Original subtitles

HALLOW ROAD - CURSĂ CONTRA CRONOMETRU

Traducerea: Denis Kent

F. FINCH DIRECTOR DE MARKETING

SERVICIUL DE AMBULANȚĂ

MADELINE FINCH - PARAMEDIC

CITALOPRAM COMPRIMATE

APEL DE LA ALICE

E miezul nopții, Alice.

N-ar fi trebuit să pleci așa.

Tata își vrea mașina înapoi.

- Alice, nu știu ce să zic. - Unde e?

- Ali... - Vine spre casă?

La naiba.

E trecut de ora două.

- E la apartament? - Nu știu.

Atunci unde e? Mads, unde e mașina mea?

Nu știu, Frank. Mâine ia-o pe a mea.

Problema nu e mașina, nu-i așa, Mads?

- Nu ești iar de gardă? - Nu.

Credeam că sunteți prea puțini ca să nu lucrezi.

- Păi așa și e. - Bine.

Scuze, s-a întrerupt apelul.

Sună-ne înapoi.

E doar supărată, Mads.

S-o sun eu? Mă asigur că e acasă, în siguranță.

Tata vrea să știe dacă ești la apartament.

Dacă nu vrei să vorbești cu el,

poți să ne dai un mesaj sau ce vrei tu, dar... Scuze, ce-ai zis?

- Când? Când s-a întâmplat? Acum? - Ce se întâmplă?

- Alice, ești rănită? - Ce? Ce s-a întâmplat?

Cealaltă persoană e rănită?

- Maddie, ce s-a întâmplat? - Alice e bine?

- Verifici? - A lovit-o cineva?

Frank, lasă-mă s-aud!

Unde e acum?

Dar tu? Ești încă în mașină?

Bun. E cineva care te poate ajuta? Sunt case? Vreo mașină?

- E cineva? - Mads, pune pe difuzor.

- De ce nu, unde ești? - Vreau s-o aud! Mads?

Și de ce nu ești în oraș? Ai sunat la 112?

- Nu! Dă-mi să vorbesc cu ea. - Vine o ambulanță?

Nu, Alice, e important. Trebuie să suni la 112.

Trebuie să le spui unde ești,

și ce s-a întâmplat, ai înțeles? Operatorul te va ajuta la telefon, bine?

- I-am sunat deja. - Atunci ambulanța e pe drum.

Bine, dar de ce nu ești la telefon cu operatorul?

- Trebuie s-o faci! - Am închis!

- N-ar fi trebuit. - Ce?

- Ce naiba se întâmplă? - O să încerce să te sune înapoi.

- Nu, sună-i tu. - Dă-mi să vorbesc cu ea!

Un operator poate să-ți spună unde e ambulanța...

Bine, ei pot să-ți spună ce să faci, eu nu pot.

Ce? Sigur că poți!

Nu, sună la 112, Alice. Sună-i înapoi. Frank!

Alice, scuze, ce se întâmplă?

Doamne...

La naiba. Bine. Bine, ascultă-mă...

Vin... Eu și mama ajungem imediat, bine?

- Atunci rămâi la telefon. - Nu, trebuie să sune.

Te-a sunat pe tine, Mads! Nu la 112.

Rămâi la telefon, vin ei.

Alice, în cât timp ajunge ambulanța? Ce ți-au spus?

Douăzeci de minute!

- Doamne. - Veniți aici?

Unde ești?

Sunt în pădurea Ashfolk, pe Hallow Road.

Bine, ajung imediat.

Alice, rămân la telefon. O să-ți explic ce trebuie să faci.

Apropie-te de persoana rănită.

Trebuie să știm cum se simte, Alice.

- Bine? Ai coborât din mașină? - De ce face tot așa?

Nu, împinge cheia înăuntru și mișc-o. Apoi merge.

Alice, nu pot ajuta pe nimeni dacă nu-mi răspunzi.

- Mads, repar-o. - Alice, vorbește cu mine!

- Încotro merg? - Hallow Road.

Ashfolk?

Iubito, trebuie s-o ajutăm imediat.

HALLOW ROAD TIMP RĂMAS 50 MIN

Alice, ar putea muri dacă o lași pe șosea.

Doar nu vrei să moară, nu?

Atunci coboară din mașină.

Poți s-o pui pe difuzor?

Alice, cum se simte?

E o fată.

Doamne, cred că e de vârsta mea. Mamă.

Ce trebuie să fac? Mamă?

- Respiră? - Nu se mișcă.

- Bine, apropie-te. Se mișcă? - Nu, are ochii deschiși.

- Doamne. - Îngenunchează lângă ea și...

- Nu, Alice... - Sângerează.

Da, Alice, nu mai putem aștepta. Bine? Trebuie s-o faci acum.

- Sunt aici. - Nu ești aici cu mine.

Iubito, conduc cât pot de repede. Ajung.

Acum trebuie s-o asculți pe mama, ai înțeles?

Ea știe cum să salveze vieți.

- A apărut de nicăieri... - Știu. Nimeni nu dă vina pe tine.

Nu cred că respiră.

Bine. Trebuie să-i verifici căile respiratorii.

Pune-i o mână pe frunte.

Ridică-i bărbia pentru a-i elibera căile respiratorii.

- Bine? - Las telefonul jos.

Da. Pune-ne pe difuzor, ca să știi că suntem aici.

Bine, acum căile respiratorii sunt libere.

Bine, verifică dacă respiră.

Pune-i o mână pe piept și observă dacă se ridică și coboară

în timp ce-ți pui urechea lângă gura și nasul ei.

Trebuie să asculți dacă îi auzi respirația, bine?

Mamă, nu cred că e...

Bine. Îți amintești că te-am învățat să faci resuscitare cardiopulmonară?

- Îți amintești cum se face? - Nu...

Ba da, sigur că poți. Nu uita de compresiuni.

Un ciclu de 30 odată, urmate de 2 respirații între cicluri.

Nu uita să-i astupi nasul, Bine?

Alice, n-aș vrea să te pun să faci asta,

dar pentru tine va fi și mai rău dacă nici măcar nu încerci.

Fă-i masaj cardiac.

- Bine, Bine. - Bine, foarte bine.

- Îți amintești ritmul? - Cred că da.

- Bine, nu mai aștepta. - Bine! Mamă, le număr.

Da, sunt aici cu tine.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt...

Cu brațele întinse.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

- Treizeci. - Da, acum respirația.

Două respirații gură la gură.

Bravo, foarte bine, Alice. Acum ia-o de la capăt.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

- Unu, doi... - Palmele una peste alta.

- Folosește podul palmei. - ... opt, nouă, zece.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă...

Brațele întinse.

Din nou, te descurci foarte bine, Alice.

MUT

- Ce faci? - Nu poate.

- Trebuie. - Mads, și dacă fata e moartă?

- A lovit-o, Frank. - Știu.

Ce vrei de la mine?

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

Bine, din nou, Alice.

- Mamă, nu reacționează. - Bine.

Trebuie să continui să faci asta până ajung ei.

- Continuă. - Și dacă nu ajung la timp?

Scumpo, știu că nu e ușor, dar ea depinde de tine.

De mine și de tine, Bine? Continuă resuscitarea.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece.

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase...

Nu, nu încetini, scumpo.

Ca în cântec.

Nellie, elefantul, și-a făcut bagajul Și-a spus adio circului

Și-a plecat cu o trâmbiță...

Bravo. Da.

Dresorul o striga Era foarte, foarte departe

Palmele una peste alta, apasă.

- Nu respiră... - Bine, respirație gură la gură.

- Bine, simți pulsul? - Nu. Nu se întâmplă nimic!

- Nu merge! - Va fi ușor.

Mai încearcă un ciclu.

Până o vor face paramedicii.

- Mamă... - Nu o lăsa să moară.

- La naiba, Maddie! - Începe din nou resuscitarea.

- Nu funcționează! - Nu știm asta!

Scumpo, te poți opri. E în regulă. Nu e vina ta.

Nu se poate opri! Alice?

Nu ai de unde să știi ce are.

Dacă e inutil, o traumatizezi!

E treaba mea. Mi-ai dat controlul.

- Dacă se oprește, cum o ajut? - Mamă? Mamă...

FĂRĂ SUNET

- Pot să mai continui puțin. - Da, scumpo, știu că poți.

Nellie, elefănțica, și-a făcut bagajul Și-a spus adio circului

Și a plecat cu un sunet de trompetă Trompetă, trompetă, trompetă

Dresorul o striga Era foarte, foarte departe

S-au întâlnit într-o noapte senină Pe drumul spre Mandalay

- Încă o dată, Alice. - Nu.

Nu, din nou, Alice.

Nellie, elefănțica, și-a făcut bagajul

Și-a spus adio circului Și a plecat cu un sunet de trompetă

Ce a fost asta? Ce e? Ce se întâmplă?

- A fost pieptul ei! - E în regulă.

Se poate întâmpla. Tu continuă.

- Ce e? - O coastă ruptă sau sternul fisurat.

- Se întâmplă, Bine? - Glumești?

- Alice, întoarce-te în mașină. - Nu, nu înseamnă că e moartă, Frank.

- Mamă, i-a cedat pieptul. - Bine, Bine.

- Alice, întoarce-te în mașină. - Nu. Frank, nu poate. Nu poate.

Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! S-a terminat! Alice, lasă fata în pace.

Așteaptă ambulanța în mașină.

Da, da.

Frank, habar n-ai cum se va simți.

Era deja moartă, Mads.

Nu poți face nimic să schimbi lucrurile. Fata aceea e moartă.

Îmi pare rău.

Alice? Alice? La naiba!

La naiba...

APEL CĂTRE ALICE

Ați sunat-o pe Alice Finch.

Acum sunt ocupată. Lăsați un mesaj dacă e important. Pa!

Te rog, răspunde.

Vrem să știm dacă a ajuns ambulanța,

și că ești bine. Nu suntem departe, sună-ne înapoi.

TIMP RĂMAS - 39 DE MINUTE

Va fi singură?

Ambulanța ar trebui să fi ajuns deja acolo, nu?

Timpul de răspuns pentru aceste apeluri e mai mic de 15 minute.

E un da?

Scuze, dar auzind-o așa, i-am spus să se oprească.

Știm că fata era...

Mads, eu îi vreau binele Alicei.

Credeam că și tu la fel. Era o bătălie pierdută.

Ce faci?

- Maddie? - E mașina mea, Frank.

- Când te-ai reapucat de fumat? - N-am făcut-o.

Uite, știu că nu pot înțelege ce înseamnă să pierzi un pacient.

Era evident moartă.

Am pus-o pe Alice pe primul loc, ea e fiica noastră.

- Toate viețile sunt la fel de importante. - Ba nu.

- Tu m-ai convins. - Și ce ar trebui să însemne asta?

Ar fi trebuit să vorbească cu salvatorii, nu cu mine.

Poți s-o stingi?

Răspunde, răspunde...

APEL CĂTRE ALICE

Ați sunat-o pe Alice Finch. Acum sunt ocupată.

Lăsați un mesaj dacă e important.

Alice, răspunde, te rog.

Trebuie să știu ce se întâmplă. Bine? N-a fost vina ta.

Poliția va înțelege. Totul va fi bine, Alice.

A murit o fată, Frank.

A apărut de nicăieri, pe întuneric.

Poliția va lua totul în considerare.

Și de ce umbla fata aia nenorocită prin Ashfolk noaptea?

- Serios? - E ora 3:00.

La fel și pentru Alice.

Mads, o fi avut motivele ei.

- Trece prin Ashfolk ca să ajungă acasă. - Fugea de noi, Frank.

Nu fugea! De ce spui asta?

A fost doar o ceartă, Mads. Asta e doar o eroare de judecată.

E o fată bună. Nu știi cât de bine îi merge la facultate.

Profesorii ei au propus-o pentru un an în străinătate.

În Australia. Am crescut-o bine, Mads.

- Frank. - Ce e?

Îmi pare rău pentru părinții ei. Fata aia...

De ce alerga prin pădure la ora asta?

Nu știu, poate e un camping.

E închis. Nu-ți amintești că o duceam pe Alice

în ultima săptămână din septembrie, la sfârșitul verii?

Poate o petrecere?

Alice! Alice, să nu mai închizi așa.

A venit ambulanța?

- Alice, vorbește cu noi! - E cineva cu tine?

- Sunt în mașină. - Bine, bine.

- Stai acolo, nu suntem departe. - Sunt blocată într-un șanț.

- Am încercat, nu pot să ies. - Nu-ți face griji acum.

Nu trebuie să conducă. Alice, nu poți să pleci.

A spus că stă acolo.

- Și ambulanța? - Nu e aici.

Te-a sunat cineva?

- Ai vorbit cu ei? - Nu.

Ar trebui să fie cineva acolo.

Nu au personal suficient.

- De ce ești acolo? - Mads, putem...

Vreau să știu înainte să vină poliția.

Alice, spune-ne ce s-a întâmplat.

Conduceam. A ieșit în fugă din pădure și am lovit-o.

Cu ce viteză mergeai?

- N-am putut s-o evit. - Cât de repede?

- Nu știu, am derapat. - De ce erai în Ashfolk?

Mă duceam la apartament. Pe aici e mai rapid.

- Mai rapid decât pe autostradă? - Nu mă simțeam bine.

- De ce? - Mads, calmează-te.

Alice, poliția o să-ți pună întrebările astea.

Nu puteam să respir sau să mă concentrez, era...

Îmi tremurau mâinile. Mă tot gândeam la ce-ai spus.

Nu mă puteam întoarce la apartament fiindcă e el acolo.

Nu mă puteam întoarce acasă fiindcă erați voi acolo.

Aveam doar nevoie să fiu singură. Așa că m-am dus în Ashfolk.

Eu și prietenii mei veneam aici noaptea, când nu era nimeni.

Aici l-am cunoscut pe Jakub.

Jakub e la apartament, apoi ar fi trebuit să-i spun,

- ... dar nu știam ce să zic... - Alice, nu te gândi la el.

Nu acum.

Dacă i-aș fi spus mai întâi lui în loc de vouă, n-aș fi fost aici!

Alice, la ce oră ai ajuns acolo?

Nu sunt sigură. Poate pe la 10 seara.

Poftim? Acum patru ore?

- Eram obosită, am adormit. - La naiba, Alice! Nu poți face asta!

N-aveam unde să mă duc! Și eram prea obosită.

Apoi n-am mai găsit drumul.

M-am rătăcit. Locul ăsta e un labirint.

- Nu te cred. - Poftim?

Nu cred că te-ai dus acolo ca să dormi.

Nici poliția n-o s-o facă.

- Ești drogată? - Poftim? Nu fi ridicolă!

- Alice, spune-mi. - Bineînțeles că nu!

În septembrie anul trecut, Alice mi-a spus că a luat MDMA cu niște prieteni.

Credea că e supradoză. Îi era frică să meargă la spital și m-a sunat pe mine.

Până la urmă, avea un atac de panică. Nu-i așa, Alice?

Am așteptat până mi s-a părut că e sigur să conduc.

- Ce ai luat? - Nimic special...

La facultate, toată lumea o face.

- Voiam să mă simt mai bine! - Alice.

Înțelegi că nu erai lucidă?

Nu e adevărat. A fugit în mijlocul drumului.

Nu știi ce viteză aveai!

Poliția... De ce n-a ajuns încă ambulanța?

Spune-mi că i-ai sunat. Te rog!

- Credeam că o poți salva tu. - Alice.

Îmi pare rău. Îmi pare rău.

- Alice, de ce n-ai sunat la 112? - Nu știu.

Ba da, știi. Ne-ai sunat pe noi fiindcă mereu pe noi ne suni.

- Pentru că scapi mereu basma curată. - Voiam să-mi spui ce să fac.

Alice, fără o ambulanță, resuscitarea n-a servit la nimic!

Cum poți să nu știi asta?

- N-o puteam salva! - Îmi pare rău!

- Paramedicii ar fi putut s-o salveze! - Totul se întâmplă atât de repede!

Doamne, trebuie să sunăm pe cineva.

Cunosc niște polițiști. Ce zici de Sophia Grant?

- Va ști cum să gestioneze situația. - Nu, mamă. Suni la poliție?

- Trebuie, Alice. - O să mă aresteze?

Nu știu, Alice. Nu știu ce să-ți spun.

- Nu știu ce să fac! - O să ajung la închisoare?

Nu pot rezolva eu asta.

Pot să vorbesc cu Sophia. Va ști ce e de făcut.

Dar a apărut de nicăieri. N-am putut s-o evit. Vă asigur.

Tată...

Vă rog, vă jur.

Alice, nu putem face altceva! N-ar fi trebuit să mă suni pe mine!

Nu vreau să merg la închisoare!

Îmi asum eu vina.

Îmi asum eu vina pentru ea.

- Nu poți face asta. - Ba da. Sunt tatăl ei.

E mașina mea, eu conduceam.

- Frank, nu. - Trebuie doar să ajung înaintea poliției.

Vor afla. O întreb pe Sophia.

- Se ocupă ea. - Alice va fi arestată.

Ajungem pe Hallow Road primii, iar tu o duci acasă.

Eu rămân acolo cu mașina. Și cu cadavrul.

Sun la poliție și le spun ce a zis Alice:

"a apărut de nicăieri și n-am putut face nimic ca s-o salvez".

Sunt treaz, Mads. N-am băut alcool.

Nici droguri n-am luat.

Poate mergeam puțin cam repede.

Dar poliția o să înțeleagă, e ora 3:00.

Drum întunecat, fără stâlpi de iluminat, iar ea a ieșit în fugă din pădure.

- O să înțeleagă. - Frank.

N-am putut face nimic.

Deci, dacă o scoatem pe Alice din ecuație, ea n-a fost niciodată acolo.

Am dreptate, Alice?

Nu sunt aici.

Bun, atunci s-a hotărât.

Alice, o secundă.

- Te pun pe mut. - Nu.

Doar pentru o secundă, bine?

- Nu poți s-o acoperi. - Eu am fost.

Poliția va afla.

Poliția o să mă creadă. N-au niciun motiv să n-o facă.

Ascultă, a murit un om, Frank.

Ce altceva mai e de spus, Mads? La naiba!

Ce altceva putem face? Nimic!

Dacă te acuză de conducere imprudentă, ajungi la închisoare.

- Ai pierde totul. - Dacă ar merge Alice, da.

Vrei s-o pedepsești pentru o greșeală?

A fost un accident. Nu putem să-i distrugem viitorul.

Îi dai exact ce vrea.

O scăpare ușoară.

Dar nu-i va uita niciodată chipul, Frank.

Va influența fiecare decizie pe care o va lua în restul vieții ei.

Asta știu.

Și orice am face, și oricât ar încerca să ignore,

vina o va devora.

Deci asta e tot? Nu avem nicio speranță?

Nu pot accepta asta și n-o voi face.

Dar dacă tu vrei să renunți, atunci da,

sun-o pe polițistă și explică-i fiicei noastre de ce nu vrei s-o ajuți.

- Explică-i de ce totul e deja pierdut. - Mai sunteți pe fir?

Fă-o tu. Eu n-o s-o fac. Și nici n-aș putea.

Tu decizi.

Mamă.

- Tată? - Sunt aici.

Tată, ce se întâmplă?

Suntem aproape, ajungem imediat.

- O să fie bine, Al. - Mulțumesc.

Știu, rămâi pe fir.

TIMP RĂMAS - 26 DE MINUTE

Ce o să se întâmple cu ea?

Alice, nu e momentul să vorbim despre asta.

Mamă? Vreau să știu.

Un medic legist va veni să o ia.

- Nu familia ei? - Nu, o vor vedea după.

- Am lăsat-o în stradă. - Stai în mașină, Al.

Tu cum suporți toate astea, mamă?

- În ce sens? - La muncă.

Ai de-a face cu oameni vinovați ca mine acum.

- Cum poți să-i privești în ochi? - Alice, n-ai făcut nimic rău.

- Se mai întâmplă accidente, Alice. - N-a fost un accident.

Alice, să nu vorbim despre asta acum, bine?

Să ne gândim... Să ne gândim la facultate.

În curând ai examenele, nu?

- Doamne. - Și stagiul tău.

Îl vei face în Australia,

și la vârsta ta aș fi dat orice pentru o astfel de oportunitate.

Alice, acum privim doar înainte, bine?

Doar înainte, nu privim înapoi, privim drept în față.

Vei fi departe de toate înainte să-ți dai seama.

- Nu pot termina facultatea. - Ba da, poți. Și o vei face.

Nu lăsa asta să-ți distrugă viața.

- Și ce-i spun lui Jakub? - Alice, nu.

- Merită să știe! - Nu, Alice!

Putem discuta despre asta mai târziu.

Acum nu ești lucidă.

Eu știu ce e de făcut. Eu și mama ta știm ce e mai bine pentru tine.

- Dacă Jakub vrea să continuăm... - La naiba cu Jakub!

Bine? Știu cum e el, știu ce fel de om e! El...

Alice, n-o să te mai vrea!

- Dar trebuie să-i spun. - La naiba, Alice!

Eu sunt la comandă, de acord?

Eu rezolv problema asta. Situația asta de rahat!

Deci aș zice că eu pot să decid.

Să renunți la facultate și să-ți faci o familie cu un polonez nenorocit la 18 ani

nu e o opțiune!

Jakub e ceh.

Bine, Alice.

Alice, ai luat mașina noastră după o ceartă cu noi,

te-ai dus într-o pădure să te droghezi după ce ai aflat că ești însărcinată,

în loc să vorbești despre asta cu iubitul tău acasă.

Tata și cu mine te-am avut de tineri și am fi făcut orice pentru tine.

Dar îmi mențin părerea.

Nu ești pregătită pentru o asemenea responsabilitate, dragă.

Îmi pare rău dacă reacția mea nu a fost cea pe care o sperai.

Dar am spus-o înainte și o repet acum: tu nu vrei să devii părinte, Alice.

Și tu ai vrut?

- Ce? - Ai vrut să devii părinte?

Al, nu fi proastă, sigur că da.

Vrem doar să te protejăm de tot ce s-a întâmplat.

Și aceste accidente,

precum drogurile și Jakub, pot fi remediate.

Voi face totul să te pun pe picioare și...

Alice, voi fi mereu aici să te îndrum.

Și lucrurile astea se rezolvă mereu cu bine...

RECALCULARE TRASEU

- La naiba. - Poate trebuia să facem stânga?

Zicea să facem stânga. Nu era niciun drum.

- Ești sigur? - Da, sunt sigur.

Nimic nu merge la mașina asta.

- Trebuie să întoarcem. - Nu, știu că ăsta e drumul.

- Îți făcusem programare la service, Mads. - Hai să ne întoarcem.

- Trebuia să duci mașina. - Frank.

- Știu unde merg! - Trebuie să te întorci!

Drumul ăsta duce pe lângă pădurea Ashfolk!

Se pare că nu-ți mai amintești nimic. Veneam aici în fiecare an cu familia!

- Ce ar trebui să însemne asta? - Știi foarte bine.

- Ar trebui să știu? - Da!

În ultimele șase, șapte luni nu ești aici. Ești absent.

Și cu siguranță nu-mi spui ce se întâmplă.

N-ai fi crezut că Alice se droghează.

Nu e vorba de asta. Ești absent.

Nici măcar nu mergi...

Spui lucruri care te fac să pari că nu... Că nu-ți pasă, nici acum, nici în trecut.

Și aș fi vrut să fi reparat mașina.

RECALCULARE TRASEU ÎNTOARCERE

- Zice să ne întoarcem. - Nu pot întoarce aici.

- Tată, te văd. - Ce-ai spus?

Te văd. Văd farurile mașinii printre copaci.

- Ce vrei să spui? - Continuă să mergi, e un drum lung.

Șerpuiește prin pădure.

TRASEU NOU GĂSIT

Nu sunteți departe.

Aprind farurile ca să mă vedeți.

- Nu! Stinge-le! - Ce?

Stinge farurile! Nu suntem noi, o fi altcineva!

- Te-au văzut? - Vin spre mine.

- O să mă vadă. O s-o vadă pe ea! - Nu, n-o să te vadă. Bine, ascultă.

Tată, ce să fac? Ce...

N-o s-o vadă și n-o să știe că e acolo.

Acum o iei de pe drum, da, Alice?

Faci asta imediat, o duci de acolo

și o ascunzi în pădure.

- Nu, Frank, nu poate face asta. - Mut-o, Alice.

- Nu, Frank! - Fă-o, la naiba!

- Nu, tată, nu vreau. - Fă-o sau s-a terminat!

- Frank, ascultă-mă. - La naiba!

- Haide! - O să înrăutățească lucrurile.

E în regulă.

E în regulă, Alice. Ia naibii cadavrul ăla de pe drum.

Bine.

- Frank. - Nu face asta. Nu face asta, Maddie.

- Nu mai trage de timp, Alice. - Nu pot.

Ba da, poți. Apuc-o de haine și ia-o de pe drum.

- Te rog, grăbește-te! - Îmi pare rău.

- Ai ascuns-o? E în siguranță? - I-am lăsat pantoful pe șosea.

Întoarce-te să-l iei! Grăbește-te!

Bine.

Fața i se schimbă!

- Ce? Cum adică? - Se transformă în altcineva!

- Alice, n-are sens! - Nu! Nu... Nu pot s-o fac!

Alice, încă ești drogată?

Nu, Alice, nu fugi. Nu fugi! Nu fugi!

Bună seara.

Ești bine? Dragule, stinge farurile.

O orbești pe fata asta. N-am vrut să te speriem.

Ai nevoie de ajutor cu mașina?

- Ești singură? - Alice, vorbește cu ea, fă-o să plece.

Eu și soțul meu te putem ajuta dacă e nevoie...

Sunt la telefon. Sunt bine. Nu sunt rănită.

- Dar ce s-a întâmplat? - A trebuit să opresc.

Într-un șanț? Te superi dacă ies din mașină?

- Nu, Alice. Spune-i să plece. - Nu, vă rog, serios. Sunt bine.

Nu e motiv de alarmă. Trebuia să-mi pun sângele în mișcare.

E un drum lung până aici. Pe timp de zi, peisajul e minunat.

Se spune că e fermecat.

Sunt multe locuri unde să te ascunzi, mai ales pe întunericul ăsta beznă.

Da.

- Ești îngrozitor de încordată. - Poftim?

Ești îngrozitor de palidă. Ca o fantomă.

Nu, un animal, poate o căprioară, mi-a sărit în față și...

- Și am derapat în șanț și... - Dragule, sunt căprioare în zonă?

- Nu. - Poate era un câine vagabond.

- Dar ce vor de la ea? - Nu știu.

Te-am văzut dând flash-uri, ne-am temut că ai probleme.

Nu, îmi pare rău. Nicio problemă, totul e bine.

Spune că vorbești cu ai tăi. Ajungem acum.

Părinții mei sunt la telefon, vin să mă ajute cu mașina.

- Te putem ajuta noi. - Nu, e în regulă. Nicio problemă.

Prostii! Dragule, ia frânghiile din portbagaj!

O putem tracta noi.

Pot să încerc eu? Poate reușesc să ies cu spatele.

Nu. Aș prefera să plecați.

E frig. Nu mulți oameni vin în Ashfolk pe un frig ca ăsta.

Mai ales noaptea.

Suntem în cel mai adânc punct al pădurii accesibil cu mașina.

Știi de ce se numește Hallow Road?

Pentru că acestea sunt pământuri sfinte, pline de mituri și legende.

În antichitate, păgânii veneau aici să venereze zânele acestor păduri.

Acum, toate legendele s-au redus la povești de spus la focul de tabără,

pentru tinerii care vin aici să se îmbete.

Deci, cum ai ajuns aici?

Chiar ești singură?

- Poftim? - Se spune "vă rog", nu "poftim".

Te-am întrebat dacă te-a adus cineva aici.

Ea nu înțelege.

Pot să văd în ochii tăi că ai luat droguri.

Deci, dacă poate te gândeai că poți conduce până în Ashfolk,

liberă, cu prietenii,

și să campați unde nu vă găsește nimeni ca să vă îmbătați sau să fumați,

atunci aș vrea să-ți spun că încalci legea.

Și am dreptul să chem autoritățile.

- Nu, nu. - Ai înțeles?

Nu, nu e așa. Nu e nimeni aici. Doar m-am rătăcit.

- Vă rog, n-am făcut... - N-ai făcut ce?

- Doar că... - Ești prea beată ca să conduci?

- Iată de ce. - Plecați.

- Să chem autoritățile? - Îmi pare foarte rău.

Pentru ce îți pare rău, domnișoară?

- Ce vrei să-mi spui? - N-am vrut...

Alice, Alice.

Lasă-mă pe mine să vorbesc cu ei să le explic ce se întâmplă, bine?

- Mama poate vorbi cu voi. - Ce o să-i spui?

- Bine, dă-mi telefonul. - Nu, ține-l tu.

Pune-l pe difuzor.

- Mama e la telefon. - Alo?

Alo? Bună ziua, mă auziți?

- E mama ei? - Sunt mama lui Alice.

Sunt cu soțul meu.

Am ascultat și vă înțelegem îngrijorările.

Alice are o noapte groaznică. Se întorcea la facultate

și s-a rătăcit luând-o pe o scurtătură, și a ajuns să iasă de pe carosabil.

Suntem în drum spre Ashfolk.

Vă mulțumim că v-ați oprit să verificați dacă e bine.

Dar nu mai avem mult, suntem doar la...

TIMP RĂMAS - 17 MINUTE

... câteva minute distanță.

Vreau să spun că ne putem ocupa noi de Alice.

Puteți pleca, nu e nicio problemă.

Vreți să vă lăsăm fiica singură? În pădure?

Pe întuneric?

După cum am spus, suntem la câteva minute distanță.

Ce făceai în pădure?

- Ce? - În pădure?

Ai ieșit în fugă de acolo, toată agitată.

Poftim? Vă rog, ascultați, mă scuzați,

dar simt că o faceți pe Alice să se simtă inconfortabil.

Cu tot respectul, dar doi străini

care umblă noaptea târziu mă fac să mă simt inconfortabil.

Bine? E foarte tulburător,

așa că eu și soțul meu am aprecia foarte mult

dacă dvs și soțul dvs ați pleca,

v-ați întoarce la mașină și ne-ați lăsa fiica în pace.

Te fac să te simți inconfortabil?

Da.

Bine, atunci.

Să te asiguri că îți cureți rana.

- Ai sânge pe bluză. - E de la mașină.

- După accident. - Da, o tăietură la mână.

Îți doresc o seară bună.

- Pleacă. - Bine, Alice, întoarce-te în mașină.

- Blochează ușile. - Bine.

- Au văzut-o. - Știu, dar e în regulă.

- Nu, minciuna va crește enorm. - Mergem acolo și vedem.

- Sunt în mașină. - Bine, blochează ușile.

- În cât timp ajungeți? - Era...

- Nu. Nu. - Alice? Alice, ce e?

- Ce fac? - Stau opriți lângă pădure.

O caută. Doamne. Și acum ce fac?

Bine, Bine.

- Frank. - Ce să fac?

- N-o s-o găsească. - Trebuie să sunăm la poliție.

- Altfel va fi mai rău. - Nu.

- Frank, nu putem împiedica asta... - Mamă, adică?

Alice. Alice. Vreau să rămâi în mașină.

Nu ieși. Spune că vine poliția. Îi sun eu.

- Cum ar fi trebuit să fac de la început. - Nu!

Alice, te rog, îmi pare rău, dar te asigur că e singura soluție.

Nu!

Alice? Ce faci?

Alice, oprește-te, te rog! Alice, nu poți să fugi.

Frank, spune-i să se oprească!

Alice, haide! Poliția te va ajuta să faci față situației.

Nu fugi.

Alice, nu poți, nu mai ai unde să te ascunzi!

Domnișoară? Nu fugi! Coboară din mașină.

Hei! Ești blocată în șanț. Nu faci decât să te afunzi și mai tare.

- Plecați! - Am găsit fata. Știm.

Știm că a fost un accident.

Riști să mai rănești pe cineva! Domnișoară, oprește motorul.

- Vă rog, lăsați-mă în pace! - Nu putem.

Alice, ascultă-mă. Ascultă-mă. Eu și tata suntem aici pentru tine.

Vom trece prin asta împreună. Dar trebuie să te oprești.

- Pe geam, dragă. - Nu! Nu mă atingeți! Nu, lăsați-mă!

Lăsați-o în pace, la naiba! Lăsați-o în pace, la naiba!

- Nu-mi atingeți fiica! - Nu!

Doamne. Maddie, ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?

APEL CĂTRE ALICE

31 OCTOMBRIE, JOI

Doamne.

Frank, încetinește.

Poate că încercau s-o împiedice să plece.

Știu, Mads. Știu, știu.

- Sun la poliție. - Sun-o pe Alice.

- Nu. - Sun-o din nou pe Alice.

- Dacă e bine, îi suni. - Nu.

- Mads, aproape am ajuns! - Nu!

- Ce ipocrită! - Ce?

I-ai spus că nu vrea să fie părinte.

Parcă vrei să renunți, la naiba!

- Adică? - Noi trebuie să rezolvăm asta!

APEL DE LA ALICE

- Alice! Alice? - Bănuiesc că știați de fată.

- Unde e Alice? - Dvs trebuie să fiți tatăl.

- Unde e Alice? - E în mașină, se calmează.

Am intervenit s-o oprim. Ar fi putut să se rănească.

Dați-mi-o la telefon.

E în stare de șoc, nu a vrut să vă răspundă la telefon.

Vina are un mod ciudat de a opri organismul.

A fost un accident.

- Nu știu dacă să cred asta. - Ce înseamnă asta?

Trebuie să se fi întâmplat pe șosea.

Și totuși, fata a fost ascunsă în pădure.

Și autoritățile nu par să fie pe drum.

Nicio ambulanță, nicio poliție. Doar doi părinți la telefon.

Nu pare a fi un accident, nu-i așa?

Asta e dilema din dilemă. Acționăm logic sau emoțional?

Văd că alegerile făcute

au fost alegeri emoționale făcute pentru fiica voastră,

mai degrabă decât alegeri logice,

pentru acea biată fată lăsată în frig.

E foarte ușor pentru dvs să spuneți asta.

Sunt paramedic, de aceea ne-a sunat.

În prostia mea, am crezut că voi salva fata.

Când mi-am dat seama că nu pot, era prea târziu.

Prea târziu? De ce?

Puteți, vă rog, să mă lăsați să vorbesc cu Alice, la naiba?

- Nu. Ați lăsat-o să moară. - Nu. Am încercat s-o resuscităm.

Alice i-a făcut RCP, dar fata nu a reacționat.

Fata părea încă în viață când a luat-o soțul meu.

- Ce... Ce ați spus? - Fata e în viață.

Doamne.

- Nu înțeleg. - Slavă Domnului.

Nu e un motiv de bucurie.

- De ce? E în viață. - Tocmai v-am spus.

- Ați sunat la poliție? - Nu.

De ce nu?

- Alice? Era Alice? - Acum taci.

Vă rog, dați-mi-o la telefon!

- Stai. - Nu-i faceți rău!

Lăsați-vă imaginația să vă ghideze.

- Bănuiesc că e ca și cum ați crea povești. - Asta nu e o poveste.

Fata a fugit în fața mașinii.

Nu a fost vina lui Alice. A făcut totul ca s-o salveze.

Acesta este adevărul.

Asta nu explică de ce era aici. Conducea în stare de ebrietate.

- Ce vreți? - O poveste mai bună.

Aveți copii?

Da.

Puteți înțelege până unde ați merge ca să vă protejați un copil.

Înțelegeți asta?

Tot ce a făcut Alice a fost să conducă prin pădure

ca să fie liniștită.

Eu am fost... Eu i-am spus să ascundă cadavrul.

Nu am vrut să-l vadă cineva până să ajungem noi.

Soția mea ar fi dus-o acasă și eu aș fi luat vina asupra mea.

Dar vă asigur că urma să... Nu am fi lăsat-o acolo și să fugim.

Eu sunt responsabil. Nu Alice.

Eu... Eu sunt vinovatul. Și asta e toată povestea.

Te rog...

Niciun părinte nu vrea să fie monstrul propriului copil.

Nimeni nu vrea să le spună nu. Dar apoi cresc și e prea târziu.

Eu și soțul meu am învățat asta pe pielea noastră.

O situație similară cu cea în care sunteți acum, dar am îndreptat-o.

De atunci, ne-am ispășit păcatele.

Atunci s-a hotărât. Ar fi bine să vorbiți acum cu fiica voastră.

Mulțumesc.

Te cheamă Alice, nu? Poftim.

Ești deshidratată și ai leșinat, bea niște apă. Bea.

- Bine. Acum vorbește cu părinții tăi. - Alo?

Ești bine?

Nu înțeleg. Cum de mai e în viață?

Alice, ți-a fost teamă că ai ucis-o

și te-ai convins că așa a fost.

Dar cel mai important lucru e că ea... Ea își va reveni.

Mamă?

Nu știu, poate că nu i-am simțit pulsul.

Dar i-am simțit pieptul cum s-a lăsat.

- I-ai salvat viața. - Dar cu o ambulanță...

Ea va fi bine. Și tu vei fi bine.

Doamna ne va lăsa să continuăm

cu planul și voi spune că eu conduceam. Nu se schimbă nimic, ai înțeles?

Decizia îți aparține, Alice.

- Nu, am decis noi. - Frank, n-o obliga.

De ce nu poți lăsa planul să meargă ca pe roate?

Pentru că știu ce se întâmplă dacă nu înfrunți ce ai făcut.

E un lucru care te dărâmă. Fiecare parte din tine.

A trebuit să renunț la a mai fi paramedic.

Ce vrei să spui?

Ignorasem semnele de avertizare de ceva vreme.

Semnalele de alarmă îmi spuneau să-mi dau demisia.

M-au chemat pentru o femeie de vârsta mea, într-un centru comercial.

Când am ajuns acolo, am văzut că avea un atac de panică.

Se manifesta exact cum m-aș fi așteptat.

Respirație dificilă, crampe la degete, ochi larg deschiși.

Se întâmplă des cazuri similare. Sunt bună la cazurile astea.

Reușesc să calmez atacurile de panică prin vorbă.

Un coleg îmi zice: "Ar trebui s-o ducem la spital".

Eu am spus: "Nu, o să fie bine într-un minut".

Dar n-a fost așa. Nu reușeam să-i stabilizez respirația,

așa că am mutat-o

și în ambulanță, a intrat în stop cardiac.

Am resuscitat-o, dar nu am reușit s-o salvez.

Și ajunși la spital, medicul de gardă

mi-a spus că avusese o embolie pulmonară severă.

Avea multiple cheaguri în plămâni. Și nu-mi dădusem seama.

Îi pusesem toate întrebările greșite și...

Eram atât de sigură de ce avea.

Eram absolut sigură că era un atac de panică, dar m-am înșelat.

Nimeni nu m-a învinuit pentru greșeală.

A fost considerată o eroare de înțeles.

Așa că mi-am dat demisia.

Deci, Alice, tu trebuie să decizi.

Nu poate... Tata și cu mine nu putem decide pentru tine, ai înțeles?

Am lăsat-o acolo. Era o fată, la fel ca mine.

Îmi vedeam chipul pe corpul ei.

- Scumpo... - Dacă e în viață, vreau să-i cer iertare.

Vreau să fac ceea ce trebuie.

În regulă.

Acum îi voi spune doamnei, înainte să fie prea târziu.

- Cât mai aveți până ajungeți? - Suntem aproape. Câteva minute.

Bine, atunci ne vedem în curând.

TIMP RĂMAS - 4 MINUTE

Nu-mi aminteam cât de adânc intră în pădure.

De ce era fata aceea aici noaptea, singură?

Am ajuns.

- Ceva nu e în regulă. - Alice? Alice?

La naiba, unde sunt? I-a luat poliția?

- Nu. N-ar face asta. - Mads, nu e nimeni aici!

- Alice? - Frank. Frank.

Fata!

Doamne.

Doamne! Mads, au mințit!

- Urgențe, ce serviciu... - Poliția!

- Vă fac legătura acum. - Vă ascult.

Unde vă aflați?

În pădurea Ashfolk... Hallow Road, în Parcul Național.

- Numele? - Sunt Madeline Finch.

- Urgența? - Accident de mașină.

Fiica mea conducea și a lovit...

- Și a ucis o persoană. - Bine... Bine...

Ambulanța și poliția sunt pe drum.

- Sunteți martoră? - Nu, eu și soțul meu am ajuns acum.

Deci sunteți la fața locului cu fiica dvs și cu victima?

Nu, doar victima.

- Și fiica dvs? - Ea...

Alo?

Maddie, e Alice.

- Doamnă Finch... - Mads, e Alice. E Alice.

- Mads, e Alice. - Doamnă Finch?

E Alice.

Doamnă Finch, alo? Mai sunteți acolo?

E cineva acolo? Doamnă, vorbiți cu mine.

Vă rog să-mi răspundeți.

Doamnă Finch, alo? Mai sunteți acolo? Doamnă Finch? Sunteți bine?

Alo?

Nu, nu poate fi ea. Nu poate fi ea, Frank.

Nu e ea. Îți amintești când a spus chestia aia?

Îți amintești? Nu poate fi ea, Frank.

- Nu e ea. - Doamnă?

- Mă auziți? - E ea.

Trebuie să știu ce se întâmplă.

- Alo? - Nu, Frank. Nu e Alice.

Gata. Ajunge.

- Nu e Alice. - Mads, e Alice.

- Nu-ți amintești? - Alo?

Ne-a spus că fața se schimba și am auzit ceva.

- Am auzit. - Despre ce vorbești?

- Mă auziți? - Ce vrei să spui?

- Mads, e Alice. - Alo? Dnă Finch? Răspundeți. Alo?

- Nu, ea... - Mads, ce spui?

- Despre ce vorbești? - Nu, Frank...

- Am auzit... - Mads.

Ne-a spus că se schimba!

- Ce? - Sunetul acela oribil.

- Despre ce vorbești? - Și ea...

- Aia e Alice. - Taci, Frank!

Dnă Finch, trebuie să-mi spuneți...

Alice?

Ascultă.

- Ascultă asta. - Ce e?

Alice?

- Mamă? - Alice, sunt aici! Sunt aici!

- Mi-e rău. - Știu.

Suntem aici să te ajutăm.

- Alice, unde ești? - Mamă, încă suntem în pădure.

Nu pot fi departe.

De ce mai suntem aici? Mergem la spital?

La poliție? Fata e bine?

Nu. E moartă, Alice. Tu ai ucis-o.

Ai lăsat-o să înghețe în pădure pe Hallow Road.

- Nu înțeleg. - Ba da, înțelegi.

Știai că era moartă când ai lovit-o cu mașina.

Știai că în acel moment viața ta s-a terminat.

Viitorul tău promițător. Nimic n-ar mai fi fost la fel.

- Știai ce ai făcut. - Nu.

- Îi vreau pe părinții mei. Unde sunt? - Suntem aici, Alice.

- Nu! Nu sunteți părinții mei! - Dar acum am devenit.

Cine își cheamă părinții a pierdut controlul.

Doamne!

Ei nu te pot elibera

de acest lucru oribil și malefic pe care l-ai făcut.

- Ce se întâmplă? - Hristoase.

Niciun părinte nu vrea să fie monstrul propriului copil, Alice.

Ei nu pot face față la ce trebuie făcut. Dar noi putem, Alice.

Și suntem aici pentru tine. Așa cum am fost pentru fata dinaintea ta.

Și fata dinaintea ei.

- Vă rog, lăsați-mă să plec! - Doamne!

- În ce parte? În ce parte mergem? - Vă rog, nu vreau să fiu aici!

Nu, dar meriți să fii aici. Voi ați vrut asta. Toți.

Mamă!

Instinctul unui părinte îl face să creadă că își poate scuti copilul

de consecințele vieții.

Crede că îl poate salva, indiferent de cost.

- Așa că inventează povești. - Ei sunt?

- De aceea ești pe drumul ăsta. - Nu vreau să fiu aici! Ce e asta?

- Unde sunt? Vă rog. - Cât de departe vor merge pentru tine?

Cât timp vor mai conduce?

Nu, vă rog, ce faceți?

Nu știu că povestea lor nu are un sfârșit?

Unde mă duceți?

- Nu, nu! Vă rog! - Va fi un drum nesfârșit după altul,

continuând la nesfârșit...

POLIȚIA

Nu! Trebuie să vă dați la o parte!

Trebuie să vă dați la o parte! Ieșiți din drum! Dați-vă la o parte!

- Fiica noastră e acolo! - Nu! Unde mă duceți?

- Nu! - Dă-mi telefonul înapoi!

Mă ocup eu. Dați-mi încă o șansă!

- Vă rog! - Prea târziu.

Vă rog, vă implor, încă o șansă.

- Încă una! - Nu se dau la o parte.

- Nu se dau la o parte! - Nu înțelegeți, sunt însărcinată!

Îl vom aduce pe calea cea dreaptă și pe copilul tău.

Nu!

Ați sunat-o pe Alice Finch. Acum sunt ocupată.

Lăsați un mesaj dacă e important. Pa!

Ați sunat-o pe Alice Finch. Acum sunt ocupată.

Lăsați un mesaj dacă e important. Pa!

POLIȚIA

După primele impresii, fata era băută. A făcut accident.

Era în mijlocul drumului, dezorientată,

și cineva a lovit-o.

Șoferul, speriat, a ascuns-o și a fugit.

- Nu asta spun părinții. - Au identificat cadavrul.

Sunt convinși că nu e cu adevărat fiica lor.

Au spus că erau la telefon cu fiica lor când s-a întâmplat.

Trebuie să fie traumatizați. Le e greu să accepte ce s-a întâmplat.

Cine i-ar putea învinovăți?

Traducerea: Denis Kent

Ați urmărit filmul artistic: HALLOW ROAD - CURSĂ CONTRACRONOMETRU

CU VOCILE LUI ROSAMUND PIKE, MATTHEW RHYS

ÎN ROLUL CUPLULUI CIUDAT