Original subtitles

EVADAT

În viaţa mea

Către toate echipajele:

trebuie căutat suspectul în uciderea unei tinere azi, la începutul zilei.

Se consideră că suspectul poate fi înarmat şi periculos.

Scapă !

Stai pe loc !

Mâinile sus !

Jos pe pământ ! Acum !

Către toate echipajele ! Suspectul a fost prins.

5 ani mai târziu

Putem începe.

În privinţa pacienţilor, nu e vorba despre ceea ce vedeţi.

Cel mai relevant e ce nu vedeţi.

- Ce dracu' înseamnă asta ? - Ascultă...

De ce m-am lăsat convinsă să vin la cursul ăsta idiot ?

Veţi vedea că la unii pacienţi toate punctele sunt conectate.

Lipsesc câţiva studenţi, aşa că vom mai aştepta câteva minute.

- Abby, pot să vorbesc cu tine ? - Sigur.

Vreau să ştii că poţi lipsi la vizita de azi.

Înţeleg că ar putea fi traumatizant pentru tine,

având în vedere că tatăl tău a fost internat aici.

Profesore, nu vreau privilegii.

Când m-am înscris la cursul ăsta, am ştiut ce mă aşteaptă.

Aveam 9 ani când tatăl meu s-a sinucis.

Am aşteptat mult timp să fac asta.

Poate că asta o să te ajute să-ţi vezi de viaţă.

Poate...

Cred că o să te descurci. Pacienţii or să te placă.

Mulţumesc.

Se pare că e toată lumea. Să mergem sus.

Pe aici.

Întotdeauna mi-am dorit să fac o vizită la nebuni.

- E mai bine decât să stai în clasă. - În sfârşit, suntem şi noi de acord.

Deci, vii la petrecere ?

- Nu pot. - Cum adică nu poţi ?

Trebuie să tocesc pentru examenele finale.

Poţi să toceşti mâine.

- I-am promis lui Abby. - Ce i-ai promis ?

Să învăţ cu ea, Kyle. Trebuie să ne concentrăm.

O să-ţi dau eu ceva la care să te concentrezi.

Adunaţi-vă.

- El e Fred. - Bună ziua, dle.

Ofiţerul Ramos o să ne conducă.

O să vă dea nişte ecusoane.

Scrieţi-vă numele pe ele şi prindeţi-le la vedere.

Aveţi cu ce să scrieţi ?

- E clar că-i face ochi dulci. - Poate să te audă.

Toţi cei care aţi venit azi,

veţi primi încă 10 puncte la examenul final.

Dacă sunteţi gata, să intrăm.

I-am văzut iar şi sunt dezgustată.

- E scârbos. - Termină !

Vrem să ne dăm seama cum sunt diagnosticaţi pacienţii.

Cine e tratat şi pentru ce, şi cum îi separă gardienii.

Avem un transport "cod portocaliu".

- Chiar acum ? - Da.

Ascultaţi-mă ! Avem un "cod portocaliu".

Trece un pacient foarte periculos.

Întoarceţi-vă cu faţa la zid.

Toată lumea cu faţa la zid !

E obligatoriu să n-aveţi contact vizual cu el

şi rămâneţi în poziţia asta până vă spun eu să vă întoarceţi.

- Să nu avem contact vizual... - Încetează, Renee.

Fetelor ! Nu vorbiţi, vă rog.

Tu eşti a mea !

A mea eşti. Eşti foarte frumoasă.

Du-l înapoi în celulă !

Acum !

Abby, ai păţit ceva ?

Nu cred.

- Ţi-a făcut vreun rău ? - Nu.

- Eşti sigură ? - Da.

Dacă nu vrei, poţi să nu continui vizita.

N-am nimic.

Pe viitor, aş aprecia dacă pacienţii periculoşi n-ar fi pe hol

când fac vizita cu studenţii !

Veniţi după mine.

O să te sun mai târziu să văd ce faci.

Toată lumea e bine ?

Mergi !

Mergi !

Mergi !

Treci în celulă !

Lapte şi fursecuri, te rog.

- Ştii că eşti nostim ! - Ba tu eşti nostim.

Ţi le aduc imediat.

Pe curând.

- Detectiv Jensen... - Da. Ce-i graba asta ?

Scuze, am întârziat. Tura mea începe în câteva minute.

Pot să-ţi cumpăr alta ?

- Nu cred că ai timp. - Ai dreptate.

Dar o să accept una mâine.

Sigur... Latte dublu, degresat ?

Cam aşa ceva. Una triplă.

S-a făcut. Ţi-o aduc mâine la ora 15:00.

- Mai bine la 14:30. - Bine, la 14:30.

- Salut, Abby ! - Salut !

Ce-i cu tine ? Pari cam ameţită.

Am făcut o vizită la spitalul Parker împreună cu grupa mea.

Înspăimântător. Şi cum a fost ?

- M-a atacat unul dintre pacienţi. - Nu se poate !

Eu am fost de vină. Nu l-am ascultat pe profesor.

Nu trebuia să ne uităm la pacienţi.

Abby a încălcat regulile ! Unde-o să ajungă lumea asta ?

- Şi era sexy ? - Lynn ! E ridicol !

Am întrebat şi eu.

Renee, Abby chiar are de gând să înveţe în noaptea asta ?

- Aşa a spus. Vrei să vii şi tu ? - Dacă se poate...

Ies din tură la şapte aşa că... pot să vin s-o iau...

Bine, super.

Poţi să aştepţi o clipă ?

Te sun eu mai târziu.

Ce-ai păţit ?

Sunt Chet. Am nevoie de asistenţă medicală în celula D.

Venim imediat.

Ştiai că Chet lucrează la spitalul Parker ?

Ce drăguţ... dar e preocupat doar de trupa lui.

- De unde ştii ? - Să spunem că am sursele mele.

Ştiu o fată care ieşea cu el. A găsit o revistă sub patul lui...

Paginile erau lipite, dar nu cu clei.

P.M.I. (Prea multe informaţii).

Spun doar că ai nevoie de un tip mai în vârstă, de un bărbat.

Jason era mai în vârstă, avea 26 de ani.

Te rog ! Avea păr în urechi ! Nu pricep cum ai putut ieşi cu el.

- Era drăguţ. - Drăguţ şi lânos.

Ce s-a întâmplat cu el ?

Ne-am despărţit fiindcă a fost transferat într-un oraş mai mare.

Ai de gând să înveţi sau mă baţi la cap toată noaptea ?

Întâi te bat la cap, apoi învăţăm.

Ar trebui să fie o noapte distractivă. Ţi-e foame ?

Da.

Macaroane cu brânză, te rog.

Am ştiut că e o cursă.

- Adu macaroanele ! - Mă duc...

- Ce-a păţit ? - Întâi s-a văitat că-l doare burta.

A tuşit şi a scuipat sânge. Şi stă aşa de câteva minute.

Schimbă-l pe Roy. E în hol. Spune-i să se grăbească.

Lasă deschis aparatul emisie-recepţie. Şi cheamă doctorul !

Poftă bună. E fierbinte...

Ce e ? Ce faci ?

Au un gust oribil.

Îmi pare rău. Cred că nu e domeniul meu.

O să mă prefac că-mi place.

Provin din multe generaţii de bucătari proşti.

Bunica nu ştia să facă nici pâine prăjită.

Măcar ţi-a lăsat casa asta. S-a recompensat.

E greu de întreţinut,

dar e mult mai bine decât un dormitor cu reduşi mintal.

Dacă locuieşti la cămin nu înseamnă că eşti redus mintal.

- Eu am locuit la cămin. - Şi uită-te acum la tine.

Cel mai rău este că e aproape de casa de nebuni.

Nu toţi pacienţii de la Parker sunt nebuni. Sunt doar neînţeleşi.

Ba nu, sunt nebuni. Sunt psihopaţi.

- Tatăl meu n-a fost aşa. - Cum ?

Tatăl meu a fost internat 3 ani la Parker, dar nu era nebun.

N-am vrut să spun asta. Am glumit. N-am ştiut.

E-n ordine.

Harmon, vorbeşte, omule !

Cine este ?

Habar n-am.

- E Carter. - Serios ?

Arăţi superb.

- Bună, Carter. - Bună, fetelor.

Ţi-ai lăsat lucrarea pe stradă. La noapte o să fie furtună.

Mulţumesc.

- Regret că vă deranjez. - Nu-i nimic.

Învăţam doar. Poţi să ne întrerupi oricând.

- E totul în ordine ? - Totul e perfect.

Dispeceratul a primit un telefon de la dna Anderson.

Ce mai are vecina noastră cea curioasă ?

- N-a spus-o cu răutate. - Ba da !

Ce s-a întâmplat ?

A spus că, ceva mai devreme, a văzut pe cineva privind pe fereastră.

- Pe fereastra noastră ? Aici ? - E înspăimântător.

Sunt sigur că nu e nimic.

O fi crezut că era aceeaşi persoană

care a urmărit-o pe ea alaltăieri seară.

De ce-ar vrea cineva să se uite la ea ?

Încetează, Lynn ! Mie-mi pare rău pentru ea.

Face asta doar ca să atragă atenţia.

Putem să facem ceva ?

Nu, de asta am venit.

Ea a spus că e îngrijorată fiindcă sunteţi singure aici.

Bine. Vrei să rămâi la cină ?

- Sunt sigură că are treabă. - Chiar sunt de serviciu.

Poate altă dată.

Lui Abby îi place să gătească.

Abia aştept. Rămâne pe altă dată. O seară bună.

A durut !

Poate că asta o să-ţi amintească să nu mai faci aşa !

- Asta voiai. - E foarte jenant.

- E ciudat. - Ce anume ?

Îmi lipseşte o carte.

Bună...

- Urăsc hainele ude. - Eu urăsc să învăţ.

Renee, geamul e deschis !

Eu mor de foame.

Încearcă să mănânci. E uimitor ce efect are.

- Cine a gătit ? - Abby. E groaznic. Gustă.

- Pare ispititor. - Aşa e.

Apropo, azi a fost înspăimâtător. Te simţi bine ?

Da, mă simt bine.

Tipul ăla m-a înspăimântat. Ai noroc că nu ţi-a făcut rău.

Asta am spus şi eu.

Avea doar nevoie de ajutor. Ar trebui să fiţi mai miloase.

- Sigur... - Chiar aşa este.

- Doamne ! Carter tocmai a plecat. - Poliţistul cel drăguţ ?

Da. Ne-a spus că pe dna Anderson o urmăreşte cineva pe ascuns.

Taci !

- Nu e de râs, Lynn. - O fi vreun disperat.

Cum ? Ea e singură.

- Cine-ar face aşa ceva ? - Cine-ar vrea să se uite la ea ?

Lynn ! Ai de gând să înveţi cu noi ?

Eu mă duc la petrecere. Veniţi şi voi ?

Aş vrea eu.

- Ştii cine m-a întrebat azi de tine ? - Nu ştiu.

- Chet a întrebat de tine. - Chet ? Serios ?

Avea foarte mult sânge în gură.

Spitalul Parker. Ar trebui să trimiteţi pe cineva.

Bine. O să le spun.

Sunt Chet.

Vor trimite acum pe cineva. Terminat.

Chiar e ora şapte ?

Cuptorul cu microunde nu minte niciodată.

Grozav ! Cămaşa pe care voiam s-o îmbrac e în maşina de spălat.

Urăsc tunetul. Mă sperii de fiecare dată.

Poate vrei să te grăbeşti ! N-avem uscătorul pentru mult timp.

- Vine vreuna dintre voi cu mine ? - Sigur. Vin eu.

- Să luăm o lanternă. - Bună idee.

Distracţie plăcută !

- Atât ? - Da, e important.

- Abby... O găseşti ? - Ai răbdare.

- Ce este ? - Eu sunt.

Ştiu că eşti tu.

Plec peste câteva minute şi vin să te iau.

- Eşti gata ? - Nu. mai durează cam o oră.

- O oră ?! - Da.

O să se termine toată berea.

Numai la bere poţi să te gândeşti ?

Nu.

Diseară, când o să mă vezi, crede-mă că berea o să fie ultima ta preocupare.

- Pa. - Pa.

Ne-ai speriat !

Durează o veşnicie.

Vremea se înrăutăţeşte Ar trebui să intrăm în casă.

Grozav ! Am s-o usuc cu uscătorul de păr.

- Deci, cine l-a găsit ? - Asistenta. Lucra în tura de noapte.

- N-aţi atins nimic, sper. - Ce naiba, dnă detectiv !

- De cât timp mă cunoşti ? - Consider că răspunsul e "nu".

Mai avem o victimă, bărbat. L-am găsit lângă ghereta din faţă.

Se pare că a fost strangulat cu un prosop.

Ce dracu' ?

Eşti teafăr, omule ?

Doamne ! Iar am lăsat geamul de la magazie deschis...

Mă duc eu să-l închid. Oricum am nevoie de o pauză.

Mulţumesc.

Ce părere ai ?

Cred că ar fi mai bine să porţi lenjeria cea mai bună.

- Aşa fac întotdeauna. - Aşa te vreau.

Ce este ?

E tare plicticos să înveţi.

Vii ?

Eşti sigură că petrecera mai are loc ?

Dacă nu, va trebui să ne distrăm altfel.

Sunt sigură că tu o să te distrezi.

Renee !

E Abby ?

- Da, haide. - Sunt în magazie.

Dumnezeule !

- Abby ! - Ajutor !

Uşa s-a trântit în urma mea şi n-am putut s-o mai deschid.

Nu mai merge ca lumea.

Nu înţeleg. Ieri mergea bine.

S-a stricat. Trebuie schimbată. Bunica nu repara niciodată nimic.

S-o proptim şi s-o lăsăm deschisă. O să-l rog pe Mack s-o repare.

Pe Mack ? Eu n-o să stau pe aici. Mă plictiseşte.

Toată lumea te plictiseşte.

- Toată lumea ? - Toată lumea te plictiseşte.

Deci, trei cadavre, inclusiv cel din celula suspectului.

- Şeful Gaines e aici. - M-am gândit eu.

Vă las să vă vedeţi de treabă. Strigaţi dacă vă trebuie ceva.

Ştii că aşa o să fac.

- Câte victime ? - Trei.

Se pare că suspectul a luat hainele ăstuia.

- Deci, avem un suspect ? - Da.

Singurul pacient care lipseşte e Harmon Jaxson.

Am găsit un gardian în celula lui.

Un singur tip a făcut toate astea ?

Nu lipseşte nimeni altcineva. Şi se potriveşte profilului său.

- Ce-a făcut ? - Şi-a omorât fosta iubită.

De ce e într-un spital de bolnavi mintal ?

Şi-a dus fosta iubită în pădure, a legat-o de glezne

şi a jupuit-o ca pe o veveriţă.

O grozăvie.

A declarat că e nebun.

Tatăl tău a fost vânător, nu-i aşa ?

Da. Când eram mică, vânam uneori cu el.

Deci, crezi că poţi să pătrunzi în mintea tipului ăsta ?

Am pătruns deja.

E al tău, dacă mă duci înapoi la secţie.

- Batem palma. - Grozav !

Pare să vină altă furtună.

Până mâine o să treacă. Am verificat pe radar.

Suspectul a atacat o fată mai devreme.

Mai întâi trebuie găsit tipul ăsta.

Promiţi că ieşi săptămâna viitoare ?

O să ies săptămâna viitoare. Acum trebuie să învăţ.

A venit Kyle.

- Să nu vii târziu. - Bine, mamă.

Trimite-mi un SMS.

Parcă aş fi la Gestapo. Nu mă aşteptaţi.

- Suntem doar geloase. - Ne vedem mai târziu.

- Stai ! Are un frate ? - Pa.

- Vorbesc serios. Dă-i numărul meu. - Pa.

A crescut la sud de aici. Are un frate vitreg.

Au avut aceaşi mamă. Primul soţ a plecat.

Mama şi cei doi băieţi au fost agresaţi de al doilea soţ.

În cele din urmă, mama a dispărut. Băieţii au ajuns la părinţi adoptivi.

Avem vreo poză ?

Numai asta.

- Ea cine este ? - Fosta iubită a lui Harmon.

Ramos spune că semănă bine cu fata pe care a atacat-o azi.

Ştii ceva despre ea ?

E studentă la Universitate. M-aş putea duce să vorbesc cu ea.

E pierdere de vreme. Trebuie să aflăm mai multe despre tip.

Să aflăm mai întâi unde e mama lui.

Nu mai e nimic în dosar despre mamă sau despre frate.

Pot să mai cercetez. Poate mai găsesc ceva.

Bine.

Înainte de povestea asta, era multă linişte.

Prefer să fie linişte.

Înţeleg.

Transmite cod de alertă. Să nu se scurgă nimic la presă.

- Nu vreau ca tipul să fie prevenit. - Am înţeles.

Bună, Mack, meşterul meu preferat. Lynn Petersen la telefon.

Am nevoie de tine. S-a stricat clanţa de la uşă.

Ai putea veni s-o repari ?

Sună-mă. Pa.

- Eşti aşa de languroasă... - Fac orice e nevoie.

Ai grijă pe unde calci.

- Ce se petrece ? Unde suntem ? - O să vezi imediat.

Şi petrecerea ?

Cine vrea să stea cu nişte beţivani ?

O să fie distractiv.

Asta-i o nebunie ! Cât de departe mă duci ?

Încă puţin. Închide ochii, bine ?

- Să închid ochii ? - Da.

- Bine. - Nu mai e mult.

Mi-e frică.

O să fie distractiv.

Gata. Aşteaptă aici.

- Chiar aici ? - Da.

Acum deschide ochii.

Ce zici ?

Nu-mi vine să cred ! Când ai făcut toate astea ?

Cât am aşteptat să fii gata.

E mult mai bine decât la o petrecere.

Serios ?

Vrei o bere ?

- Şef Gaines ? - L-au prins ?

Nu. Îl caută cel puţin o duzină de poliţişti.

Nu sunt de ajuns. Nu poate fi departe.

Până e găsit, vreau câte un poliţist în fiecare cartier.

Fiecare poliţist să facă tură dublă până-l găsim. Clar ?

- Am înţeles. - Sper că nu le-ai dat detalii.

Nu. Doar detectivului Pars.

Ceilalţi ştiu că e un criminal periculos. Posibil să fie înarmat.

Nu-l pot lăsa să mai omoare şi alţi oameni pe tura mea.

N-o să lăsăm să se întâmple una ca asta, dle.

- Altceva ? - Am verificat tot.

- Atunci, de ce mai stai aici ? - O să te ţin la curent.

- Ai auzit ? S-a auzit foarte tare. - Nu. Cât e ceasul ?

- E trecut de 11. Mack te-a sunat ? - Nu. Ar trebui să ne culcăm.

- Şi Renee ? - Nu m-aştept s-o văd prea curând.

Releul funcţionează.

E uimitor că furtuna nu l-a dat jos.

E Mack ! Ce bună sunt !

- Bună, Mack ! - Bună. Maria sunt, soţia lui.

Bună, Maria.

- L-ai sunat ? - Da, eu am sunat.

De ce ? Ai nevoie de ceva ?

Da, am nevoie de Mack, să-mi repare ceva.

Nu, n-am primit nicio veste de la el.

Da, te anunţ. La revedere.

Dumnezeule ! Mack e aşa zăpăcit, că şi-a lăsat telefonul acasă.

Habar n-am avut că e însurat.

Mă simt folosită. Avem nevoie de alt meseriaş.

"Jensen, bună. N-am putut aştepta până mâine."

"Îmi cer din nou scuze. Sper să-ţi placă. Carter."

Stai ! Ce-a fost asta ?

- Nu-ţi face probleme. - Vorbesc serios.

- E cineva afară. - Nu e nimeni afară, crede-mă.

Aşteaptă !

Te rog, vrei să verifici ? Dacă m-am înşelat, îţi rămân datoare.

Bine, bine...

Ţi-am spus în ultima vreme că eşti foarte sexy ?

Nu te mişca de aici până nu mă întorc.

- Grăbeşte-te ! - Linişteşte-te, Renee.

Stai. S-ar putea să ai nevoie de ea.

- Mă întorc imediat. - Mulţumesc.

O să-l găsesc pe imaginarul om rău.

Te aştept.

- Grăbeşte-te. - Mă grăbesc. Linişteşte-te.

Probabil că a fost vreun animal.

De ce durează atât ?

Vin.

Ce pasăre idioată !

Să nu te mai întorci !

- Cine eşti ? - Un prieten al lui Abby.

- Ce cauţi aici ? - Sunt doar în trecere.

Bine... ciudatule.

Stai ! Nu eşti tu...

Parcă am spus să nu se scurgă informaţii la presă.

N-am dat nicio informaţie.

Dar adineauri au transmis la ştiri.

N-au avut informaţii de la mine.

Vreau să-l găsiţi pe nebunul ăsta !

- Fac tot ce se poate. - Ar fi bine să faci asta.

Primarul o să fie cu ochii pe mine.

Şi eu o să fiu cu ochii pe tine până-l găseşti. Ai priceput ?

- Am înţeles, dle. - Foarte bine.

Bine.

Lynn ! Lynn, vino aici !

E Carter.

- Lynn ! Abby ! - E totul în ordine ?

E vorba despre dna Anderson.

Ce s-a întâmplat ?

E moartă.

- Poftim ?! - Cum ?

- Credem că a făcut infarct. - Infarct ?!

Părea sănătoasă pentru vârsta ei.

Se pare că cineva a încercat să intre pe geamul de la dormitor.

Poate că asta a speriat-o.

Crezi că a fost acelaşi tip pe care l-a văzut în faţa casei noastre ?

E posibil.

Acum sunt înspăimântată.

Nu te speria. N-o să îngădui să păţiţi ceva.

Ar fi mai bine să plecăm.

- Abby, ia ăsta. - Ce-i ăsta ?

Un pistol cu electroşocuri. Pentru orice eventualitate.

Îl iau eu. Am învăţat să-l folosesc la cursurile de autoapărare.

O să vă ţin la curent cu orice informaţie nouă.

Mulţumesc.

De ce durează atât ?

Kyle, ce se petrece ?

Fireşte, nu funcţionează.

Normal, n-are acoperire.

Kyle ?

Kyle, ce se întâmplă ?

Kyle ?

Kyle, zău aşa !

Haide, haide... Te rog...

- Poliţist Carter ? - Detectiv Jensen...

- Ce cauţi aici ? - Aici locuiesc.

Adică, locuiesc alături. Dna Anderson e vecina mea.

Am înţeles. Îmi pare rău.

Şi mie-mi pare rău. A fost o doamnă minunată.

Numai o clipă. E şeful. Trebuie să răspund.

Categoric. Răspunde.

Aşteaptă... Mulţumesc pentru cafea.

Cu plăcere.

- Da, şefu'. - Unde eşti acum ? La bătrână ?

La dna Anderson. Acum am ajuns aici.

- Avem o maşină incendiată. - Cum ?

O maşină arde la iazul Wilson. Ştii unde-i asta ?

- Ştiu unde este. - Vino la secţie.

Vin într-o clipă. Mulţumesc.

Dnă detectiv, am găsit asta în faţa ferestrei din spate.

Mulţumesc, dle poliţist.

Poţi să-mi arăţi unde ai găsit-o ?

Doamne, nu-mi vine să cred că mi-am pierdut cartea tocmai acum.

Ia-o pe a mea. Eu oricum chiulesc.

Lynn, sunt Carter. Te-ai uitat la ştiri ?

În legătură cu furtuna ?

Nu, în legătură cu pacientul evadat de la spitalul Parker.

- Cum ? - Nu te îngrijora.

Avem patrule în tot cartierul până-l găsim.

Probabil că a ajuns foarte departe. Dar e bine să fim precauţi.

Stai ! E foarte ciudat faptul că Abby

a fost atacată azi de un pacient de la Parker.

Cum ? Mie nu mi-a spus nimic.

N-a vrut să facă mare caz, dar a îngrozit-o.

- Nu-i spune nimic încă. - Bine, n-o să-i spun.

Încuie peste tot. O să trec curând pe la voi.

Bine. Mulţumesc.

- Cine a fost ? - Carter.

Adevărat ?

Voia să se asigure că ştim de furtună.

Frumos din partea lui. Eu am s-o mai sun pe Renee.

Eu o să pun de ceai.

Dumnezeule !

Despre ce e vorba ?

Puştii ăştia au găsit-o arzând acum o oră.

Erau în apropiere, la o petrecere.

- E cineva înăuntru ? - Nu.

- A cui era ? - A lui Mack Santos, un localnic.

- Îl cunoşti ? - O cunosc oarecum pe soţia lui.

Adică ieşeai cu ea când erai la liceu ?

Nu... La academie.

Încearcă să verifici numărul şi află tot ce se poate de la fete.

Ia asta de aici. Eu mă întorc la secţie.

Am înţeles.

- Serios ? De când te cunosc ? - De mult timp.

Nu mi-ai dat niciodată informaţia asta.

- Ba ţi-am dat-o. - Serios ?

- Da. - Eu nu-mi amintesc.

Memoria selectivă a femeilor...

- Deci, asta este. - Asta este.

Ceai de mentă, draga mea.

Mulţumesc.

- Renee ţi-a răspuns la SMS ? - Nu încă.

Las-o în pace. Probabil că e deja înlănţuită în braţele lui Kyle.

Un SMS de la Renee. Scrie "Sunt aproape".

Aproape de o partidă bună.

Ţi-am spus eu că aştia nu pierd vremea.

Ţi-e rău ?

Nu, sunt doar plictisită şi obosită.

Te rog, putem să terminăm dimineaţă ?

- Vreau să dorm. - Cred că ai dreptate.

"Noi mergem la culcare."

Ne vedem curând

- La dracu'. A sărit siguranţa. - Iar ?

Da. Mă duc afară s-o repun în funcţiune.

Vrei să vin cu tine ?

Scuteşte-mă. Trebuie doar să apăs un buton.

- Nu uita să iei lanterna. - Nu uit.

Eu sunt.

Dumnezeule ! Ce faci ?

Am venit să te ajut. Ai reuşit ?

- Nu încă. - Ţin eu lanterna.

- A fost înspăimântător. - Ştiu.

Ar trebui să plecăm înainte să fulgere iar.

- Poftim ceaiul. - Mulţumesc.

Şi telefonul.

Renee mi-a trimis un SMS.

"Ne vedem curând". Şi a lăsat un mesaj vocal.

Să-l ascultăm.

- A oprit apelul. - Da ?

Absolut. Doamne, erau chiar în mijlocul acţiunii.

Poate că au fost cât pe ce să termine.

Ai o minte foarte murdară.

Mai pune o dată mesajul.

- Nu. - De ce ?

Chiar acum mi-a mai trimis un mesaj.

Grozav !

"Sunt afară".

Ce nostim ! Hai să mergem.

Repejor !

Dumnezeule, Abby ! Lasă-mă să închid uşa.

Sunt eu, profesorul Davis.

Profesore ! N-am ştiut că eşti dta.

- Lucrezi peste program ? - Îmi cer scuze.

Ţi-ai uitat cartea şi m-am gândit că-ţi trebuie.

Chiar m-am întrebat ce-am făcut cu ea.

În afară de asta, am vrut să ştiu ce faci.

Puteai să suni. Ne-ai speriat de moarte.

- N-am numărul tău. - Dar ştiai unde locuim ?

Da. E foarte nostim, dar ştiam grădina bunicii tale.

Sigur...

- Nu-ţi aminteşti de mine? - Nu prea.

În sfârşit...

Era să uit. Am găsit ăsta.

- E telefonul lui Renee. - Mulţumesc.

Dar tocmai ne-a trimis un SMS de afară.

Eu l-am găsit în iarbă.

În mod evident, un pacient a evadat din spitalul Parker.

- Ştiu. - Cum ? Şi de ce nu mi-ai spus ?

Carter m-a rugat să nu-ţi spun ca să nu te sperii.

- E acelaşi tip ? - Da.

- Îl cheamă Harmon Jaxon. - Dumnezeule !

Nu e cazul să intri-n panică. Poliţia îl caută.

N-are cum să te gădească.

Rămâi în casă şi o să fii în siguranţă.

Eu o să plec. Aveţi grijă să încuiaţi uşile.

O să le încuiem. Mulţumesc.

- Te simţi bine ? - Da.

Suntem bine. Mulţumesc.

- Mă bucur că ai reuşit să ajungi. - Îmi cer scuze că am întârziat.

Jensen, sper să-l găseşti mai repede,

fiindcă nu mai am somn din cauza lui.

- Astea sunt victimele. - L-ai găsit pe meşter ?

- Pars a vorbit cu soţia lui. - Sunt convins.

Alo ?

Da.

Când ?

Acum ?

- Am înţeles. - Ce e ?

Un pacient de la Parker are informaţii despre Harmon.

- Informaţii folositoare ? - Nu ştiu.

Trebuie să ne ducem la el. Vrea să vorbească cu noi.

Bine.

Daţi-o jos de acolo.

Hai să mergem.

- Carter ? - Da, Lynn. Am primit mesajul tău.

Ai spus că ai găsit mobilul lui Renee în curtea din faţă.

- Profesorul Davis l-a găsit. - Ce căuta acolo ?

I-a adus lui Abby cărţile pe care le-a uitat la şcoală.

Unde spui că s-a dus ea în seara asta ?

Trebuia să se ducă la o petrecere la iazul Wilson.

O să trec pe acolo să văd dacă mai e cineva.

Mulţumesc.

Mulţumesc. La revedere.

Era Pars. Tocmai a vorbit cu şoţia meşterului.

Ea e femeia cu care se întâlnea el ?

Da, Maria. I-a spus că n-a vorbit cu el toată ziua.

- Cu Mack, adică. - Exact.

Când a ajuns acasă, a găsit mobilul lui.

Continuă.

I-a verificat mesajele.

Ultimul apel fusese de la Lynn Petersen din Oak Lane.

E cartierul în care ai investigat moartea bătrânei ?

Da, acolo. Petersen locuieşte vizavi împreună cu două colege.

E la intrarea de vest în pădurea Charles ?

Exact.

Interesant.

Să vedem ce are de spus pacientul.

Alo ?

- Carter ! Ce-ai aflat ? - Sunt la locul petrecerii.

Nimeni nu i-a văzut pe Kyle şi pe Renee.

Asta e ciudat.

Nu-ţi face griji. Noi continuăm căutarea.

Încuiaţi totul pentru moment. O să vin mai târziu la voi.

- Până atunci, încercaţi să dormiţi. - O să încercăm. Mulţumesc.

A găsit-o ?

Ce informaţii ai ?

Drăguţ.

Lynn ! Lynn, e cineva afară.

Lynn, trezeşte-te.

Ce facem ?

Sunt eu, Carter.

Dumnezeule ! Carter, ce cauţi aici ?

- Ne-ai speriat cumplit. - Am bătut la uşa din faţă.

- Am crezut că nu auziţi. - Aşteaptă-ne în faţă.

Am verificat pe afară. Totul pare în ordine.

- Vrei să intri ? - Nu, nu pot să stau.

E foarte ciudat că mobilul lui Renee era în curtea din faţă.

- Ea nu pleacă niciodată fără telefon. - Când aţi vorbit ultima oară cu ea ?

Am primit mai devreme un mesaj vocal, dar nu l-am înţeles.

Ultimul mail a fost înainte să vină profesorul Davis.

Ceva nu e-n ordine. Am s-o dau dispărută.

O să las o maşină în faţă până dimineaţă.

- Vă veţi simţi mai în siguranţă ? - Eu da.

Şi eu. Mulţumesc.

Mai ai pistolul meu cu electroşocuri ?

Da.

O să stau în maşină până vine un poliţist.

Dacă vrei, poţi să aştepţi în casă.

Sunt în timpul serviciului. Dar voi puteţi încerca să dormiţi.

Eu o să mă apuc de hârţoage.

- Ce facem acum ? - Eu mă duc să mai iau ţigări.

- Nu crezi c-ar trebui să verificăm ? - Ce ? Pe vizitatorul lui Harmon ?

- Putea fi oricine. - Dacă a fost un poliţist ?

Să te lămuresc. Şarlatanul ăsta vede un tip în uniformă,

care vorbeşte cu alt şarlatan,

şi tu vrei să-l ducem la secţie să vadă poze cu poliţişti ?

- Cum altfel o să ştim dacă minte ? - Bine, pregăteşte-l de drum.

Trebuie să mă duc la toaletă. Ne vedem în maşină.

Să ne uităm la nişte poze cu poliţişti.

Abby ! Abby !

Abby, trezeşte-te ! Cineva încearcă să intre în casă.

Trebuie să anunţăm un poliţist. Haide.

- Cum îl cheamă ? - Poliţistul Tyler.

Dle poliţist !

Cineva încearcă să intre în casă.

- Care e problema ? - Am auzit un zgomot la fereastră.

De cealaltă parte a casei... Chiar acolo.

Bine...

Urcaţi în maşina de patrulare.

Încuiaţi uşile şi nu deschideţi până nu mă vedeţi.

- Nu, venim cu dta. - Bine.

Iată vinovatul.

Un copac ?!

Doamne, o să ne crezi nebune.

N-aş crede niciodată aşa ceva.

Mulţumesc, dle poliţist.

Intraţi în casă. Mă ocup eu de asta.

Totul o să fie foarte bine.

Cum merge ?

Vrea un suc.

- Iartă-mă că te deranjez aşa târziu. - Nu-i nimic. Nu dormeam.

M-a sunat poliţistul Tyler. Mi-a spus de copac.

- Voi sunteţi bine ? - Da, mulţumită poliţistului Tyler.

Voiam să ştii că s-a găsit o maşină abandonată

în apropierea locului unde era petrecerea.

- Ce culoare avea ? - Roşie.

- E maşina lui Kyle. - Au găsit-o ?

Sunt sigur că au verificat deja numărul de înmatriculare.

O să-l sun pe Tyler la secţie, să confirme.

Întreabă de Renee.

Aţi găsit-o pe Renee ?

- A spus cumva că se duce cu cortul ? - Nu-i place să meargă cu cortul.

- Bine. - De ce ?

Nişte vânători au găsit două cadavre în apropierea pădurii Charles.

Dumnezeule ! Doar nu...

Încă n-au identificat cadavrele, dar o să te anunţ imediat ce o fac.

Bine...

Ce-a spus ?

Au găsit un cort distrus în pădurea Charles.

- Şi ? - Erau două cadavre neidentificate.

Nu pot fi Renee şi Kyle. Ei s-au dus la petrecere.

Iar ei nu-i place să meargă cu cortul.

Se pare că a explodat un transformator.

Ce noapte de iad.

Eu şi tatăl meu suntem una.

- Unde e poliţistul Tyler ? - În spate, trage un pui de somn.

Acum omori poliţişti ?

Ieri m-am întâlnit la spital cu Abby, vecina ta.

Seamănă foarte bine cu Sarah Beth.

- Să nu te apropii de ea, ai înţeles ? - Cum spui tu, poliţistule.

- Ştii că te vor descoperi. - Ba nu.

Atunci, te închid eu.

Asta n-o să dea prea bine în CV-ul tău.

În CV ?

Prostule, pihologul spitalului ştie că eşti fratele meu vitreg.

Ai fost un băiat neascultător.

Grozav ! O să mi se descarce bateria.

Vorbeam de lup...

Cred că e pentru tine.

Amândoi suntem băieţi neascultători.

Dacă te atingi de ea, te omor !

Acum vorbeşti ca mama.

Ai grijă. Pune pistolul pe bord.

- Apasă trăgaciul. - Chiar vrei să-l trag ?

Aşa te vreau.

Lynn ! Lynn...

Trezeşte-te !

De o juma' de oră-l sun pe Tyler, dar nu răspunde.

Mai încearcă. Probabil că doarme.

- O să mi se descarce bateria. - Foloseşte telefonul meu.

Sună...

Poate că ai format greşit. Lasă-mă pe mine.

- Vin cu tine. - De ce ? El e afară.

- Poţi să te uiţi după mine. - S-a stins lumina pe toată strada.

E întuneric beznă. Nu te duci singură !

Ai dreptate. Vino.

- Eşti gata ? - Da. Să mergem.

- Unde este ? - Nu ştiu.

Hai să intrăm în casă.

Aşteaptă ! Ia-o înaintea mea. Sunt îngrozită.

Ştiu. Am senzaţia că ne urmăreşte cineva.

Trebuie să luăm mai multe lanterne.

Lynn !

Lynn !

Lynn !

Tânăr arestat pentru uciderea brutală a fostei iubite

Jensen la telefon.

Judecătorul ţi-a semnat mandatul de percheziţie ?

Bine. Mulţumesc. Pa.

N-am găsit amprente pe lanternă.

Cel care a aruncat-o a ştiut să poarte mănuşi.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Pars, întoarce-te. Trebuie să mai verifici ceva.

Mulţumesc.

Lynn !

Lynn !

Lynn !

Lynn !

Lynn !

Profesorul Davis !

Profesore Davis ! Eşti aici ?

Carter ?

Carter ! Sunt Abby.

Dle poliţist Tyler !

Dle poliţist Tyler !

Dle poliţist Tyler !

- Ai probleme, dnă detectiv ? - Nu, n-am nicio problemă.

- Vii ? - N-aş lipsi pentru nimic în lume.

Spune-mi imediat ce se întâmplă cu tine.

Nimic. Părea un băiat bun, atâta tot.

M-aş pensiona dacă avea un ban pentru fiecare dată când o femeie spune asta.

Hai să mergem la el.

Lynn !

Lynn !

Termină, Lynn ! Nu e amuzant.

Lynn !

Lynn !

Te rog, te rog...

Asta e maşina poliţistului Carter. Recunosc numărul.

Poliţist Carter ? Sunt detectivul Jensen.

Haide, Abby, deschide uşa !

Nu !

Nu cred că o să răspundă. Să mergem prin spate.

Lasă-mă !

Nu !

Nu e-n ordine.

- S-a auzit de vizavi. - De la casa lui Lynn Petersen.

- Să mergem ! - Vrei să sun la secţie ?

N-avem timp. Haide !

Abby, sunt eu, Carter. Ce s-a întâmplat ?

El e aici ! A omorât-o pe Lynn !

- Cine ? - Pacientul de la Parker !

- Unde este ? - Pe aici.

Aşteaptă în maşina mea. O să chem întăriri.

Ajutaţi-mă, vă rog !

Sunt detectiv Jensen.

- Aici locuieşti ? - Da.

Evadatul e aici ! Mi-a omorât cea mai bună prietenă.

- În casă ? - Da.

Mai e cineva acolo ?

Poliţistul Carter. Trebuie să-l ajuţi !

Vino cu mine. Totul o să fie bine.

Totul o să fie bine.

Nu mişca !

De ce ?

O să mă împuşti ?

Ţi-am spus că o să te duc înapoi la spital.

Staţi ! Carter n-a greşit cu nimic. De ce i-aţi pus cătuşe ?

Vrem să-l ducem la secţie pentru interogatoriu.

- De ce ? - Carter nu e cine crezi, Abby.

Nu înţeleg.

Am aflat că e fratele evadatului.

Ia te uită ! Rezultatul e pozitiv.

Hai să vorbim cu el.

Carter...

- Ce face Abby ? - E bine.

Vrei să-mi explici ce caută amprentele tale pe asta ?

Ce-i asta ?

E o baterie de la lanterna găsită în faţa casei dnei Anderson.

Bună. Ce faci ? Vrei nişte gogoşi ?

- Nu, mulţumesc. - Eşti sigură ?

- Nu, mulţumesc. - Sunt proaspete... şi fierbinţi.

Îmi place mica Halle Berry.

O să regrete.

Jerry, ţi-am adus nişte gogoşi.

Ştiu că-ţi plac.

Doamne ! Soră ! Soră ! Vino aici !

Trei săptămâni mai târziu

"N-am vrut să te trezesc. Ţi-am făcut cafea."

"Mă bucur că eşti noua mea colegă de cameră."

TOT A MEA EŞTI...

Traducerea şi adaptarea ROXANA ENE

Subtitrarea – ANIŞOARA ANGHEL EMPIRE VIDEO PRODUCTION