Original subtitles

DUPĂ UN ROMAN DE E C BENTLEY

PERSONAJELE, EVENIMENTELE ȘI COMPANIILE SUNT FICTIVE.

ORICE ASEMĂNARE CU PERSOANE

SAU COMPANII ESTE ÎNTÂMPLĂTOARE.

Știrile, Tim!

Sunt Tim O'Reilly, DJ-ul preferat al Chicago-ului.

Așteptați puțin, prieteni,

să vă spun câteva știri.

„Sigsbee Manderson,

finanțistul american născut și crescut în Chicago,

a fost găsit împușcat în grădina casei sale din Hampshire.

Se presupune a fi crimă.”

Asta e viața, dar trebuie să mergem înainte.

Sunt Tim O'Reilly, DJ-ul preferat al Chicago-ului,

și vă aduc…

EDIȚIE SPECIALĂ SIGSBEE MANDERSON ESTE MORT

SIGSBEE MANDERSON E MORT

- Asta da, știre. - Da, domnule.

Să vedem. Unde eram?

„La aflarea veștii morții sale…”

Da.

„La aflarea veștii morții sale, panica

s-a instalat pe piețele financiare ca un uragan.

Prețurile s-au prăbușit.

Wall Street

a fost un infern de haos și disperare.

În Europa mulți și-au luat viața,

vieți legate

de destinul unui finanțist pe care mulți nici nu l-au văzut.

Toate acestea

pentru că, într-un colț liniștit din Hampshire,

un om și-a pierdut viața,

un om în slujba lăcomiei.”

Da, e bine.

„The Record anunță cu mândrie

că ancheta Manderson și probele adiacente

vor fi prezentate exclusiv de Philip Trent,

ale cărui articole…

ale cărui articole surprinzătoare

din cazul Bournemouth

au dus la condamnarea lui Edwin Hurst.”

N-are voie nimeni, doar rudele.

La dna Manderson!

Avem ordine stricte să nu intre nimeni.

Nici măcar rudele apropiate?

Rudele apropiate? Cine sunteți, domnule?

Sunt fratele ei.

Așa spuneți! Pe aici, vă rog!

Burton Cupples.

Ai revenit la scena crimei?

Trent, dragul meu! Tocmai tu.

Desigur, ai venit să scrii articolul pentru ziar, nu?

- Da. - Cum ai trecut de porți?

Poliția are ordine stricte.

Așa am auzit. Este…

Aici a fost găsit cadavrul?

Da, l-am văzut aici cu ochii mei,

altfel n-aș fi crezut.

- Ce naiba cauți aici? - Eu?

Dragul meu, soția decedatului

este… dna Manderson.

Sunt rudă apropiată.

Chiar ești rudă apropiată?

Da, e nepoata mea.

N-am mai spus asta nimănui.

Căsnicia nepoatei mele este un subiect dureros. Eu…

Nu mă înțelegeam cu el.

Mi-aș dori să o cunosc.

E un coșmar pentru ziare.

Cupples, trebuie s-o văd.

Ai încredere în tactul și discreția mea!

Nu cred că vrea să te vadă. Tocmai a fost intervievată

de polițistul care era aici, inspectorul Murch.

Murch. Trebuia să mă gândesc.

De când e aici?

A venit la o oră după ce a fost găsit cadavrul.

Pot să mă uit la casă?

Dacă tot ai ajuns până aici,

îi anunț că vii.

Inspectorul e în bibliotecă.

Mersi, Cupples. N-am să uit.

Da.

Trent se ocupă de caz.

Curioasă treabă.

Este incredibil.

Merg la inspectorul Murch.

Dl Cupples a spus că e în bibliotecă.

- Da, domnule. - Mulțumesc.

Cum vă numiți?

Philip Trent.

Dl Philip Trent, dle inspector.

Doamne-ajută, inspectore Murch.

Trebuia să știu.

Credeam că, după cazul Bournemouth,

nu te mai ocupi de așa ceva.

Mi-a intrat în sânge.

Dar nu înțeleg cum se întâmplă toate în partea ta de Hampshire.

Asta e viața.

Pot să-mi fac desenele?

Te rog! Eu îmi scriu niște notițe.

Mulțumesc.

Nu vei găsi nimic. Mă tem că-ți pierzi timpul.

Nu-i nimic. Am timp de pierdut.

Ce fac dna inspector Murch și copiii?

Știi foarte bine că n-am copii.

Și termină cu prostiile, încercând să tragi cu ochiul, Trent!

Vreau să văd dacă scrii mai frumos.

Ei bine, da.

Ce sunt prostiile astea?

Nu e mare lucru.

Scrisori de afaceri, documente, etcetera.

Secretarul, John Marlowe, a insistat să le verificăm împreună.

I-a intrat în cap că Manderson

a tot primit scrisori de amenințare

și de-aia s-a sinucis.

- Ai găsit ceva neobișnuit? - Nu.

Nu mare lucru.

Destul de mulți bani în bancnote.

Deținea câteva diamante brute.

Se pare că Manderson începuse să cumpere diamante,

din motive speculative.

Era ceva ce nu cumpăra Manderson speculativ?

Exact.

Credeam că ai ochi pentru detaliu, Trent.

Ce?

Ai uitat telefonul.

Vorbea la telefon ultima dată când a fost văzut în viață.

Când a fost asta?

După ce l-a condus pe Marlowe la Dover.

Martin, majordomul, l-a văzut când i-a adus boneta de noapte.

- Nu l-a mai văzut nimeni apoi? - Nu.

Pentru alte informații, îți sugerez să participi la proces.

Da.

Știam că o să spui asta.

Ce părere ai despre caz?

Inițial am crezut că e un jaf obișnuit sau o crimă.

- Poftim! - Mersi!

Dar realitatea arată altceva. Nu sunt semne de intrare prin efracție

și victima n-a fost dezbrăcată.

Când s-a găsit cadavrul, era îmbrăcat.

Ce m-a uimit a fost placa dentară găsită lângă pat.

Dar în ultima vreme fusese într-o stare ciudată.

Mersi.

Era indispus, deprimat și tăcut.

Cred că pot afirma cu siguranță că s-a sinucis.

Poate ești puțin prea sigur.

Sinuciderile nu sunt specialitatea mea.

- Mai degrabă, crimele. - Ai văzut ăsta?

- Ăsta e glonțul? - Da.

Dr. Stott l-a scos la o oră după ce s-a găsit cadavrul.

Zgârieturile astea sunt de la instrumentele lui,

iar celelalte, de când s-a tras.

Asta e arma?

- Ar putea, dar n-a fost. - De ce?

Ai văzut asta?

- JM? - John Marlowe. Arma lui.

Mă scuzați!

Sunteți dl Trent?

Dl Cupples ne-a spus că veniți.

- Sunteți John Marlowe? - Da.

Dna Manderson dorește să primiți toate informațiile.

Mersi. Dle inspector, pot s-o întreb ceva pe dna Marlowe?

Sigur. Vă rog!

Vă rog să mă scuzați, am treabă.

Dle Trent, vă dați seama că moartea dlui Manderson

a fost un șoc pentru noi.

Am multă treabă și sunt cu nervii la pământ.

Văd.

Am condus toată noaptea de la Dover. Abia m-am întors.

Pesemne e o primire cumplită.

Da, a fost. Ei bine…

Dle Marlowe, îmi puteți spune un lucru?

Asta e arma dumitale?

- Da, e a mea. - De unde știți?

Sunt inițialele pe ea.

Da, exact. Mulțumesc.

Vă rog să mă scuzați,

nu vreau s-o îngrijorez pe dna Manderson.

Normal.

A manevrat arma ca un profesionist, Murch. Cumva…

ai observat ce dornic era

să ne spună că nu era aici când a murit Manderson?

Ce vrei să faci, Trent? Să-l faci criminal?

De unde știi că nu era aici?

De la poliția de-acolo.

Mi se pare foarte clar.

Asta e problema cu detectivii amatori.

Sunteți suspicioși.

Exact. Pentru început, o suspectez pe dna Manderson. Cum e?

E o nebunie.

Foarte frumoasă, brunetă și stăpână pe sine.

Știu că veți analiza cu atenție,

având în vedere că e singura dovadă

pe care trebuie să se bazeze verdictul.

Primul martor, dna Manderson.

Vă rog să veniți în boxa martorilor!

Luați cartea cu dreapta și scoateți-vă mănușa!

Citiți de-acolo!

„Jur că voi spune adevărul

și numai adevărul.”

Puteți să ne spuneți cine era decedatul?

Da. Soțul meu.

Care era starea lui de sănătate înainte de moarte?

Era sănătos, dar părea deprimat.

Știți de ce ar fi fost deprimat?

Nu.

Avea probleme în afaceri?

Nu știu. Nu discutam despre afacerile lui.

Când l-ați văzut ultima oară în viață?

Duminică seară, după cină.

Se îmbrăcase să iasă.

A zis că se plimbă cu mașina cu dl Marlowe.

Domnul Marlowe?

Secretarul soțului meu.

La ce oră a plecat cu mașina?

La ce oră a plecat?

Pe la ora zece.

- Părea normal? - Da.

L-ați mai văzut în acea seară?

Nu, dar l-am auzit închizând ușa când s-a retras să se culce.

Unde era dormitorul lui?

Lângă al meu.

La ce oră s-a retras?

Puțin după 22:30.

N-ați auzit nimic noaptea?

Am auzit un zgomot. Părea că vine de pe hol.

Am mers jos, dar n-am găsit nimic.

M-am întors în camera mea și am dormit

până la șapte dimineața, când mi-a adus menajera ceaiul.

Pe la 9:30…

mi s-a spus că l-au găsit mort pe soțul meu.

L-ați auzit spunând ceva care ar sugera sinuciderea?

Nu.

Dar eram îngrijorată cu privire la starea lui de spirit.

Mulțumesc, dnă Manderson. Puteți pleca.

Următorul martor, vă rog! Horace Evans.

Sunteți grădinar la reședința decedatului.

Nu grădinarul, domnule. Sunt fiul grădinarului.

Tund gardul viu, știți dvs…

Da.

Când l-ați văzut ultima oară?

Eu l-am găsit, zăcea acolo contorsionat,

- …plin de sânge… - Da.

Unde era cadavrul?

În magazia din spate, domnule.

Și ce-ați făcut?

L-am chemat pe Martin.

- Cine e Martin? - Majordomul, dle.

- Mi-a spus… - Da, bine. Mulțumesc.

Dle Martin, vă rog!

Dle Martin, spuneți că v-a chemat în seara aceea, pe la 22:30.

Da, domnule.

Când a sunat clopoțelul, știam ce vrea.

I-am dus un pahar cu whisky și praful pentru indigestie.

El ce făcea?

Vorbea la telefon, domnule.

Atunci l-ați văzut ultima oară?

Da, domnule.

Ați auzit ceva neobișnuit peste noapte?

Nu, domnule.

Ba da, am auzit o împușcătură.

O împușcătură?

Nu prea i-am dat atenție.

Vedeți, nu trece o noapte fără să avem braconieri pe proprietate.

Pe la ce oră?

Pe la 23-23:30.

Poate că atunci a fost ucis dl Manderson.

Se poate, domnule,

- …dar e puțin probabil. - De ce?

Pentru că îl auzisem pe dl Manderson puțin mai devreme.

L-ați auzit? Unde?

Se ducea la culcare, domnule.

Mulțumesc, dle Martin.

Domnul Bunner, vă rog!

Sunteți dl Bunner?

Da, domnule. Sunt Calvin C. Bunner.

Dle Bunner, înțeleg că sunteți secretarul personal al dlui Manderson.

Unul dintre ei. Celălalt era John Marlowe.

Arătați-i dlui Bunner proba A, vă rog!

Ați mai văzut această armă?

Da, domnule. Este a lui Marlowe.

Dl Manderson i-a cumpărat-o.

Când ați aflat că dl Marlowe deținea acea armă?

Cam acum o lună, când m-a rugat să-l învăț.

Ce să-l învățați?

Să folosească arma.

Și i-ați dat lecții dlui Marlowe.

Da.

Era expert când am terminat.

De unde știți că este arma dlui Marlowe?

Manderson i-a gravat inițialele pe ea. Sunt chiar aici…

Cred… că am greșit.

Ați greșit grav, dle Bunner.

Este o armă destul de comună, nu?

Cred că da.

Relația dintre dl Manderson și dl Marlowe era una de prietenie?

Cred că da, până când dl Manderson a hotărât să-l concedieze.

- Când anume? - Acum vreo lună.

De ce a vrut dl Manderson să-l concedieze pe dl Marlowe?

Am o bănuială.

Cred că dna Manderson știe mai bine.

Mulțumesc, dle Bunner. Puteți pleca.

John Marlowe, vă rog!

Dna Manderson ne-a spus că în noaptea morții soțului ei

a mers cu mașina cu dvs.

Da, am mers cam 1,6 km.

Apoi mi-a zis să opresc fiindcă se întoarce acasă pe jos.

Unde ați oprit?

La terenul de golf, la a noua gaură.

După ce a plecat, dvs. unde ați mers?

Am mers la Dover, cu o misiune pentru dl Manderson,

la o întâlnire de afaceri.

Și v-ați întâlnit?

Nu.

Când am ajuns la hotelul din Dover, nu era acolo.

Nu lăsase niciun mesaj, așa că…

m-am întors acasă, așa cum mi-a spus dl Manderson.

La ce oră ați ajuns la Dover?

Pe la… 12:30.

Cum se numea clientul?

Domnul George Harrison.

Este aici dl George Harrison?

Nu, domnule. Nu l-am găsit.

Dle Marlowe, aceasta e arma dvs.?

Da, e a mea.

Sunteți expert?

Ați auzit ce a spus dl Bunner.

Dl Bunner mă flatează. Nu sunt expert.

Nu sunt obișnuit cu armele.

De fapt, nu-mi place să le manevrez.

Când ați văzut ultima oară arma?

N-am văzut-o de mult.

Dl Manderson a spus să o țin cu mine,

dar nu am făcut-o.

Dl Manderson a spus vreodată că vrea să-și ia viața?

Indirect, da, de câteva ori.

Cum adică?

Uneori părea foarte deprimat.

Părea că-l macină ceva

și era posomorât.

Ați auzit că dl Bunner a spus

că dl Manderson voia să vă concedieze.

Știați asta?

Prima dată am auzit azi, din gura dlui Bunner.

Dvs. și dl Bunner vă înțelegeați bine?

În mare, da.

Dar nu eram prieteni apropiați.

Înțeleg. Puteți pleca.

Dnă Manderson, vă rog să veniți în boxa martorilor!

Ați jurat deja,

dar mai am câteva întrebări pentru dvs.

- Ați auzit ce a spus dl Bunner? - Da.

Îmi puteți spune motivul

pentru care răposatul dvs. soț voia să-l concedieze pe dl Marlowe?

Mă tem că nu pot.

Dl Bunner a sugerat că ne-ați putea ajuta.

Da, l-am auzit.

Soțul meu părea mulțumit de serviciile dlui Marlowe.

De fapt, îi acorda mai multă încredere decât dlui Bunner,

care, uneori, era mai indiscret.

Înțeleg, dnă Manderson. Mulțumesc. Puteți pleca.

Domnilor, ați auzit mărturiile.

Acum,

decedatul a fost ucis de cineva, de cineva cunoscut

sau, așa cum s-a sugerat, și-a luat viața?

Trebuie să spun că probele înclină spre ultima variantă.

Probele medicale ne spun

că moartea a survenit probabil cu șase, opt ore

înainte de descoperirea cadavrului.

Cauza morții a fost o rană de glonț

care a afectat profund creierul,

de la o împușcătură de aproape.

Aici sunt două arme identice.

Una are pe ea inițialele JM.

Acesta este arma dlui Marlowe.

Amprentele decedatului arată limpede

că glonțul care l-a ucis a fost tras cu arma lui,

nu cu a dlui Marlowe.

Aspectul extern al rănii susține ipoteza

că s-a împușcat singur.

Alături de această probă

și cu starea mentală a decedatului,

mărturiile dnei Manderson și ale dlui Marlowe sunt importante.

Decedatul a fost ucis de o persoană pe care o cunoștea sau nu?

În al doilea rând, s-a sinucis?

Dacă da,

care era starea sa psihică în acel moment?

Dvs. trebuie să determinați aceste lucruri.

Puteți să ne spuneți verdictul?

Voiam să văd dacă desenezi mai bine.

Desenez, nu?

Nu-ți cam lași imaginația să zburde?

Orice ca să fac lucrurile mai interesante.

Ce părere ai, Murch?

Sinucidere, normal. Ce altceva?

Chiar, ce altceva?

Liniște!

Domnilor, ați hotărât?

Da, domnule.

Părerea noastră este că decedatul și-a luat viața,

fiind într-o stare psihică precară.

Mulțumesc, domnilor. Sunt de acord cu verdictul.

Sunt convins că juriul și toată lumea o compătimesc

pe văduva îndurerată,

care a fost supusă la încercări serioase

în timpul procesului.

Mă duc să aduc mașina.

Eliberați ușa! Mergeți, vă rog!

Ușa liberă!

CAZUL MANDERSON

Trent nu crede că a fost sinucidere.

Vrea să ancheteze anumite aspecte

ignorate la proces.

Hai să îi spunem că-și pierde timpul

și că mai bine își vede de viața lui liniștită.

Așa cred și eu, dle. Asta e tot?

Da, asta e tot, Jimmy.

Scrie următorul mesaj!

„Lasă-l pe Manderson! Întoarce-te la picturile tale!”

Alo?

Este dl Calvin C. Bunner, secretarul dlui Manderson.

Da? Sunt editorul.

Da.

Bineînțeles că nu. Sunteți sigur?

Cât de deschis doriți. Nu ne divulgăm sursele.

Da, am auzit.

Vă mulțumesc mult, dle Bunner.

Da, mulțumesc.

Șterge mesajul ăla și scrie-l pe ăsta!

„Anchetează!

Și eu cred că nu a fost sinucidere.

Și află ceva despre…

doamna în negru.”

Pot să vă ajut cu ceva?

Pot s-o văd pe dna Manderson, vă rog?

Are legătură cu cazul?

Dacă tot ați menționat, da.

Îmi pare rău, dar dna Manderson nu mai dă interviuri

și nu se mai vede cu nimeni cu privire la caz.

Deci nu pot intra?

- Exact. - Mulțumesc.

Bună ziua!

Mă numesc Philip Trent.

Da, știu.

De obicei intrați în casele oamenilor pe geam, dle Trent?

Nu am fost bine primit la ușa din față.

Mă întrebam cine cântă Mozart așa de bine. Continuați, vă rog!

Cântam pentru mine. Nu știam că ascultă cineva.

Înainte să plecați, dle Trent,

vreau să vă mulțumesc că ieri m-ați ajutat cu mulțimea.

A fost plăcerea mea. N-a fost greu.

Mulțimea era prietenoasă.

Oricum, vă sunt recunoscătoare.

V-am observat la tribunal.

Da, vă desenam.

Am observat.

Sper că nu vă supărați.

Ar schimba ceva dacă mă supăram?

E un fel de obicei al meu, la fel cum dvs…

cântați la pian pentru dvs.

Presupun că e pentru ziar.

Nu, e pentru mine.

Desigur, nu e fidel.

Acum, că v-am văzut, nu e fidel, dar…

presupun că nu e așa de rău.

E foarte inteligent.

Vă place? Pot să vi-l ofer?

De ce ați face-o?

Pentru că vreau să nu mă considerați un intrus, ci…

o persoană care vrea să vă ajute.

Ce vă face să credeți că am nevoie?

Dnă Manderson, soțul dvs. nu s-a sinucis.

Ba da! Așa a stabilit tribunalul.

Tribunalul a greșit.

Spuneți-mi un lucru!

Pot să vă spun ceva ce n-am spus la proces?

Desigur.

Am răspuns sincer la toate întrebările.

Au pus întrebările greșite.

Am obținut adevărul, dar nu complet.

Habar n-am despre ce vorbiți.

E foarte simplu.

La tribunal ați declarat că atitudinea soțului față de dvs. s-a schimbat,

dar nu atât de mult încât să vă facă viața insuportabilă.

Văd că știți foarte multe.

Destul de mult, dar nu suficient.

Dnă Manderson, îmi dați voie

să verific casa și împrejurimile?

Dle Trent, nu văd necesitatea continuării anchetei.

Cazul s-a închis.

Ar putea fi redeschis, în interes public.

Foarte bine.

- Îl pun pe Martin să vă arate. - Mulțumesc. Apropo…

anchetatorul bine intenționat

m-a lăsat cu o întrebare.

Care anume?

Schimbarea atitudinii soțului față de dvs.

avea legătură cu John Marlowe?

Bună ziua!

Îmi cer scuze, dnă Manderson, i-am spus dlui Trent

că nu vreți să fiți deranjată.

Sper că nu v-am deranjat.

I-am dat voie dlui Trent să verifice casa și împrejurimile.

Dacă mai aveți nevoie de informații, sunați-l pe dl Marlowe.

Mersi, așa voi face.

Veniți cu mine, vă conduc.

Nu vă deranjați, mulțumesc.

Dna Manderson a aranjat să mă ajute Martin.

- De ce a venit? - Nu crede că a fost sinucidere.

La proces a fost ochi și urechi.

Acum vrea să clarifice câteva lucruri în legătură cu probele.

Nu crede că ai spus tot ce știi?

Tot?

Nu, și îți mulțumesc pentru asta.

Îți voi fi mereu recunoscător.

Vorbește despre redeschiderea cazului.

Trebuia să-l dai afară din casă.

Și să-i confirm bănuielile?

Vreau să văd mai ales dormitorul dlui Manderson.

Înțeleg, domnule. Pe aici, vă rog!

Ești ultimul care l-a văzut în viață, nu?

Așa este, domnule.

Era la telefon în bibliotecă când m-a chemat.

La ce oră?

- La 22:30, domnule. - Fix?

- Fix, domnule. - Martin.

Știi sigur pentru că te chema mereu la ora aceea?

Dimpotrivă, domnule.

În toți anii în care am lucrat pentru răposatul domn,

nu m-a chemat să-mi ceară boneta înainte de 23:00.

Martin.

Martin, pot să-ți ofer ceva pentru deranj?

Domnule, era împotriva principiilor dlui Manderson

ca personalul să primească beneficii.

Probabil că nu-i plăcea

ca altcineva în afară de el să facă bani.

Îmi e greu să-mi explic, domnule.

Dacă dl Manderson nu mai este,

sper că s-a schimbat situația.

Mulțumesc mult, domnule!

Martin.

Știi cumva ce pantofi purta răposatul când a fost găsit?

Sunt aici, domnule.

Uitați-i!

Pantofii lui preferați și ușori, așa cum i-au fost scoși.

Crezi că îl strângeau?

Dimpotrivă, domnule. Îi purta din cauza artritei.

Se pare că i-a lărgit destul de mult. Uită-te aici!

Sunt uzați la limbă.

Mereu și-a legat șireturile în zigzag?

E interesant. N-am mai observat asta.

- Pesemne se grăbea, domnule. - Categoric.

Crezi că mergea repede?

Ca să vă răspund cu acuratețe,

pot să vă spun că era foarte agil,

având în vedere artrita.

Martin, cât de departe e terenul de golf?

- Terenul de golf? - Da.

Să mă gândesc! Cel mai aproape punct e la vreo doi kilometri.

- Acolo ar fi gaura nouă? - Cred că da, dle.

Mereu purta mănuși de culoarea lămâii?

Mereu, domnule. Era un fel de fobie.

De parcă nu voia să-i vadă nimeni din afara casei mâinile.

Dar lipsea o mănușă când a fost găsit cadavrul.

Presupun că a scos-o ca să facă treaba.

Era ambidextru?

Poftim, domnule?

Folosea ambele mâini cu ușurință?

Dimpotrivă, domnule. Era stângaci.

- Stângaci? - Da, domnule.

Martin, ai spune că dl Manderson dormea ordonat?

- Adică nemișcat? - Da.

Dormea atât de ordonat, încât nici nu știam că e în pat,

dar, în acea dimineață,

așternuturile au indicat faptul că s-a zbătut mult

înainte să facă ce-a făcut.

De când e dl Marlowe secretarul dlui Manderson?

Să mă gândesc, domnule…

Sper că nu v-a fost greu să vă descurcați în casă, dle Trent.

Deloc. Mulțumesc mult.

Îmi cer scuze!

Dle Marlowe, mulțumiți-i dnei Manderson

și spuneți-i că Martin m-a ajutat.

- Bine. - Mulțumesc.

- Mersi, Martin! - Mulțumesc, dle!

Tocmai a plecat.

Am văzut.

Mâine-dimineață plec. Nu mă mai întorc.

Ce vrei să fac?

Rămâi aici și ocupă-te de treburile legate de casă!

Foarte bine, dacă asta vrei.

Când vrei să vin la Londra?

N-o să am nevoie de tine. Ar fi mai bine să nu ne mai vedem.

Da… Așa cred.

Îmi pare rău!

Ați sunat, doamnă?

Da. Zi-i lui Celestine să-mi facă bagajul!

Plec dimineață.

Bine, doamnă.

Doamnă, în numele meu și al întregului personal,

vă ofer cele mai sincere condoleanțe.

Mulțumesc, Martin.

E drăguț din partea voastră.

La revedere!

La revedere!

Vine!

- Asta căutai? - Da, băiete.

Normal, ce altceva?

Voiai să o lovești

sau te măcina ceva în timpul jocului?

Mă măcina ceva.

Și, dacă vii la gaura 19, îți arăt ce.

Să-mi spui când afli, mă interesează.

Da, te iau cu mine peste tot.

Mulțumesc.

- Ca de obicei, dle Cupples? - Vă rog!

Și dvs., domnule?

Același lucru, orice-ar fi.

Cupples.

Știi ceva despre caz și nu-mi spui?

Ce vrei să spui?

E ceva care mă macină de la început.

Știu că atitudinea dlui Manderson era neplăcută.

Dar iată că e ucis cu violență,

și, deși nu mă aștept să spună cineva ceva…

Înțeleg. Te referi la atitudinea nepoatei mele.

Da.

Cu 24 de ore înainte de deces, am primit o scrisoare de la ea.

Părea stresată.

M-am hotărât să vin să o văd și am venit. Am invitat-o

la prânz și a acceptat.

Dar n-a venit.

În locul ei, a venit Manderson.

M-am hotărât să spun lucrurilor pe nume.

Ce i-ai zis?

Ei bine… ne-am certat.

Credeam că nu face decât rău

în lume cu mișmașurile lui financiare,

și i-am spus.

Mi-am exprimat opinia…

că oamenii ca el trăiesc degeaba.

I-am spus tare și răspicat și a auzit toată lumea din bar.

Mulțumesc. Noroc!

- Nu l-ai mai văzut în viață de-atunci? - Nu.

Ba da. O dată, mai târziu puțin.

N-am vorbit cu el. Mă plimbam pe terenul de golf.

Aproape de a noua gaură?

Da.

Acum că mă gândesc, da.

Era cumva… pe la ora 22:15?

Da.

Mersi. Mi-ai fost de ajutor.

Serios?

Era ultima piesă din puzzle-ul meu.

Merg să-mi scriu raportul. Mersi pentru băutură.

Ajutor?

DRAGĂ MOLLOY, DUPĂ CUM BĂNUIAM, SIGSBEE MANDERSON NU S-A SINUCIS…

DOAR DACĂ UN CADAVRU MERGE 2 KM ÎN ZECE MINUTE FĂRĂ SĂ LASE URME…

Draga mea, știi că întotdeauna am observat

că atunci când ești îngrijorată, cânți.

Când ești foarte îngrijorată, cânți Mozart. Care e problema?

Cât de bine îl știi pe Philip Trent?

Îl știu dintotdeauna.

Când era critic de artă, l-am ajutat cu niște lucruri.

Am fost dezamăgit când a renunțat la pictură.

Vrei să-l rogi să termine cu anchetele?

- Draga mea, i-ai spus… - Da.

- Știu, dar m-am răzgândit. - Margaret!

Știu ce spun. Eu…

Am motive întemeiate să-ți cer asta.

Te duci acum?

- Da, dacă asta vrei. - Da.

Azi plec de-aici.

Te întorci după ce vorbești cu el?

Desigur. Mă duc acușica.

Totul e o aiureală.

- Pot să intru? - Da, intră.

Dragul meu, lucrezi tot timpul?

Din plin.

Vreau să te rog ceva din partea lui Margaret.

Ce anume?

Vrea să încetezi cu asta.

- E puțin îngrijorată. - E cam târziu.

Articolul meu e gata să fie trimis și publicat.

Cred că am demonstrat că Manderson nu s-a sinucis.

Dar juriul a spus altceva.

Știam că greșesc, iar acum le-am dovedit.

Scrie totul acolo.

Sunt curios.

După cum știi, sunt discret.

Ba nu ești!

Mi-ai promis.

Îmi pare rău, voiam să te țin informat,

dar am aflat ceva care poate avea consecințe dureroase.

Luăm prânzul și discutăm?

Trebuie să prind trenul spre Londra.

Nu mai înțeleg nimic. E un mister.

Mă tem că așa trebuie.

Este dl Cupples, Celestine. Îl primesc în bibliotecă.

Dl Trent, doamnă.

Dnă Manderson, trebuie să prind trenul de Londra,

dar, înainte să plec, vreau să discutăm ceva important.

- Luați loc! - Nu, mulțumesc.

De la ultima vizită,

am aflat anumite lucruri cu privire la moartea soțului dvs.

V-am transmis prin unchiul meu să încetați.

Știu, dar a fost prea târziu. Scrisesem deja.

Scrie totul aici.

Dacă vor fi publicate sau folosite pentru a afla adevărul

depinde doar de dvs.

O citiți, vă rog?

Nu vreau s-o citesc.

Sigur o să vă răzgândiți, pentru că…

Pot să nu trimit informațiile doar dacă îmi spuneți că asta vreți.

Nu vreau s-o citesc.

Dnă Manderson, trebuie să vă întreb ceva.

Aceeași întrebare de mai devreme, dar erați prea tulburată.

Puteți să mă asigurați

că atitudinea soțului față de dvs. s-a schimbat,

așa cum ați menționat la tribunal,

fără legătură cu John Marlowe?

Dle Trent, ați venit aici fără permisiune

a doua zi după proces.

Trebuia să vă dau afară.

Nu voi repeta greșeala.

Plecați, vă rog!

Plec dacă citiți asta.

Ați sunat, doamnă?

Da, Martin. Dl Trent pleacă. Te rog să-l conduci.

Sigur, doamnă.

Las asta aici.

Dacă hotărâți să nu i-o trimiteți editorului meu, înțeleg.

Nu va face nimic.

A FOST UCIS ȘI CRED CĂ ȘTIU CINE A FĂCUT-O.

SCRISOAREA VA ACUZA DE CRIMĂ O PERSOANĂ

CARE NU E SUSPECTĂ.

VEȚI SPUNE POLIȚIEI CE AM SCRIS AICI?

Asta e tot.

Știi ceva de Trent?

Nu, domnule.

A apărut ceva în ziar?

- Nimic. - Găsește-l, oriunde ar fi!

Au trecut șase săptămâni de când a promis detalii.

Încearcă la club, la studio!

Micul dejun, dle Trent.

Mulțumesc, Jimmy.

Ce s-a întâmplat?

Nu vă iese cum trebuie?

Nu știu. Tu ce crezi?

Pare o femeie

care ar participa la uciderea soțului său?

Stați să mă uit!

Dacă tot ați menționat, seamănă puțin cu Lady Macbeth.

Lady Macbeth nu și-a ucis soțul.

Ei, haideți!

N-am știut.

Răspunde tu, Jimmy!

Dacă sunt de la birou, spune-le că pescuiesc în Jamaica.

Reședința dlui Trent.

Nu, e plecat.

Pescuiește în Jamaica.

Editorul de știri. Spune că v-a văzut la Savoy aseară.

Spune-i că are dreptate. Pescuiam în Tamisa.

Da… Dle Trent!

Întreabă-l dacă a primit scrisoarea mea!

Dl Trent întreabă dacă ați primit scrisoarea despre cazul Manderson.

Spune că nu.

Editorul vrea să vă vadă pronto.

Închide telefonul!

- Nu sunt acasă pentru nimeni. - Bine, dle.

I-am spus că sunteți plecat, dar n-a ascultat.

- Cine e? - Calvin C. Bunner.

Putem vorbi, dle Trent?

Bine, Jimmy.

Pot să beau ceaiul? Se răcește.

Vă rog!

- Nu stai jos? - Nu, mersi.

Dle Trent, ce ați aflat despre cazul Manderson?

L-am sprijinit pe editorul dumitale.

Nu ți-a spus?

Momentan nu vorbim.

Am crezut că s-a închis cazul.

Nu și pentru mine.

Am venit aici pentru că știu cine l-a ucis pe Sigsbee Manderson.

Juriul a spus că s-a sinucis.

Eu spun că a fost ucis. Știu cine l-a ucis și de ce.

Dle Bunner, vorbiți prea mult.

Doar cu oamenii care mă înțeleg,

și aș vrea să vă spun de ce l-a ucis John Marlowe pe Sigsbee Manderson.

Dacă ați auzit verdictul,

ceea ce spuneți atrage răspunderea penală.

Dle Trent, când un tip ca Marlowe se încurcă cu o femeie ca…

Dacă știți atâtea, de ce n-ați spus?

V-ați temut că se află

că ați fost concediat înainte de găsirea cadavrului?

- E o minciună, dle Trent! - Știți că e adevărat.

Ați înțeles greșit raportul lui Lackawanna.

Dacă nu era Marlowe, Manderson ar fi pierdut tot.

Am venit să vă fac o favoare.

Vorbiți prea mult. Pot să-mi termin micul dejun?

Știți unde e ușa.

Bine.

DNA MANDERSON VA PARTICIPIA LA UN CONCERT CARITABIL

MARELE CONCERT CARITABIL

Acela e dl Trent.

Da, ia uite-l!

Dragul meu Philip! Salut! Ce faci?

Da… Voi vă cunoașteți.

Da, foarte bine.

Poți să te duci să-i iei dnei Manderson ceva de băut?

Da, desigur.

Sherry simplu, ca de obicei?

- Da, mulțumesc. - Tu?

Un whisky dublu.

Să bei și tu unul!

E o idee bună. Nu m-aș fi gândit.

Mi-ați citit articolul?

Da.

E o poveste fascinantă.

Sunteți cinică.

Ba nu.

Vă mulțumesc că nu l-ați trimis.

M-ar fi mustrat conștiința.

Pesemne că da.

Ați crezut că John Marlowe era amantul meu și mi-a ucis soțul.

Asta e realitatea, nu, dnă Manderson?

De când ne-am despărțit, mi-am zis

că nu contează ce credeți despre mine,

dar se pare că-mi pasă.

Chiar foarte mult.

Vă spun adevărul și vreau să mă credeți.

Mulțumesc.

Mă scuzați, dle!

Mulțumesc.

Whisky dublu și apă minerală!

Cu o săptămână înainte de moartea soțului,

ne pregăteam să mergem la teatru,

dar a primit un telefon de afaceri

și l-a rugat pe John Marlowe să mă ducă.

Îmi plăcea John. Eram prieteni buni.

Dar în seara aceea mi-am dat seama că mă iubea.

Când ne-am întors acasă…

Servește-te!

Îngrozită, am văzut ușa închizându-se.

Știam că soțul meu ne văzuse.

După aceea, viața a devenit un coșmar.

Am încercat să vorbesc cu el, dar nu m-am înțeles.

În noaptea morții

am simțit că se va întâmpla ceva îngrozitor.

Cred că gelozia l-a înnebunit și l-a făcut să-și ia zilele.

De ce nu mi-ați spus înainte?

Pentru că n-ar fi fost bine pentru John.

- N-ar fi lăsat lucrurile așa. - Am vrut să-l protejez.

Am ascuns o parte din adevăr la proces.

Sunteți o prietenă loială.

Dar tot cred că el a făcut-o.

Ba nu! Sunt sigură că nu.

Aș vrea să fiu la fel de sigur. Măcar pentru mine.

Vă supărați dacă-l văd?

Bineînțeles că nu. E tot la White Gables.

Pot să vă văd după aceea,

să vă spun dacă intuiția dvs. a fost corectă?

- Vă aștept. - Mulțumesc.

M-ați făcut fericit.

Sunt prea mulți oameni. Abia am ajuns la bar.

Ce e cu fericirea asta?

Unchiule, dl Trent merge la White Gables să vorbească cu John Marlowe.

Are niște nelămuriri și vrea să le clarifice.

Ei bine… Am crezut că am terminat cu asta.

Pot să vin cu tine? Am o teorie pe care vreau s-o verific.

Da, chiar te rog.

Pentru tine, prietene! Margaret.

Margaret.

Philip.

Dle Marlowe, sunt câteva probe care demonstrează că dl Manderson

nu s-a sinucis.

În primul rând, e puțin probabil să fi fost atât de neîngrijit cu hainele

cum era când a fost găsit cadavrul,

în special cu șireturile pantofilor.

E ciudat și că și-a lăsat placa dentară în dormitor.

Dle Marlowe,

nu Manderson a fost în seara aceea la White Gables.

Era mort înainte ca falsul Manderson să vină acasă.

Ca să fiu mai clar,

între ora zece, când v-ați suit în mașină, și ora 23:00,

Manderson a fost împușcat.

Probabil la o distanță considerabilă de casă. Ca să spun așa…

cam pe la a noua gaură de pe terenul de golf.

Marlowe?

Apoi trupul a fost adus aici

și a fost dezbrăcat și descălțat.

Apoi, cineva care nu era Manderson,

a intrat pe geamul din bibliotecă.

Avea arma care l-a ucis pe Manderson

și placa dentară.

Purta pantofii, haina și pălăria lui Manderson.

S-a așezat la telefon,

cu spatele la ușă, și l-a chemat pe Martin.

Când a venit Martin,

el vorbea la telefon.

A sunat la Dover. Am verificat.

După ce a plecat Martin,

a urcat în camera lui Manderson,

a deranjat patul

și a pus placa dentară într-un vas lângă pat. Aproape

alibiul perfect, dle Marlowe.

Fiindcă Manderson avea placa atunci când a mers cu dvs.

A vorbit cu dna Manderson, știți?

O avea când a vorbit la telefon, l-a auzit Martin.

Dvs. erați deja în drum spre Dover.

Dar nu o avea când a fost găsit cadavrul.

Asta m-a cam uimit puțin.

M-a uimit și faptul

că amprentele lui Manderson erau pe armă.

Dar, în opinia mea,

au fost puse acolo ulterior.

Cine le-a pus a făcut o greșeală.

Amprentele de pe armă erau de la mâna dreaptă.

După cum știi, Marlowe, Manderson era stângaci.

Iar falsul Manderson s-a furișat pe scări și a dispărut în noapte.

Văd că ai fost atent.

Acum, Marlowe,

cine a fost falsul Manderson?

Trebuia să fi avut cam aceeași înălțime și greutate.

Să spunem… 1,85 m.

Purta un număr mai mare la pantofi.

De aceea ai lui Manderson aveau limba ruptă.

Șireturile trebuia să fi fost legate în zigzag.

Mai trebuia să aibă și abilități

mimetice și teatrale.

Mi-am sunat un prieten din Oxford.

E vicepreședinte la școala de teatru.

OWDS, Marlowe.

Mi-a transmis

că un membru i-a jucat genial pe Mercutio și Hamlet.

Se numea John Marlowe.

Mi-a mai spus

că era foarte bun la imitație.

Ce ai de spus?

Vrei să bei ceva?

Da, mulțumesc.

Nu credeam că e posibil

ca cineva să se apropie atât de adevăr.

Dacă tot știi atât, probabil că știi totul.

Am vrut să te avertizez.

Da, înțeleg.

Vreau să vă spun opinia mea despre Manderson.

Mereu am crezut că e mulțumit de mine,

că mă place,

până în seara morții,

când mi-am dat seama că mă urăște.

N-a fost niciun indiciu înainte de seara aceea

că lucrurile nu stăteau bine între tine și Manderson?

Ba cred că da.

Ce anume?

Păi… nu știu, dar am…

Nu știai că e gelos?

Dna Manderson mi-a spus… că erai îndrăgostit de ea.

Încă sunt.

Voi fi mereu.

Manderson știa asta, Marlowe.

Aproape că l-a înnebunit.

Da. Era nebun.

Nu mi-am dat seama până atunci. Manderson era nebun.

În seara aceea

fusese mai nepoliticos decât de obicei cu soția lui.

Nu m-am alăturat după cină, ca de obicei, căci nu suportam

să văd cum o umilește.

Am hotărât să mă plimb și tocmai plecam

când mi s-a spus că vrea să mă vadă în bibliotecă.

Mă scuzați, dle Marlowe, domnul vrea să vă vadă în bibliotecă.

Mulțumesc, Martin.

Intră!

Intră, dle Marlowe!

Ia loc!

Stai acolo!

Nu pleca, Margaret, te rog!

Hai să ne facem comozi, da?

Poate vă întrebați de ce râd.

Să-ți spun, Margaret?

Da, te rog!

Mă gândeam…

ce tip inteligent e dl Marlowe.

Știe să imite. L-am auzit deunăzi.

Spunea ceva ce am spus eu și folosea vocea mea.

Îți spun ceva. Am să sun la Paris.

Îl punem să mă imite vorbind la telefon.

O să-ți placă, Margaret.

E inteligent dl Marlowe.

Sau n-ai observat…

Vrei să-mi spui ceva?

Vrei să-mi spui ceva, dle Marlowe?

Da, dle Manderson.

Ai o minte brici pentru trivialități matematice.

Câte ore pe zi ar trebui să lucreze

un om ca mine ca să poată să arunce

mai multe țigări decât fumează?

- Ei bine, dle… - Ei bine, dle…

Te-ai întrebat, dle Marlowe,

de ce te-am angajat ca secretar personal?

- Ei bine, dle… - Ei bine…

Din cei 99

de tineri ambițioși care au vrut slujba,

dumneata ai fost singurul

care, când am pus o întrebare fără răspuns,

nu ai început fraza…

cu „Ei bine, domnule…”

Ia o țigară!

- Nu, mulțumesc. - Foarte înțelept, dle Marlowe.

Nu cultiva un lux pe care nu-ți permiți să-l susții.

Am dreptate, dragă?

Răspunde la telefon, dle Marlowe!

Hai!

E apelul de la Paris.

Alo!

Imediat.

Încearcă să mă imiți! Nu faci niciun rău,

iar dna Manderson sigur se va amuza.

Hai!

Alo! Sigsbee Manderson la telefon.

Da. Imediat.

Întreabă despre problema cu Afghanistan.

Spune-i să vândă tot! Va înțelege.

Alo! Vinde!

Da, vinde tot!

M-ai auzit. Tot.

Care e problema, dragă?

Nu pari amuzată.

Nu înțeleg de ce. Dl Marlowe vrea să ne distreze.

Mi s-a părut inteligent.

Mă gândeam că se vede diferența.

Se vede?

În regulă, dle Marlowe.

Dacă soția mea a ales să plece, să trecem la afaceri!

- Da? - Da, domnule.

Trebuie să trimit niște acte la Paris

pe numele lui George Harrison. Ia loc!

Harrison. Cred că m-ai auzit vorbind despre el.

Da. Săptămâna trecută am rezervat o cușetă pentru dl Harrison de la Dover la Calais.

Mai știi datele?

Pentru mâine, 13.

Mereu m-a impresionat capacitatea ta

de a memora detalii, dle Marlowe, dar… Poftim!

Ți-ar plăcea să încerci ceva

ce implică, să spunem…

inițiativă personală?

Respect ordinele, dle.

Nu-ți cer să respecți ordine,

dle Marlowe, ci îți cer un serviciu.

Vezi dumneata, adevărul este

că sunt pe punctul să închei cea mai tare afacere a mea.

Exact, dle Marlowe,

cea mai tare afacere, și dumneata mă poți ajuta.

- Voi încerca. - Apreciez asta.

Chiar apreciez.

Adevăratul Harrison nu va putea să meargă.

Cum ți-am spus, dl George Harrison

e cel care va trimite actele

la Paris mâine. Sper că m-am făcut înțeles.

- Da, așa cred. - Mă bucur, dle Marlowe.

Aici intervine abilitatea ta pentru detalii.

Iei mașina, conduci la Dover, mergi la hotelul Bedford și întrebi de Harrison.

- Da? - Da.

Dacă nu e acolo mergi la Paris în locul lui.

Și ce fac cu mașina?

O lași în Dover sub un nume fals.

Și asta?

Mergi pe strada Saint Honoré nr. 7 când ajungi la Paris

și așteaptă un mesaj. Uite biletul!

Când să plec?

Vreau să ai grijă de plic.

Conținutul e foarte valoros.

Când? Diseară.

Ne vedem pe alee la zece.

Ai 15 minute să-ți faci bagajul

și să aduci mașina.

Foarte bine.

Sper că ai înțeles bine, dle Marlowe.

Așa cred.

Știam că mă pot baza pe tine.

Domnule Marlowe,

ar fi bine să iei arma cu tine.

S-ar putea să-ți fie utilă.

Cum a observat dl Trent,

pare ciudat că am respectat ordinul lui Manderson

fără să-l întreb nimic,

și că n-am refuzat să fac ceva care nu-mi intra în atribuții.

Dar îl știam pe Manderson și metodele lui.

Se aștepta ca toată lumea să i se supună fără întrebări.

În zece minute eram gata să plec la Dover.

Ești gata. Bine.

Merg cu tine până la terenul de golf,

apoi vin pe jos.

S-a întâmplat ceva?

În legătură cu cheltuielile, aveți niște numerar?

Nu am.

O să găsești când ajungi la Paris.

V-am scos azi din bancă o mie de lire.

Vrei să-ți dau explicații pentru banii mei, dle Marlowe?

Bineînțeles că nu.

E foarte ciudat că nu-ți ajung banii. Nu te plătesc bine?

Poate nu mai e suficient.

Au început să-ți placă delicatesele.

Bună, Margaret!

Mă duc la plimbare cu mașina.

Dl Marlowe crede că aerul nopții îmi face bine. Da…

Nu-mi dau seama de ce.

Adu mașina, dle Marlowe! Vin imediat.

Pa, Margaret!

Nu!

Nu, stai! Stai puțin!

Te rog! Nu pleca cu el! Te implor!

Margaret, scumpo, ce este?

De ce ești agitată? Ies puțin cu mașina.

Vin cu tine. Te rog, lasă-mă să vin cu tine!

Ce s-a întâmplat? Ți-e teamă să nu-l pierzi din ochi?

Nu vorbi așa!

Dar cum vrei să vorbesc?

Voiam să vin cu tine

ca să fim singuri.

Și dl Marlowe?

Vrei adevărul?

Dar ce altceva?

Mă iubește. Mă iubește mult.

Dar nu înseamnă nimic pentru mine.

De ce nu mă crezi?

Nu pleca acum cu el!

Mâine-dimineață scapă de el! Dă-l afară!

Dacă te rog să-l dai afară, te conving?

De ce nu spui nimic?

Ce să spun, scumpo?

Voi, britanicii, n-ar trebui să vă pierdeți așa cu firea.

Pesemne e altceva.

Mi se pare că ești…

cam agitată pentru o soție nevinovată.

Acum, Margaret,

du-te în camera ta și revino-ți!

Dacă te liniștește cu ceva,

voi renunța la dl Marlowe.

Nu mă aștepta, scumpo!

S-ar putea să întârzii.

Recunoaște!

Sunt sigur că te-ai mai jucat de-a imitatorul.

Doar ca amator, la Oxford. Atâta tot.

Ai jucat Shakespeare?

Puțin, da.

Îți place Shakespeare?

Da, îmi place.

Încă un lucru pe care-l avem în comun.

Ai auzit, dle Marlowe?

Nu. Ce-ați spus?

Că e încă un lucru pe care-l avem în comun.

Nu știu ce vreți să spuneți.

„Blestem al căsniciei! Poți să spui că este-a ta plăpânda ei ființă,

dar nu și poftele-i.”

Știi de unde e?

Da, e din Othello, nu?

„De ce mișelul n-are zeci de mii de vieți!

Că una singură e prea puțin

să mă răzbun.”

Da, Othello.

Am văzut-o anul ăsta la teatrul St. James.

Nu mi-a plăcut actorul din rolul principal,

dar piesa a fost bună.

Am mers acasă și-am citit-o de câteva ori.

„Eu nu mă răfuiesc cu ea, nu vreau…”

Cum era?

„…mă tem de trupul și de frumusețea ei,

să nu-mi ia mințile din nou.”

„Mai bine aș fi un broscoi…”

Cum e asta, dle Marlowe, să fii broscoi?

„…jilavă-nchisoare,

decât să-mpart cu altul doar un colț

din ce mi-e drag.”

Să împarți.

Shakespeare știa câte ceva

despre natura umană, nu, dle Marlowe?

Așa e.

„Acum adio-n veci.

Adio liniște.

Adio vouă.”

Da, domnule.

Când un bărbat e făcut de râs, nu mai există nici pic de liniște.

Viața nu mai merită trăită. Shakespeare știa asta, dle Marlowe.

Spune-mi ceva! Viața dumitale merită trăită?

Da. Foarte mult.

E bine.

Cred că am mers destul. Poți să mă lași aici.

- Ai luat arma? - Da.

Dă-mi-o!

Mi-ați spus s-o iau cu mine.

Am mult de mers până acasă. O iau eu cu mine.

Mulțumesc, dle Marlowe. Noapte bună!

Noapte bună!

Nu știu ce m-a făcut să întorc capul.

Manderson mă privea cu o expresie pe care n-o mai văzusem,

de ură, gelozie și triumf.

Dacă nu știam sigur că el e în mijlocul drumului,

l-aș fi recunoscut cu greu.

Brusc, mi s-a clarificat un lucru îngrozitor.

Manderson era nebun.

Jubila la gândul că-mi voi întâlni soarta.

Dar ce soartă?

Am încercat să gândesc la rece.

De ce a mințit-o pe dna Manderson, că eu l-am luat afară?

De ce m-a mințit că n-are numerar?

Unde erau cele o mie de lire scoase de la bancă dimineață?

Mi-am repetat la nesfârșit ultima întrebare.

Unde sunt cele o mie de lire?

Am hotărât să mă opresc și să mă gândesc.

Unde sunt banii?

Aveam o mie de lire.

Și colecția de diamante brute nou-achiziționate ale lui Manderson.

Atunci am înțeles de ce mi-a spus Manderson să am grijă de plic.

Povestea cu călătoria la Paris

sub numele de George Harrison era o farsă.

Nu exista niciun George Harrison.

Cu banii și diamantele lui asupra mea,

Manderson avea să spună că l-am jefuit

și că am încercat să fug din țară.

Ar fi spus la poliție

și aș fi fost arestat la Paris sub numele de George Harrison.

Mi-am dat seama ce aveam de făcut.

Trebuia să-l prind înainte să ajungă acasă

și să-l confrunt cu acuzația mea.

Am auzit o împușcătură.

Jur, domnilor Trent și Cupples,

nu eram în preajma lui Manderson când s-a tras.

Am întors și m-am dus să văd ce s-a întâmplat.

Zăcea pe marginea drumului

și am știut sigur că e mort.

Era o armă lângă el.

Arma mea. Avea inițialele mele pe ea.

Și amprentele mele.

Manderson plănuise asta.

Când a coborât din mașină și i-am dat arma,

purta mănuși.

Da, Manderson și-a înscenat sinuciderea perfectă

ca să pară crima perfectă, iar eu, criminalul.

Eram disperat să găsesc un alibi pentru o crimă pe care n-o făcusem.

Cum puteam să mă salvez?

M-am gândit la o mie de variante, dar toate s-ar fi lovit

de faptul că Manderson a plecat cu mine și nu s-a întors în viață.

Dintr-odată, mi-a venit ideea salvatoare.

Singura posibilă atunci.

Manderson trebuia să se întoarcă acasă viu.

BIBLIOTECĂ

A sunat devreme.

Da, e doar 22:30.

Sigur îl macină ceva.

O să-i treacă.

Bună ziua! Îl caut pe dl George Harrison.

Nu, Harrison.

H-A-R-R-I-S-O-N. Harrison.

Trebuia să ajungă la Dover azi la amiază.

S-a cazat la hotel pe la 17:30.

- Mai doriți ceva, dle? - Nu.

Mulțumesc. Noapte bună!

Nu înțeleg.

Sigur nu s-a cazat la hotel?

Bine, sun mai târziu.

Alo! Sun mai târziu.

Elefantul e o pasăre grațioasă.

- Mă duc să sting luminile. - Bine.

Am lăsat cadavrul lângă magazia grădinarului.

M-am întors, i-am înlocuit pantofii, haina, pălăria și o mănușă.

I-am luat arma, mi-am șters amprentele

și am pus mâna lui dreaptă pe ea

ca să rămână amprentele lui pe mânerul armei.

Dl Trent a avut dreptate.

În agitația aia

uitasem că dl Manderson e stângaci.

Apoi am făcut ceva care putea să-mi strice alibiul.

Trebuia să trag un glonț cu arma lui Manderson.

Am așteptat un sunet, un tren,

o mașină, ceva care să creeze confuzie,

dar era o liniște de mormânt.

Așa că am tras.

- Iar braconierii ăia afurisiți. - Da.

Vai de ei dacă-i prinde Manderson!

Aveam noroc. Am pus arma lângă Manderson și am plecat în grabă.

Știam că totul depinde de rapiditatea cu care ajung la Dover.

Parcă trecuse o veșnicie

de ultima dată când condusesem pe-aici.

De fapt,

trecuseră 30 de minute de când dusesem cadavrul

înapoi la White Gables

și mă dădusem drept el.

La unsprezece eram deja în drum spre Dover.

Restul îl știi.

Cred fiecare cuvințel.

Mi-ar prinde bine ceva de băut.

Și eu cred.

Mulțumesc. Am spus adevărul.

Te cred, pentru că niciun om

nu s-ar fi putut preface atât fără să-mi dau seama.

- Știu, am fost un prost. - Un neghiob.

Dar sunt de acord cu tine.

Dacă te purtai normal, nu aveai

nicio șansă în fața judecătorului și a juriului.

N-am crezut nicio clipă că ești vinovat.

Dar am o întrebare.

Dacă era acuzat altcineva?

Ce-ai fi făcut?

I-aș fi spus avocatului povestea mea

și m-aș fi lăsat pe mâna lui.

Aș fi făcut la fel în locul tău.

Pentru a doua oară, cazul Manderson e închis.

Margaret va fi la fel de încântată ca mine,

și ne așteaptă.

Dl Trent, doamnă.

Margaret, intuiția ta a fost corectă.

Știam eu.

Philip revine la pictură, a fost ultimul lui caz.

Pentru binele public, ar fi bine.

Ultimul caz al lui Trent.

Trebuie să sărbătorim, nu, Margaret?

Desigur.

- Dorești? - Desigur, unul mare.

Mereu am crezut că n-a făcut-o Marlowe.

Tot spui asta. Cum de erai așa de sigur?

Nu sunt sigur de nimic.

Margaret era sigură că Manderson s-a sinucis,

tu erai sigur că a fost Marlowe,

Marlowe era sigur că Manderson s-a împușcat. Foarte derutant.

Și, de fapt,

Marlowe nu l-a împușcat pe Manderson,

iar Manderson nu s-a împușcat.

Unchiule, vorbești prostii.

Draga mea, voiam să-i spun…

că eu l-am împușcat pe Manderson.

Mă tem că v-am speriat.

Dar repet. Eu l-am împușcat pe Manderson.

Cupples, ai băut.

Recunosc, dar tot l-am împușcat pe Manderson.

- Vorbești serios? - Normal.

Îmi dau seama de consecințe.

De ce n-ai spus înainte?

Din același motiv pentru care Marlowe a tăcut.

Nu mă deranjează că aș fi fost suspectat cu siguranță,

dar probabil că aș fi fost acuzat și fără alibi.

N-a fost crimă.

Nici măcar legitimă apărare. Ci un simplu accident.

Mai știi că ți-am spus, când ne-am întâlnit pe terenul de golf,

că în ziua în care a murit Manderson

m-am certat cu el în public?

- Îmi amintesc. - Da.

În seara aceea,

înainte de culcare, am ieșit la plimbare.

Plimbarea mea preferată pe terenul de golf.

Tocmai ajunsesem la a noua gaură,

când am văzut o mașină parcată pe stradă.

Am recunoscut-o imediat. Era mașina lui Manderson.

Marlowe era la volan. Apoi a plecat,

lăsându-l singur pe Manderson.

Era ciudat

că Manderson stătea acolo nemișcat,

uitându-se în întuneric.

Am decis să vorbesc cu el.

Apoi am văzut arma.

A ridicat-o spre cap, iar eu l-am lovit cu bastonul peste mână.

Arma a căzut. Eu m-am dus s-o ridic.

Părea o bestie.

A încercat să-mi ia arma din mână.

Am ținut-o bine. S-a auzit un zgomot asurzitor.

Zăcea cu fața în jos. Totul s-a întâmplat repede.

Am stat acolo

și m-am uitat la el îngrozit.

Apoi m-am aplecat spre el.

Inima i s-a oprit sub mâna mea.

Cred că vorbea tot hotelul

despre cearta mea cu Manderson.

Tot felul de idei îngrozitoare

mi-au trecut prin cap.

Trebuia să mă întorc repede la hotel,

să mă furișez înăuntru

și să mă gândesc cum să mă salvez.

Mă gândeam că toată lumea va crede că s-a sinucis.

Brusc, am auzit o mașină.

Am văzut că se întorcea Marlowe.

Am așteptat

să văd dacă găsește cadavrul, apoi m-am întors la hotel.

Dar, a doua zi,

când am aflat că mortul a fost găsit la vreo doi kilometri,

am crezut că totul a fost un vis.

Am mers unde fusese găsit

și l-am văzut cu ochii mei.

Atunci am venit eu.

- Exact. - O clipă, prietene.

Știai că-l bănuiesc pe John Marlowe.

Aveam dovezi circumstanțiale să fie arestat.

Așa este.

Dar n-ai fi acceptat ca un om nevinovat…

Nu, draga mea.

Știi că l-am întrebat pe Marlowe ce ar fi făcut

dacă ar fi fost acuzat altcineva?

Da.

A spus că ar fi mers la avocat și s-ar fi lăsat pe mâna lui.

Îți amintești că i-am spus că exact așa aș fi făcut și eu,

și de-aia m-au deranjat toate acțiunile tale,

la fel ca pe Margaret.

Ce-ar fi să bei ceva?

E o idee bună.

Trebuia să mă gândesc.

Nu aici. La bar.

La bar…

Înțeleg ce vrei să spui. Da…

La bar, da.

Da.

Philip.

Dacă ai șterge numele lui Manderson de pe tăblița familiei,

ne-ai face tuturor un bine.

Trent e un nume mai frumos. Nu, Margaret?

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Anaeli Sim