptă, desigur,

către prietenul meu Pierre Michel,

acest judecător neînfricat care şi-a dat viaţa

pentru a distruge definitiv

French Connection.

Moartea sa

este o mare pierdere pentru Franţa.

Trebuie să se facă dreptate.

Traducerea şi adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)