Original subtitles

M-aţi convins să îmi divulg secretele

să mă destăinui dvs.

V-am lăsat să intraţi în viaţa mea.

Am avut încredere în dvs.

De ce aţi venit aici?

Bine, aveţi dreptate, am greşit.

Dar unicul mod în care am putu să intru aici a fost să mă dau drept ziarist.

Ca să faceţi, ce?

Adevărul e că încerc să devin pilot.

Ce?

Toate astea sunt despre mine.

Despre victoriile mele în concursurile de karting.

Nu pot să cred...

Vii aici să mă plictiseşti doar

ca să îmi arăţi victoriile tale stupide în circuitul de karting.

Acum vreau să devin un pilot adevărat.

Bine, Cumpăraţi-vă o maşină şi începeţi să mergeţi cu ea.

În ziua de azi toţi vor să fie eroi...

Haideţi, dle Ferrari, nu sunt aşa de diferit de dvs când aţi început.

V-aţi jucat mult cu adevărul ca să obţineţi ce doreaţi.

Aţi ajuns să vă compromiteţi până şi moralitatea...

E o minciună!

Făcând acorduri cu naziştii când a fost necesar.

I-am ajutat doar pe partizani.

Aşa cum aţi făcut în 43 când v-aţi transferat la Maranello?

Începuseţi un joc foarte periculos, colaborator ziua, partizan noaptea.

Am dat arme şi bani alor noştri.

Dar trebuia să păstrez aparenţele.

Altfel nemţii mi-ar fi distrus fabrica.

Aveam 60 de familii de întreţinut.

Puţin mai în faţă...

Atunci asta unde îl mutăm?

Şefule!

Sosesc nemţii!

Ascundeţi percutoarele.

Repede!

Ia desenele..

Ascunde-le sub uşă.

Vorbesc eu cu ticăloşii ăia.

Rămâneţi calmi.

Tu! Trădătorule!

Construieşti arme pentru bandiţii de partizani!

Nu, Care arme? Eu construiesc valve cu brevet nemţesc

nu arme pentru partizani!

Dacă îţi baţi joc de noi o să-ţi pară rău!

Mă recunoaşteţi?

Mă recunoaşteţi?

Von Auchmann?

În 1926, Mercedes.

Bravo!

În circuitul din Reims.

Aţi ajuns primul, eu al doilea.

Şi asta ce e?

E o răzbunare?

Nu, Ferrari...

Mereu am vrut să alerg cu maşina dvs..

De aceea o să am grijă de ea.

Dispăreţi o vreme, situaţia e periculoasă

dar o să fac tot ce pot să nu fiţi omorât.

Poftim, curăţă-te.

Ţi-am spus să nu te implici

Laura, te rog.

Nu pot să nu vorbesc.

Nu te gândeşti decât la tine.

Uitate la tine eşti constrâns să fugi ca un criminal.

Doar pentru câteva zile.

Până se liniştesc apele.

Şi ce ai de gând să faci?

Crede-mă că e mai sigur pentru toţi dacă nu ştii.

Tu crezi că nu ştiu unde mergi, nu-i aşa?

Laura, ajunge acum.

Dino, draga.

Spune-i adio lui tata.

Termină!

Nu-ţi fă griji, Dino.

Când te întorci acasă, tata?

Mă întorc imediat ce pot.

Apoi o să stăm din nou împreună.

Mereu împreună.

Fii liniştit.

Bună, Lina.

Enzo!

Eşti singură? Da.

Toate sunt plecate la mătuşa mea.

Şi nu ţi-e frică?

Acum că ai venit, nu.

Nu pot să rămân.

Dar aici eşti în siguranţă.

Nimeni n-o să vină te caute.

Nu, sunt spioni peste tot.

O să-ţi creezi necazuri dacă mă ajuţi Trebuie să plec.

Nu, Enzo, te rog nu pleca!

Nu trebuia nici măcar să vin.

În seara asta nu!

Şefu', uite ce-au făcut.

Veniţi aici cu toţii!

Asta e schiţa noului nostru model.

Îi vom spune Ferrari 125.

Să-i dăm drumul!

Să refacem fabrica.

În câteva zile aliaţii vor ajunge aici.

Şi o să putem să ne întoarcem la munca pe care o facem cel mai bine.

Haideţi, să-i dăm drumul.

Vezi Pepe...

De data asta ne-au distrus rău, dar...

Dar suntem încă în viaţă.

Deci...

Cum stăm?

Cum merge?

Aproape am terminat.

Să o pornim.

Bine, bine..

S-o dezmembrăm şi s-o luăm de la început.

Da, dar trebuie s-o terminaţi până mâine dimineaţă.

Aşa cum stau lucrurile...

mi se pare destul de greu.

A fost uşor vreodată?

Vittorio, mâine aici va fi plin de ziarişti.

Le-am promis prototipul.

Îmi pare rău, Enzo, dar de data asta mă tem că trebuie să schimbăm dată.

Maşina trebuie să fie gata mâine dimineaţă.

Chiar dacă mai facem o noapte albă.

Atunci nu vrei să înţelegi, nu ajunge!

Ne mai trebuie minim 24 de ore.

Nu mai avem încă 24 de ore, fir-ar să fie!

Enzo...

Ce ai?

Eşti bine?

Da, da, da, da...

Enzo...

Da, da, doar un mic junghi la inimă.

Ascultaţi-mă...

Dacă nu vreţi să fac un infarct, nu mă lăsaţi baltă chiar acum.

Pentru că, ori terminăm maşina asta...

sau e probabil că locul ăsta să se ducă naibii.

În regulă. Haideţi s-o ridicăm...

Deci aşa v-aţi construit maşina, folosind orice mijloc?

Jucându-vă cu bună credinţă a atâtor oameni?

A construi ceva de valoare

ne obliga mereu să ne jucăm cu natura umană.

Dar de ce-ţi spun ţie toate astea? Eşti doar un băiat care a apărut din ceată.

Poate pentru că simţit că suntem făcuţi la fel.

Ştiţi, e amuzant, dar sunt de fapt foarte curios în privinţa vieţii dvs.

Pentru că mereu aţi fost o inspiraţie pentru mine.

Aşa cum ştiu că aţi fost şi pentru copii dvs.

Copii sunt chestii foarte fragile.

Mai ales copii unor oameni ca mine.

Haide, dragă. Împinge, împinge...

Iese, iese, îl simt!

Vino să-ţi vezi băiatul.

Ce ai?

N-ai scos un cuvânt de când am ieşit din primărie.

Ce ar trebui să spun?

Că fiul meu are tata necunoscut?

Am fost constrânsă.

Ce altceva puteam să fac?

Dacă aş putea, aş spune tuturor că e fiul tău.

Dar legea nu permite asta.

O lege care nu îmi permite să îmi recunosc fiul, e nedreaptă.

Important e ca noi doi ştim că Piero e fiul nostru.

Asta e ceea ce contează.

Ceea ce simţim unul pentru celălalt.

Nu o bucată de hârtie.

Închide portiera, e frig.

Eşti fericită acum?

Şi mai ai tupeul să vii în casa asta? Ieşi afară!

Ieşi afară imediat!

S-a terminat, Enzo. Te părăsesc pentru totdeauna şi-l iau pe Dino cu mine.

Dino nu pleacă nicăieri.

Tu poţi pleca unde vrei, dar Dino rămâne aici cu mine.

Nu poţi! Nu ai dreptul!

Lumea trebuie să ştie, o să le spun tuturor!

Jur că o să regreţi!

Termină, mama, te rog.

Nu mai suport!

Dino...

Ai văzut ce ai făcut?

Dino!

Dino...

Dino.

De ce ai fugit?

Mama spune că ai o altă femeie.

Şi un alt copil.

Nu e adevărat.

Uită-te în ochii mei.

Nu o să te mint niciodată.

Trebuie să mă crezi!

Atunci de ce te cerţi mereu cu mama?

Îţi promit...

Îţi Promit că de acum n-o s-o mai facem.

Bine?

Haide să mergem acasă.

Nu pot.

Mă dor picioarele.

Haide, sprijină-te pe mine.

Eşti doar puţin obosit.

Haide.

Uite-ţi bateria.

La naiba, s-a ars o bujie.

Campagnolo, pune-mi o nouă bujie.

Haideţi, grăbiţi-vă!

Lasă Tazio, ieşi de acolo. Coboară şi abandonează cursa, s-a terminat.

Da, Ferrari.

Îmi zici asta pentru că vrei să câştige pilotul tău.

Nu-ţi fă griji pentru mine.

Tu crezi că sunt prea bătrân pentru curse.

Dar încă mai pot participa!

Am s-o câştig pe asta.

O simt!

Foarte bine.

Dino!

Vino aici!

De vreme ce eşti atât de hotărât să mori

încearcă să fii mai şmecher decât neamţul ăla.

Şi cum să fac asta?

Încearcă asta...

După câţiva kilometri, ieşi de pe drum şi ascunde-te.

Dacă pică de fraier va crede că eşti în frunte.

Şi-şi va supraîncălzi motorul încercând să te prindă.

Atunci e păcălit de tot!

Ai auzit asta, băiete?

Ascultă şi învaţă cum se face.

Minţile luminate se înţeleg din priviri.

Ne vedem la linia de sfârşit, Ferrari.

Dacă reuşeşti să câştigi, anul viitor o să alergi pentru Scuderia mea!

N-o să te schimbi niciodată, bătrâne ticălos!

Crezi că o să reuşească, tată?

Sigur că o să reuşească!

Poţi să pui pariu!

Dino...

Vino aici!

Vezi?

Încercăm să înţelegem de ce s-a stricat.

Nu-l ajută.

- Te-ai lovit? - Nu-l atinge!

Nu e nimic, Dino!

Te-ai împiedicat doar.

Acum ridică-te.

Ridică-te în picioare!

Ai dreptate, tată, doar m-am împiedicat.

Acum mă ridic.

Vezi, pot şi singur.

Ai văzut?

Poţi s-o faci foarte bine singur.

Vezi? Am reuşit!

Întoarceţi-vă la lucru.

Bine, aşează-te.

- Simţi ceva? - Nu!

- Nimic? - Nu!

Bine! Mulţumesc.

Am terminat.

Ai fost foarte cuminte.

Aşa, aşează-te.

Poţi să te încalţi acum..

Veniţi, vă rog.

Vă rog, luaţi loc.

Ei bine, doctore...

Aş vrea să vă pot spune mai multe, d-le Ferrari.

Din păcate fiul dvs. are dificultăţi din ce în ce mai mari la mers.

Şi asta nu îmi place.

Va trebui să facem nişte analize specifice,

examen neurologic, radiografii...

şi... tot ce trebui pentru a pune un diagnostic exact.

Tată!

O să mă vindec, nu-i aşa?

Bineînţeles că da.

O să te vindeci.

Îţi promit.

La naiba, motorul lui Ascari fumegă.

Ce timp a avut în ultima tură? Cu 4 secunde mai mult decât cea de la Mercedes.

O eternitate!

Ascari, dar ce s-a întâmplat?

Am pierdut înălţime.

Aici e pierderea

garnitura "testatei"

s-a rupt şi manicotul.

Herr Ferrari!

A trecut multă vreme!

De data asta prietene, n-o să reuşeşti să mă învingi!

De data asta eu ajung primul şi tu al doilea!

Aşa e viaţa, von Aushmann.

Da, aşa e viaţa!

Bun băiat, sunt mândru de el!

Acum încărcăm tot în camion şi ne întoarcem acasă.

Scuză-mă, tu vrei să renunţi?

Nu, domnule Ferrari, nu!

Uneori trebuie să învăţăm să pierdem.

La revedere, prieteni.

Un moment, şefule!

Noi chiar nu suntem de acord cu ăsta.

Să ne lăsăm bătuţi de nemţi...

Nici gând!

Daţi-ne câteva ore, o să facem motorul ăla să cânte!

Bine, atunci mergeţi să vă odihniţi!

Sunteţi obosiţi, o să aveţi de lucru toată noaptea!

Ce mai noutate!

Să demontăm motorul şi să găsim modul de a-l face şi mai puternic!

Eu am deja vreo două idei.

Hâde să-l ducem în atelier.

Am vaga impresie că ne-ai păcălit încă o dată.

Haideţi, băieţi, la treabă!

Deci ce mai aşteptăm?

E aproape miezul nopţii.

Haide să deschidem cadourile!

Asta.. da, asta e pentru tine.

Crăciun fericit şi mulţumesc, tata!

Crăciun fericit.

Şi asta e pentru tine. Crăciun fericit.

Mulţumesc, dar nu trebuia.

Dino!

Eşti bine? Da, sunt bine, tata.

Stai liniştit.

Să mergem. Ridică-te.

Acum trebuie să te odihneşti.

E târziu. Da.

Putem să deschidem mâine cadourile, bine?

Bine.

Dragule, mama o să doarmă cu tine în seara asta.

Bine, mulţumesc.

Tată...

Îmi pare foarte rău.

Nu-i nimic!

Eşti doar puţin obosit.

Acum încearcă să dormi.

Nu pleca tată, te rog.

Nu în seara asta.

Unde crezi că plec?

Sunt dincolo.

Dacă ai nevoie de mine, nu trebuie decât să mă chemi!

Crăciun fericit, somn uşor.

Crăciun fericit şi ţie, tata.

Mă întorc imediat, dragă.

Mincinos ca de obicei.

Ai promis că nu vei pleca.

Dar abia aştepţi să alergi la ea.

Da, alo?

Unde?

Dino!

Desenă şi dintr-o dată s-a simţit rău

apoi a leşinat.

Acum cum ter simţi, eşti bine? Da, tata.

Mă simt bine.

Pariez că ţi-ai uitat medicamentul.

Nu, l-am luat.

Gimnastică? Am făcut-o.

Atunci e doar oboseala.

Deja eşti mai bine.

Se vede că se simte mai bine!

Vino...

V-am dat cât timp aţi vrut.

Se înrăutăţeşte doar.

Nu reuşesc să înţeleg.

Dacă nu ştiţi ce e de făcut, spuneţi-mi clar...

Îl duc altundeva.

Poate că nu am reuşit să vă explic seriozitatea situaţiei.

Fiul dvs. suferă de o boală degenerativă a ţesutului muscular.

Numele acestei boli este Distrofie Musculară.

Bine, cel puţin are un nume. Acum ne trebuie un tratament.

Da, exact. Chiar de asta avem nevoie.

Dar din nefericire, ştim foarte puţin despre boala asta.

Şi în prezent, un tratament nu există.

Aş vrea doar să vă pot oferi o speranţă.

Speranţa...

Despre ce vorbiţi?

Sunteţi doctor... Nu un preot...

Vorbim despre fiul meu.

Sunteţi nebuni.

Nebuni!

D-le, îmi dau seama că vestea asta e greu de acceptat de dvs.

Dar ca tată, trebuie să cunoaşteţi adevărul...

pentru că această boală e progresivă.

Şi e fără de cruţare.

Nu se va opri.

Nu putem face nimic.

Înţelegeţi ceea ce vă spunem, d-le Ferrari?

Domnule?

Aţi înţeles?

Nu mă las bătut!

O să-l duc la cei mai buni specialişti.

De data asta trebuie să reuşesc.

E doar vina mea.

Poate nu am făcut destul pentru el.

Nu eram prezent când a avut nevoie de mine.

Şi acum...

asta e pedeapsa pe care o merit.

Dar despre ce vorbeşti?

Ar fi vina mea şi a lui Piero?

NU.

Tu şi cu el nu aveţi nici o legătură.

E doar vina mea.

N-o să ne vedem o vreme.

Explică-i lui Piero motivul.

E un băiat inteligent.

Vei vedea că o să înţeleagă.

Acum trebuie să mă gândesc doar la Dino.

Are nevoie de mine.

Fă tot ce trebuie să faci.

Nu-ţi fă griji pentru noi.

Piero şi cu mine o să aşteptăm.

Deci, dle "doctor" (absolvent de facultate) Ferrari, eşti gata?

Da.

Bine.

Acum poţi să te uiţi.

Dar e fantastică!

Mulţumeşte-le lor că au lucrat toată noaptea

ca să ţi-o termine în ziua când ai primit diploma!

Ţi-au montat până şi comenzile la volan.

Vă mulţumesc sincer tuturor!

E foarte frumoasă!

Atunci căpitane, ce aştepţi, mergi să faci un tur?

Sigur, dă-i drumul!

Dar tată, nu pot!

Ba da, poţi!

Dă-i drumul!

Haide!

Aşa!

Eşti bine? Da.

Tu nu vii?

Nu.

Nu ai nevoie de mine.

Nu-ţi fă griji!

Dă-i drumul!

Dino era un băiat într-adevăr deosebit

dar boala îl măcina tot mai mult, zi după zi.

Încercam să îmi petrec tot timpul meu liber cu el.

Mergeam mereu în locurile sale preferate.

O cafenea din Modena

stânca din San marino..

Ce momente minunate!

Haide!... suntem pe ultimele sute de metri.

Haide!

Câştigăm!

Tată, câştigăm!

Un moment autentic de glorie! Tată, câştigăm!

Haide!

Am reuşit!

Noi am câştigat!

Ce e?

Nu te bucuri?

Ba da, sigur,

Dar dacă aş putea alege.

Ştiu, tata.

Ştiu.

Dar acum să nu ne gândim la asta.

Acum...

să savurăm victoria asta.

Nu reuşesc, îmi pare rău.

Ţi-am promis că o să te vindeci

şi nu am reuşit.

E unica victorie pe care nu reuşesc să o obţin.

Cea mai importantă pentru mine.

Cum să mă fac iertat?

Termină, tata.

Astă e situaţia.

Şi nici unul din noi nu putem face ceva ca să o schimbăm.

Nu-i adevărat.

Poate mai e o posibilitate.

Mai repede, tată.

Mai mult!

Îmi pare rău, Dino!

Nu pot!

Am încercat...

dar îmi lipseşte curajul!

Tată...

Nu sunt supărat pe tine pentru că n-ai putut să mă vindeci,...

ci pentru toate minciunile pe care mi le-ai spus...

Durerea pe care o simt acum..

E nimic în comparaţie cu răul pe care mi l-ai făcut atunci..

Acel ajun de Crăciun

în care îmi promiseşi să rămâi acasă

eu mă prefăcut că dorm

aşteptam în întuneric

sperând să nu aud zgomotul maşinii tale

în timp ce mergeai la ei.

În schimb îl auzii.

Îl auzii.

Şi te uram atât!

Te am urât atât de mult!

Iartă-mă, tata!

Tu trebuie să mă ierţi.

Iartă-mă!

Ajută-mă, tată!

Nu vreau să mor cu furia asta în mine...

Te rog, tată...

Vreau să îţi pun încă o întrebare.

Şi te rog, de data asta...

Te rog, te rog, spune-mi adevărul.

Ne iubeşti la fel de mult ca pe ei?

Spune-mi, tata.

Te iubesc, Dino!

Te iubesc mai mult decât pe oricine din lume...

N-am mai iubit pe nimeni altcineva cum te-am iubit pe tine!

Îmbrăţişează-mă tată. Stai cu mine.

Nu mă părăsi, Dino!

Nu mă părăsi!

"Modena, 30 iulie 1956.

Dino a murit."

Vezi cât de scump am plătit succesul meu?

Crezi în destin?

Uneori destinul nu e decât o scuză.

Greşeşti.

Sunt lucruri pe care nici cea mai puternică voinţa nu poate reuşi să le depăşească...

E o rană care...

n-o să se închidă niciodată.

Ştii, acum câţiva ani,

mormântul lui a fost profanat

şi oasele lui au fost împrăştiate peste tot.

Ca şi cum doar moartea fiului meu...

nu mi-ar fi cauzat suficientă durere...

Cine a făcut-o?

N-am aflat niciodată.

Vreun nenorocit ca tine.

Sprijiniţi-vă de mine..

Ai spus că vrei să fii pilot, aşa e?

Da. Vino cu mine.

V-am speriat?

În regulă.

Mi-aţi demonstrat că ştiţi să conduceţi.

Mâine vino la mine la birou.

Vroiaţi un contract?

Acum îl aveţi..

Un contract?

Ştiţi, aţi fost aproape convingător când aţi spus asta.

Poate dacă chiar aş fi fost interesat să fiu pilot, v-aş accepta propunerea.

Cum îndrăzneşti să te joci cu mine?

Mai puneţi mâinile odată pe mine şi s-ar putea să uit că eşti un om bătrân.

S-ar putea să fiu un om bătrân,

dar cine naiba eşti tu?

Vi-l amintiţi pe Marco Giugni?

Cel mai bun pilot de încercare pe care l-aţi avut?

I-aţi oferit până şi un loc în echipă.

Păcat că n-a trăit suficient de mult ca să-l accepte,

nici pentru a-şi cunoaşte propriul fiu.

Vi-l amintiţi, d-le Ferrari?

Ok, puştiule, arată-mi ce poate maşina asta.

Da, d-le inginer!

Haideţi... Mişcaţi-vă!

Dă drumul la extinctor!

Acum ştii cum a fost.

A fost o fatalitate!

Da, sigur...

Adevărul e...

că încercând să construieşti un motor mai puternic

nu te gândeai la riscurile piloţilor.

Îţi repet, a fost o pură fatalitate.

Şi ceilalţi? Ascari... Castellotti, Collins?

În cazul tuturor a fost fatalitatea?..

Sigur, înţeleg...

A fost mereu vina piloţilor,

sau poate a prietenelor care le-au distras atenţia, niciodată a maşinii!

N-am nimic să-mi reproşez.

Asta le-aţi spus judecătorilor după catastrofa din 1957?

Sigur, v-au dat suficient timp pentru a vă apăra.

Vă amintiţi, procesul dura patru ani

într-un singur accident îşi pierdură viaţă 12 persoane.

Cum comentaţi zvonurile care spun că era o defecţiune la frânele

la maşina lui de Portago?

Dvs aţi spus că sunt doar zvonuri aşa că nu mă interesează.

Maşina a trecut de toate inspecţiile.

Deocamdată nu mai am nimic de adăugat.

După cum ştiţi, o anchetă judiciară este în curs.

Nu vă puteţi ascunde în spatele tăcerii.

Domnilor, vă rog, calmaţi-vă.

Sunt din partea "Civilta Catolică"

aş vrea să menţionez că nu mă pricep deloc la maşini şi motoare.

Atunci de ce aţi venit aici?

Ca să descopăr cum reuşiţi, cu toţi morţii pe care îi aveţi pe conştiinţa

să dormiţi liniştit noaptea?

Ce vă interesează pe dvs cum dorm noaptea?

Commendatore, în această dimineaţă ziarul Vaticanului, Observatore Romano

va descrie ca pe un nou Saturn care îşi devorează proprii copii.

Vroiam să ştiu cum răspundeţi?

Cred că oricine e liber să scrie cum vrea despre orice subiect.

Conştiinţa mea e curată.

Oricum... dacă sunt vinovat,..

O să decidă judecătorii.

Dar voi nu aveţi nici un drept, nici un drept...

să veniţi aici şi să vă comportaţi ca şacalii.

Acum suntem şacali?

De ce nu răspundeţi la întrebări?

Dle Ferrari, ne datoraţi nişte răspunsuri.

Răspunsuri...

Ce răspunsuri?

Deja m-aţi condamnat, domnii mei.

M-am săturat.

Conferinţa de presă s-a terminat. Vă mulţumim tuturor.

Cum plecaţi aşa? Sunteţi un monstru!

Ar trebui să vă fie ruşine.

Ruşine!

M-au făcut monstru.

Nu ai fi stat cu mine toţi anii ăştia dacă aş fi fost un monstru.

Poate îmi place să fiu torturat.

Mulţumesc, domnilor.

Şi dta crezi că sunt un monstru, nu-i aşa?

Cu siguranţă nu v-aş defini ca sfânt.

Înţeleg.

Mulţi au încercat să mă acuze

dar mereu am reuşit să-mi dovedesc nevinovăţia..

Mereu am fost achitat.

Şi dvs, dle inginer?

Dvs v-aţi achitat?

Deci?

Am înţeles!

Unde pleci?

Unde mergi?

Întoarce-te!

Piero.

Eu sunt.

Vreau să faci nişte cercetări asupra cuiva.

Aveam un pilot încercare, se numea Marco Giugni.

Avea un fiu.

Vreau să afli cât mai repede tot ceea ce poţi despre el.

Ce faci aici?

Vă aşteptam.

De unde naiba ştiai că voi veni pe aici?

Ştiu multe lucruri despre dvs., d-le Ferrari.

De exemplu, că acum aveţi nevoie de mine.

Să am nevoie de tine?

Nu fi ridicol.

N-am avut niciodată nevoie de cineva.

Ce declaraţie răsunătoare.

Asta vreau să mi-o notez.

V-aţi reapucat să scrieţi?

Pot să intru?

Mulţumesc.

Îmi clarificaţi ce tocmai mi-aţi spus?

"N-am avut niciodată nevoie de nimeni"...

Asta e valabil şi pentru membrii familiei, nu?

Precum fiul dvs, Piero,

cel puţin, din ceea ce am auzit...

Îl iubesc pe Piero.

La fel cum l-am iubit pe Dino.

Serios?

Da!

Şi m-am ocupat mereu de el.

I-am dat un viitor, i-am dat numele meu.

Arată-mi.

Bravo!

Bravo, într-adevăr!

Mai pileşte-o cu încă jumătate de milimetru.

Vezi? Bine.

Beppe..

Cum se descurca băiatul?

Învaţă.

Lucrează repede, e motivat

caută mereu orice fel de defecţiune tehnică...

Îmi aminteşte puţin de noi..

Şi e foarte educat.

În fine, ne-a cucerit pe toţi.

Da. Atunci concediază-l.

Să-l concediez?

De ce?

Pentru că vreau să meargă la şcoala.

Pentru că vreau ca fiul meu să nu rămână un ignorant ca noi doi.

Trebuie să devină un adevărat inginer.

Cum poţi să-i spun aşa ceva?

"Un ignorant ca şi mine"?

Sunt sigur că o să găseşti cea mai bună soluţie tehnică, la fel ca întotdeauna.

Enzo..

Piero nu e o maşină.

E o fiinţă umană.

Vorbind din punct de vedere tehnic, bineînţeles.

Deci, arată-mi.

Uită-te acolo, Piero.

Vezi barca aceea cu motor?

E elegantă, rapidă, agresivă.

Dar nu va fi niciodată la fel de puternică că vaporul acela.

Noi suntem ca barca aia cu motor.

Frumoşi, eleganţi, rapizi.

Dar mici. Foarte mici!

Dacă vrem să continuăm să existăm în viitor,

trebuie să ne asemănăm mai mult cu nava aia.

Mari, impozanţi...

Ce vrei să faci, tată?

Modul nostru de a construi maşini e depăşit acum.

Fie ne schimbăm mentalitatea..

Fie dispărem.

Poftiţi.

Dle inginer, vă rog să faceţi puţină lumină.

Nu văd nici măcar unde calc.

Aşteptăm doar ca domnul Ford să plătească factura.

Dacă tot mă rugaţi...

Să fie lumină.

Asta da spectacol, d-le Ferrari!

Mă simt ca un copil într-un magazin cu jucării.

Vă rog.

Lăsaţi-mă să v-o prezint pe Julia, miss Emilia Romagna.

- Încântat de cunoştinţă. - Şi eu sunt încântat de cunoştinţă.

Acesta este ultimul nostru prototip.

Excepţional!

Asta în schmb e Super-America!

Şi aceea... E Superfast.

Trebuie să vă mărturisesc că mereu v-am admirat realizările.

E o plăcere să mă aflu aici.

Mulţumesc foarte mult.

Aţi dori ceva de băut?

De ce nu?

Mereu doresc.Şi eu, vă daţi seama.

Mulţumesc.

Deci...

- Pentru Ford, pentru Ferrari... - Şi pentru acordul nostru.

Vi-l prezint pe fiul meu, Piero.

Mă bucur să te cunosc, tinere.

Ce mai faci? Bine, mulţumesc.

Felicitări, e un băiat frumos.

Sunteţi foarte amabil.

Deci, dle Paradis, acum aţi văzut totul

fabrica, linia de montaj

noile modele în linia de producţie.

E puţin spus că am rămas fără cuvinte.

Sper că totuşi mai găsiţi câteva cuvinte..

Ca să putem vorbi despre afaceri.

De asta am venit, nu?

Să spun drept, ceea ce noi vrem să facem la Ford

e să ne extindem la maxim în sectorul turistic

deci mi s-a părut normal ca cele două companii ale noastre

să lucreze împreună ca să producă un prototip pentru piaţa europeană.

Dle Paradis, vorbind în general

putem spune că fără îndoială ideea ne atrage.

OK!

Însă vreau imediat să subliniez foarte clar un lucru.

Eu n-o să cedez niciodată controlul asupra activităţii sportive.

Nici companiei Ford nici unei alte companii, să ne înţelegem.

Dacă asta e clarificat, putem discuta despre tot restul.

Totul e foarte clar, dle Ferrari.

Foarte clar!

Vittorio...

Mi s-a spus că eşti aici.

Ce cauţi aici, stând singur?

Îmi iau rămas bun de la maşinile mele.

De ce? Pot supravieţui fără femei,..

Dar fără răgetul puternic al motoarelor tale, niciodată!

Oricum va trebui să-mi iau rămas bun de la ele.

În ce sens? Nu înţeleg.

Doar nu vrei să mă părăseşti?

Nu e vorba de ceea ce vreau eu.

Enzo...

Am fost diagnosticat cu cancer.

Nu prea mi-au dat şanse.

În ziua de azi sunt tratamente.

Trebuie să te gândeşti să te vindeci.

Am nevoie de tine..

Nu-ţi fă griji pentru bani, voi plăti eu totul.

Dar nu poţi, Vittorio, nu mă poţi lăsa singur.

Crede-mă, nu m-am îmbolnăvit ca să anulez contractul cu tine.

Uite ce e, Enzo, concentrează-te pe afacerea ta cu Ford.

Trebuie să fii foarte atent.

Dacă n-ar fi în regulă..

Ai risca să pierzi mult mai mult decât pe mine.

Legat de problema mea...

m-am hotărât să o înfrunt în modul meu.

Îmi pare rău, domnule Paradise,

poate că avocaţii dvs. au făcut o greşeală.

Nu astea erau acordurile..

Scuzaţi-mă, domnule!?!

De ce nu v-aţi dat seama de înşelătorie? Aici unde e scris cu litere mici.

Sunteţi nişte incapabili!

Credeam că e suficient...

Nu semnez, domnule..

Chiar nu înţeleg, dle Ferrari.

Am spus că nu semnez.

Am fost foarte clar încă de la început asupra gestionarii maşinilor sport.

Da, sigur, nimeni nu vrea să vi le fure, d-le Ferrari.

Însă când la Ford Motor car Corporation, cheltuielile depăşesc un anumit nivel

trebuie să fie clare pentru cei de la Detroit.

E o procedură normală pentru corporaţia noastră.

Asta e tot.

Şi...

cât pot cheltui mai exact, fără să cer permisiunea celor de la Detroit?

Puteţi cheltui până la suma exactă de 100.000 de dolari.

Până la o sută de mii de dolari.

Şi ce ar trebui să fac cu o exact o sută de mii de dolari?

Din punctul meu de vedere, o sută de mii de dolari e o sumă imensă.

Dar ştiţi cât am cheltuit anul trecut?

De cinci ori câte 100.000 de dolari..

Îmi pare rău domnilor,

dar nu sunt deloc persoana potrivită pentru voi.

Aşteptaţi, nu vă grăbiţi aşa.

Nu ştiu cum gândiţi dvs, dle Paradise

dar eu am fost mereu un om liber.

Nu mi-a comandat nimeni.

Şi nu am de gând să încep asta acum.

Vă sfătuiesc să vă mai gândiţi...

Nu sunt şi n-o să fiu niciodată un angajat al companiei Ford motor car.

Cred că comiteţi o eroare gravă!

Munca. Muncă sunt obişnuit să o dau...

nu să o caut.

Domnilor, şedinţa noastră se încheie aici.

Intră.

Deci?

Cum a mers?

O porcărie.

Mai am încă o veste proastă.

În dimineaţa asta, Vittorio Jano s-a sinucis.

Te aştept afară.

Vittorio Jano nu mai este..

Acum.

Vreau ca să porniţi toate motoarele.

Dacă Vittorio le ascultă...

poate se va simţi... se va simţi mai puţin singur,

Înţelegerea cu Ford s-a anulat..

Vroiau să comande la noi acasă dar n-aş fi putut niciodată să permit asta..

Domnilor, în viitorul apropiat ne aşteaptă vremuri grele.

Concurentă e tot mai acerbă.

Cine doreşte să plece, poate s-o facă..

Nu vreau să reţin pe nimeni.

Dar singurul meu scop de azi înainte

va fi să fac compania Ferrari încă şi mai puternică.

Ştiu că împreună vom reuşi asta.

10 ani mai târziu am vândut compania lui Fiat...

păstrându-mi totuşi autonomia.

Chiar că nu te înţeleg.

De ce?

Avocatul Agnelli te invită la prânz acasă la el

şi tu preferi să mănânci un sandvici aici.

Pentru mine totul a început de la această bancă.

Azi nu e prea frig.

Vreau să-ţi spun ceva important.

Cu avocatul Agnelli ajunge o strângere de mână şi totul se rezolvă.

O să am mână liberă asupra diviziei de maşini sport.

Şi tu...

Tu o să fii în consiliul de administrare...

a noii companii Ferrari.

Bine?

Haide, mănâncă-ţi sandviciul.

Iată-ne aici..

Ne-am întors în regatul dvs.

Spuneţi-mi. Cu tot succesul dvs, de ce n-aţi plecat niciodată din Maranello?

Pentru că...

dacă aş pleca altundeva,

aş fi o persoană oarecare.

Aici... sunt Enzo Ferrari.

Şi asta va ajunge ca să vă consoleze, nu-i aşa?

Când eşti bătrân viaţa nu devine mai uşoară.

Îmi dau seama că chiar şi unui mizantrop nu-i place să fie abandonat.

Nimănui nu-i place să fie abandonat.

Preferaţi ca dvs să-i aruncaţi pe uşă afară.

A propos, exista o persoană despre care nu prea mai ştim nimic.

Laura.

Nu aţi abandonat-o niciodată.

Enzo...

Nu pleca..

În sfârşit o să-l revăd pe Dino..

Spune-i că mi-e tare dor de el.

Sigur că o să-i spun..

Dar eu o să-ţi lipsesc?

Biata femeie..

Putu să îşi vadă fericirea în fată

dar nu reuşi niciodată să o atingă.

Deci...

ce se întâmplă după asta.

Daţi-i drumul, curioşilor... Ce vreţi de la mine acum?

D-le Ferrari, este adevărat că Lauda părăseşte echipa?

Da, se pare că nu-i place mâncarea de la Maranello.

Lauda e un foarte bun pilot, dar pierderea unui pilot

nu va împiedica Ferrari să continue să câştige în viitor.

Am găsit un tânăr canadian extraordinar.

Numele lui este Gilles Villeneuve. Cum aţi spus?

- Gilles... - Gilles Villeneuve...

Va fi următorul campion.

Destul cu întrebările, vă rog!

Mulţumesc, destul!

Băiete, nu mănânci?

Trebuie să pui nişte slăninuţa pe tine

eşti slab ca un cui.

Aşa intru mai bine în maşina.

Tine sunt buni! Nu mai pot,

E foarte bun dar nu sunt obişnuit..

Eu ador mâncarea asta dle inginer Ferrari.

O să facă o probă peste o oră.

Lui Giles nu-i place să alerge cu stomacul plin.

Piero, cheamă-l pe Laudă

şi spune-i că-l vreau din nou aici

cel puţin lui îi place să bea!

Scuzaţi-mă, nu mă simt bine...

Nu insista aşa, vrei să moară pe pista?

N-am văzut pe nimeni să moară pentru o farfurie de tortellini.

Dar dacă e aşa de fragil şi când e pe pista...

chiar că stăm bine...

Care e timpul pe tur?

Un minut şi 12.

Bun.

Adaugă secundă obişnuită. Aşa n-o să se umfle prea mult în pene.

- Dar, tată... - Fă-o!

Bine!

Ferrari-ul cu nr 12 ajunge pe iarbă.

După 49 de tururi e în poziţia 6

şi pilotul de la Ferrari iasă din pista.

Iată că reintră!

Cauciucul din spate stânga e făcut bucăţi.

Dar porneşte din nou!

Incredibil, Gilles Villeneuve merge pe trei roţi!

Nu se ştie dacă e curaj sau inconştientă, dar pilotul îşi continua cursa!

Se opreşte şi pretinde că mecanicii să-i schimbe roata

dar din fetele lor se înţelege că cu această cursă mitică a distrus suspensiile.

Îţi dai seama ce se întâmplă aici?

16 mecanici care lucrează zi şi noapte doar pentru ţine.

Tu ştii cât timp şi câţi bani e nevoie pentru fiecare caroserie?

Pentru frâne, suspensii... testate.

Ai idee cât mă coşti doar ca să fie reparată maşina?

Ce părere ai?

Uite ce distrugeri ai făcut.

Unde crezi că conduci? La "maşinuţe"?

Nu-mi mai distruge maşinile.

Mă enervezi, Gilles!

Am nevoie să începi să câştigi, e clar?

Foarte clar.

Dacă nu câştig duminică plec acasă.

Să mergem să luăm prânzul.

Aşa, Gilles. Asta e calea.

Du-te!

Nu-l lăsa să treacă!

Stai în urma lui, Gilles!

Ce spectacol minunat fac aceşti doi piloţi azi.

Un duel pasionat!

- Ce e asta? - Tu, bunicule!

Eu?

Minunat!

Au trecut mulţi ani de când am văzut pe cineva pilotând aşa.

Acel mod de pilotare îmi amintea de Nuvolari.

Ca şi Nuvolari, Gilles nu avea simţul limitelor.

Mă entuziasma. Mă speria.

Nu-i băga idei în cap, ne ajunge un pilot în familie!

Te pun şi pe ţine înăuntru? Da.

Dar nu vreau pe nimeni lângă mine.

'Neaţa, Joanna!

Bună dimineaţa.

Ce mai faci? Bine, mulţumesc.

Salut Jacques!

Îţi place maşina?

Da!

Cum merge noul motor?

Bine. E perfect, domnule.

Ai o familie frumoasă.

Doi copii minunaţi.

Dar dacă continui să conduci aşa cum o faci...

Scuzaţi-mă domnule, dar nu înţeleg.

Nu sunteţi mulţumit de rezultatele mele?

Asta încercaţi să-mi spuneţi?

Vă simţiţi bine?

E totul în regulă, domnule?

Da!

Familia e foarte importantă, Gilles.

Foarte importantă.

Absolut, domnule.

E singurul lucru la fel de importantă ca şi cursele.

Aşa şi ar trebui să fie.

Nu trebuie să uiţi asta.

Dar ştii ce se spune despre campioni.

Există unul nou în fiecare duminică.

Întoarce-te la ei, acum!

La revedere, domnule.

Atunci a fost ultima dată când l-am mai văzut în viaţa.

Gilles Villeneuve îmi amintea de mine.

Atât de tânăr şi de plin de viaţă... de speranţe.

Era ca un mesaj din trecut.

Dar după aceea... chiar şi ultima lumină s-a stins...

În acel ultim accident zbura în aer...

pentru un moment care părea că nu se mai termina.

Era lipsit de apărare ca o păsărică cu aripa frântă.

Încă o dată aţi pierdut un fiu.

Va părea poate că toată viaţa aţi trăit sub un blestem, corect?

Nu cred în blesteme.

Nu sunt superstiţios.

Au fost oameni reali..

La care am ţinut şi care sunt morţi.

Cu toţii morţi!

Îmi dau seama de asta, domnule.

Morţii sunt morţi, cu siguranţă!

N-am vrut să fiu insensibil.

Sunt extrem de curios să aflu...

Nu eu i-am ucis.

N-am spus niciodată asta.

- A fost alegerea lor. - Bineînţeles că a fost.

Cunoşteau riscurile.

Cum aţi spus înainte, n-aveţi nimic de-a face cu asta.

Alo!

Tată!

Ştiam că am să te găsesc acolo.

Tocmai plecăm, Piero...

Ascultă, am aflat tot ce vroiai..

Se pare că până la urmă avea un fiu...

dar a murit acum cinci ani!

Tată!

Tată, eşti bine?

Da, sunt bine.

Mulţumesc pentru informaţie.

Pa!

Deci... unde rămăsesem?

Cine sunteţi?

Şi... ce facem aici?

Ce întrebări importante...

Încetează să te mai joci cu mine.

Bine!

Ce ziceţi de asta?

Vă amintiţi de asta, nu?

Ce doreşti?

Un moment de sinceritate.

Scoateţi-vă masca.

Renunţaţi la mit pentru un moment.

Aş vrea s-o aud din gura dvs.

O întrebare.

Doar la o singură întrebare vreau să răspundeţi şi după aceea plec.

Cunoscând ceea ce ştiţi acum,

toţi oamenii care au trebuit să moară pentru a vă împlini visul,

toată suferinţa pe care aţi cauzat-o oamenilor din jurul dvs.,

aţi face-o din nou?

Încercaţi să răspundeţi, domnule Ferrari. Nu pentru mine, ci pentru dvs.

Nu există triumf...

sau glorie în lume...

care să valoreze...

măcar unghia unei fiinţe umane.

Bine!

Şi...?

Şi...

dacă aş putea aduce înapoi acei băieţi...

pe toţi cei care au murit...

aş face-o!

Aş renunţa la totul.

Ok!

Am auzit ceea ce doream să aud.

Cred că asta e tot.

Acum pot să plec.

Mulţumesc pentru că m-ai căutat.

Dar... înainte de a pleca...

te rog, spune-mi...

cine eşti cu adevărat?

Doar un băiat care a ieşit din ceată.

Ne iubeşti pe noi la fel de mult cum îi iubeşti pe ei?

Eu sunt cel care încetinesc.

Cred că vom fi împreună foarte curând.

De obicei nu vorbesc cu ziariştii...

pentru că ei scriu doar minciuni despre mine.

Sunt onorat că aţi făcut o excepţie pentru mine.

Era cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem în viaţa mea.

Stând acolo în rochia aceea purpurie.

Roşu-purpuriu.

De unde ştiai c-o să vin aici?

Ştiu multe lucruri despre dvs, d-le Ferrari.

Biata femeie!

Avea fericirea chiar acolo în faţa ei.

Dar nu o atinse niciodată.

Ăsta e numele lui.

Vezi cine e.

Întoarce-te!

Întoarce-te!

Întoarce-te!

Mai repede, mai repede!

Mai repede...

"În memoria tatălui meu şi a fratelui meu, Dino" Piero Ferrari