Original subtitles

Ai văzut asta, tată? Are timp record.

Ştiu!

E un mare pilot!

E o maşină minunată!

Când notezi timpul adaugă o secundă la fiecare tur.

Nu-l lăsa să afle cât de bine a mers de fapt.

Bună. Sunt aici.

Azi e o zi aglomerată.

Dar ştiai că n-am să uit.

Lucrurile merg bine la fabrică.

Obţinem timpi buni cu noua maşină.

Poate are nişte aderente.

Dar merge foarte, foarte repede.

Eu sunt cel care dau rateuri.

În fiecare dimineaţă, când mă trezesc,

am impresia că ar putea fi ultima.

Cred că foarte curând vom fi din nou împreună.

Bună dimineaţa, domnule inginer.

Bună dimineaţa, Henrietta!

Bună ziua.

Am venit pentru interviu...

Îmi pare rău că am întârziat.

Nu vă faceţi griji, d-le Ferrari. Mulţumesc că m-aţi primit.

De obicei nu vorbesc cu ziariştii.

Nu scriu decât minciuni despre mine.

Atunci sunt onorat că aţi făcut o excepţie în cazul meu.

Nu, nu.. Dacă vreţi să vorbiţi cu mine... fără fotografii şi reportofoane!

De acord!

M-am întrebat de multe ori...

ce poate visă un om ca dvs.?

Îmi pare rău să vă dezamăgesc

dar de ani buni nu mai visez.

Dar aveaţi un vis când eraţi tânăr. Nu-i aşa?

Visul de a construi maşina cea mai rapidă, frumoasă şi dorită din lume.

Spuneţi-mi, d-le Ferrari,

cum aţi transformat acel vis în realitate?

Şi cum acea realitate a devenit legendă?

Aveam doar 10 ani...

Dar îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri.

Cine a spus că poţi veni aici?

Când îţi spun să faci ceva, trebuie să mă asculţi.

- Dar pe Alfredo l-ai adus. - Taci!

Nu comenta. Ai grijă!

Acum stai aproape de mine.

Uite-i că sosesc!

Acum am propria maşină!

Numeşti aia o maşină?

Mie mi se pare că e o bucată de scândură putredă.

Ok, atunci te provoc să vedem cine câştigă.

Mă bag.

Dar când vei pierde, nu vreau să te văd smiorcăindu-te!

Bine!

Ajutaţi-mă!

Unu... Doi... Trei...

Mai repede! Mai repede! Mai repede!

Mai repede! Mai repede! Mai repede!...

Mai repede!

Mai repede!...

Cine a fost de vină?

Tu ai fost, nu-i aşa?

Eu n-am făcut nimic! El e de vină pentru că nu ştie să conducă!

Dar eu nu am făcut nimic!

I-ai furat!

I-ai luat fără măcar să mi le ceri!

Dar de ce e mereu vina mea? De ce nu-ţi place nimic din ce fac?

De ce îl iubeşti mereu pe el şi pe mine niciodată?

Enzo!

Ce ai? Ce te doare?

Arată-mi!

Acum o să-ţi treacă.

Stai liniştit.

Îţi deschei gulerul.

Enzo, ţine minte...

Nu plânge.

Ascult-o pe mama ta.

Fă-ţi mereu temele.

Nu fă prea multe prostii.

Un om trebuie să construiască ceva în viaţa lui...

altfel, ce fel de om e?

Ce fel de om..

Fii liniştit, tata.

O să învăţ. O să devin cineva.

Îţi promit asta.

Dar acum trebuie să te însănătoşeşti, tata. Te rog!

Ai spus-o chiar tu.

Nimeni nu poate să reuşească de unul singur.

Îţi aminteşti de ziua în care nu m-ai dus cu tine la opereta

şi era acel om care trăgea să moară

şi apoi când şi-a ridicat capul s-a simţit imediat mai bine.

Şi tu trebuie să-ţi ridici capul, te rog!

Uite, aşa!

Aşa poţi respira mai bine.

Tata..

Tata!

Tata..

A trecut atât vreme..

Trebuie că a fost greu pentru un copil

să nu plângă la patul de moarte al tatălui său.

Dacă un om nu-şi exprima emoţiile nu înseamnă că nu le are.

Povestiţi-mi de fratele dvs.

Şi despre discuţia pe care aţi avut-o în legătură cu maşina tatălui dvs.

Dar de unde dracu ştiţi asta?

Poate că am citit asta în una din biografiile dvs.

Era în timpul războiului..

În timpul marelui război (primul război mondial)

Maşinile se rechiziţionau

şi se trimiteau pe front.

Enzo, ce faci?

Un automobil de curse.

În felul ăsta n-o să ni-l poată lua pe front.

Ar fi trebuit măcar să ceri voie mamei şi mie!

Bine.

Acum o faci la loc.

Exact cum a fost înainte.

Ai înţeles?

Altfel îţi sparg capul!

Şi îţi jur că o s-o fac!

Ne-am înţeles?

Bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Nu l-ai salutat pe fratele tău.

Nu-mi plac saluturile de adio.

Eşti încă supărat din cauza automobilului, nu-i aşa?

Mai întâi tata, acum tu.

Orice face el e bine.

Dar de ce nu vrei să înţelegi?

Fratele tău era îngrijorat că îl trimit pe front.

Măcar în felul ăsta va fi departe de pericol.

Maşina aceea ar putea să salveze vieţi.

O s-o folosească drept ambulanta.

Şi cine o s-o salveze pe a mea?

Ce vrei să spui?

Degeaba mă fixezi în felul ăla.

Eu la război nu mă duc, e clar?

Nu mă interesează nimeni.

Îmi pare rău, amice..

Dar în gaura asta infernală nu mai stau nici o clipă.

Stai liniştit, băiete.

Enzo..

Mama..

Ce faci aici?

Fratele tău... e aici.

E pe moarte.

Vrea să te vadă.

Nu, mama.

Nu pot.

Ba poţi.

Pentru că dacă n-o s-o faci jur că îţi rup şi celălalt braţ!

Alfredo...

Mai repede!

Vreau să merg mai repede..

Linişteşte-te, Alfredo!

Calmează-te.

Sunt aici.

O să fugim împreună.

Cu căruţul..

Unde e căruţul nostru?

Aveai dreptate..

Mergeai mai repede decât mine!

I-am spus!

Am căzut singur, tata!

Eu n-am nici o vină!

Ajunge acum, Alfredo!

Linişteşte-te!

Acum trebuie să te însănătoşeşti!

Imediat ce ieşi din spital te las să îţi iei revanşa.

Trebuie să o facem acum!

E singurul mod să mă vindec!

Să fugim mai repede!

Te rog!

Noi o să fim cei mai rapizi!

Chiar cei mai rapizi!

Să mergem!

Am pornit!

Mai repede! Şi mai repede!

Mereu mai repede!

Ai văzut?

Am fost cei mai rapizi!

Am câştigat!

Nu e nimic de care să ne fie frică!

Acum te-ai vindecat!

Mamă!

Mamă, deschide uşa!

Deschide, sunt eu!

Mamă!

Nu îţi deschid până nu-ţi găseşti o slujbă şi nu-ţi bagi minţile în cap!

Dar am o slujbă!

Azi am câştigat prima mea cursă.

Aproape!

O slujbă adevărată!

O să o găsesc!

Dar acum, te rog, deschide uşa!

O să-mi găsesc o slujbă.

Bună dimineaţa!

Îmi cer scuze dacă v-am ţinut să aşteptaţi.

Nici o problemă.

M-am gândit la cererea dvs. de angajare.

Dar din nefericire nu avem nici un loc liber la Fiat momentan.

De fapt, de curând a trebuit să concediem sute de oameni.

În cazul ăsta aveţi nevoie de mine mai mult decât credeţi!

Sunteţi un tânăr foarte sigur pe dvs, nu-i aşa?

Dar noi suntem o firmă mică, tinere.

Daţi-mi voie să vă dau un sfat.

De ce nu încercaţi în altă parte?

Puneţi-mă la încercare, daţi-mi o şansă.

Cu mine faceţi o afacere, sunt un pilot foarte bun!

Sunt sigur că sunteţi.

Dar mai e un mic detaliu, că nu avem o echipă de curse.

Exact! Vedeţi?

V-o formez eu..

Mă tem că nu mai are rost să continuăm această discuţie.

Mi-a făcut plăcere să vă cunosc.

Mă scuzaţi...

Cum spuneaţi că vă numiţi?

Ferrari!

Enzo Ferrari...

Reţineţi acest nume! Fără îndoială.

Urăsc frigul mai mult decât orice pe lume.

În seara aceea mi-am promis că nu voi mai petrece nici o altă seară în frig.

Deci, în dimineaţa următoare v-aţi întors acasă?

Nu, rămasei în Torino.

Aveam un prieten acolo.

Un foarte bun prieten.

Beppe Sicci.

Ne întâlneam într-o cafenea la Porta Nuova.

Vorbeam despre maşini...

Şi despre femei, presupun...

Cum să nu vorbeşti despre femei?

Fără femei...

motoarele nici nu pornesc.

Dacă nu mă înşel chiar în acea cafenea aţi întâlnit-o pe Laura.

Chiar aşa.

Acolo o întâlnii.

'Neaţa.

E frig. Aşa e.

Enzo!

Vai de mine, ce-am făcut!

Mă scuzaţi, domnule, nu v-am văzut!

Îmi pare atât de rău.

Poftiţi!

Vă puteţi şterge cu asta.

Mulţumesc.

Îmi pare teribil de rău. A fost prostia mea.

V-aţi opărit?

Nu, nu...

Însă nu mi-a plăcut niciodată ciocolata fierbinte.

V-am murdărit peste tot.

Cum mă puteţi ierta?

Sunt sigur că putem găsi o cale.

Şi care ar fi aceea?

O faptă bună...

Lăsaţi-mă să mă prezint...

Numele meu este Enzo.

Enzo Ferrari.

O spuneţi de parcă aţi fi faimos.

Voi fi în curând!

Foarte bine, domnule Ferrari!

Mă scuzaţi..

Îmi puteţi spune cum vă numiţi?

Numele meu este Laura.

Laura Garello.

Laura... Frumos!

Laura şi Enzo! O echipă puternică!

Îmi puteţi da adresa dvs.?

Trebuie să mă gândesc.

Trebuie să mă gândesc, Da, aşa e!

Mulţumesc!

Uite! Automobile!

Erau pasiunea ta!

Acum nu mai sunt!

Întoarce-te!

Întoarce-te...

Întoarce-te!...

Era cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în viaţa mea.

Stătea acolo, în rochia aceea frumoasă purpurie...

Roşu purpuriu...

Aţi fi făcut orice ca s-o aveţi!

Orice!

Bună seara.

Aş putea vorbi cu dl Garello?

Poftiţi.

Bună seara.

Asta e pentru dvs, doamnă.

Mulţumesc. N-aveţi de ce.

Cine sunteţi?

Enzo Ferrari.

A, da, Laura mi-a vorbit de dvs.

Ce doriţi?

Aş dori să o frecventez pe fiica dvs.

Laura!

Am venit să vă cer voie.

Fiica noastră are deja un pretendent.

O partidă bună.

De ce nu o lăsaţi pe Laura să hotărască?

Tată, ce rău e dacă ne întâlnim?

Tu să taci. Când o să vreau opinia ta o să te întreb.

Trebuie să vă rog să nu insistaţi,

Nu am crescut-o ca să mi-o ia unul ca dvs.

Fără mijloace financiare, fără perspective.

Spuneţi că nu am perspective?

Şi ce părere aveţi de "perspectivele" astea?

Domnule, eu nu am pierdut niciodată vreun concurs

lucru pe care îl sper în continuare.

Foarte curând o să devin un om bogat şi celebru.

Fie că vă place sau nu.

Următoarea dată când o să vin aici o să o iau pe Laura cu mine.

Ai văzut? Am reuşit.

L-am cucerit.

Moare după mine.

Nu-l poţi ţine în spate. E mai rapid!

Lasă-l să treacă!

Asta nu e o maşină. E o nenorocită de cafenea.

E o râşniţă de cafea, care acum se supraîncălzeşte!

Dacă nu voi începe să câştig curse,

nu o să mă pot însura cu Laura.

Opreşte-te Enzo, am spart un furtun.

Nu m-ai auzit? Am spus să te opreşti.

O să ne ia foc motorul.

Asta nu e apă!

Enzo, e dezgustător!

Scuze Pepe, ar fi bine să te obişnuieşti să faci şi tu în pantaloni.

Pentru că maşina asta nu se opreşte decât la linia de sosire.

Comportament necivilizat!

Opreşte-te!

Hai, ajută-mă.

Nu cobor din automobil.

De ce?

Ascultă!

Ai auzit?

Uite acolo!

Care e problema? Sunt doar nişte lupi.

Dar mie mi se par flămânzi!

Stai puţin!

Ce faci?

Ai văzut? Nu trebuie decât să împuşti.

Vino, coboară acum.

Chiar şi copacii sunt împotriva noastră.

Când ajunseserăm la linia de sosire toţi erau plecaţi acasă.

Dar cursa următoare a fost începutul unei lungi serii de victorii.

Şi victoriile aveau avantajul lor.

Enzo...

Şi ăsta... e dormitorul nostru.

Deci, doamnă Ferrari, cum vi se pare?

Îţi place?

Casa asta e minunată!

Dar nu crezi că ne lipseşte ceva?

Nu!

Nu?

Nu!

Mă căsătorii cu ea după o săptămână.

Mama spunea..

Că aveam un deosebit talent de a distruge totul.

Şi aşa aţi ajuns pilot.

Făceaţi curse cu Alfa, o maşină de neînvins.

Lascari, Campari, Wagner

şi dvs. Şi dvs câştigaţi.

Primul la Mugello, primul la San Bernardo, apoi...

în sfârşit trofeul Baracca.

Vrei să te joci? Îţi dau satisfacţie!

Bravo!

Fiul meu Francesco îl ţinea pe carlinga aeroplanului.

Puneţi-l pe automobilul dvs.

O să vedeţi c-o să vă poarte noroc.

Doamnă, eu nu îl merit.

Fiul dvs e un adevărat erou.

Şi dvs sunteţi.

În felul dvs.

Vă rog să îl acceptaţi.

Bine, când îi dai drumul nu reuşeşte să se pornească.

Dle Ferrari...

Hai, băiete, dispari. Mi s-a spus să vă dau asta.

E urgent.

Ai auzit şi tu? Da, nu reuşeşte să pornească.

Unde mergi?

Mâine e concursul!

Enzo!

La naiba!

Ştii ce e asta?

Asta e o scrisoare anonimă.

Aici e scris că ai un amant.

Ştiu foarte bine ce scrie.

Eu am scris-o.

Tu?

Eşti nebună?

De ce ai făcut aşa ceva?

Ca să-ţi amintesc că exist.

Ce să îmi amintesc?

Cred că tu ai uitat ce înseamnă dragostea.

Ce înseamnă căsătoria.

Ce înseamnă că două persoane să construiască o viaţă, o casă şi vise.

Uneori mă simt ca o văduvă.

Şi nu merit asta, Enzo.

Şi m-ai făcut să vin de la pistă pentru asta?

Unde mergi? Mâine am o cursă.

Cursele sunt viaţa mea.

Şi eu n-o să renunţ niciodată la ele.

Să nu îndrăzneşti!

Să nu te îndrăzneşti să mă laşi aşa!

Linişteşte-te.

Ajunge acum, linişteşte-te.

Încă cinci ture.

Cine e nebunul ăla?

Deja i-a depăşit pe toţi cu un tur.

Ăla e Tazio Nuvolari.

Asul motocicletelor.

Da. Chiar el!

Patinează dar nu-şi ridică niciodată piciorul de pe acceleraţie.

Aşa că în curbă, în loc să încetinească, îşi măreşte viteza.

Face orice...

Alunecă...

Enzo Ferrari! Nuvolari, încântat.

Sunt foarte fericit să te întâlnesc...

- Înainte... - Înainte de ce?

Înainte să te sinucizi!

Dacă continui să conduci aşa...

Ai zilele numărate.

Ei bine, prietene, asta e valabil pentru noi toţi..

Dar o să vedem noi cine ajunge primul.

Vrei să spui, la cimitir...

Se pare că vei ajunge acolo înaintea mea.

Chiar dacă aşa ar fi, aşteaptă trei zile.

Nu se ştie niciodată.

S-ar putea să nu apar la cimitir..

Vom vedea!

Vom vedea...

Pot să te întreb ce ai de gând să faci?

Vreau să conduc ca Nuvolari.

Ce, vrei să te omori?

Nu glumesc!

O să vedem!

Aprinde motorul.

Futu-i!

Ce înseamnă asta?

Am dreptul la fericire şi plec în căutarea ei.

Îmi irosesc viaţa aici.

Nu pleci nicăieri!

Dă-mi drumul.

Mă doare. Dă-mi drumul.

Eşti nebun!

Ştiu ce ţi s-a întâmplat!

Ţi-e frică!

O văd în ochii tăi, Enzo!

Opreşte-te. Într-zi o să te omori!

Ţi-am mai spus cândva, dacă nu te opreşti, te voi părăsi.

Te voi părăsi şi nu mă voi întoarce niciodată.

N-o să mai alerg niciodată.

Îţi promit.

Nu fi nebun, Enzo, încetineşte!

Încetineşte!

Da!

Minunat!

Aceea a fost ultima oară.

După asta, mi-am ţinut promisiunea făcută Laurei.

Am renunţat să alerg în curse.

Pentru totdeauna.

Dar am câştigat oricum cea mai dificilă cursă.

Bătălia împotriva fricii!

Dacă dacă chiar aţi câştigat acea bătălie, de ce nu aţi continuat?

Pentru mine, a trece peste limite era excepţia de la regulă.

Dar pentru cineva ca Nuvolari,

era regulă.

Nu aveam ce să fac, el era nr.1 iar eu eram nr.2.

Deci pentru dvs, asta a fost sfârşitul visului.

Nu, era doar începutul.

Visul a devenit mai mare. Mult mai mare.

Să construiesc o maşină unică...

care să nu încetinească în curbe...

care să zboare...

fără să se desprindă niciodată de pământ.

"Scuderia Ferrari."

Chiar că sună bine.

De sunat sună bine...

dar sunetul nu face o echipă, Enzo.

Noi suntem o echipă, tu şi cu mine.

Vezi vreun mecanic pe aici?

Tu eşti mecanicul şef.

Fă-ţi rost de cea mai bună echipă.

Avem nevoie de un birou, măcar un atelier auto,

bancuri de probă... De unde facem rost de bani?

Nu-ţi fă griji în privinţa banilor.

Banii vor veni.

Vei vedea, cât de curând toate ziarele o să vorbească despre noi.

Vei vedea.

Să sperăm că nu vom apărea la rubrica de decese.

Ştii ceva?

Tu te-ai scrântit şi eu sunt nebun că te urmez.

Deci, de ce ai nevoie pentru "Scuderia"?

Un proiectant...

Îl ai!

O clădire?

Da!

O ai!

O am.

- Banca care ne finanţează? - Dacă tot am ajuns la asta...

O ai!

Unde sunt banii, şefule?

Aici!

E totul în capul meu.

Enzo...

Aia e maşina mea.

Ah, da!

- O ai! - O am!

Mulţumesc, sunt chiar foarte frumoase.

Cu plăcere, doamnă.

De două săptămâni încerc să vorbesc cu soţul dvs.

Două săptămâni!

Şi ce doriţi de la dânsul, dacă pot să vă întreb?

Vreau să-l "smulg" de la Fiat

şi să-l iau la mine.

El n-o să părăsească niciodată Torino.

Lăsaţi-mă să-i vorbesc.

Mi s-a spus că sunteţi talentat

dar se înşelau.

Sunteţi un geniu!

La Fiat va irosiţi talentul.

Fabrica doar maşini în serie.

Nici o inovaţie.

Astea sunt idei geniale.

Păcat că n-o să fie niciodată realizate.

Vă ofer ocazia de a vă vedea visele transformate în realitate.

De a construi motoare diferite de tot ce a fost construit până acum

de a fabrica noi tipuri de amortizare, de frane

o caroserie complet nouă.

NOUĂ!

Şi la care model ar trebui să lucrez?

P3.

Am intenţia să aduc la mine echipa de curse de la Alfa Romeo.

N-o să fie niciodată de acord să v-o dea.

De ce nu?

Oricum trebuie să recunosc că îmi inspiraţi încredere

dar îmi pare rău, eu nu îmi iau angajamente

bazându-mă pe încrederea pe care mi-o inspira cineva.

Veniţi cu mine la Milano, Vittorio.

Să spun drept..

Nu sunt sigur,

Draga mea..

Pentru Dumnezeu, Vittorio

are perfectă dreptate!

Fabrica Fiat nu e locul potrivit pentru un om cu talentul tău.

Profită măcar odată de ocazie

şi apoi ar fi frumos să ne mutăm în alt oraş.

Nu-i aşa, dragă?

Ba da.

Cred că ai dreptate.

De ce nu?

Sigur.

O idee minunată.

Alfa e într-adevăr o mare companie.

Dar voi ar trebui să vă gândiţi doar să vindeţi automobile.

Nu să aveţi pe cap gestiunea unui mic departament de maşini de curse...

Aş dori să preiau întregul vostru departament sportiv,

Maşini, piese de schimb, motoare...

cauciucuri, totul!

Şi aveţi resursele pentru a susţine o asemenea investiţie?

Sincer, d-le, nu am nici o liră.

Dar am un plan.

Să fac maşinile dvs. Cele mai rapide din lume.

Acestea sunt doar vorbe, şi încă vagi.

Nu e nimic concret care să vă susţină oferta.

Nu putem lua în serios o asemenea propunere.

Aşteptaţi un moment, vă rog.

I-am cucerit. Nu puteau fi mai entuziasmaţi.

Nu-ţi fă griji. Vom semna contractul în curând. Aşteaptă.

Domnilor, vă rog!

Acestea nu sunt doar cuvinte, sunt fapte.

E angajamentul meu. E cea mai mare ambiţie a mea.

E misiunea vieţii mele.

Din nefericire, aţi avea nevoie de o locaţie pe care n-o aveţi.

O am.

Vă invit la Modena ca să-mi inspectaţi fabrica!

Şi echipa dvs?

Poate nu mă veţi crede...

dar am de asemenea mecanici, tehnicieni şi...

Cel mai mare designer de pe piaţă.

Imposibil.

Cel mai mare este Vittorio lano, şi lucrează pentru Fiat!

Ştim asta foarte bine.

I-am făcut mai multe oferte foarte generoase dar le-a refuzat mereu!

Poate pentru că în oferta dvs. Nu era inclus un vis.

Poate încă nu aţi înţeles.

Dar visele deseori sunt contagioase.

Uite, pentru cineva fără idei e de lucru pentru ani de zile... Să văd..

Daţi-mi voie să vi-l prezint pe Vittorio lano.

Bună ziua.

Maşinile voastre o să fie cele mai rapide.

O să le pregătesc, o să le modific.

Şi când maşinile mele o să câştige

pentru că o să câştige cu siguranţă

lumea o să se îmbulzească să vă cumpere maşinile, cele mai rapide maşini din lume!

Pe cuvântul lui.. Enzo Ferrari.

Mii de mulţumiri! La revedere.

Bună ziua!

Eşti bine?

Linişteşte-te, dragă, nu e nimic.

Aşa se conduce?

A sărit în faţa maşinii.

N-ar trebui să conduceţi atât de repede.

N-a fost aşa de repede.

Haideţi fetelor, veniţi!

În orice caz, ar trebui să vă păziţi mai bine fetiţele.

De ce nu plecaţi?

Nu vedeţi ce ne-aţi speriat?

Fotografii... pe aici.

E un unghi mai bun.

Sunteţi pregătiţi, domnilor? Pregătiţi flashurile.

Astăzi este o zi pentru cărţile de istorie!

Pregătiţi-vă pentru ceva deosebit.

Doamnelor şi domnilor... Vă prezint...

Noul P3!

Vedeţi deosebirea faţă de P2.

De acum înainte ele vor fi cunoscute ca Alfa-urile Scuderiei Ferrari!

Şi asta... asta va fi emblema noastră.

Căluţul cabrat!

Da, dar Ferrari, cine o să o conducă?

Nu vă faceţi griji, domnule!

Îl avem cu noi pe... CAMPĂRI!

Mulţumesc... Mulţumesc...

Dar nu este singurul pe care l-am angajat.

Îi avem şi pe Fonzzi, Chiron...

Unde e ticălosul ăla?

Nu ştiu.

Aveţi răbdare!

Doar un moment..

Doamnelor şi domnilor...

Tazio Nuvolari!

Enzo! Prietene!

Ce mai faci, campionule?

Curaj, urca!

Ticălosule, ce naiba pui la cale?

Eu vreau să câştig!

Nu cumva ai vrea să mă închiriezi pentru, să zicem, întregul sezon?

Credeam că nu o să mă întrebi asta niciodată.

Haideţi!

Bună seara!

Am venit să-mi cer scuze.

Şi, de asemenea...

ca să te invit să ieşi cu mine...

Ca de-obicei, mergeţi prea repede!

Deci asta înseamnă da sau nu?

Depinde de locul în care vreţi să mă duceţi...

Dvs alegeţi!

Daţi-mi doar un moment ca să mă pregătesc.

Cât timp doriţi!

Suntem gata!

Ele sunt surorile mele.

N-aş merge nicăieri fără ele.

Aveam deja o altă invitaţie, dar dacă vreţi, ne puteţi duce cu maşina.

Elda.

Flora.

Îmi pare bine să vă cunosc. Mă numesc Olga.

Este un om într-adevăr interesant!

Dar nu e prea bătrân pentru tine?

Tata era cu 20 de ani mai bătrân decât mama.

Dar ce lucrează?

Ştiu că înainte făcea curse de automobil.

Acum are propriul său garaj de maşini.

Automobile, garaj...

Ce muncă e asta?

Habar n-am.

Eu ştiu doar că-mi place.

Cam fals, dar...

Am putea cânta şi la "Scala".

Minunată seară!

Aşa e. Mulţumim!

Ne-am simţit minunat.

Noapte bună! Pe curând!

Noapte bună!

Vin imediat!

Bine, te aşteptam sus.

Iartă-mă, promit că data viitoare când ne vom întâlni, vom fi singuri.

Nu, a fost o seară minunată!

Flora m-a călcat pe picioare tot timpul, dar...

Oricum...

Eu sunt cel care ar trebui să fie iertat.

De ce?

Pentru că...

trebuie să-ţi mărturisesc ceva.

Dar nu ştiu cum să încep.

Curaj!

Sunt căsătorit.

S-a făcut târziu... Chiar trebuie să plec.

Mulţumesc că m-ai invitat.

Cina e în bucătărie.

Enzo, mănâncă ceva, o să te simţi mai bine.

Cum a fost azi?

Ce se întâmplă, Enzo?

Asta e modul în care să te comporţi cu soţia ta?

Te întorci târziu şi nu-mi adresezi nici un cuvânt?

N-am nimic de spus.

N-ai nimic de spus..

Atunci care e rostul meu aici?

Doar ca să te aştept până când te întorci acasă?

Mă duc să mă culc, sunt obosit.

Îţi aduce flori în fiecare zi deja de o lună.

Nu-i lipseşte tenacitatea.

De ce?

Mi-ai promis că ieşim, şi uite în ce hal eşti.

Du-te singură, eu nu am chef.

Nu mai suport.

E o ameninţare?

Enzo, te rog...

îmi vreau soţul înapoi.

Dacă nu eşti fericită, Laura...

Îmi pare rău.

Dar nu pot face nimic în privinţa asta.

Nu e bine. Trebuie să reluăm de la început.

Să-l oprim!

Nu, lăsaţi-l să meargă!

Trebuie să fim gata în patru zile.

Nu putem continua aşa.

Uite în ce hal eşti.

Nu mai ştim cum să vorbim cu tine.

Pot să ştiu ce ai?

Nu e treaba ta.

Bineînţeles că nu e!

Să ne întoarcem la lucru. Trebuie să ajustăm aici.

Dă-mi cheia!

Enzo! Ce ai?!

E în regulă! Lăsaţi-l să respire.

- Te simţi mai bine? - Da!

Haide, să-l ducem afară.

Nu, nu, nu!

Lăsaţi-mă să merg acasă.

Merg cu tine.

Nu, mă simt bine, reuşesc singur.

Sunt bine.

- Eşti sigur? - Da, da, concentraţi-vă pe motor.

Vă rog foarte mult să mă scuzaţi, doamnă.

Ce s-a întâmplat?

Dumnezeule!

Ce s-a întâmplat?

Trebuia să te văd.

La 4 dimineaţa?

Trebuie să-ţi spun ceva important.

M-am simţit rău şi am crezut că voi muri.

Ajutaţi-mă!

Aşează-te.

Cred că e cazul să plecăm.

Chiar trebuie să mergem sus? Să-i lăsăm singuri, haideţi.

Ce drăguţ e!

Trebuie să plec..

Te-am deranjat destul.

Nu vrei să chem un doctor?

Nu, te rog!

E de-ajuns să -i scape o vorbă doctorului.

Şi mâine toată Modena o să vorbească.

Nu meriţi asta!

Ce-mi pasă ce spun oamenii?

Lasă-i să vorbească.

Enzo, cred că am putea..

Trebuie să te mulţumeşti cu asta.

Deocamdată nu pot să-ţi dau mai mult.

Dar e deja foarte important pentru mine, Lina.

Crede-mă, e foarte important.

Totul atât de romantic!

Cel mai mult mi-a plăcut cum aţi transformat aventură cu Lâna într-un basm.

Poate pentru că aşa îmi place să mi-o amintesc.

În plus...

dvs căutaţi să aflaţi o poveste interesantă, aveţi dreptate..

Bineînţeles.

Să văd câte prostii aţi scris.

Dacă chiar vreţi să ştiţi nu am scris nici un cuvânt.

Vă bateţi joc de mine.

Nu e nevoie să notez, am o memorie excelentă.

E foarte târziu. Sunt obosit.

Da, sigur.

Mai am doar o ultimă întrebare înainte de a pleca.

Care ar fi?

Ce rol a jucat soţia dvs, Laura, în basmul ăsta?

O ultimă şi disperată tentativa.

V-aţi dat seama de consecinţele acelei nopţi de iubire?

Ce vreţi să insinuaţi?

Ca într-o singură oră, soţia dvs. S-a legat de dvs. pentru totdeauna.

Aşa e!

Dar Laura mi-a dăruit şi cel mai preţios lucru din lume.

Pe Dino!

Pe Dino...

Sper că nu vă deranjează subiectul ăsta.

De ce?

Nu e nici un motiv.

Sunt sigur că aţi fost un tată perfect.

Deci...

Cum v-a dat vestea?

Ce ai?

În cinstea femeilor!

De ce nu?

Cum am putea supravieţui fără femei?

Ne umplu scurta noastră existenţă

de frumuseţe.

Şi ne umplu burţile de tortellini!

Vrei o picătură de vin? Nu.

Enzo, trebuie să-ţi vorbesc.

Trebuie să-ţi spun ceva important.

Bine, spune-mi.

Nu aici.

Nu aici?

Nu, nu aici.

Deci ce e atât de urgent?

Enzo, am fost la medic.

Aştept un copil.

Laura, asta nu e momentul cel mai potrivit pentru a aduce pe lume un copil.

Am băgat toţi banii în fabrică.

Dar vorbesc de fiul nostru!

Ai făcut-o dinadins, nu-i aşa?

Crezi că un fiu o să ne rezolve problemele?

Da, ai dreptate, am făcut-o dinadins.

Şi acum poţi merge s-o anunţi pe "fetiţa" ta.

Ce e?

Credeai că nu ştiu, nu-i aşa?

Eu vroiam un copil, dar vroiam ca el să fie copilul nostru.

Îmi pare rău, Lina.

Tu nu trebuie să suferi din cauza mea.

Nu trebuie.

Cine ştie, poate şi noi am putea avea cândva un copil.

Nu.

Tu încă eşti tânăra.

Părăseşte-mă, Lina

pentru că încă ai timp.

Nu e vorba de ceea ce vreau eu.

Tu crezi că pentru mine asta e doar o aventură?

Dar eu n-am nici un drept să-ţi distrug viaţa.

Te rog din nou, Lina, părăseşte-mă!

Trebuie să mă părăseşti!

Pentru că eu n-o să am niciodată curajul să te părăsesc!

Părăseşte-mă.

Dle Ferrari...

Uitaţi-l pe băieţaşul dvs frumos!

Cât e de mic!

Nu-i fac rău? Nu.

Nu vă faceţi griji.

Haideţi, încercaţi să-i vorbiţi.

Dino...

Dino.

Uite, uite Dino!

Cu un tur înainte de final,

Tazio Nuvolari pe Alfa Romeo-Ferrari conduce urmat de von Auschmann.

Enzo, dă-mi copilul.

Nu-ţi fă griji. Stă bine aici.

Aşa e, Dino?

Eşti nebun? Cum să stea bine aici?

Zgomotul ăsta mă surzeşte chiar şi pe mine.

Şi nu-ţi miroase a benzină? O să-l îmbolnăvească! Hai, dă-mi-l!

E mai bine să se obişnuiască imediat.

Pentru că o să-l miroasă toată viaţa. Stai jos! Stai jos!

Şi iată-i!

Vine Nuvolari, urmat de Auschmann...

O să reuşească!

Haide!

E Tazio Nuvolari! A trecut linia de sosire!

Marele pilot italian!

Felicitări!

Ai fost magnific, dar mă bucur că ai pierdut!

Aşa-i viaţa.

Ştii ce cred?

Poţi câştiga toate cursele din lume, dar...

când îţi ţii în braţe fiul,

îţi dai seama că e cel mai minunat lucru care ţi se poate întâmpla!

Reuşiţi să vă minţiţi chiar şi pe dvs înşivă.

Cel mai preţios lucru... care ţi se poate întâmpla...

Adevărul e că v-aţi gândit mereu că soţia dvs v-a prins în mreje

şi ca naşterea lui Dino a fost doar o capcană.

Cum îndrăzniţi să vorbiţi aşa despre fiul meu?

Ieşiţi din biroul meu!

Afară!

Mergeţi la un doctor.

Sunteţi complet nebun, ştiaţi asta?

Tată!

Tată...

Ce ai făcut?

Ţi-ai petrecut toată seară aici?

Trebuie să ai grijă de tine.

Te duc acasă.

- Haide. - Cât e ceasul?

E trecut de miezul nopţii. Haide!

Să mergem.

Unde e tânărul ăla?

Care tânăr?

Afurisitul ăla de ziarist băgăreţ.

Am fost de acord să-i dau un interviu.

Nu ştiu la ce mă gândeam.

Stai aşa.

Ăsta e numele lui.

Descoperă cine e.

Vreau să ştiu pentru cine lucrează, de unde vine!

Cu cine e rudă.

Vreau toate informaţiile pe care le poţi afla.

Bine.

Să mergem.

Ţine, ia-ţi haina. Afară e frig.

Lina.

A venit un tânăr care vrea să-şi bage nasul în treburile mele.

Zice că e ziarist.

Nu am încredere în el.

NU am încredere în el.

Bună ziua, domnule Ferrari.

Ce mai faceţi?

Păreţi că aţi avut o zi proastă.

Deci...

Nu sunteţi un ziarist

m-am informat.

Nimeni nu va cunoaşte.

Să spunem că eram un liber profesionist

dar acum că mi-aţi distrus dispozitivele, n-o să mai pot lucra.

Vreţi bani?

Nu sunteţi decât un escroc mărunt, am înţeles asta imediat.

Eu nu sunt de vânzare.

În plus, oricum banii nu mă interesează.

Atunci de ce aţi venit aici?

Încă nu ştiţi de ce, dle inginer?

Nu sunteţi un ziarist...

nu sunteţi nici măcar un şantajist

atunci cine dracu sunteţi?

Spune-mi adevărul, cine eşti?

SFÂRŞITUL PĂRŢII ÎNTÂI